Arde-v-ar pe mate!

De cind cu monstrul din Caracal si mai ales de cind cu demisiile, cerute sau impuse, toti primarii au dat in clocot, arde-i-ar pe mate! Nu stiu ce sa mai faca si cum sa se mai justifice ca pentru ei grija fata de copii nu are limite. E o grija vecina cu paroxismul. Numai grija asta-i anima pina la insomnii perpetue. Sufera gindind la soarta copiilor. Mai ales ai altora.

Drept pentru care au ingropat un ditai semnul in fata casei noastre cu „reduceti viteza, gradinita de copii”, gradinita fiind la vreo suta de metrii mai la vale. Sau la deal, ca nu asta conteaza.

Pai bine mai anormalilor, gradinita asta fiinteaza de n-spe ani si voi acum ati realizat ca viteza trebuie redusa, redusilor!

Dar cu cine sa te bati? Cu morile de vint? M-as bate, dar cum Cervantes e mort, oare mai are vreun rost o astfel de lupta?

Nenorocitii alesi, egali in drepturi si indatoriri cu monstrul din Caracal, sunt preocupati de propriul jilt, nu de soarta copiilor, asa cum incearca sa pretinda, acum. Asa ca atunci cind Veorica va trece prin Berceni (what about, NEVER) va putea admira indicatoarele de protectie a copiilor, comunicind intregii tari binefacerile pesediste.

Dar as avea si-o intrebare, care din pacate e retorica si inutila. De ce sunt obligate tinerele sa faca autostopul? Oare nu exista servicii care sa le confere transportul de la o locatie la alta in siguranta? Pai oare, … DA, nu exista. Si atunci pe cine tragem la raspundere? Ca de dezaxati e tara plina si nu numai tara noastra, dar aici cu preponderenta, as zice. Desi daca e sa-mi aduc aminte, cu toate ca n-as vrea, si prin Canada s-a-ntimplat o chestie asemanatoare, acum vreo … multi ani.

Impinziti dracului toata tara cu pancarde „” Ia-ma nene” = Viol, crima” Educati tineretul in privinta pericolelor si a dezaxatilor pe care politia ii pasuieste, ei fiind intransigenti doar cu cei care calca pe iarba.

Si as mai mentiona, doar asa, de amorul dactilografierii, pozitia mea fata de sentinta care i se va aplica monstrului. Stiu ca multi cer pedeapsa cu moartea si nu contest faptul ca o merita, dar eu as merge putin mai departe. Moartea instantanee nu cred ca il va face sa inteleaga durerea pe care a produs-o, nici pe el, nici pe altii ca el. In consecinta as dori sa se determine perioada de timp in care bestia s-a ocupat de aceste activitati morbide si i-as hotari o pedeapsa, pe aceeasi perioada de timp, cu schingiuiri si batai inchizitioniste, dupa care suprimarea dreptului la viata. Ce, nu suna uman? Pai nu suna, dar se spune ca „dupa fapta si rasplata”. Si atunci cum sa-l rasplatesti pe un monstru ca asta doar cu o moarte fulger? (a nu se confunda cu „Moartea lui Fulger”) Ar fi nedrept fata de suferinta provocata. Dixi!

Read Full Post »

Privestema-n versuri! (77)

Pe afara poua zdravan,

Tuna-ntruna si-i urit,

E un timp sa-ti numeri banii,

Sa bei mult si sa faci fut.

Da’ eu, smecher de Berceni,

Am pus-o si de-o raceala

Si de-aceea scriu la versuri,

In pat si in miez de vara.

M-as fi dus eu la Maneciu,

La tuici si la masa-aleasa,

Dar cum spune si poetul:

„Rana din pulpa nu ma lasa”

Asa ca stau in pat pe sapte,

Privind absent tavanul gol,

Bind tot ceaiuri dupa ceaiuri

Si mult paracetamol.

Urita mi-e mie raceala,

Si rau mai este sa bolesti,

Fie ca esti la Toronto,

Fie aici, in Bucuresti.

 

Imaginea i-am furat-o lui google

Read Full Post »

Divide et impera

America fierbe. Nu din cauza incalzirii globale, ci din motive de Rusia.  Democratii incearca sa dovedeasca, fara a avea dovezi, ca Trump s-a bagat in pat cu Putin pentru a cistiga alegerile. Asta in timp ce Clinton-easa lor si-o trasese cu KGB-istul in vazul lumii si pe multe milioane. Asa ca, in acest moment, politica americana se rezuma la „ma-ta-i curva!”, ” ba ma-ta-i curva!” Si realitatea e ca ambele partide au dreptate, in privinta curviei. Da, dar sa fie clar, imbrincelile n-au fost si nu sunt gratis. Ele au costat contribuabilul circa 25 mil de dolarei. O nimica toata, tinind cont ca americanii se pricep la risipirea banului public mai bine ca oricare PSD-ist de frunte.

Dar, revenind la rusi si pentru a respecta adevarul istoric, cea care a colaborat cu rusii a fost chiar „democrata” Clinton, care a comandat si platit cu multe milioane un dosar fictiv care sa-l incrimineze pe Trump, oponentul ei in alegerile din 2016. Numai ca democratii, care sunt mult mai iuti de picior si mai comunisti, pentru a musamaliza porcariile dobitoacei lor, l-au angajat imediat pe tovarasul procuror Muller sa ia la puricat campania electorala a lui Trump, pentru a descoperi cind si cum si-a luat asta limba-n gura cu Putin.

In fine, ar fi multe de spus referitor la hotii care striga „Hotul!” Dar peste tot balamucul iese in evidenta lipsa acuta de simt politic al oligarhiei politice americane. Pentru ca jocul rusilor e cit se poate de clar, daca privesti din afara si ai putin creier in cap.

Ca Rusia si Putinul ei intervin in mai toate alegerile, e clar, numai ca rusii nu-si doresc, ca presedinte al US, un anume candidat. Pe Putin il doare fix in Stepa Kalmucă de Trump sau de Clinton. El e impartial si asta n-o stiu americanii. Rusii nu urasc vreun partid anume sau vreun candidat anume. Ei incearca sa determine partidele sa se urasca intre ele, chiar daca ele se urasc si fara interventia Rusiei. Cu alte cuvinte, sa amplifice disensiunile deja existente si cheltuielile inutile, cunoscuta fiind aversiunea traditionala a americanilor vis a vis de tot ce este rusesc.

Asa ca rusii, in special Putin, le dau motive, atit democratilor, cit si republicanilor sa se acuze reciproc de legaturi cu Mama Russia. Nu-i asa ca planul e simplu, ingenios si eficace? Eficace atita timp cit dobitocii de americani, nauciti de ura fata de rusi si fata de ei insisi, au halit cu craci cu tot momelile Rusiei putiniste.

Bai americanschi, acum vedeti ce-nseamna sa nu inveti latina-n scoala generala? Ati fi aflat si voi care-i treaba cu „divide et impera”, ca doar n-o fi fost Filip II vreun dobitoc cind a spus-o.

Read Full Post »

Fie piinea cit de rea, mai bine in … Canada!

Dupa cum anunta „Toscana News” si dupa cum am spus-o si eu, am fost la Florenta. Cum a fost? A fost cu de toate, „si mai bune si mai rele”, vorba Paunescului.

La bune as trece Ufizzi, Duomo, Piazzale Michelangelo, Santa Maria Novella, David, Palazzo Pitti, Palazzo Vecchio, Hotel Kraft cu Terrazza Rossini, cumparaturile, bistecca fiorentina, trippa alla romana si bineinteles savurosul Chianti. Evident ca tot la bune nu pot si nici nu voi omite vreodata Le Cinque Terre, Siena, San Gimignano, Lucca si minunatul Viareggio. Considerindu-le, pe absolut toate, superbissimae.

In cazul asta va veti intreba, si pe buna dreptate, „unde dracu a mai fost loc si de rau in doua saptamini?” E, uite c-a fost! Pisa e o mare teapa si am convingerea ca daca turnul (clopotnita) nu s-ar fi inclinat, nici dracu n-ar fi auzit de oraselul asta. Asa insa, raminind in acea pozitie neverosimila, a pus Pisa pe harta italienismelor de neratat, umplind zona de turisti.

Un alt obiectiv de neratat, dar care nu m-a impresionat, ar fi Giardino di Boboli. Spre deosebire de Palazzo Pitti care musteste de Tizan, Rubens, Tintoretto, Rafael, Goya, Rembrand si multi altii si al carui decoratii interioare te cam lasa cu gura cascata, Boboli, care reprezinta gradinile acestui palat, sunt neingrijite. Ele, saracele, ar fi frumoase daca ar avea cine sa le gradinareasca ca pe cele ale Versailles-ului, dar din pacate, sunt cum sunt.

Un alt deranjament si cel mai grav mi-a fost servit de trei romani. Intrasem intr-un magazin dupa o rochie pentru sotie, ca eu inca nu port. La un moment dat s-a produs o mica busculada si dupa vreo doua minute o nemtoaica a-nceput sa urle ca i s-au furat banii si actele din geanta. Si acum revin, cind am intrat in magazin am auzit si vazut trei romani, doua femei si un barbat, la vreo 40-50 de ani. Nu le-am dat importanta, dar ei sunt cei care au produs busculada si cei care au ras-o rapid inainte ca nemtoaica sa dea drumul vocalizelor. In momentul ala am stiut exect cine erau faptasii. Iar romanca, angajata magazinului cu care vorbeam, ne-a confirmat faptul ca romanii si albanezii sunt de speriat, nu doar pentru turisti, dar si pentru angajatii magazinelor unde intra la furat.

As dori sa fac si o mica mentiune pentru ca asa mi se pare corect. Nenorocitii aia trei, nu erau tigani. Si bine ar fi sa se inteleaga ca tiganii au o parte din vina pentru care suntem catalogati ca hoti, dar nu sunt singurii iar fata aceea ne-a spus ca marea majoritate a hotilor cu care se confrunta magazinele din zona centrala nu sunt de provenienta roma.

Imediat dupa incident, fata cu care vorbisera hotii s-a dus la magazinele din vecinatate pentru a le da semnalmentele zoaielor societatii romanesti. Ca ma credeti sau nu, are o foarte mica importanta, dar doua zile n-am fost om si din acel moment, care s-a intimplat sa fie la inceputul excursiei, nu ne-am mai declarat romani. Ne-a fost rusine s-o mai facem. Ne simteam, cumva, partasi la actele acelor mizerabili, pentru ca una e sa le auzi de la altii si cu totul alta sa le traiesti.

Marele nostru noroc a fost ca Toscana e o minunatie, altfel, excursia ar fi fost un fiasco.

In fine, bine v-am regasit!

Read Full Post »

À la Bac, comme à la Bac

„Pe o stinca neagra, …”, undeva prin Rahova, se afla liceul Dimitrie Bolintineanu. De ce-l aduc in discutie pe acest machedon? Pentru ca fiind perioada bacalaureatului si avind o discutie cu un vechi amic, am depanat si niscai amintiri legate de bacul nostru. Evident ca al nostru a fost, cumva, special, pentru ca nici noi nu dusesem o viata obisnuita de liceeni. Si pentru a va improspata memoria, voi aminti faptul ca Bolintineanu era al saselea liceu in care mi-am ingropat adolescenta, inainte de a-mi ingropa si parte a tineretilor in F.U.T. Puritanilor le voi explica abrevierea, „Facultatea de Utilaj Tehnologic”, ca nu cumva sa ma acuze pe nedrept de oarece vulgaritati.

Asadar, mergem noi, ieri, la un restaurant prin spatele Ateneului si din vorba-n ciorba, ajungem sa discutam si de nivelul rezultatelor la Bac. Si atunci intreb: bai, tu-ti mai aduci aminte bacul nostru la Dimitrie Bolintineanu? Zice: cum dacu sa uit ceva ce nu poate fi uitat?

Da, asa e, ne inscrisesem la bac in acelasi timp si la acelasi liceu. De fapt ajunsesem acolo printr-o pila, ca altfel nu cred ca ne-ar fi inscris careva. Motive sa nu fim primiti ar fi fost cam cit sa umpli o basculanta, dar pila s-a-ngrijit sa le bagatelizeze si sa ne strecoare pe liste.

La drept vorbind, prea multe detalii nu ne-am amintit noi, dar un lucru, unul singur, ne-a ramas intiparit in creieri, ca un stigmat. Ei bine, eu la matematica  eram tarisor spre tare. De fapt era cam singura materie la care-mi iesea in evidenta duritatea. In rest, eram un fel de cosmar parintesc. Si pentru ca amicul imi comunicase ca la scris facuse cam de 3, am hotarit, de comun acord, c-ar fi o expresie a amicitiei daca l-as ajuta sa treaca matematica. Dar pentru ca n-aveam cum sa i-o bag in cap, capul lui fiind incompatibil cu materia respectiva, a trebuit sa ma prezint la oral in locul lui. Da, nu-i vreo erore de dactilografiere, am intrat si m-am dat … el. Cum profesorii habar n-aveau cine suntem si care-i care, noi avind o fizionomie aproximativ asemanatoare, trucul a tinut si nu numai c-a tinut, dar i-am obtinut si un ditai 10-le care rotunjit cu „scrisul”, i-a asigurat nota de trecere.

La mine nu se punea problema, desi nici eu n-am trecut cu coronita. Numai ca noi nu eram acolo pentru a intra in cartea recordurilor, ci pentru a bifa si testul asta nenorocit. Si l-am bifat.

De fapt eu am ajuns sa bifez si alte examene nenorocite, unele din prima, altele in „re”, in timp ce el a luat-o in directia afacerilor si n-a dus-o rau deloc, ba dimpotriva.

Si uite cum ne-am petrecut o intreaga seara in lumina faradelegilor savirsite in tinerete. Si sincer v-o spun, asa cum ne-am distrat facindu-le, tot asa ne-am amuzat rememorindu-le.

Read Full Post »