Slugarnicia stapinei

Ca Halepei ii place sa goneasca, nu e vreun secret. Dar de ce prefera sa alerge mai mult decit adversarele, asta ma depaseste. Joaca mingea aia pe centru, de parca i-ar fi frica sa nu-si deranjeze oponentele. Si alea chiar nu se deranjeaza, plimbind-o in schimb ele pe ea din stinga-n dreapta si la fileu pina-i plesnesc sinapsele. O alta problema observabila si de un necunoscator ca mine, ar fi ca ea stie doar sa dea tare-n basica. Tenisul de-a ghioaga. De ce n-o pun antrenorii sa exerseze o varietate mai mare de lovituri, ca de exemplu scurtele, loburile si care-or mai fi, iar nu stiu. Sau poate c-o pun, dar nu le executa, ca nu vrea ea.

Sa stai la mina adversarei e o dureroasa lipsa de initiativa. Ciudat mi se pare ca nimeni nu-i pomeneste de aceasta lipsa. Pentru ca atunci cind decide sa ia initiativa-n mina si sa dicteze joaca, are cistig de cauza, de cele mai multe ori. Si atunci, cum se face ca … n-o face? Ii e frica sa nu greseasca? Prefera sa joace mingii sigure, pe centrul terenului, cu riscul de-a alerga tot meciul? Pai asta se impunea cind era o necunoscuta in urcare si-n foame de puncte, nu cind e o consacrata, si-o fosta #1 in lume.

In fine, nu cunosc secretul acestui tip de joc sau de strategie, c-o fi una de care n-am auzit si pe care nici nu mi-o pot explica. Dar de ce-mi dau seama, e atitudinea de sluga pe care o abordeaza in teren. De sluga, dar si de stapina. Fata asta merge numai cu capul plecat de parca s-ar simti in permanenta vinovata, inferioara, ca o sluga care nu-si permite sa ridice privirea in prezenta stapinului. Aceasta atitudine umila, supusa, de vasal, n-o ajuta mental cu absolut nimic. In schimb cind e vorba de membrii echipei ei, se comporta ca stapinii de sclavi. Nu ca-i ciudat si, poate, inexplicabil?

Eu ii apreciez rezultatele la care a ajuns de-a lungul anilor si-o apreciez si pe ea. A muncit din greu si a reusit ce nicio alta romanca n-a reusit pina acum, in tenis. Si nu numai atit, dar privind cite jucatoare valoroase sunt acum in circuitul feminin, e firesc sa apreciezi faptul ca Halepa a reusit s-aunga in fruntea topului si sa se mentina. Cine bagatelizeaza reusita ei, ar trebui sa se intrebe cum se face ca din cele peste opt sute de jucatoare prinse in clasamentul WTA, doar 10 au fost vreodata pe locul 1 in lume, printre care si Halep? In fond si ea a trebuit sa urce aceleasi trepte, sa joace multe turnee si sa se lupte cu cele mai tari pina s-ajunga acolo sus. Sus de tot. Si nu numai c-a ajuns, dar s-a si mentinut mai mult decit multe altele. Si aici intervine nedumerirea mea.

„Fato, adopta atitudinea locului doi in lume si-a unei foste number one. Mergi cu capul sus, nu cu el in pamint. Arata-te mindra de tine si de reusitele tale. Chiar daca jocul nu-ti iese cum l-ai fi vrut, priveste-n fata cu optimism, nu-n pamint, umila ca o jucatoare rupta-n doua, terminata si supusa. Lasa-le pe celelalte sa privesca-n pamint cind joaca cu tine. Tu esti a doua-n lume, nu ele. Stiu ca in interviuri te evaluezi corespunzator, dar de ce n-o arati si in teren, printr-o atitudine de-nvingatoare? Cind incepi un game sau cind il termini, gindeste-te la totalitatea rezultatelor tale, nu la un colaps de moment”

Ce nu i se mai spune Halepei, e ca ne putem pacali creierul prin atitudine. O atitudine joviala, optimista, chiar si intr-un moment defavorabil, iti creaza o stare de incredere, de buna dispozitie si de forta care te poate ajuta enorm. S-a ajuns la concluzia ca atunci cind esti deprimat, indurerat,  daca incerci sa rizi (cu sau fara motiv) starea generala se va imbunatati simtitor. Si asta deoarece creierul detecteaza emotia, dar n-o poate evalua. De exemplu, o padure te poate incinta, dar te poate si deprima, daca te ratacesti. O victorie te poate bucura, dar te si poate intrista, daca e impotriva echipei tale favorite. Asa ca, atitudinea poate dicta starea de spirit. Iar atitudinea poate fi controlata.

E, cam asta am avut de spus si mult succes fetelor noastre in semifinala cu Franta, ca nu va fi usor. Ba as zice ca va fi foarte dificil sa treaca de Mladenovic si mai ales de Garcia, atit la simplu cit si la dublu.

Read Full Post »

De prin lume adunate: Roquebrune Cap Martin

Iesind din Le Meridien si luind-o  pe Av. Princesse Grace, dar nu spre Monte Carlo, ci spre est, treci pe nesimtite-n Franta. Bine, e totusi o pancarda care-ti atrage atentia ca nu mai esti in Larvotto (ultimul cartier modegasque) ci in Roquebrune Cap Martin, dar pentru un turist cu ochii scufundati in  Mediterana sau catarati pe Alpii Maritimi, semnele traficului stradal devin insignifiante. Bun, deci, trecind de acest semn, mai dai de doua ori din picioare si ajungi la Monte Carlo Beach Club. Iar daca te incumeti sa mergi pina pe terasa restaurantului, risti sa aluneci intr-un extaz profund. In primul rind eleganta, serviciul, prezentarea si nota de plata, iti pot bulversa extrem de usor ratiunea, iar in al doilea rind, privelistea de care nu te mai saturi si care-ti taie respiratia, reprezinta impreuna conditii propice colapsului. Plecind de la terasa, care are vedere spre Monaco, spre Mediterana, spre Cap Martin si spre piscina resortului (acum ma credeti pe cuvint cind spun ca ti se cam taie respiratia?) si continuindu-ti drumul spre est, dai de-o limba. Intuiesc  neastimparul care le-a cuprins pe doamne, dar limba respectiva este din nefericire de pamint. Atit pe „limba” cit si cocotate pe stinci, dai cu ochii de fel de fel de vile, vilisoare, bloculete si chiar de ruinele unui castel. Vilele, printre care si faimoasa vila a COCOanei CHANEL, prin care s-au perindat o pleiada intreaga de celebritati, sunt de ordinul sutelor de metrii patrati si a zecilor de milioane de euro. Presupunind insa ca n-ai acei 50 de milioane sa-i dai pe vila Chanel-ei, care intimplator e de vinzare, n-ai decit sa treci tantosi mai departe si daca esti cumva motorizat, in circa un sfert de ceas dai nas in nas cu Italia. Asa ca, din punctul meu, si nu numai al meu, de vedere, asta-i zona Frantei unde as vietui intr-o simbioza perfecta cu natura, daca ar fi s-o tai vreodata de pe meleagurile siropului de artar si a iernilor semestriale.

Ultima imagine, dupa cum se vede, nu-mi apartine, dar din dorinta de-a va arata si „limba”, am furat-o din internet.

Read Full Post »

Perdanţi, da’ cu prinţipuri

                    Motivul pentru care mi-am tinut gura e simplu. I-am ascultat pe „specialisti”. De ce ma apuc sa vorbesc acum? Pai pentru ca specialistii in fotbal, nu sunt specialisti si-n vorba, iar ei, exact asta incearca sa ne dovedeasca cu limbile lor de lemn.

                    Iata parerea mea, desi stiu ca nu mi-ati cerut-o. Daca as fi fost ceea ce nu sunt, adica selectionerul Echipei Nationale de fotbal, i-as fi convocat pe Mutu si pe Tamas, inca de la meciul cu Luxembourg-ul. Stiu, toti veti sari sa ma sufocati cu argumente, care mai de care mai moralizatoare si mai prohibitioniste, numai ca eu, ca selectioner, as fi incercat sa ma cuibaresc in mintea lui Blanc pentru a intelege daca eliminarea lui Mutu ii va simplifica tactica. De fapt, dupa ce francezul a declarat ca lipsa lui Mutu ii usureaza sarcina, nici nu mai era nevoie de vreo cuibarire.

                    Deci, ce-am facut noi? Le-am usurat misiunea. Nu, nu spun ca daca ar fi jucat, Mutu ar fi rupt gura tirgului, ca in fond nici Benzema n-a rupt-o, dar ar fi tinut in permanenta doi aparatori linga el, creind spatii celorlalte gaini, care s-a vazut clar ca nu puteau scapa de marcajul „cocosilor”. Asta nu inseamna ca Mutu ar fi ramas nepedepsit, dar nu acum, cind se punea problema calificarii.

                    Pe de alta parte, nu l-as fi jucat pe Cocis. A porpos, cine dracu e asta? Ieri, Romania a jucat fara centru atacant si fara mijlocasi. Singurul care a facut fata cerintelor, intr-o oarecare masura, a fost Nicolita. Marica a fost in toate duelurile de unu la unu, al doilea. Aveam impresia ca asteapta sa-i vina mingia si sa se-mpiedice adversarul. E, uite ca nici adversarul nu s-a impiedicat, nici mingia nu l-a nimerit. Iar de schimbat, a fost schimbat doar pentru a se mai trage de timp pret de 30 de secunde.

                    Un alt absent, se pare ca tot pe motive de indisciplina, a fost Sapunaru. Bai, vreau sa ne intelegem, nici eu n-as tolera indisciplina, dar mai intii, as dori sa-mi vad sacii-n caruta si apoi le-as trage-o. Interesul Nationalei ar prima oricaror orgolii personale sau figuri de Buftea. In fond, ce ne asteptam de la niste fotbalisti? Sa devina peste noapte monumente de bun simt si maniere elegante sau modele de disciplina si corectitudine? Dar cei care deschid astazi gura si vorbesc, Hagi, Popescu, ce mari caractere au fost sau sunt? Hagi, ala care in finala UEFA si-a lasat echipa in 10, pe final, face educatie si se erijeaza in autoritatea absoluta-n fotbal? Tinindu-i isonul, Popescu, prietenul lui Giovani, da in Torje absolut gratuit, desi chiar nu avea niciun motiv. Pina una alta, dupa Mutu, Torje s-a dovedit a fi cel mai bun produs al fotbalului romanesc in etapa actuala. Mai sunt si alti, evident, dar asta a avut poate mai mult tupeu sa iasa-n fata.

                    Si uite, ca sa nu se spuna ca sustin vedetismul si infumurarea unora, am sa declar ca n-as fi scos un sunet referitor la acesti rebeli, daca echipa Nationala ar fi fost burdusita de jucatori talentati, ca ei. Dar cind suntem riiosi, ca doar o stim cu totii, de ce dracu mai ridicam si coada? Fracezii nu dau nici macar o ceapa degerata pe intransigenta cu care ne tratam talentele. Si nici Bosnia. Asa ca, cine a avut de pierdut de pe urma acestei demonstratii de integritate? Franta? Nuuu! Bosnia? Nuuu! Mutu? Nici macar. Dar Nationala Romaniei? Ce ziceti, incercam un „poate!”?

                    In concluzie, as spune doar ca, practicile ceausiste se mentin pe mai departe. Pe atunci era sacrificat un popor pentru niste principii absurde. Acum e sacrificata o calificare tot pentru niste principii si tot absurde. In fine, bine ca suntem principiali! Principialii perdanti. Pacat de entuziasmul celor multi.

Read Full Post »

Podul

Pe Sena in jos /Pe un mal frumos,  dai la un moment dat de citeva picioare. Picioare care nu excita si nici nu incita, ca cele de mai jos,

dar care-ti suscita un oarecare interes datorita morii pe care-o sustin. E adevarat ca nu e o moara in stare de functionare, ca cea din poza de mai sus, dar chiar si asa,  iesita de mult din functiune, ramine de un pitoresc aparte. Asa ca, daca ajungeti prin zona, pe la Vernon, nu uitati si de batrinul pod, care a fost construit prin secolul XII, darimat, reconstruit, rederimat, si in final, dupa alte reconstructii, bombardat.

De fapt, o imagine asemanatoare „Houses on the Old Bridge at Vernon” puteti admira si la New Orleans Museum of Art, sub semnatura lui Claude Monet.

Read Full Post »

De la Maria Teresa la Maica Teresa

Brigitte Bardot care, de ce s-o dau de-a dura, acu’ fo 50 de anisori era sexoasa sexoaselor si libertina libertinelor, vrea s-ajunga sa se unga, nici mai mult nici mai putin, Presedinta. Dar nu presedinta de bloc si nici Presedinta Algeriei sau a Marocului. Nu, ea se vrea la Élisée, stapina francezilor si ocrotitoarea necuvintatoarelor.

Si n-as spune c-ar fi rau, in fond e posibil sa-i asimileze si pe tigani, odata cu restul animalelor bolnave ale planetei, ceea ce i-ar umple pe est-europeni de respect si pe francezi de paduchi. Faptul ca vrea s-ajunga din Maria Teresa, Maica Teresa, nu ma surprinde, ca nu-i singura, problema e ca la virsta ei se poate intimpla s-o napadeasca nostalgiile trecutului, caz in care Berlusconi ar putea fi considerat un puritan inversunat

Dar la urma urmei, n-are decit sa candideze si la Presedentia Quebec-ului, je m’en fous. Bon chance BB!

Read Full Post »

CotcoDacii

Declaratiile idioate si gratuite se repeta obsesiv, ca un laitmotiv manelist, de fiecare data cind Nationala participa, ca de jucat nu prea joaca, la vreun meci international. Toti plesnesc de un entuziasm si-o incredere care insulta bunul simt si frizeaza logica, ca dupa meci sa dea declaratii spasite si sa caute motivul sterilitatii in ograda altora. O fi asta o strategie stabilita in prealabil sau doar atitudinea fireasca a unor gaini neouatoare? Nu spun ca n-am avea ceva potential, dar pina acum, cuibarul nostru a ramas depresant de gol. Si atunci, pe ce s-or baza toate cotcodacelile cotco_dacilor nostri?  In mod sigur nu pe ce-au ouat ei pina in prezent, ci mai degraba pe impotenta cocosiilor galici. Cum insa si infringerile au devenit un laitmotiv in ograda noastra, prevad un alt gainat de meci in care ai nostri vor alerga bezmetici, like chickens without heads, fiind abuzati nemilos pe tot terenul, ca doar asta-i soarta gainilor, sa fie calcate de cocosi, pina le sar fulgii de pe tirtite. Si desi sunt suficient de nesimtiti ca s-o simta, totusi, un alt eventual futai le-ar cadea mult mai greu la pipote. Asa ca, mai decent ar fi ca orataniile noastre sa lase ciocu’ mic, sa abandoneze gainariile ieftine si sa cotcodaceasca dupa meci, daca vor avea motive. Eu, sincer va spun,  tare as vrea sa-i vad pe cocosii astia francofoni, ca francezi nu prea sunt ei, plecind despuiati de pe Stade de France, cam ca simpaticul de mai jos, dar cum gaina nu e uliu, iar ulii nu ni se mai nasc cam de multisor, uliuuuuu muica, ce jumuleli ne asteapta!

Hai Romania! (totusi)

Read Full Post »

Sarkozy le-o trage la baza cozii

Franta pune piciorul in pragul islamizarii si tiganizarii. Cred c-au ajuns si ei la concluzia ca facerea de bine e futere de mama. O fi Sarkozy mic si urit, dar e pizdos si are balls. Ca nu va muri in patul lui, e la mintea cocosului galic, dar se pare ca pericolul islamizarii si tiganizarii Frantei, valoreaza mai mult decit toate vrajelile politice ale celorlalte capete incoronate. Sarkozy e singurul presedinte care are curajul sa spuna ceea ce gindeste intreaga Europa si sa se opuna plenar musulmanizarii urmasilor lui Balzac, Renoir, Voltaire si nu in ultimul rind, Coco Chanel, Jean-Paul Gaultier sau Hubert de Givenchy.

„The problem of the burka is not a religious problem. This is an issue of a woman’s freedom and dignity. This is not a religious symbol. It is a sign of subservience; it is a sign of lowering. I want to say solemnly, the burka is not welcome in France,” Sarkozy told lawmakers.

Nu numai atit, dar se pare ca legislativul a aprobat interzicera imbrobodirilor degradante, penibile si retrograde pe teritoriul Frantei. Iar eu personal, ii aplaud pentru ca incearca sa ramina bipezi, folosindu-si coloana vertebrala. Pentru ca pe-a altora, a noastra de exemplu, ne-au incovoiat-o politicienii nostri, de-am ajuns sa ne punem capra in fata primitivismului. Deocamdata au permis turbanele in politie, miine nu e exclus sa ne puna pe toti sa ne bandajam in cearceafuri mumificatoare, ca nu cumva sa-i ofensam cu portul nostru decadent pe cei putini si rau mirositori. Pe de alta parte, imbroboditele astea nu pot munci nicaieri. In primul rind ca nu le permite traditia lor timpita si apoi cum sa muncesti infasurata-n scutece? Ca motivatia lui Sarkozy e sau nu e plauzibila, are mai putina importanta. De fapt, chiar nu conteaza. Problema e ca tupeul islamic si nu numai islamic, intrece limitele suportabilului. Ii inteleg pe cei care vin in Europa de Vest sau America pentru ca sunt satui de rigiditatea religioasa si traditiile barbare din tarile lor (mutilarea prin extirparea clitorisului e doar una din ele), si care-si doresc sa traiasca civilizat in societatea care-i accepta, dar pentru ce nu incearca, in mortii mamelor domniilor lor de hominizi, sa se adapteze? De ce incearca sa-si forteze primitivismele, sclavagismele si feudalismele intr-o cultura avansata la care n-a visat neam de neamul lor? Si nu ma refer aici la toti, dar la acea vasta majoritatea care vrea sa traiasca aici, dar ca acolo. Ba mai mult, vin sa stea pe ajutor social, ca imbroboditele n-au dreptul „sfint” nici la educatie si nici la munca. Sunt insa si arabi, indieni, africani, tigani care se incadreaza fara probleme in societatile tarilor care-i accepta, dar din pacate sunt destul de putini, comparativ cu cei loviti de molima verde, rosie sau infractionala. Daca vor sa manince direct cu mina, daca nu vor sa foloseasca deodorante, sa nu se barbiereasca sau sa nu se  tunda niciodata, daca doresc sa considere in continuare femeia doar un aparat de reprodus, daca vor sa umble desculti si-mbroboditi, sa cerseasca, sa refuze medicina, sa renege egalitatea intre sexe, sa refuze munca, sa condamne alte religii, sa blameze muzica, arta, stiinta si orice nu-i legat de gindirea lor ingustata de religie, de ce-or da buzna in societati a caror stil de viata il condamna si dispretuiesc? Emigreaza din totalitarismul lor islamic, in care drepturile omului nu sunt nici macar mentionate, cu atit mai putin respectate si in care totul e subordonat dictaturii religioase, neexistind o separare fireasca a puterilor, si vin in tari civilizate unde incearca sa profite de naivitatea si inconstienta unor politicieni vest-europeni, carind cu ei si mentalitati incompatibile cu cele ale oricarei societati moderne. Greseala insa nu e a lor, ci a celor care le-au permis si le permit in continuare sa perturbe modul de viata si de gindire, traditiile si relatiile sociale ale propriilor societati. Si asta in numele unor libertati absurde. Din punctul meu de vedere  libertatile occidentale sunt prost intelese, chiar de catre politicienii occidentali. Libertatea oricarui imigrant,  in acceptiunea mea, inseamna ca-ti permit sa aderi la orice valori existente in tara mea si pe care societatea noastra le recunoaste. Libertate nu inseamna a-i permite cuiva sa-mi impuna modul lui de viata. N-as permite mutilarea, unor traditii, obiceiuri, porturi si mod de viata, specifice locului si societatii, doar pentru ca un Mohamad, un Singh, un Ling sau un Pralea se simt ofensati. Personal i-as fute-n gura cu tot cu pretentiile lor. Ce-i mina spre Occidentul depravat, imoral si infidel? Dorinta lor de-a se schimba in bine sau dorinta islamizarii universale? Cind am fost la Paris, ma asteptam ca pe Champs-Elisée sa vad numai vestimentatii Cerutti, Hungaro, Armani, nu hinduisme si islamisme, ca de alea m-am saturat cite-mi vad ochii in tara asta. Te apuca greata sa ajungi in buricul civilizatiei universale si sa dai bot in bot tot cu imbroboditi si fantome cu apucaturi sclavagiste. A mai ramas sa-si traga si vreo moschee sau vreun templu pe Champ de Mars, de unde sa-si scelalaie la megafoane, hip-hop-ul lor religios. Si as mai intreba, asa in eter, daca astia au dreptul la ce le bese mintea, cultura si religia, unde dracu e dreptul meu si-al celorlalti de a trai intr-o lume civilizata? Pentru ca daca as fi vrut in lumea lor, as fi imigrat in India sau Arabia Saudita. Nu sunt impotriva unor imigranti anume, dar daca ai imigrat in tara X, inteleg ca doresti sa traiesti dupa normele morale ale acelei tari, nu sa ti le impui pe ale tale, ca doar nu ti le-a cerut nimeni.

Cit priveste tiganizarea verbala a tuturor romanilor, mi se pare ca nu-i problema francezilor. Aici de exemplu cind cineva-ti spune ca e din Columbia, imediat te gindesti la droguri, carteluri si traficanti, ca si cum toti ar cultiva marihuana in spatele casei. Daca pe unde intorci capul vezi tigani cu cartoane legate de git, „nous somme roumain…” si la news auzi doar de tigani romani prinsi la furat, cu ce tara sau popor sa-i asociezi? Iar faptul ca Sarkozy vrea sa-i deporteze mi se pare un lucru absolut firesc. Ce nevoie are Franta de toate maselele stricate ale estului? Si nu numai ca n-au nevoie, dar le provoaca si dureri de cap. Si atunci de ce nu i-ar extirpa? N-am auzit niciun contestatar oferindu-se sa-i primeasca. Toti bat cimpii cu drepturile omului. Numai ca aici e vorba de drepturile unor grupari antisociale nu a oamenilor civilizati.

Bonne chance monsieur Sarkozy!

Read Full Post »

Déjà vu

Grupa leilor de mucava

LUXEMBOURG
ALBANIA
BELARUS
BOSNIA-HERZEGOVINA
ROMANIA
FRANTA

Sper sa nu raminem din nou doar cu privitul, chiar daca e sexos.

Read Full Post »