De fapt n-am fost noua, am fost … „doua” si nu din Vaslui, ci din Toronto, dar intrucit zicerea lui Alecsandri mi se pare ca suna mai sexy, am adoptat-o, anihilindu-mi fara mila ego-ul exacerbat.
Si inca ceva, spre surprinderea unanima, de data asta nu voi mai incepe cu inceputul, chestie deja banalizata si abuzata de mai toti scriitorii, ci cu sfirsitul. Asta nu inseamna ca ma consider vreun scriitor, desi cam asta fac, dupa cum se poate observa cu ochiul liber, de vreo … multi ani incoace. Spun asta pentru ca cine scrie, scriitor se numeste, fie c-o face cu sau fara talent.
Asadar, in Romania fiind, ne suna Piratul, bine el ne suna zilnic, dar acum doua zile ne suna pentru a ne informa ca exista un „voice message” de la Compania mea care se pretinde urgent si de-o importanta capitala pentru viitorul meu imediat. Cum eu eram si inca sunt in concediu medical, imi era cam peste mina sa-i sun si sa le spun ca, bolnav fiind, am batut drumul pina la Romania ca sa ma tratez … de ce? Ca nici astia nu-s chiar timpiti de internat la urgenta. Asa ca le-am dat telefon si m-am dat loco. Si evident ca le-am spus s-astepte pina pe 9 iunie, sa-mi mai revin, in cuget si-n simtiri, dupa care voi aparea sa discutam exmatricularea mea. Dar ei, nici de-ai dracu n-au consimtit si aveau dreptate pentru ca nu depindea de ei.
Fac o paranteza pentru a explica tarasenia asta. Corporatia spune Companiei ca nu produce suficient „malai” si ca trebuie sa prezinte un plan de reabilitare rapida. Si cum cea mai simpla solutie e sa tai citeva capete, Compania le-o transmitie, urmind sa prezinte detaliile referitoare la cite descapatinari poate apela fara a impieta productia. E si atunci bagi o sedinta cu … de la supervisorii in sus si analizezi care si citi inutili poseda fiecare departament. Se mai poate, de asemenea, sa intrebi in mod oficial si plenar cine e amator de-o decapitare voluntara, asta pentru a nu-i stresa si pe sclavii care nu si-o doresc. E si dupa ce ai lista completa cu voluntarii, abea apoi bagi sedinta de care vorbeam si-n care se discuta de cine te poti dispensa fara a produce valuri in productie si gauri in productivitate. Aia inutili vor fi aprobati, aia necesari vor fi refuzati si daca n-ai iesit la numar, mai bagi si inutili care nu si-ar dori decapitarea.
Eu fiind unul dintre voluntarii declarati, am fost sarit din schema la precedentele doua reduceri de personal, pe motiv de utilitate. Dar de aceasta data se pare ca m-au avut in vedere intrucit in urma absentelor repetate, se cam saturasera sa ma plateasca in lipsa. Asa ca au decis ca-i timpul sa-mi dea ce mi se cuvine si sa-mi deschida usita coliviei, pentru a-mi lua zborul. Problema e ca zborul asta m-a cam costat, ca pentru a-l dobindi, aveam nevoie stringenta de alt zbor, de la Bucuresti la Toronto si subito. Asa ca vacanta mea bucuresteana mi-a fost amputata intr-un mod necrutator.
Deci, ii sun si mi se comunica, pe sest, ca s-a ivit ocazia de-a fi dat afara de la serviciu (nu-i asa ca suna naspa?) Numai ca pentru a profita de aceasta ocazie, ar trebui ca astazi sa ma prezit la lucru, ca nu pot fi pus pe liber, in lipsa, ca nu-i vreo condamnare in contumacie. Asta se intimpla miercuri, in insorita dupa amiaza bucuresteana. Asa ca am sarit cu toata vigoarea pe telefon pentru a-l determina pe KLM sa-mi modifice biletul. Si l-au modificat, doar ca pentru a pleca joi la 1:55 PM, a trebuit sa le mai vomit vreo $850. Ca de ce sa nu profite si ei, fomistii ‘ulii, de urgentele mele? Dar cum cutitul imi atingea, deja, osul, am acceptat si iata-ma-n Otopeni, alaturi de o satra intreaga de balaoachesi care ardeau de nerabdare sa viziteze Niagara, Casa Loma si CN Tower, dupa care sa se ritornereze cu impresii de calatorie pe care sa le impartaseasca celorlalti balaoachesi in cadrul cenaclurilor de cultura si arta tiganeasca. Spun asta pentru ca am calatorit alaturi de ei, nu doar pina la Amsterdam, dar i-am avut colegi si-n zborul spre Toronto. Unde mai pui ca toate Pirandele erau cu cite un puradel in brate si cu altul in pintec, ca parca ramasesera gravide in echipa si dupa un schedule bine pus la punct. Astea-s pomenile inteleptului nostru idiot, Justin Trudeau, vedea-l-as plin de fum, cu mustata-n furculita si briantina-n par, la umbra unei carute cu coviltir.
Si acum plec la serviciu sa dau piept cu uraganul atirnat de-o … frunza de artar. Revin cu detalii de ordin tehnic si mai ales, economic, ca prea va las cu sufletul la gura. Oricum, parca-i mai bine cu sufletul decit cu burta, just sayin’!
VatiClanul Papal 