Dreptul la drepturi

Poate parea paradoxal sa vorbesti de dreptul de-a avea drepturi, intr-o democratie, dar in lumea de astazi ne lovim de paradoxuri la tot pasul, asa ca unu-n plus n-ar putea sa mai surprinda. Si sa stiti ca acest drept e cit se poate de necesar, din pacate. Spun „din pacate” pentru ca nicio constitutie din lume nu-l prevede si din aceasta cauza nu-l poti revendica. Si ca sa fiu mai clar, toti beneficiem de drepturi enuntate si aparate de constitutii, doar ca de unele nu ni se da dreptul sa beneficiem. E ca si cum ai avea bani in banca, dar contu-ti e blocat.

Cum de s-a ajuns la o astfel de situatie? Simplu. Exista doua posibilitati. De fapt pot fi mai multe, dar creierul meu doar pe astea le-a depistat. Ori cei care au gindit Constitutiile nu erau la fel de nenorociti ca cei de astazi si nu si-au imaginat ca poate fi necesar un drept inalienabil de-a beneficia de drepturile constitutionale. Ori erau mai nenorociti decit cei de astazi si de aceea nu l-au prevazut pentru a oferi portite prin care prevederile constitutionale sa poata fi incalcate fara repercusiuni.

Si uite asa s-a ajuns la suprimarea multor drepturi prin abolirea dreptului de-a beneficia de ele. Printre ele as enumera libertatea cuvintului si independenta presei, libertatea de circulatie, de intrunire, de organizare si inca altele pe care nu le mai mentionez ca sa nu ma enervez mai mult decit mi-am propus.

Mai nou, in absolut toate tarile din America de Nord, care sunt in numar de doua, pandemia a oferit guvernantilor sansa de-a-si spori puterile in mod exponential. Asta ma face sa cred ca aceste lepre nu-si doresc sa scape de pandemie si-i inventeaza tot felul de derivate care mai de care mai contagioase si mai dracu sa-i ia.

Dar pentru a fi corect, dupa cum ma caracterizeaza Encyclopedia Britannica, ei vor, de fapt, sa scape de pandemie, dar nu vor ca mujicul sa stie. Mujicul sa fie convins in continuare ca se afla intr-un cacat din care nu poate iesi decit cu picioarele-nainte, daca n-ar fi impuse restrictiile menite sa-l salveze. Cel putin asta sugereaza noul dr. Mengele, pe numele lui conspirativ, dr. Fauci, sugatorul de maciuci al Casei Albe. Diferenta intre fostul si actualul e ca fostul facea experiente pe sute, pe cind actualul face pe sute de milioane. In felul asta, guzganii politici pot lua orice fel de decizii draconice si pot suprima dreptul oricarui individ, grup sau natiune de-a beneficia de drepturi.

In realizarea acestui vis diabolic, tovarasii au intensificat cenzura in toate formele de comunicare in masa, prin cozile lor de topor, Zukerberg, Pichai, Dorsey si altii ca ei. Astfel, opiniile potrivnice celor guvernamentale, inclusiv sau mai ales cele pe baze stiintifice, sunt sterse si catalogate drept diversiuni, conspiratii si atacuri impotriva intereselor umanitatii. Dialogul stiintific referitor la acest subiect fiind interzis cu desavirsire.

E adevarat, dreptul la munca n-a fost mazilit, doar cotonogit. Companii din diferite industrii au inceput sa puna pe liber angajatii care refuza sa se vaccineze cu apa de ploaie supranumita vaccin, indiferent daca sunt sau nu imuni. Iar agajatii guvernamentali si companiile care lucreaza pentru guvern au obligatia de-a avea angajatii vaccinati sau cu teste negative saptaminale. Un test costind in jur de $250. In felul asta iti ingradesc si dreptul de a lua decizii in ceea ce priveste propria ta sanatate. Pentru ca cine dracu e dispus sa plateasca o mie de $ pe luna ca sa se testeze-n draci sau sa renunte la job? Si uite asa oamenii se injecteaza prin constringere, impotriva vointei lor.

De curind s-a propus si imposibilitatea de a calatori cu avionul fara dovada vaccinarii. Adica si libera circulatie iti e conditionata de aceasta zeama pe care au botezat-o, vaccin. Dar n-as vrea sa se creada ca militez impotriva vaccinarii. Noooo. Spun doar ca ar trebui sa existe un dialog pro si contra bazat pe analize stiintifice si realitati din care fiecare individ sa traga propriile concluzii si decizii ale caror consecinte sa si le asume. Si mai cred ca este ilegal ca un vaccin experimental, aprobat doar de guvern, nu de forurile medicale, sa fie impus populatiei.

In acelasi timp se pare ca aceste lichide, desi inutile, nu sunt si inofensive. Exista oameni de stiinta care au demonstrat ca sunt nocive si ca injectarea lor poate avea urmari tragice pentru fiinta umana, in a long run. De fapt, CNN, organul de propaganda al extremismului de stinga, a recunoscut, prin vocea Briannei Keilar faptul ca intr-un district din Minnesota, 74% dintre cei spitalizati nu sunt cei nevaccinati, asa cum dezinformasera ei initial, ci cei dublu vaccinati. Asa ca, injectindu-ti „zeama bordeleza”, te poti astepta la ceva consecinte si nu din cele dorite.

Si daca nu stiati, va spun eu. Poporul ales e cel mai vaccinat popor din lume. Cu toate astea spitalele gem de infectati si ca bomboana pe coliva, intre 85% si 90% dintre cazurile grave sunt full vaccinated. E, cum va suna? Nu cumva a apa de ploaie sau mai rau? Asa ca, momentan, singurul antidot eficient, acelasi care se folosea si in antichitate, e fereala.

In Nord-America toata coalitia pro-vaccin scoate in evidenta „eficienta” vaccinarii prin procentajul mic de infectati si spitalizati actuali, dar nimeni nu spune ca aceasta diminuare a cazurilor se datoreaza disparitiei virusului in mod natural. In fond au existat molime mult mai nenorocite de-a lungul istoriei omenirii, cind modalitatile de protectie si vaccinurile erau necunoscute si care au disparut pe cale naturala. Tot asa cum va disparea si actualul Covid caruia nu vaccinul ii da in cap si nici cirpa aia de bucatarie, numita masca, impusa probabil in amintirea lui Zorro.

Revenind la drepturi, eu, Papa, consider de capul meu, dar in deplinatatea facultatilor mintale, necesitatea introducerii in Constitutii a Dreptului inalienabil al oricarui individ, care nu executa vreo condamnare, la toate drepturile prevazute de acele Constitutii. E foarte adevarat ca-ntr-o societate normala o astfel de precizare ar fi aberanta, numai ca noi nu mai traim de mult in societati normale.

Read Full Post »

Fotbal, preacurvie si ipocrizie

Sclavia, asa cum o inteleg eu, e cind un oarecare devine proprietatea unui nene sau a unei tanti. In acest caz, oarecarele e sclavul si nenea e stapinu lu sclavu. Simplu. Nu numai atit, dar stapinul are dreptul de a-l vinde pe sclav altui stapin exact atunci cind i se scoala. E adevarat ca, in sclavia moderna, sclavul beneficiaza de mai multe libertati decit in cea clasica, dar asta nu-i anuleaza conditia de bun al altei persoane. Ca si in era bumbacului, sclavul e cumparat ca sa munceasca si sa-i aduca stapinului venituri. Dar in momentul in care sclavului i se flescaiesc muschii si nu mai da randament, desi continua sa fie retribuit, e scos la mezat si functie de cit de bine sta cu dentitia si aspectul fizic (acum i se spune vizita medicala), stapinul recupereaza ceva din banii platiti stapinului de la care l-a cumparat prin intermediul traficantilor (agentii de astazi).

Bun. Pina aici cred ca toti suntem in faza. Dar defazarea s-ar putea sa se produca in rindurile care urmeaza. Si asta pentru ca pentru mine personal situatia de fata reprezinta o nebuloasa. Nu de genul M27, ca aia e cunoscuta. Nu, e vorba de-o nebuloasa inca nedescoperita.

Ca vin si-ntreb, de ce face lumea atita caz de acel trafic cu carne vie? Care evident nu se refera la capre, giste si alte necuvintatoare. Si nu ma surprinde faptul ca face, ci faptul ca tam-tamul se face numai pe marginea sclaviei sexuale. Ca se face si ca se vrea abolita, e de bine. Dar de ce nu se basica nimeni cind vine vorba de traficarea sportivilor? Adica de ce e OK ca un ala moralu sa condamne sclavia, dar sa accepte vinzarea de sportivi? Cum se face ca tipi de genul Nasser Al Khelaifi, Abramovich si chiar ciobanul Becali, pot cumpara si vinde oameni fara ca nimeni sa se basice? Cum se face ca in NBA sportivii nu pot fi vinduti/cumparati, ci numai trade. Adica ti-l dau pe X si tu mi-l dai pe Y plus un draft (tineri care acced in NBA si sunt alesi de echipe). Ca si acest „trade” poate fi considerat imoral, da, dar acum ma ocup de vinzari.

Cum e posibil ca asfel de relatii de tip sclavagist sa fie considerate legale, morale si chiar firesti? Cum de traficantilor de sclavi sau agenti, pe numele lor conspirativ, li se ingaduie sa-si vinda „marfa umana” in mod legal? Cum de cei ce infiereaza sclavia se uita nepasatori la aceste tranzactii inumane care au ca obiect, oameni?

Unii vor spune, „da, Georgele, dar astia nu e sclavi, ca ei vrea sa fie vinduti, nu ca aia de culegea bumbacul si care era luati cu japca” Pai da, Fasole, dar eu vorbesc de sclavia moderna, nu de cea clasica. Dar la modul general vorbind, sclavia se refera la oameni ca bunuri ale altor oameni. Pentru ca, on the same talking, exista prostituate traficate care chiar vor sa presteze munca respectiva. Traficarea lor de ce e considerata ilegala? De ce sunt numite sclave sexuale, atita timp cit doresc sa fie protejate de pesti, de matroane si de potentati. Ca sunt si multe fortate, e adevarat, dar sunt sute de mii care o fac de buna voie. De ce relatiile respective sunt numite sclavie si vindutul de jucatori, nu? Si nu numai atit, dar de ce o Britney Spears e in continuare sclava, desi dovedeste a fi intreaga la minte? Mai intreaga decit multi altii care zburda nemonitorizati pe strazile lumii. Cum de justitia ii prelungeste sclavia desi e clar ca femeia nu mai e pustoaica rebela de altadata?

Pina la urma un club de fotbal e o institutie. Cu toate astea n-am auzit de institutii care sa-si vinda angajatii. Nici fabrici, nici ansambluri de opera, de balet sau teatre. Sportul e singurul in care traficul de carne vie este inca permis si nu prea inteleg de ce. De ce adica un jucator de fotbal nu e tratat ca orice alt angajat sau si mai bine spus, ca orice alt om de pe planeta? Exista oare vreun motiv obiectiv pentru care aceste relatii de tip sclavagist sunt inca permise? Ca sa fac plici daca eu mi-l pot imagina.

Dar pentru ca nebuloasa sa fie si mai nebuloasa, a auzit cineva de vreun alt sport, in afara de fotbal, in care sa se practice vindutul/cumparatul de jucatori? Ca in handbal, tenis, automobilism, kaiac-canoe, gimnastica, box, sah si restul sporturilor eu n-am auzit de practici similare. Nici macar in politica, care e cea mai fidela imagine a coruptiei, politicienii nu sunt proprietatea partidelor, avind libertatea de-a migra spre „caldurica” mai usor decit pasarile, atunci cind ii ia cu frisoane.

As vrea totusi sa se stie ca nu intentionez sa revolutionez practicile actuale. Sunt OK cu vinzarea fotbalistilor atita timp cit lor nu le pasa, dar nu inteleg imoralitatea moralistilor de ocazie. Aia mi se pare mai condamnabila decit preacurvia pe care toti o infiereaza, abuzind-o, totusi.

Read Full Post »

„Periniţa” Prezidentiala

Presupunind ca tot romanul stie ce e aia „Perinita”, am s-o explic pentru romanii care nu fac parte din categoria „tot romanul”, mai ales ca sunt si unele detalii, pe cit de piperate, pe atit de necunoscute.

Acest dans numit „Periniţa“, e un dans pre-sexual initiat si devenit obicei de nuntă undeva prin Prahova, intr-o comuna (azil?), numita Bătrâni. Si tinind cont ca numele nu poate fi asociat cu sexul, fiind notiuni incompatibile, era firesc ca cei care l-au creat sa se gindeasca la necesitatile si posibilitatile batrinilor care sunt functionali doar in cazul unui preambul. Dar fie ca e vorba sau nu de happy ending, toata lumea iubeste preambulul, motiv pentru care dansul a depasit rapid granitele satului, ale judetului si ale nuntilor, fiind parte integranta a petrecerilor, indiferent cit de sofisticate ar fi ele.

Si acum hai sa detaliem putin, desi nu ajuta la ceea ce voi dezbate in acest post, dar nici nu impieteaza in vreun fel. Ei bine, aceasta „Periniţa“ se executa, cum spuneam, în noaptea nuntii, undeva pe la jumatatea bairamului care urma ceremoniei religioase. Inainte de strigarea darului, era adusa un fel de caruta facuta special in vederea evenimentului si in care era asezată lada cu o parte din zestrea miresei. La loc de mare cinste, adica pe lada, era mireasa. Oops! Nu era mireasa, era o perna brodată de mireasă in culorile vii ale curcubeului. De ce in culorile respective? Nu stiu, dar sigur n-are nicio legatura cu steagul „mindriei homosexuale” actuale, cu toate ca taranii isi spun „mindru” si „mindruta” ceea ce ar putea sa dea de banuit.

In fine, sa fie la ei, vorba e ca perna de pe lada urma sa devina, dupa petrecere, martora penetrarii, fiind asezata in mijlocul patului. N-ar fi exclus, desi documentele nu mentioneaza, ca perna sa aibe chiar rolul de-a eleva zona intima a miresei pentru o cit mai optima „compostare”. Hm! N-as vrea sa se creada ca detalierea o fac cu scopul de-a va trezi la viata libidoul, dar astea fiind faptele, trebuiau mentionate.

OK, dupa prezentarea cu elogii a zestrei, în jurul cărutei se încingea o hora. Dansul îl începea mireasa, care lua, din maldarul de realizari personale, o perna, iar pe melodia binecunoscuta începea sa danseze cu ea, tinind-o strins in brate ca pe cel mai sexy nuntas. Cu toate astea, se ducea dansind la mire, ca n-avea cum sa se duca la cine si-ar fi dorit, si ingenunchiind pe perna, isi luau limba-n gura. Dupa asta toti nuntasii incingeau podelele cu hora respectiva.

Dar pentru a conecta dansul la politica, trebuie sa mai amintesc ca obiceiul a degenerat in orgii pre-sexuale intrucit acum nu se saruta doar mirii, acum se saruta toti nuntasii intre ei si aici doream sa ajung. Pentru ca „Perinita” este exact ceea ce se danseaza in politica mondiala. Toti presedintii isi iau limba-n gura intre ei, atunci cind o pun de vreo paranghelie, indiferent de gender, origini, convingeri politice si religioase. Si pentru a respecta regula jocului, dupa mozolul plenar, destinat lumii, de cum ajung la casele lor, se fut in gura unii pe altii, dar de la distanta, pentru a-si satisface electoratul autohton. Diferenta ar fi ca astia se fut din dusmanie, nu dintr-o dragoste matrimoniala. Asta pentru ca „Perinita” prezidentiala e doar un mod ipocrit de a-si etala pacifismul si bunele intentii inexistente. Ipocrizie de care toti se dezic desi o abuzeaza zilnic. Si in numele obiectivitatii, n-am sa dau ca exemplu cuplul Biden-Putin pentru ca nu sunt singurii si n-as vrea sa-i nedreptatesc pe toti ceilalti ipocriti.

Exista totusi si exceptii in care „Perinita” se joaca pe invers. Adica, exista si presedinti care intii se fut in mod plenar si abea dupa aceea isi iau limba-n gura, dar sincer si pe furis.

Exemple ar fi multiple, dar cel mai flagrant care-mi vine-n minte e cel al lui Obama si Putin. Obamezul, cel de la care a inceput nenorocirea Americii. Cel care poza intr-un anti-Putin inversunat, ii soptea pe pitici lui Lavrov, nestiind ca microfoanele de fond erau performante: „spune-i lui Vladimir ca voi putea face mai mult pentru el, dupa” Dupa ce? Pai dupa ce nu va mai fi Presedinte. El, Obamezul, fiind convins ca Madama Clinton, supranumita stiintific, Clit, ii va urma la putere si astfel vor continua tradarea Americii fara ca cineva sa le produca vreun deranj. Nu i-a reusit cu ea, pentru ca nu era suficient de proasta, dar uite ca ii reuseste cu Biden care e prost de-mpunge.

Din cele relatate se poate trage concluzia ca Presedintii lumii joaca atit rolul mirelui, cit si al mireasei, in aceasta „Perinita” Prezidentiala. Dar asta numai la nivel de presedinti, ca-n restul timpului isi satisfac hipersexualitatea cu norodul, care le devine amanta de cum sunt alesi.

Read Full Post »

E noroc sau e normal sa fii normal?

Am avut o dilema care mi se localizase direct in cap. Nu pot spune ca-mi dadea batai, dar ma lovise asa, pe neasteptate. Si asta numai si numai pentru ca ma pune dracu sa gindesc mai mult decit e necesar. De ce gindesc asa de mult? Poate pentru ca am timp si nimic altceva mai bun de facut. Sau poate ca e o deprindere pe care am capatat-o in facultate cind eram nevoit sa gindesc ori de cite ori chiuleam de la cursuri sau seminarii. Ca adica, nu era greu sa decid chiulul in sine, dar muncile intelectuale interveneau cind trebuia sa decid ce sa fac in timpul chiulului. Bar, fotbal, poker sau piscina. Ca in niciun caz n-as fi ars-o prin parcuri ca militarii in termen la vinat de servitoare, ca doar eram in Bucuresti nu-n Botosani. De ce Botosani? Pentru ca acolo am facut armata si stiu. In fine, nu mai insist ca cine stie unde ajung cu divagatia si n-am de gind sa trec granita la ukrainieni.

Cert e ca jucind canasta si cistigind (cum altfel?), fetele au exclamat cu oarecare obida in glas, „iar ati avut noroc!” E si in acel moment creierul mi-a intrat in vibratie din cauza gindirii care mi se inflamase de nu mai avea loc in cap. Ca vedeti voi, problema se pune diversificat. Am avut noi noroc sau au avut ele ghinion? Si atita timp cit toti suntem cam la acelasi nivel, e clar ca a fost vorba si de noroc, pe-o parte si de ghinion, pe alta.

Da, dar mintea nu s-a oprit aici, asa cum era normal, ci a continuat sa lucreze pentru a-mi demonstra c-o am. Ca acum pe bune, urmarim deseori tot felul de nenorociri pe la televizor. Nenorociri carora le-au cazut prada semeni de-ai nostri. Fie ca s-au nascut cu cine stie ce malformatii congenitale, fie ca a dat cancerul peste ei inca din copilarie sau COVID-ul in copilaria de la celalalt capat al vietii, fie c-au fost victimele unor accidente, razboaie, dezastre naturale sau victimele altora. Si ori de cite ori vedem asa ceva spunem, si daca nu spunem, gindim: „bai ce noroc am avut ca nu mi s-au intimplat nenorociri de genul astora!”

Ei bine, asa gindeam pina cind m-a lovit dilema. Caci rumegind ideea, am ajuns la o alta concluzie. Si anume ca normalitatea nu se datoreaza norocului, asa cum eronat consideram citeodata. Si chiar nu inteleg de ce s-a ajuns sa se considere a fi noroc daca ai o viata normala, fara denivelari nesanatoase. E adevarat ca cei care se confrunta cu problemele enumerate sunt ghinionisti, dar asta nu-i face pe ceilalti norocosi. Asa ca nu va mai simtiti norocosi pentru faptul ca sunteti intregi, ca aveti toate componentele prevazute in „Anatomia omului” a lui Papillian, Si nu numai ca le aveti, dar sunt intregi si la locul lor, formind un ansamblu placut ochiului. Ochiului de om, ca n-as putea spune care sunt standardele de frumusete umana la animale si extraterestri. Nu-i noroc ca nu va lipsesc cromozomi, ca nu sunteti muti, surzi sau orbi, ca n-ati avut accidente, boli grave, spitalizari repetate si nici ca n-ati mierlit la cutremurul din ’77.

Asta fiind si cazul meu, consider ca e normal sa fie asa si nu altfel. Ca am fost si norocos in viata, nu neg, numai ca norocul respectiv mi l-am cam facut singur si e de alta natura. E adevarat ca de multe ori trebuie sa risti ca sa te intersectezi cu norocul, dar de riscat, riscam de cind ne trezim si pina ne ia somnul. De fapt nici somnul nu-i lipsit de riscuri, ca daca te prinde sotul doamnei sau vreo eruptie vulcanica, nu se cheama ca ai ghinion, ci ca n-ai evaluat bine riscurile.

Insa e clar ca multi incearca sa profite de norocul pe care il au crezind ca avindu-l cindva, il vor avea mereu si astia de multe ori ajung la vorba intelepciunii romanesti, repetind-o aproape involuntar, „frunza verde foi ca plopul, mama mi-am futut norocul” Mai era si aia cu ulciorul, dar n-o mai dezvolt. Ca daca te bazezi numai pe noroc, e posibil s-o iei direct in rect si genul asta de oameni n-ar trebui sa-si puna prostia sau inconstienta pe seama ghinionului. Si exemple ar fi cu duiumul. Hotii si tilharii fiind exemplele cele mai elocvente, dar mai sunt si cartoforii, alpinistii, amantii, afaceristii, politicienii, judecatorii si, in general, toti cei care intind coarda la plesneala, fara a sti cind va plesni.

Ar fi multe de spus in legatura cu relatia noroc, normalitate, ghinion, dar gindind ca si daca as epuiza-o, tot nimic n-as rezolva, decid sa ma opresc acum pentru a nu risca sa devin prea … celebru.

Asadar, concluzia ar fi ca „nu-i noroc sa fii normal” Axioma imi apartine, thank you very much! Dar daca ai si noroc, nu-l abuza si fii sigur ca merita riscul pe care ti-l asumi pentru a te bucura de el. (De la Papa cetire)

In privinta ghinionului, concluzia e simpla. Daca nu esti tu cauza ghinionului, atunci aia e, taci si-nghite, ca alte remedii nu exista. Iar daca exista, intreaba-i pe altii, ca eu nu le stiu.

Read Full Post »

Izvorul nesecat al absurdului

In ziua de astazi nu stii ce sa mai crezi si pe cine. E adevarat ca nici in ziua de ieri sau de alalteieri n-ai fi stiut, ca doar au fost aceeasi politicieni la cirma tarilor in deriva. Si neincrederea provine din faptul ca inca nu e clar daca toti politicienii sunt medici sau numai idioti.

Acest bolovanis politic, capabil sa distruga, ca de produs, produce zgirci, pretinde ca ia decizii conforme cu „sfatul medicului”, dar actioneaza impotriva tuturor evidentelor si fara niciun fel de logica. Adica toate statisticile spun unde-i alba, unde-i neagra, numai ei spun ca toate-s negre. Mai mult, ca asta nu-i prima si intiia-si data cind clasa politica-si demonstreaza timpeala convulsiva, s-au mai distrat ei cu sugrumarea economiilor si s-a vazut ca rezultatele au fost ca ale echipei Dinamo, dezastoase. Si atunci cum sa nu-i banuiesti de cretinism galopant? Asta daca nu cumva e vorba de vreun sabotaj premeditat al economiilor in interesul mamei China.

De ce al Chinei? Pentru ca aceste miliarde de constipati, dupa ce au pus mina pe manufactura lumii, au cumparat bucati de tari si armate de politicieni corupti. Multi spun ca banii n-aduc fericirea, dar saracia ce-o aduce? Si daca chiar n-aduc fericirea, de ce aceasta dorinta de inavutire, cu orice risc, a clasei politice si nu numai? Ca, ascultati la mine, cine se vinde chinezului, nu se vinde pe orez. Dixi!

In fine, destul cu introducerea, sa trecem la subiect. Un alt lockdown impus de vinduti, prostimii, Intimplator am aflat si mesajul de Craciun:

„Cetateni de pretutindeni, mincati pina va ia somnul si dormiti pina vi se face foame!”

Read Full Post »

Universul e o laba

V-ati gindit vreodata la acest subiect? Da? Pai si eu atunci despre ce draci baltati sa mai vorbesc? Ca daca-mi ginditi toate subiectele „en avant” cu ce v-as mai putea surprinde? Hm! OK, what about „perfectiunea imperfectiunii”? Hai ca la asta sigur nu v-ati gindit si chiar daca v-ati gindit, e treaba voastra. Nu v-am pus eu.

De cite ori pe zi folositi cuvintu „perfect”? Intreb pentru a nu ne afunda in filosofari speculative si inutile. Propun sa acceptam ca perfectiunea exista totusi, in acceptiunea noastra. Ca daca n-ar exista decit in ceruri, n-ar mai fi trecuta in dictionare, ca ce-i trebuie cerului dex? Aici nu vorbim de perfectiunea absoluta si alte bazaconii intangibile, invizibile, fara gust, fara miros. Suntem oameni, nu demiurgi, asa ca ne vom referi la perfectiune asa cum o intelegem noi, vis a vis de imperfectiune.

Eu cred ca perfectiunea e direct proportionala si cu distanta. Ei? Are cineva ceva de obiectat? Ca adica sunt lucruri care, desi imperfecte, cind esti la o anumita distanta de ele, le consideram perfecte. Acum e drept, distanta poate fi mai mica sau mai mare, ca d-aia am spus „la o anumita”. Si daca va da prin cap c-ar trebui sa exemplific, aflati c-am s-o fac.

As fi vrut sa-ncep cu relatia „intraumana”, dar pentru ca termenul nu exista, renunt. Nu inainte de-a mentiona ca multi se considera perfecti, ca asta doream sa spun, desi sunt plini de imperfectiuni ca buretele de gauri. Cum spuneam, perfectiuni imperfecte.

Trecem la relatiile interumane. De cite ori ati sau v-ati auzit exclamind „o casatorie perfecta!”? Well, poate nu de multe ori, ca cica sunt pe cale de disparitie, dar ati auzit sau ati spus-o macar o data. Si nu spun ca nu exista, exemplul personal fiind primul care-mi vine-n minte. Dar oare la ce se refera perfectiunea respectiva? Pai eu cred ca se refera la longevitate. Dar oare chiar o fi fost far-de cusur? Exclus. Si asta n-ar insemna ca vorbim de-o perfecta imperfectiune? Ba da. Si-o sa-ntrebati, „in ce consta distanta?” Pai consta, ca una e sa observi mariajul din afara lui si alta din launtru.

Vi s-a intimplat sa …? E, asta-i! Sigur ca vi s-a intimplat, ca doar nu-i maica-mea cu stea in frunte. Cum zic, in mod sigur vi s-a-ntimplat ca mama, ca doar ea e cu gura mare-n familie, sa va spuna si poate nu o singura data: „asta nu e pentru tine”. „Asta” adica „aia” si nu „ala” pentru ca iau cazul meu si cum nu sunt pe invers, e clar ca e vorba de-o aia. Bun, dar simturile mele, toate, o percepeau ca fiind perfecta, pe cind maica-mea, care nu era implicata sentimental, nefiind lesbiana, privea legatura in mod rational. Si de la o anumita distanta, nu ca mine, la care D < 0, adica distanta era deja negativa cu citiva centimetrii buni. Asa caci, se poate trage concluzia ca distanta sau lipsa ei imi bramburise judecata. Mie sau maica-mi, ca inca nu sunt sigur pe de-a-ntregul care din noi avea dreptate.

Dar o pictura. Si nu neaparat impresionista. Nu-i asa ca privita de la o anume distanta e perfecta? Si ca daca te apropi sau te-ndepartezi, fie vezi o gramada de imperfectiuni, fie nu mai intelegi nimic. Mie mi s-a intimplat s-o ard prin citeva muzee ale lumii si sincer va spun ca apropiindu-ma de unele picturi, n-am mai cazut in extazul oferit de albumele cu poze care le contineau. Dar s-a intimplat si pe dos, adica apropiindu-ma sa dau in bilbiiala, observind perfectiunea detaliilor pe care n-o poti percepe de la doi metri sau din poze.

Dar o forma, sa zicem o sfera sau doua linii paralele? Pai daca le privim de la distanta, ni se vor parea perfecte si-o vom declara, dar daca ne apropiem suficient de mult, vom descoperi ca perfectiunea de care vorbeam e cam imperfecta. Iar daca mai punem si sublerul pe ele, ne dam seama ca mai bine ne-am lasa de evaluari vizuale.

De femei fardate nu mai amintesc ca nu e elegant. Dar pot exemplifica?

Si sa nu-mi spuneti ca-n imaginea din stinga nu-i perfecta

A propos, stiu c-am mai povestit, dar „so what?”. June fiind, eram combinat, la un moment dat, c-o gagica „generoasa”. Dar nu de generozitatile Maicii Teresa era vorba, ci de generozitati pe multi dolari. Dadea fata cu ea in populatie, ceva de speriat. Dar nu in orice populatie. Noooo, doar in populatiile din Athene Palace si Intercontinental unde alerga in curul gol dintr-o camera-n alta mai des decit frecventam eu cursurile facultatii. Bun. Nimic rau si neobisnuit, noi fiind o gasca mare de „golani” si „doamne” care ne intilneam zilnic prin restaurantele centrului de Bucuresti si care ne mai si combinam intre noi pe perioade scurte, functie de necesitati. Si uite asa intr-o seara dupa restaurant am dus-o acasa, dar nu cu gindul sa le-o prezint parintilor. In fine, spre dimineata se duce tipa la baia din apartament si pe hol da nas in nas cu maica-mea care era sa lesine. Si ma mir ca n-a lesinat ca trezit de zgomote, am vazut-o si eu cind s-a ritornerat, de m-a luat cu groaza. „Cine dracu-i aratarea asa?” mi-am spus in gind inainte sa ma dezmeticesc si sa-mi dau seama ce pot sa faca dintr-o reala frumusete, rujul, fardul si rimelul minjite haotic si-o coafura de Comuna Primitiva. Bautura n-o mai pun la socoteala ca sa nu ma autoincriminez.

Dar alegerile? Ah, da, alegerile. Pai nu-i votam noi pe imperfecti crezindu-i perfecti pentru ce am dori sa realizeze? Si aici nu mai e vorba de distanta. Nooo! Aici e vorba de credulitate si alte alea pe care nu le mentionez intrucit, din nou, n-as dori sa ma jignesc de unul singur. Si hai ca se mai inseala omul, dar faptul ca te inseli iar si iar si ca o si constientizezi, e de domeniul paranormalului. Si cum ma consider oarecum normal, n-o sa m-apuc sa-l analizez.

Evident ca exemplele pot continua si recunosc ca nu numai distanta poate crea aceasta formulare contradictorie, ca ar mai fi si perceptia si gustul si cunoasterea (in cazul muzicii), trairile si inca altele, dar cit sa mai scriu si eu, ca doar nu-s dactilografa. Asa ca, daca aveti voi vreun alt exemplu de imperfectiune perfecta, speak up! Si sa nu uit, Universul este cea mai imperfecta perfectiune, adica asa cum spuneam in titlu, o laba.

Read Full Post »

Morala si Paradoxul

Titlul suna a fabula, e drept, dar nu de fabule imi arde mie. Mie-mi arde camasa-n spate de ginduri si framintari. Si nu spun ca asfel de framintari mi-ar fi necesare sau ca ma-mpiedica la mers, dar zidul de care ma izbesc cind incerc sa penetrez gindirea omeneasca, ma inversuneaza si asa inversunat, continui sa ma framint de unul singur ca aluatul pentru briosi.

Ieri, adica duminica, s-a consumat ultimul act din The Masters. Cum s-ar spune, golf. Iar Tiger Wood, favoritul meu si-al altor milioane de admiratori, a cistigat. Dar vazind in ce hal era ovationat de miile de oameni prezenti la Augusta National Golf Course, ai fi zis ca-i regie de studio. Ca adica, cum sa-l ovationezi pe asta care si-a inselat nevasta cu vreo 50K de femei? Nu mai e pacatosul Tiger de acum citiva ani? A devenit erou?

Adica blamam adulterul adulindu-l pe adulter? Ca eu va spun, toti aia care-l aclamau, condamna aceasta forma de manifestare extraconjugala si-o numesc, inpropriu, „pacat”, de care se dezic cu inversunare, desi toti il practica sau isi doresc sa-l practice. Pai daca infierezi pacatul, cum de-l glorifici pe pacatos?

Si sa ne intelegem, eu n-am nimic impotriva glorificarii acestor „pacatosi”, dar daca-i glorifici, atunci nu mai incerca sa joci rolul moralistului, ca nu te prinde si devi penibil. Iar justificari de genul „imi place ca sportiv, dar nu ca om” nu tin, intrucit „pacatul” nu poate fi absolvit prin sport. Ca eu nu stiu ca sportul sa fi devenit „indulgenta” vinduta de biserici. Mai mult, daca l-ar fi aclamat la sfirsitul competitiei, poate ar fi putut sa spuna ca aclamau rezultatul in sine, dar cind urlau din toti bojocii de cite ori aparea Tiger la rampa, atunci nu se mai cheama ca faceau vreo diferentiere intre Tiger-sportivul si Tiger-adulterul.

A propos, sunt convins ca aceleasi zeci de mii de suporteri moralisti spun despre Elin Nordegren „fuck that Swedish bitch, she got a lot of money from the divorce”.

 

Read Full Post »

Intr-o sfinta joi la vale,

peste vreo patru miliarde de anisori, Andromeda se va lua cu Calea Lactee. Casatoria va tine pret de alte doua miliarde de ani si din acest mariaj va rezulta o Andromeda Laptoasa. Probabil.
Asta spun oamenii de stiinta, ceea ce este absolut posibil, tinind cont ca Andromeda e o curva traseista care se babardeste cu orice galaxie intilnita-n calea ei universala. Iata si primul contact sexual, asa cum a fost el imaginat de cei cu minte multa. Si privind clipul, ce credeti, exista viata inteligenta pe vreunul din miliardele de corpuri ceresti ale celor doua galaxii, inaintea impactului?

Pentru ca, problema e, curva, necurva, presupunind ca Pamintul nu se va dezintegra in urmatoarele patru miliarde de ani, paminteni de atunci, vor fi invitati (cu forta) la acea casatoreala universala. Cam ce credeti ca va fi in sufletul lor de nuntasi? La ce spectacole ceresti vor fi martori inainte ca Pamintul lor sa fie bombardat de alte Paminturi?
Ca daca e s-o gindim in mod ateist, (ateismul fiind singurul care nu va suferi schimbari asa cum se-ntimpla cu religiile de tot felul) e clar ca vor fi la fel de neputinciosi, atit ei, cit si toti demiurgii care vor fi plasmuiti sa-i inlocuiasca pe cei actuali.
Ce bun ar putea rezulta din ciocnirea a doua galaxii, daca nu un haos? Ca acel haos se poate cuminti si ordona in alte doua miliarde de ani, e absolut irelevant pentru nuntasii care se vor evapora instantaneu. Groaznic sfirsit, desi rapid. Totusi, cam ce vor gindi si ce vor face acei oameni, stiind ca nu exista scapare si ca sfirsitul va fi unul violent si de o asemenea magnitudine?
Nu, nu pot evalua cu exactitate o astfel de situatie, dar as putea specula, ca doar nu-s timpit.
Deci, daca miine as afla ca in aproximativ un an va avea loc aceasta coliziune monstruoasa, dar nu de la „clarvazatorii” curului, cred ca as incerca sa fac tot ceea ce nu da bine, da’-i placut. Incepind, evident, cu betia. De ce? Poate pentru ca moralitatea ar reprezenta, in acel moment, doar un fiss uman care-si va pierde orice valoare, impreuna cu toate celelalte valori umane pe care Universul nu da nici macar o gaura neagra. Si cum n-am incercat niciodata sa ma imbat cu apa rece, stiu ca pentru Univers si legile lui, noi, omenirea, suntem o componenta efemera si neglijabila, un praf. Cum spuneam intr-o poezie de-a mea, „Desteptul praf al omenirii”. Ca-n infatuarea sau nebunia lor, unii, multi la numar, considera ca ar reprezenta buricul acestui Univers, e o alta discutie care, la drept vorbind, e lipsita de sens. Univesul va continua sa-si vada de-ale Universului, indiferent ce gargarite le umbla multora prin creier. Si ca s-o taiem cu fabulatiile, Universul e ateu. El nu crede in El sau in Altul. Universul are legile lui si pe alea le urmeaza, indiferent cite catedrale de mintuire, moschei, sinagogi sau temple construiesc pamintenii si indiferent cit si cui se roaga ei. Pina una-alta, suntem la cheremul naturii si Universului. Restul e doar palavrageala seaca, fara valoare intrinse(a)ca.

La drept vorbind, nici dizertatia mea n-are vreo valoare terestra sau universala. Dar nici n-am pretins vreodata c-as fi creator de valori perene. Totusi, tinind cont ca am fost dotat c-o gindire si un blog, zic ca nu e rau sa profit si s-o pun, din cind in cind, de-o palavrageala.

Read Full Post »

Opinii SEXagenare

Astazi, in prima zi de „fuck that job!” am decis sa vorbesc despre penis. Dar penis cu „t” ca mai sunt domnisoare care ne citesc si n-ar fi moral sa le zboare pulile-n stoluri prin fata ochilor, asa cum zboara tiganii spre Canada, ca sa-si ia limba-n gura cu Trudeau.

De ce tenis? Pentru ca, fara falsa modestie, va voi spune ca am jucat si eu tenis de performanta. E adevarat ca am jucat numai doua luni si doar la perete, pentru ca venea examenul de admitere in liceu si oricum ma cam plictisisem de peretii Tenis Clubului de linga Opera Romana. Dar consider ca a fost o performanta sa ma masturbez, caci cam asa se poate numi ceea ce faceam, pentru doua luni incheiate pe z-gura ma-sii.

Si inca ceva inainte de-a incepe, am observat cu oarecare parere de rau ca daca nu mai ai 6o de ani, in mod sigur ai 61, in niciun caz 59. Asta e si motivul pentru care opiniile sunt SEXagenare. E foarte adevarat ca exemplul dat nu ma vizeaza pe mine, eu trecind pragul respectiv acum trei anisori.

E si cum imi savuram eu cafeaua, citind presa romana online, numai ce vad ca Halepa se joaca de-a tenisul cu una, Riske. Si atunci am dat buzna la rusi pe site-uri sa vaz ce-a mai ramas din meci. Si uite asa am dat peste setul 3, caruia i se mai spune si decisiv. Bai, eu va spun, am o mare admiratie pentru Halepa asta. Chiar daca face parte din neamul lui Becali si Hagi, si chiar daca-mi maninca nervii de multe ori, eu o admir sincer. Ba mai mult, daca ar ajuta-o si psihicul, cred ca ar face ravagii. Dar na, si eu daca as avea o elice-n cur as fi barca cu motor. In fine, se vede ca fata munceste enorm si ca e foarte ambitioasa, cu toate ca are handicapul asta de ordin psihic. Ca sa ajungi prima-n lume si sa te si mentii atita timp, nu-i la indemina oricui. Ca daca ar fi, probabil ca si eu as putea face parte din elita tenisului. In cazul meu, cu „p”.

Unii imbecili pretind ca e tare-n racheta numai cind joaca cu „miini moarte”. Pai da, o fi, dar pina sa joace cu ele, a jucat numai cu campioane, ea fiind „mina moarta” la vremea respectiva, si uite c-a ajuns prima-n lume. Asta n-o mai ia nimeni in calcul? Ca n-a cistigat vreun mare turneu, e adevarat si pacat, dar nu pentru ca n-ar fi meritat, ci din cauza caracterului ei coleric care se pare ca e greu, spre imposibil, de controlat si domolit. De fapt nici nu stiu cum dracu lucreaza caracterul asta la Halep, ca daca nu-i iese jocul, devine colerica, dupa care cade-ntr-o apatie limfatica si dusa e.  A propos, asta-i vreo trasatura specifica machedonilor, ca din citi cunosc, cam toti o iau razna-n balarii cind li se pune pata? Basca ca li se pune din te miri ce.

Si ca tot i-am adus indiscutie, zic sa comentez si iesirea-n decor a lui Hagi. Adica inteleg ca fiecare cioara are impresia ca puiul ei e privighetoare, dar sa sari ca toapa in presa si pe ecrane cu „daca nu-l selectionati pe fiu-meu sunteti niste profani si incapabili” mi se pare mizerabil. Ba mai mult, ca sa dreaga busuiocul, dupa ce i se da o replica civilizata, apare din nou intrebindu-se cum de tocmai el, somitatea in materie de oratorie si conduita civilizata, trebuie sa-si ceara scuze? Si pentru ce? Pentru ca a … fotbal, a … academie, a … titluri, a … Mondial, a … Viitorul, pentru ele sa-si ceara scuze? „Pai nu, bai bolovane, ca scuzele se refereau la iesirea ta de tata idiot, nu de fotbalist si patron de academie fotbaliatoare. Chiar e greu sa pricepi sau e mai comod sa faci pe prostul si sa te-mpaunezi cu realizarile pe tarim sportiv? Nu pentru Hagi, marele fotbalist, trebuia sa-ti ceri iertare, ci pentru Hagi ala infatuatul, penibilul si dobitocul. Pentru ala trebuia sa-ti ceri scuze” Dar na, in general, poti cere celor care au de unde sa dea, nu celor care duc lipsa.

Dar facind abstractie de iesirile-n decor ale acestor machedoni, talentul, puterea de munca si dorinta de afirmare nu le-o poate contesta nimeni. Adica de putut, vad ca pot, dar n-ar avea nici dreptul, nici argumentele si nici tinuta morala s-o faca.

Hm! Se pare ca prima zi de „stress free” nu decurge chiar rau, ba dimpotriva.

Read Full Post »

In lume exista si romani cu care ne putem mindri. Stiati?

Read Full Post »