Blogusorul papal – 2018

by papa

Aho, aho ca in Carpati,

Cu sarmale si cirnati,

Sa incepeti Anul Nou

Cu avint si libidou!

Sanatate cu carafa

Si sex cit va tine … „marfa”

(Marfa, marfa, dar si leafa)!

Vreau sa va urez de fut,

Nu-i frumos? Dar e placut,

Si o fac ca-i sanatos,

Nu stiu sus, dar sigur jos,

Chiar de-ti suna trivial,

Ca-i obscen si prea carnal,

Te fereste de spital.

La femei si fete mari,

Le doresc doar barbati tari,

Plini de bani si plini de minte,

Ascultati si luati aminte

Sfintele Papei cuvinte!

Iar la domni, doresc  amanta,

Rea de musca si sarmanta!

Bucurati-va de zile,

In petreceri si idile,

Bucurati-va de toti,

De parinti, copii, nepoti,

De prietenii virtuali,

Da’ nu si de anormali,

Ce se cred perfecti, morali!

S-aveti har si sanatate,

Viata lunga cu de toate,

Sa v-aduca Noul An,

Bucurii si ban pe ban!

Dati-o dracului de munca,

Ca-i si sluta si ciufuta

Si sa stiti, inobileaza,

Dar nu cu titluri de vaza,

Ci, cel mult, c-o metastaza!

(Am mai spus-o? Nu conteaza.)

Traiti viata, ca va trece

Si-i doar una, nu sunt zece!

N-acceptati o viata  moarta,

Voi decideti, nu e soarta,

Iar blazarea nu prea iarta!

Grija s-aveti de ai vostri,

Dati jos toapele si monstrii,

Nu-i alegeti doar sa fie,

Inselati de-o vorbarie,

N-asteptati din cer vreo pleasca,

C-o sa-l regretati pe Ceasca!

Nu mai sustineti mirlanii,

Hotii, gangsterii, ciobanii,

Nu spun sa nu fiti umani,

Dar scapati de sarlatani,

La Anu si-ntr-u’ Multi Ani!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Read Full Post »

De ce-mi place iarna?

Cine-a zis ca-mi place? Nu-mi place. De fapt nici nu cred c-a fost inventata pentru oameni. Ca-n mod sigur e pentru d-aia cu blana pe tot corpul, nu pentru fiinte delicate ca omu. Cu toate astea, titlul nu l-am pus la misto. Exista unele motive, putine, citeva, de fapt e unul singur, pentru care-mi place iarna. Si ala e Craciunul. Dar nu pentru falsa lui semnificatie, ci pentru traditii, lumini, colorit, mincaruri, petreceri si chiar unele colinde. Numai ca acum a trecut si iar nu mai are ce sa-mi placa. Ca ce-i de placut?

E adevarat ca ce-mi mai place, iarna, e lipsa celorlalte fiinte dezblanite. In primul rind insecte si reptile. Mi-e o sila de eleeee …. pe care cu greu o pot exprima in limbaj literar. Dar placerea asta nu se pune pentru ca in gerul asta napraznic, cine dracu s-o arda pe-afara la o bautura, la o cina, la o vrajeala? Asa ca, si dac-ar fi tintari, ar muri de inanitie, ca mie n-ar avea cum sa-mi suga nici macar … cum ziceam, gerul nu e pentru animale dezbracate.

Si-mi mai place cind ninge si nu trebuie sa ies afara. Dar vezi ca nici asta nu se pune pentru ca ies zilnic si nu numai ca ies, dar trebuie sa si conduc, ceea ce e de cosmar. E foarte adevarat ca aici traficul e excelent cu exceptia perioadelor cind ninge, ploua sau e uscat. In perioadele respective urasc la disperare muti-culturalismul. Dar asta nu-i vina iernii, ci a degeratilor de guvernanti.

Stau si cuget. Or mai fi si alte motive pentru care ar putea sa-mi placa iarna? Rezultatul e clar, nu-s. Ce, ca-i alba? Asa, si? Inca n-am nevoie de culori tranchilizante, ca inca stau bine cu capu, din cite observ. Nici macar copil nu mai sunt sa ma dau pe derdelus, derdelus pe care era sa-mi rup noada, nici cu bulgari nu ma mai bat si nici nu mai frec scolarite cu zapada intrucit frecatul actual e putin diferit si in cu totu alte zone ale corpului.

Bai ca daca eram vreo foca sau vreun pinguin, as fi inteles, desi n-as fi avut cum sa-nteleg din lipsa acuta de ratiune, dar asa, ce placeri sa-mi produca gerul asta de -29C pe care-l urasc cu pasiune sau mormanele de zapada de pe driveway care asteapta sa fie spulberate, tot de mine. Nu ma intrebati de ce n-am bagat incalzire sub driveway ca nu stiu. Cred c-am avut minte de foca sau de pinguin. In schimb, am snow blower. De parca asta merge singur sau il pot conduce din casa. Ar mai fi si varianta cu angajatul alora care asta fac, dau zapada. Dar daca am snow blower, n-ar fi cam aiurea sa le dau si alora bani? Ar fi, dar n-as mai iesi eu in scirba asta de ger in care trebuie sa ies oricum ca pina una-alta plec la servici si cum n-am tunel sub casa sa ma duca pina acolo, ma vad nevoit sa ies in ger si sa conduc. Fucking winter!

Read Full Post »

Poale-n cap … ca de Craciun

Astea sunt un fel de Poale-n Briu, dar in varianta Papala. De ce in cap? Pentru ca nu-mi place sa ma-ncurc cu jumatati de masura. Totul sau nimic. Asa ca, dezechiparea! Nu, nu voi. Vorbeam cu croissant-ii.

Unii vor spune: „iar haleala, altceva nu ma stii?” ba stiu, dar na, e Craciun si daca de Craciun nu vorbim de d-ale gurii (terminati cu insinuarile ca nu sunt vreun Clinton si nici n-am vreo Monica-ngenuncheata-n bucatarie) atunci cind? Sa vorbesc de vreme? Bine, e de cacat. Gata, am terminat. Sa vorbesc de fut? Pai ce vreti aluzie mai evidenta decit pole-n cap si bend over pe „masa” din bucatarie, minjiti cu faina si-n miros de coca rumenita?

Dar s-o iau (!?!) da capo. Deci, luni, dupa duminica cu invitati, am hotarit, atzitzat (interesant termen!) de polele-n briu facute de Cudi, sa suflec si eu niscai poale, dar cum spuneam, pina-n cap. Numai ca poalele pe care le-am executat au si ceva carnaraie, ca fiind in preajma Craciunului, m-ar blestema porcul daca l-as ignora. Asta una, si a doua. De ce ridici poalele, nu ca sa dai de …. carne? Mai mult, in privinta brinzei, am hotarit una forte. Nu ma-ncurc eu cu dulcegarii stafidite. Asa ca bag un cedar care nu stiu cum ar veni pe romaneste, dar stiu ca vine bine cu un Bourgogne Macon-Lugny. Si dupa bunul meu obicei, voi sustine-n imagini cam tot ce-mi iese pe gura. Sau ce-mi intra? Asta-i ca aia cu Azor care lingindu-se se-ntreba: bei, dar ce fac eu, dau sau iau?

Dar stati, ca asta nu-i totul. Neeee!  Pentru ca-mi ramasese un stake baban de ton, l-am facut tartar, dupa cum se vede, asta pentru a nu lasa sampania sa se-ncalzeasca. Tuna am servit-o la micul dejun, cu sampanie, cu tot, ca sa n-o azmesticam cu porcismele. La prinz i-am ars o piftie, pe care-mi propusesem s-o servesc ca pe tort (tort de porc, cum ar veni !) si o preptula cu salata de cruditati sau mai pe romaneste, de legume. Iar pe seara, am devorat si vreo doua sarmale, desi as fi mincat vreo cinci. E adevarat c-am mai facut si niste varza calita cu curcan afumat, dar p-aia o pozez cind o fi s-o servim, ca nu m-apuc sa minjesc farfuriile doar de dragul pozatului. Ca n-a ajuns curcanul vreo Tyra Banks si nici eu vreo Victoria’s Secrets, sa ne tragem poze toata ziua, buna ziua. Desi as putea sa vi le arat cum stau cuminti in oala, ca doar nu le mincam pe toate-odata.

Mai fac o mentiune ca sa nu se creada c-am ajuns sa mincam copaci. Pe don-soarele sarmale le-am garnisit si c-o cetina pe care jur ca n-am gatit-o eu. De fapt am imprumutat-o de la un brad vecin cu casa. Da’ inapoi i-o dau cind si-o stringe acele de pe terasa, cu care-mi maninca toti nervii din cap.

Orele fiind inaintate, zic sa trecem la vizionari c-adorm pe mine.

Asta-i tartar-ul de ton

SONY DSC

Intrucit poalele-n cap n-au iesit toate cum imi propusesem, v-o arat doar pe premianta. Cam asa trebuiau sa iasa si celelalte doua. Dar au iesit doar la gust, nu si la aspect.

SONY DSC

Tortul de … piftie.

SONY DSC

Friptura cu piure de cartofen si salata

SONY DSC

Si la final, sarmalele c-o inima de mamaliga. Doream sa fac un brad, dar forma respectiva-mi lipsea. Asa ca am bagat-o cu sentiment, ca vorba romanului „unde nu-i brad, buna-i si-o inima” (!?!). Ca sa clarificam afirmatia, romanul eram eu.

SONY DSC

 

Read Full Post »

Craciun Fericit, boys and girls!

Ca de fiecare data, urarea va fi insotita de un clip cu luminile Craciunului pe una din prelucrarile rock ale celor de la Trans-Siberian Orchestra. Dar pentru ca pe linga rock, as vrea si ceva traditional, am ales si o piesa care-mi place mullllt pentru ca pune o vrajeala superba pe note.

La Multi Ani si Craciun Fericit cu sanatate si cu ce va mai doriti si nu puteti declara public! 

 

Read Full Post »

Bel canto

 

Astazi la Papa se asculta bel canto. V-am mai pus si-n trecut, ca pare-mi-se, sunt cam singurul care baga si genul asta de muzica pe blog. Dar n-o fac pentru a epata, ci pentru ca-mi place si ascult destul de mult. Cum astazi, venind la servici pe o vreme de tot cacatul, am ascultat numai arii din opere, mi-am propus sa va mai bag si voua vreo trei in dorinta de-a va trezi interesul pentru acest gen muzical.

De data asta l-am ales pe Mario Lanza. N-as putea spune ca ma topesc dupa el, desi calitatile vocale sunt incontestabile, dar mi se pare cam afectat si mi se pare ca doar cinta si pozeaza, nu interpreteaza, nu traieste ceea ce cinta. Nu are naturaletea lui DiStefano sau Pavarotti sau Corelli.

In ultimul clip Lanza interpreteaza aria O Paradiso din opera L’Africaine a lui Giacomo Meyerbeer.

Sperind ca selectia mea va va excita placut nervul auditiv, va doresc auditie linistita inaintea Craciunului.

 

 

Read Full Post »

La mine vine Craciunul si-o pot demonstra

FATA

SONY DSC

PROFIL

SONY DSC

Ce, nu e zapada? Va fi!

SONY DSC

Desi eu mi-as si v-as ura un Twist Christmas.

Ca atare, Craciun Fericit!  incepind de azi

 

Read Full Post »

The good old days

 

by papa

 

Si uite cum, zi dupa zi,

Ne-apropiem tiptil

de un An Nou,

Desi se stie sigur ca el ne-ndeparteaza

De ziua cind plapinzi

iesit-am din „depou”

*

Toti adoram ziua ce vine,

Desi n-o stim

si poate-i de temut,

Dar oare stiti pe vreunul care s-o lacrimeze

Pe cea de ieri,

ce tocmai a trecut?

*

De cea de ieri nu ne mai pasa,

Ca-i zi, ca-i luna

sau intregul an,

Ne bucura mai mult cea care miine apare,

Chiar daca-n sine-i

doar un cal troian.

*

C-asa traim noi, cu speranta

Intr-un an nou

si-ntr-un alt inceput,

Ca mai apoi sa spunem, cumva, printre regrete,

„Mai bun decit acum,

e timpul ce-a trecut”

***

 

 

 

Read Full Post »

Vizita

Nu e vorba de Domnul Goe si cheseaua cu dulceata, ca nu de Caragiale-mi arde-acum. Problema e ca duminica avem invitati la masa. Adica nici nu s-au stins bine luminarile de la precedenta vizita si hop, apare urmatoarea. Cumva inopinat, pentru ca am fost anuntat doar ieri.

Simt nevoia sa deschid o paranteza.

Zice sotia: Cu ce te-mbraci miine?

Zic: cu un trening.

Zice: pai doar n-o sa mergi la petrecere-n trening.

Zic: care petrecere?

Zice: Cum care? La ziua lui X.

Zic: pai de ce imi spui de-acum, cind puteai sa-mi spui miine, inainte sa plecam?

Zice: Cum, nu ti-am spus?

Zic: Nu mie.

Iar acum simt nevoia s-o-nchid. (paranteza)

Dar de ce sa vorbesc cu pacat, vizitele imi fac mare placere, chiar si cele anuntate in ajun. Ce nu-mi face placere e ca trebuie sa le pregatesc. Singur. Ca na, in casa asta eu beneficiez de cel mai mult timp liber.

De fapt nici pregatirile nu m-ar cocosa, dar dupa cum aminteam, trebuie mai intii sa hotarasc menu-ul. menu pe care-l revizuieste sotia si pe care, in mod obisnuit, il modifica de-l iau toti dracii. Dupa modificare trebuie sa pregatesc esantioanele. Una, pentru a intelege mai bine cit timp trebuie alocat fiecarui fel si doi, pentru a da posibilitatea CCC-ului (va amintesc ca asta-i abrevierea „controlului de calitate al consoartei”) sa-si exprime opinia. Daca iau aprobarea, fac toate pregatirle premergatoare culinarelii. Daca nu, prezint o alta propunere, dupa care fac pregatirile. In fine, ce vreau sa spun e ca noi tratam fiecare vizita ca pe nunta Piratului (fiu-meu).

Si bineinteles ca vom avea opt invitati. Cind invitam la masa si nu e vorba de revelion sau de vreo petrecere oarecare, invitam numai atitea persoane cite locuri sunt la masa. Si la masa noastra sunt zece. Pot incapea chiar 12, dar cum inghesuiala i-ar putea face pe musafiri sa nu se simta bine, ne rezumam la zece.

Bun, hai sa va plictisesc si cu mise en place-ul. Masa o aranjez in dimineata vizitei. Totul la linie si in acord cu cerintele unui restaurant de … citeva stele. Dupa care pregatesc toate ingredientele, spalat-taiat-ambalat si in frigider. Iar cu vreo ora inainte de ora fixata, a propos, urasc intirzierile, incep sa pregatesc citeva gustari servite la un pahar de whiskey si-o tacla, premergatoare mesei propriuzise. Mai apoi se trece la masa si incep pregatirea aperitivelor. Ingredientele fiind deja pregatite, treaba merge rapid. Rapid-rapid, dar eu o fac pe toata. E adevarat ca la servit sunt ajutat de doamne. Si uite asa, fel dupa fel, ajungem la desert care intra in atributiunile sotiei. Nu si cafeaua. Ca daca vor espresso e simplu. Apas pe buton si aia e. Dar daca li se scoala de-o turceasca, turcu ma cheama.

OK, asta a fost introducerea, acum urmeaza cuprinsul prototipurilor aprobate, dar care nu sunt complet finisate. Si intrucit pe primele le puteti intelege din imagini, vi-l voi descrie doar pe ultimul care e un Osso Buco a la Papa. Dupa ce l-am gatit, am introdus bucatile de carne in foietajul care nu-mi apartine si am pus osul cu maduva ca decor in virful placintei, ca de fapt placinta este. Cum spuneam, prezentarea va arata mult mai sexy, dar ca prototip, merge si asa.

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

Read Full Post »

Deconspirare

Gatesc. Gatesc o ciorba. Bai, da’ d-aia ca la tara, nu cu fasoane-n consommé-uri sau creme de fite. Nu, neica. E una d-aia cu porcisme, cu multe verdeturi, cu zeama de varza, de sa te scoale din cea mai crunta betie, cu leustean, ca smecher fiind, l-am congelat de cu toamna si cu zdrente de ou. Bai, da’ stati ca asta nu-i tot. Noooo! I-am futut si-un sos. Da, bey, sos si nu mai rinjiti fasolea ca a iesit de vis. Nu, nu ma refer la cosmare. Asa ca sa se retina, am bagat un arrabiata in locul rosiilor nude. Si poa’ sa spuna cine-o spune, a iesit de-ti vine sa te lingi pe buze (ale gurii).

Cum de gatesc la ore matinale? Pai pentru ca le-am dat cu flit alora de la serviciu. Altfel spus, si-n asta consta deconspiratia, m-am dat lovit. Dar nu, ca nu sunt vreun amator sa ma dau lovit o zi. Nu. M-am dat lovit o saptamina. De ce? Vor intreba labele. Pai pentru ca se poate si sunt platit. Si nu, nu ma mustra constiinta, atita timp cit tot site-ul in care lucrez produce cam cit isi trage CEO-ul pe an din salariu, bonusuri si beneficii, sa-l fut.

Dar daca ma deconspir, ma deconspir pina la capat, ca asa sunt eu, totul sau nimic. Asta nu-i singura saptamina cind ii fut in gura. Nuuuu. Au mai fost si vor mai fi. Motivul, ca exista si-un motiv, e un fel de Lapusneanu para-ndarat. Adica, cum ar veni, ei ma vor, dar eu nu-i mai vreu. Si pentru ca nu binevoiesc sa-mi dea drumu, imi dau drumu singur (nu pe mine, pe ei)

Asa ca, fiind ocupat cu … zgirci, mai atac blogul pe care l-am neglijat ca pe-o amanta. E de-abea acum pot fi blamat, dar cum de blamari nu voi scapa toata viata, una-n plus, zic, n-ar mai conta.

Recitind, observ ca am cam futut in postul asta, dar sa stiti ca in realitate nu sunt chiar atit de agresiv, desi …

Si ca sa nu ma cititi pe uscat, va bag una de-o sa ma pomeniti si-n momentele cele mai intime

 

Read Full Post »

Priveste-ma-n versuri (54)

***

-Va dati mari cu unul care,

era sfint si ca atare,

spuneti voi, mergea pe mare,

calcind apa in picioare.

*

Dar desi-s nascut de-o iapa,

Una schioapa si mioapa,

Va jur, pot zbura pe apa,

Chiar de n-am in cur vreo teapa.

*

Si nu zbor sa nu ma-nece,

marea-n spumele-i zevzece,

dar e uda rau si rece,

seca-i-ar apa sa-i sece!

***

 

 

 

 

 

Read Full Post »