Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘romania’


Ca Halepei ii place sa goneasca, nu e vreun secret. Dar de ce prefera sa alerge mai mult decit adversarele, asta ma depaseste. Joaca mingea aia pe centru, de parca i-ar fi frica sa nu-si deranjeze oponentele. Si alea chiar nu se deranjeaza, plimbind-o in schimb ele pe ea din stinga-n dreapta si la fileu pina-i plesnesc sinapsele. O alta problema observabila si de un necunoscator ca mine, ar fi ca ea stie doar sa dea tare-n basica. Tenisul de-a ghioaga. De ce n-o pun antrenorii sa exerseze o varietate mai mare de lovituri, ca de exemplu scurtele, loburile si care-or mai fi, iar nu stiu. Sau poate c-o pun, dar nu le executa, ca nu vrea ea.

Sa stai la mina adversarei e o dureroasa lipsa de initiativa. Ciudat mi se pare ca nimeni nu-i pomeneste de aceasta lipsa. Pentru ca atunci cind decide sa ia initiativa-n mina si sa dicteze joaca, are cistig de cauza, de cele mai multe ori. Si atunci, cum se face ca … n-o face? Ii e frica sa nu greseasca? Prefera sa joace mingii sigure, pe centrul terenului, cu riscul de-a alerga tot meciul? Pai asta se impunea cind era o necunoscuta in urcare si-n foame de puncte, nu cind e o consacrata, si-o fosta #1 in lume.

In fine, nu cunosc secretul acestui tip de joc sau de strategie, c-o fi una de care n-am auzit si pe care nici nu mi-o pot explica. Dar de ce-mi dau seama, e atitudinea de sluga pe care o abordeaza in teren. De sluga, dar si de stapina. Fata asta merge numai cu capul plecat de parca s-ar simti in permanenta vinovata, inferioara, ca o sluga care nu-si permite sa ridice privirea in prezenta stapinului. Aceasta atitudine umila, supusa, de vasal, n-o ajuta mental cu absolut nimic. In schimb cind e vorba de membrii echipei ei, se comporta ca stapinii de sclavi. Nu ca-i ciudat si, poate, inexplicabil?

Eu ii apreciez rezultatele la care a ajuns de-a lungul anilor si-o apreciez si pe ea. A muncit din greu si a reusit ce nicio alta romanca n-a reusit pina acum, in tenis. Si nu numai atit, dar privind cite jucatoare valoroase sunt acum in circuitul feminin, e firesc sa apreciezi faptul ca Halepa a reusit s-aunga in fruntea topului si sa se mentina. Cine bagatelizeaza reusita ei, ar trebui sa se intrebe cum se face ca din cele peste opt sute de jucatoare prinse in clasamentul WTA, doar 10 au fost vreodata pe locul 1 in lume, printre care si Halep? In fond si ea a trebuit sa urce aceleasi trepte, sa joace multe turnee si sa se lupte cu cele mai tari pina s-ajunga acolo sus. Sus de tot. Si nu numai c-a ajuns, dar s-a si mentinut mai mult decit multe altele. Si aici intervine nedumerirea mea.

„Fato, adopta atitudinea locului doi in lume si-a unei foste number one. Mergi cu capul sus, nu cu el in pamint. Arata-te mindra de tine si de reusitele tale. Chiar daca jocul nu-ti iese cum l-ai fi vrut, priveste-n fata cu optimism, nu-n pamint, umila ca o jucatoare rupta-n doua, terminata si supusa. Lasa-le pe celelalte sa privesca-n pamint cind joaca cu tine. Tu esti a doua-n lume, nu ele. Stiu ca in interviuri te evaluezi corespunzator, dar de ce n-o arati si in teren, printr-o atitudine de-nvingatoare? Cind incepi un game sau cind il termini, gindeste-te la totalitatea rezultatelor tale, nu la un colaps de moment”

Ce nu i se mai spune Halepei, e ca ne putem pacali creierul prin atitudine. O atitudine joviala, optimista, chiar si intr-un moment defavorabil, iti creaza o stare de incredere, de buna dispozitie si de forta care te poate ajuta enorm. S-a ajuns la concluzia ca atunci cind esti deprimat, indurerat,  daca incerci sa rizi (cu sau fara motiv) starea generala se va imbunatati simtitor. Si asta deoarece creierul detecteaza emotia, dar n-o poate evalua. De exemplu, o padure te poate incinta, dar te poate si deprima, daca te ratacesti. O victorie te poate bucura, dar te si poate intrista, daca e impotriva echipei tale favorite. Asa ca, atitudinea poate dicta starea de spirit. Iar atitudinea poate fi controlata.

E, cam asta am avut de spus si mult succes fetelor noastre in semifinala cu Franta, ca nu va fi usor. Ba as zice ca va fi foarte dificil sa treaca de Mladenovic si mai ales de Garcia, atit la simplu cit si la dublu.

Read Full Post »


Intrebari incomode si posibile raspunsuri PSD-iste.

I: De ce sunteti impotriva protestelor?

R: Pentru ca nu putem fi impotriva noastra.

I: De ce sunt romanii din tara impotriva protestelor diasporei?

R: Pentru ca ei sunt impotriva oricui, chiar si-mpotriva lor.

I: De ce membrii ai PSD au adresat injurii protestantilor din diaspora?

R: Pentru ca urmeaza linia trasata de tovarasul Lenin in alocutiunile lui proletare.

I: De ce nu protesteaza populatia locala?

R: Pentru ca de proteste si demonstratii se ocupa numai tiganii si aia sunt mai mult plecati la „cumparaturi” in vest.

I: Bun, dar romanii ce fac?

R: A, ei muncesc, soptesc si tremura de frica.

I: De ce sunteti impotriva muii?

R: Nu suntem, dar noi am fost alesi sa dam, nu sa luam si nu ne putem dezamagi electoratul.

I: Ce numar de inmatriculare aveti la masina?

R: „Muie PNL”, dar de ce intrebati?

I: Acceptati ideea ca cei ce vor participa la mitingul de miine sunt hoti si curve?

R: Bineinteles. Altfel ar fi fost ca cei din tara, cuminti.

I: Le veti multumi pentru ca au facut atita drum pentru a-si manifesta protestul?

R: Numai daca sunt mineri.

I: Si cum va veti da seama ca sunt mineri?

R: Dupa fapte, domn’le, ca numai minerii sunt capabili de fapte marete, ca cele din ’90.

I: Considerati ca hotii si curvele din diaspora va intrec in hotie si curvie?

R: Nu, domnule, aia-s niste diletanti. Noi trebuie sa fim cei mai mari hoti si curve, daca vrem sa fim realesi.

I: Cum ati defini dumneavostra, ca parte integranta a elitei, democratia romaneasca?

R: Va pot raspunde-n versuri. Apartin unui binecunoscut poet pe care nu-l stie nimeni.

Read Full Post »


Sa moara ipocrizia din oameni daca eu stiam cum se scrie titlul asta! Si ma mai pling de limba engleza!

Asta ar fi una. Iat-o si pe alta!

Citesc ziare. Ziare romanesti. Dar nu ma intrebati de ce, ca dupa ce le citesc, ma-ntreb si eu si nu gasesc un raspuns plauzibil. Singurul cistig ar fi ca de multe ori citindu-le, imi dau dreptate pentru initiativa de-a o tunde din tara. Cineva, o persoana curioasa, ma-ntreba de ce am plecat din tara daca n-o duceam rau. Nu pentru ca n-ar fi banuit, dar asa, sa puncteze intr-un clasament imaginar. Pai daca citesti ziarele, chiar daca nu traiesti efectiv in tara, iti cam dai seama, daca vrei sa-ti dai, cam care ar fi cele 4 mii de motive.
Romanii, in majoritate, se pling c-o duc rau, ba unii sustin c-ar fi chiar mai rau decit inainte de rascoala din ‘89. Se poate. Fiecare dintre noi a avut parcursul lui in viata. Personal nu ma pot plinge nici de viata inaintea rascoalei, nici de cea dupa. Mai mult, daca ar fi sa ma intorc acum, n-as lua-o de la 0 sau de la 100. As lua-o de mai sus, asa ca pentru mine sa afirm ca m-as intoarce oricind, nu mi se pare a fi o afirmatie idioata si de ochii lumii, desi sotia sustine si pe buna dreptate, ca nu e traficul si praful care o deranjaza, ci oamenii. Si cum dracu s-o contrazic cind acei oameni l-au ales pe Iliescu de 5 ori si pe Basescu de 3 ori? Asta nu inseamna ca n-au libertatea sa aleaga pe cine le place, dar se naste o intrebare. De ce se mai jelesc, cind au ce si-au ales?

Dar hai s-o halesc si p-asta cu jelitul, problema care ma deranjeaza si pe care am declarat-o de mii de ori, e ipocrizia. Multi pretind ca detesta minciuna si falsitatea, dar l-au ales pe Iliescu. Altii declara ca urasc mitocania, brutalitatea si l-au ales pe Basescu. Multi pretind ca le repugna tradarea si oportunismul, dar l-au ales pe Johanis. Ba sunt absolut convins ca exista multi care pretind ca sufera de prea mult patriotism si romanism si care l-ar fi reinscaunat pe Mihai, daca prin absurd, s-ar fi pus problema. Numai ca Mihai nu venise sa scoata poporul roman din cacat. Nu. El se ritornerase pentru a-si pune labele murdare de lasitate pe „proprietatile” cumparate din banii romanimii, ca doar nu venise bunica-sau cu vagoane de aur din Germania ca sa-si permita sa cumpere o halca de Romanie.

Pai si daca asta-i poporul de la poalele Carpatilor, care ar fi ratiunea intoarcerii, ca pina la urma, tot printre ei te vei invirti?

Unii spun: meleagurile natale, satul, taranul, puritatea sufleteasca si alte vrajeli si inflacarari din aceeasi categorie ceausist-propagandistica. Pai, bai, iubitorilor de tara, daca chiar va doare-n suflet, de ce ati mai plecat? Culmea e ca toti cei ce regreta viata „idilica” a taranimii sunt taranii oraseniti. N-am auzit niciun taran autentic, fost, actual si viitor, sa vorbeasca la astfel de superlative de viata la sate a taranului roman. Oare ii realizezi frumusetea si puritatea dupa ce ti-ai infestat sufletul cu orasenisme? Sau sunt vorbe aruncate la misto pentru a-ti epata cititorii?

Adica ati plecat sa faceti bani si sa va intoarceti sa va dati mari fata de taranii din rindul carora ati plecat? Bun! Nu gasesc nimic de condamnat intr-o astfel de motivatie, dar lasati dracu vrajeala cu dorul de colbul stramosesc si de piciorul de plai, defrisat. Ca daca va ardea in suflet de „seara pe deal” si „iarna pe ulita” ati fi ramas in continuare in puritatea rurala si-n bunul simt al taranului roman care de toamna pina hat spre vara, uita gustul apei. Nu degeaba exista expresii care glorifica taranul: „bai, da’ ce taran esti!” sau „te comporti ca un taran” sau „taranco!” si multe altele.

A propos, mai era o afirmatie de-o penibilitate rara. Cica in orase e criminalitatea in crestere, pe cind la sate e o armonie si o pace divina. Pai da, tovarasi, pentru ca orasele de astazi gem de tarani. Migrarea le-a umplut de „jaca am, o lecuta di bataie cunosc, …” Evident ca sunt tarani care se adapteaza, tarani cu bun simt si cu o pregatire profesionala si culturala de invidiat. Pregatire si cizelare pe care le-au capatat, (ghici unde?) in orasele detestabile. Si totusi, cite eminente sunt in raport cu gloata delicventilor?

Deci, hai sa lasam dracu ipocrizia si s-o spunem asa cum e. Ca daca „la tara” iti ofera acel caracter de pus in rama, cum de zeci de mii de taranii migreaza spre betoanele oraselor, fie romanesti, fie occidentale? Cum de nu-si iau toti un lot, in Romania, ca multi din cei care au ramas, ca sunt si d-astia, gospodari, sa-l munceasca si sa traiasca fericiti in „puritate”? Pai pentru ca nu-i nicio fericire si nici puritate sa muncesti din noapte pina-n noapte si sa inghiti mitocaniile si incultura generala. Si sa va mai spun ceva, ca doar n-am participat in primele alegeri libere de dupa rascoala fara sa-mi ramina intiparita in minte harnicia taranului roman.

Ei bine, cind incercam sa-i convingem pe tarani ca Ratiu le va garanta proprietatea, strimbau din nas, desi tineri, spunind ca n-au nevoie, ca n-are cine sa le munceasca pamintul? Si daca le spuneam ca ei o pot face, se uitau la noi ca la rinoceri. Adica ce e aia „sa munceasca?” Pai da, ca nu mai vin studentii si militarii sa le rime pamintul si sa le stringa recolta. Mai bine cu Iliescu ca poate le da de pomana si nu ii pune la munca.

Mai mult, „bai, Ceausescu a murit, l-a luat dracu si nimeni nu aduce boierii inapoi” Ca asta era oful lor, preluat din propaganda de stinga. Au preferat sa-si vinda petecul de pamint dat de FSN, din fostul CAP, sa sparga banii pe bautura si pe urma sa se plinga c-o duc rau. Si chiar o duc ca dracu. Ca daca viata la oras e de cacat, la tara e de cacat cu mot. Si poate sa spuna cine-o vrea ca le e dor sa-si munceasca glia, spusul fara facut e egal cu un mare 0. Ca de „eu m-as intoarce, dar…nevasta, copilul, soacra, verisoara” e plina blogosfera si nu numai ea. Adica nimeni nu se intoarce ca nu vrea, ci numai din spirit de sacrificiu. Toti sunt niste sacrifiati ai soartei.

Sa fie clar, toti taranii care o duc bine in ziua de astazi sunt cei intreprinzatori, care au ales sa ramina si sa nu stea cu curul pe coada si s-astepte sa le pice in gura para fesenista.

Iar cei plecati spre oras si strainataturi ar fi bine sa-si revizuiasca afirmatiile si s-o lase mai moale cu ipocrizia si cu „ce sila mi-e de oras si cit imi lipseste satul natal!” ca si asa nu-i crede nimeni. Sunt unde sunt pentru ca le place si o duc bine, mult mai bine decit in catunul de unde au venit.

Read Full Post »


De fapt n-am fost noua, am fost … „doua” si nu din Vaslui, ci din Toronto, dar intrucit zicerea lui Alecsandri mi se pare ca suna mai sexy, am adoptat-o, anihilindu-mi fara mila ego-ul exacerbat.

Si inca ceva, spre surprinderea unanima, de data asta nu voi mai incepe cu inceputul, chestie deja banalizata si abuzata de mai toti scriitorii, ci cu sfirsitul. Asta nu inseamna ca ma consider vreun scriitor, desi cam asta fac, dupa cum se poate observa cu ochiul liber, de vreo … multi ani incoace. Spun asta pentru ca cine scrie, scriitor se numeste, fie c-o face cu sau fara talent.

Asadar, in Romania fiind, ne suna Piratul, bine el ne suna zilnic, dar acum doua zile ne suna pentru a ne informa ca exista un „voice message” de la Compania mea care se pretinde urgent si de-o importanta capitala pentru viitorul meu imediat. Cum eu eram si inca sunt in concediu medical, imi era cam peste mina sa-i sun si sa le spun ca, bolnav fiind, am batut drumul pina la Romania ca sa ma tratez … de ce? Ca nici astia nu-s chiar timpiti de internat la urgenta. Asa ca le-am dat telefon si m-am dat loco. Si evident ca le-am spus s-astepte pina pe 9 iunie, sa-mi mai revin, in cuget si-n simtiri, dupa care voi aparea sa discutam exmatricularea mea. Dar ei, nici de-ai dracu n-au consimtit si aveau dreptate pentru ca nu depindea de ei.

Fac o paranteza pentru a explica tarasenia asta. Corporatia spune Companiei ca nu produce suficient „malai” si ca trebuie sa prezinte un plan de reabilitare rapida. Si cum cea mai simpla solutie e sa tai citeva capete, Compania le-o transmitie, urmind sa prezinte detaliile referitoare la cite descapatinari poate apela fara a impieta productia. E si atunci bagi o sedinta cu … de la supervisorii in sus si analizezi care si citi inutili poseda fiecare departament. Se mai poate, de asemenea, sa intrebi in mod oficial si plenar cine e amator de-o decapitare voluntara, asta pentru a nu-i stresa si pe sclavii care nu si-o doresc. E si dupa ce ai lista completa cu voluntarii, abea apoi bagi sedinta de care vorbeam si-n care se discuta de cine te poti dispensa fara a produce valuri in productie si gauri in productivitate. Aia inutili vor fi aprobati, aia necesari vor fi refuzati si daca n-ai iesit la numar, mai bagi si inutili care nu si-ar dori decapitarea.

Eu fiind unul dintre voluntarii declarati, am fost sarit din schema la precedentele doua reduceri de personal, pe motiv de utilitate. Dar de aceasta data se pare ca m-au avut in vedere intrucit in urma absentelor repetate, se cam saturasera sa ma plateasca in lipsa. Asa ca au decis ca-i timpul sa-mi dea ce mi se cuvine si sa-mi deschida usita coliviei, pentru a-mi lua zborul. Problema e ca zborul asta m-a cam costat, ca pentru a-l dobindi, aveam nevoie stringenta de alt zbor, de la Bucuresti la Toronto si subito. Asa ca vacanta mea bucuresteana mi-a fost amputata intr-un mod necrutator.

Deci, ii sun si mi se comunica, pe sest, ca s-a ivit ocazia de-a fi dat afara de la serviciu (nu-i asa ca suna naspa?) Numai ca pentru a profita de aceasta ocazie, ar trebui ca astazi sa ma prezit la lucru, ca nu pot fi pus pe liber, in lipsa, ca nu-i vreo condamnare in contumacie. Asta se intimpla miercuri, in insorita dupa amiaza bucuresteana. Asa ca am sarit cu toata vigoarea pe telefon pentru a-l determina pe KLM sa-mi modifice biletul. Si l-au modificat, doar ca pentru a pleca joi la 1:55 PM, a trebuit sa le mai vomit vreo $850. Ca de ce sa nu profite si ei, fomistii  ‘ulii, de urgentele mele? Dar cum cutitul imi atingea, deja, osul, am acceptat si iata-ma-n Otopeni, alaturi de o satra intreaga de balaoachesi care ardeau de nerabdare sa viziteze Niagara, Casa Loma si CN Tower, dupa care sa se ritornereze cu impresii de calatorie pe care sa le impartaseasca celorlalti balaoachesi in cadrul cenaclurilor de cultura si arta tiganeasca. Spun asta pentru ca am calatorit alaturi de ei, nu doar pina la Amsterdam, dar i-am avut colegi si-n zborul spre Toronto. Unde mai pui ca toate Pirandele erau cu cite un puradel in brate si cu altul in pintec, ca parca ramasesera gravide in echipa si dupa un schedule bine pus la punct. Astea-s pomenile inteleptului nostru idiot, Justin Trudeau, vedea-l-as plin de fum, cu mustata-n furculita si briantina-n par, la umbra unei carute cu coviltir.

Si acum plec la serviciu sa dau piept cu uraganul atirnat de-o … frunza de artar. Revin cu detalii de ordin tehnic si mai ales, economic, ca prea va las cu sufletul la gura. Oricum, parca-i mai bine cu sufletul decit cu burta, just sayin’!

 

Read Full Post »


 

Bun, am reusit sa scoatem un egal ametit cu Albania II, cunoscuta si sub numele conspirativ de „Elvetia”.  Ziarele spun ca am avea sanse mari, numai ca pentru a avea sanse, ar cam trebui sa invingem Albania I si dupa jocul facut in primele doua partide, n-as spune ca le-am fi superiori in materie de fotbal. Egalul, in cel mai fericit caz, fiind pronosticul logic. Desi la cit de ilogic joaca astia un 1X2 ar fi absolut sigur.

Si n-as vrea sa se creada ca mi-as dori altceva decit victoria, dar impotenta jucatorilor nostri e atit de acuta incit nici Viagra nu i-ar mai ajuta. E foarte adevarat ca atunci cind e vorba de o Cruduta, o Bianca, o Monica sau alte televizoriste si manechine botoxate si siliconate, intra astia intr-o hipersexualitate copulativa de-ai zice ca-s actori de filme porno, nu melcii din iarba stadioanelor pe care-i calca toti in picioare.

Dar hai sa analizam motivele. In primul rind nu exista motive plauzibile, asa ca ce draci de analiza am putea face? Ca as intelege, daca romanii ar fi de notorietate ca un Bale, un Messi, un Ronaldo, care nu prea ar avea interes sa se zbuciume la nationala, cu atit mai mult cu cit averea le vine de la echipele de club, dar cind astia au un plafon saptaminal care le permite doar un fut pasager cu fetele susamintite, de unde sa vina intelegerea. Totusi, tinind cont ca asta se pare ca e golul lor in viata, gol care nu corespunde cu cel de pe stadion, nu inteleg ce mai cauta la echipa nationala. Pentru pretentiile lor, ei sunt deja suprasaturati in comparatie cu romanii nefotbalisti si nepoliticieni.

De ce sunt selectionati la echipele nationale jucatori mediocri care se cred vedete si nu talente in devenire, care ar minca gazon doar ca sa se afirme? E adevarat ca n-ar avea experienta, dar ar avea dorinta, si motivatia necesara performantei. Si am sa dau un exemplu, NHL sau National Hockey League.

La toate Campionatele Mondiale de hockey sunt trimisi tineri jucatori de perspectiva. Asta si pentru ca de multe ori echipele, cu care au contract marile vedete, nu-i lasa sa plece, campionatele fiind in desfasurare. Si uite asa tinerii se ridica, capata experienta si ajung la rindul lor vedete, lasind locul altora sa se afirme.

Asta cred ca asta ar trebui sa fie modelul echipelor nationale, nu fumatori, betivi, plictisiti si in general fitosi cu potenta concentrata eminamente intre picioare, nu si in ele.

Read Full Post »


Romanie, de ziua ta, iti urez intregire, independenta si-o democratie care sa nu te ingenuncheze, instraineze sau jefuiasca!

La Multi Ani!

*

La multi ani si tuturor romanilor!

(acelora care s-au dovedit a fi romani cu gindul, cu vorba si cu fapta, nu doar cu certificatul de nastere)

Read Full Post »


Nu, n-am intilnit-o pe Udrea la Monaco si nici pe Videanu. De fapt nici nu-mi doream si ca sa fiu sincer, nici nu e mare brinza de acea „localitate” care se afla de sute de ani la cheremul Grimaldilor, un alt gen de udre si videni. Da, Monaco, un lindicut de-a lungul marii, e interesant, dar consider ca numai pentru un sejour. E adevarat ca-i scump, ca-i plin de rusi parveniti, de yahturi, de fete generoase si pretentioase,  de masini paralizante, ca e curat si cu o criminalitate apropiata de zero absolut, ca e cladit pe stinci si ca se revarsa-n mare, dar in niciun caz nu e vreun Paris si nici vreun Las Vegas. Iar in afara portului in care ancoreaza miliardele produse de petrolul arab si de sudoarea mujicului rus, singura atractie majora poate fi considerata Piata Casino-ului cu Hotel de Paris, ale carui preturi iti ingheata singele-n vena si Cafe de Paris, unde se aduna protipendada vizitatoare, ca localnicii n-ar avea niciun motiv s-o faca. Ar mai fi totusi un alt interes major, dar e anual si se numeste Formula 1. Ei bine, aceasta cursa este considerata un fel de zeu sacru al acestui Principat. Toti iti vorbesc despre ea si nu e lipsit de interes faptul ca in dreptul celebrului  „ac de par” a fost construit hotelul Fairmont, unde o camera ajunge la 20.000E pe noapte in perioada cursei. De fapt, nu numai Fairmont-ul crapa de bunastare in acea perioada a anului, ci intregul „clitoris” freamata sub greutatea placuta a euroilor care se revarsa generos din toate conturile mapamondului.

Un alt punct de atractie sau mai bine spus, atragator, unde seara de seara poti admira zeci de perechi de picioare, prea lungi petru minusculele fustite si zecile de perchi de sini gata sa plesneasca decolteurile deja plesnite, este Cafe Llorca. Aceasta cafenea-restaurant este cocotata pe Grimaldi Forum si deschisa spre Mediterana.  De fapt vis-a-vis, la Le Bouchon, mincam zilnic, asa ca eram la curent cu toate picioarele care luau liftul spre Llorca. Ca se duceau acolo si nu in alta parte, am aflat-o luind si noi liftul spre inaltimi de citeva ori, pentru o cafea, un coctaile si o ceasca de high life. Nu cred, desi sunt sigur, ca am mai vazut alta cafenea care sa aibe la fiecare masuta de pe terasa, baldachim si candelabru, asa cum puteti observa in poza de mai jos.

Altfel,  ce-ar mai fi de spus? Cannes-ul, atit cit l-am vazut, mi s-a parut mult mai tare si mai atractiv decit Monaco, chiar si in privinta luxului si a boutique-urilor intinse de-a lungul Boulvard de la Croisette. Ei, dar ce mi-a placut cel mai mult si mai mult in aceasta vacanta monegasca, a fost Eze, Gourdon, St Paul de Vence si Grimaud. Pitorescul primelor doua este de un farmec indescriptibil. Construite din piatra, in virful stincilor, cu stradute strimte si intrari minuscule, cu obloane colorate si magazinele la toate parterele, cu bistrouri cochete si multicolore si cu privelistea vailor din jurul lor, aceste locuri iti incinta ochiul, sufletul si simtul estetic. Nu spun ca mi-as dori sa locuiesc vreodata in astfel de vizuini, dar vizitarea lor o gasesc ca pe o delectare inedita si absoluta. In ce priveste  St Paul de Vence, particularitatea consta in faptul ca este cel mai medieval loc pe care l-am vizitat si care e plin de  expozitii de arta, cu vinzare. Iar Grimaud, este o Venetie artificiala in miniatura, unde merita sa-ti petreci citeva ore bune la un lunch, un espresso si o plimbare.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Un fel de dezamagire a acestei vacante a fost insa St. Tropez-ul, asta daca elimin Romania din socoteala finala. Cum spun, St Tropez-ul ma asteptam sa fie un fel de „wow!!!” si n-a fost. Pot spune cu mina pe… orice-mi cade-n mina, ca St Tropez-ul frantujilor este mult, dar mult de tot, sub nivelul Capri-ului italienesc. Poate ca ar fi mai exact sa spun ca nici nu sufera comparatie. Dar de, e posibil ca eu sa ma fi asteptat la mai mult, tinind cont de faima capatata inca de pe vremea jandarmului Funes si a sexoasei BB, care cumparindu-si oarece proprietati prin partea locului, a stimulat boom-ul imobiliarelor santropiste (asa s-o fi spunind?) din acele vremuri. In orice caz, acest colt de Azur nu l-as recomanda nici boicotistilor basisti, if you know what I mean.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

N-as vrea totusi sa las impresia ca am fost dezamagit de Monaco in sine, dar nici n-as putea spune ca imi arde buza sa ma intorc, desi tot ce am vazut a fost interesant iar cazarea excelenta la Le Meridien, un hotel pe care-l recomand pentru serviciile ireprosabile, pentru micul dejun foarte bine asortat si numai cu lucruri proaspete, pentru plaja proprie, artificiala bineinteles, ca mai toate plajele sudului stincos al Frantei si pentru restaurantul si terasa unde te puteai delecta cu o cina stilata in linistea albastra a Mediteranei.

E si uite asa, din aproape-n aproape, ajungem si la Romania, unde contrar asteptarilor, n-am fost arestat si nici macar chestionat pentru vehementa posturilor mele. Sigur ca sunt o persoana neinsemnata, care nu prezinta un risc pentru gioarsele basiste, dar vazind ca blogul mi-e vizitat de oaresce botoxista de UE, nu va ascund ca gindul respectiv m-a strafulgerat, la aterizare. Mai apoi, vazind reactia anglo-italo-austriaca si autoincriminarea idioatei cu breton si mai macoveinianca de felul ei, mi-am dat seama ca Basescului i s-a poruncit si pus in vedere ca nu va mai exista un alt suport la o eventuala noua „abatere” si ca next time around se va da democratia jos din podul in care au sechestrat-o lusitano-luxemburghezii, caz in care el ar zbura, ne mai fiind nici ales si nici numit. Asta nu inseamna ca slugile lui nu actioneaza in continuare spre a-i netezi sederea la Cotroceni, dar pe aia-i roade Ponta, nu opinia publica de care s-a ocupat deja Barroso si Reding. Pentru alegerile din decembrie strategia malefica a Basecului si a bandei lui de tilhari s-a schimbat.  Avind in vedere faptul ca nu mai pot controla electoratul, pierdut ireversibil, iar boicotul nu-i mai ajuta, vor incerca sa controleze votul, ca in aceasta privinta au o experienta bogata, fiind specializati cu totii in fals si furt. Dar asta n-o pot face decit daca-l stirpesc pe Ponta, pentru a-si „organiza” singuri si in liniste realegerea majoritatilor necesare unui totalitarism stalinist. Dupa cum am mai spus-o, Guvernul e acum tinta lor suprema si nu cred ca vor avea somn pina nu-l vor indeparta. Nu sunt sigur ca va fi posibil, dar sunt sigur ca daca va exista o sansa, oricit de mica si oricit de ilegala si mirsava, Ponta va fi out.

Si inca ceva. In Romania am ramas absolut stupefiat de faptul ca inca mai exista vreo doua milioane de oameni care-l sustin pe nenorocitul numit de straini in fruntea tarii. Este de neconceput, cel putin pentru mine, cum un asemenea gunoi moral, social si in definitiv, uman, poate sa mai aibe simpatizanti. Nu voi intelege niciodata cum un traficant ordinar, un instigator fara scrupule, un anti-roman, un denaturat, un dezaxat, un mizerabil, un imoral, un infractor, un anticrist poate atrage simpatia oamenilor, inclusiv a celor cu frica de Barosan (cind spun Barosan, nu ma refer la Barroso, ci la Dumnezeu). Motivul pentru care am invocat aceasta „frica de Dumnezeu” o explic prin faptul ca am intilnit credinciosi care sa-l simpatizeze pe acest Iuda si asta mi s-a parut culmea ipocriziei omenesti. Nu m-ar mira sa apara si un banc pe tema asta.

Degeaba incearca saracul Ghisa sa destupe capul multora, mai  politicieni sau mai putin, acele capete se pare ca vor ramine ferecate pe mai departe in bezna absurdului sau in lumina interesului propriu si de aceea spuneam in titlu  ca  „mi-a si ajuns”.

In postul urmator, doar poze din Monaco si Provence

Read Full Post »


Nu stiu daca romanii si-au dat seama, dar de aici, de peste mari si tari, situatia Romaniei apare in felul urmator:

1. Exista un presedinte suspendat care stapineste  Curtea Constitutionala, Parchetul si multe alte institutii ale statului, supuse prin teroare si santaj.

2. Exista o minoritate antidemocratica de basisti care prin boicot au falsificat rezultatul real a referendumului, reusind sa creeze acest haos politic cu toate implicatiile lui.

3. Exista o manipulare bazata pe minciuna si dezinformare a forurilor europene de catre acel suspendat si aparatul lui de propaganda mincinoasa.

4. Exista dorinta evidenta a suspendatului de a crea haos si compromis in politica romaneasca, singura metoda pe care o mai are pentru a-si putea insela din nou poporul.

5. Exista doi lideri democrati, dar si naivi, un premier si un presedinte interimar, care au crezut ca un dictator poate fi inlaturat prin metode democratice.

6. Exista o majoritate de 87% din rindul votantilor care l-au demis pe suspendat si care este singura expresie legitima, exprimata democratic fata de acest mafiot.

7. Exista o Curte Constitutionala impartita pe baza de interese partizane si care incalca legile tarii.

8. Exista un procuror general care face parte din banda suspendatului, generind dosare penale, la comanda lui, impotriva opozantilor.

9. Exista politicieni europeni din acelasi partid popular, ca si suspendatul, care se amesteca ilegal in viata politica romaneasca, bazindu-se doar pe interese pesonale si de partid.

10. Dar mai exista si „Strada”, singura forta democratica, din pacate, care-l mai poate alunga pe suspendat de la Cotroceni, forta in care-si pun sperantele cei 7.4 milioane de romani.

Read Full Post »


Read Full Post »


                    Motivul pentru care mi-am tinut gura e simplu. I-am ascultat pe „specialisti”. De ce ma apuc sa vorbesc acum? Pai pentru ca specialistii in fotbal, nu sunt specialisti si-n vorba, iar ei, exact asta incearca sa ne dovedeasca cu limbile lor de lemn.

                    Iata parerea mea, desi stiu ca nu mi-ati cerut-o. Daca as fi fost ceea ce nu sunt, adica selectionerul Echipei Nationale de fotbal, i-as fi convocat pe Mutu si pe Tamas, inca de la meciul cu Luxembourg-ul. Stiu, toti veti sari sa ma sufocati cu argumente, care mai de care mai moralizatoare si mai prohibitioniste, numai ca eu, ca selectioner, as fi incercat sa ma cuibaresc in mintea lui Blanc pentru a intelege daca eliminarea lui Mutu ii va simplifica tactica. De fapt, dupa ce francezul a declarat ca lipsa lui Mutu ii usureaza sarcina, nici nu mai era nevoie de vreo cuibarire.

                    Deci, ce-am facut noi? Le-am usurat misiunea. Nu, nu spun ca daca ar fi jucat, Mutu ar fi rupt gura tirgului, ca in fond nici Benzema n-a rupt-o, dar ar fi tinut in permanenta doi aparatori linga el, creind spatii celorlalte gaini, care s-a vazut clar ca nu puteau scapa de marcajul „cocosilor”. Asta nu inseamna ca Mutu ar fi ramas nepedepsit, dar nu acum, cind se punea problema calificarii.

                    Pe de alta parte, nu l-as fi jucat pe Cocis. A porpos, cine dracu e asta? Ieri, Romania a jucat fara centru atacant si fara mijlocasi. Singurul care a facut fata cerintelor, intr-o oarecare masura, a fost Nicolita. Marica a fost in toate duelurile de unu la unu, al doilea. Aveam impresia ca asteapta sa-i vina mingia si sa se-mpiedice adversarul. E, uite ca nici adversarul nu s-a impiedicat, nici mingia nu l-a nimerit. Iar de schimbat, a fost schimbat doar pentru a se mai trage de timp pret de 30 de secunde.

                    Un alt absent, se pare ca tot pe motive de indisciplina, a fost Sapunaru. Bai, vreau sa ne intelegem, nici eu n-as tolera indisciplina, dar mai intii, as dori sa-mi vad sacii-n caruta si apoi le-as trage-o. Interesul Nationalei ar prima oricaror orgolii personale sau figuri de Buftea. In fond, ce ne asteptam de la niste fotbalisti? Sa devina peste noapte monumente de bun simt si maniere elegante sau modele de disciplina si corectitudine? Dar cei care deschid astazi gura si vorbesc, Hagi, Popescu, ce mari caractere au fost sau sunt? Hagi, ala care in finala UEFA si-a lasat echipa in 10, pe final, face educatie si se erijeaza in autoritatea absoluta-n fotbal? Tinindu-i isonul, Popescu, prietenul lui Giovani, da in Torje absolut gratuit, desi chiar nu avea niciun motiv. Pina una alta, dupa Mutu, Torje s-a dovedit a fi cel mai bun produs al fotbalului romanesc in etapa actuala. Mai sunt si alti, evident, dar asta a avut poate mai mult tupeu sa iasa-n fata.

                    Si uite, ca sa nu se spuna ca sustin vedetismul si infumurarea unora, am sa declar ca n-as fi scos un sunet referitor la acesti rebeli, daca echipa Nationala ar fi fost burdusita de jucatori talentati, ca ei. Dar cind suntem riiosi, ca doar o stim cu totii, de ce dracu mai ridicam si coada? Fracezii nu dau nici macar o ceapa degerata pe intransigenta cu care ne tratam talentele. Si nici Bosnia. Asa ca, cine a avut de pierdut de pe urma acestei demonstratii de integritate? Franta? Nuuu! Bosnia? Nuuu! Mutu? Nici macar. Dar Nationala Romaniei? Ce ziceti, incercam un „poate!”?

                    In concluzie, as spune doar ca, practicile ceausiste se mentin pe mai departe. Pe atunci era sacrificat un popor pentru niste principii absurde. Acum e sacrificata o calificare tot pentru niste principii si tot absurde. In fine, bine ca suntem principiali! Principialii perdanti. Pacat de entuziasmul celor multi.

Read Full Post »

Older Posts »