Happy Halloween cu dovlecei umpluti in ritm de serenada!

Nu mi-am propus sa va „buhahah!” chiar daca deseara se lasa cu schelete, lilieci, paienjeni si alte vampirisme. Mai mult decit atit, tot gindindu-ma ce sa pregatesc de-ale gurii (ma refer la mincare, nu la blow job-uri) am hotarit de unul singur si-n unanimitate de voturi sa execut niste dovlecei umpluti cu dragoste si carne de curcan. De fapt, ideea mi-a venit ieri, cind am dat fuga sa-mi cumpar struguri pentru must si niste miel pentru pastrama. In fine, tot plimbindu-ma prin Loblows, am dat peste niste dovlecei si cum mai aveam pieptul de la curcanul cumparat acum fo saptamina, mi-am soptit, ca sa nu m-auda toata lumea, „ce-ar fi s-o pun de-un dovlecel umplut?” Si uite asa am ajuns acasa incarcat ca o albinuta supraponderala si m-am pus pe treaba.

Cum insa am uitat sa-mi cumpar scotch-ul cel de toate zilele, am dat-o pe cognac, ca si ala e baubil si la dovlecei merge ca muraturile cu kefir. Adica, ca dracu. Si daca tot nu erau compatibile, a trebuit sa compatibilizez macar una dintre ele cu un ceva si uite asa am dat-o pe muzica clasica, ca am fo patru ore inregistrate. Va pun si voua fo doua serenade, de Dvorak si, bineinteles, Schubert, ca sa vedeti si voi cit de minunat se-mpletesc cu dovleceii mei.  Hm! Luati totusi si un cognac, pentru orice eventualitate. Ca privind si ascultind nu dau bine, dar cind gatesti, va jur, merge orice.

Retete nu va dau pentru ca le stiti cu totii, va spun doar ca pieptul de curcan dupa ce l-am tocat, l-am condimentat in draci ca sa aduca, cit de cit, cu pastrama dupa care-mi lasa gura apa. Si uite ce-a iesit.

 

 

 

 

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

Read Full Post »

Viitor de aur, tara noastra are

Ati aflat ca Salam a luat-o-n mufa? Daca nu, cititi presa romaneasca pentru care orice can-can constituie „news” si-i scris cu litere de-o schioapa. Si nu spun ca nu-i asa. In fond, asta-si doreste sa afle majoritatea manelista, asta i se ofera, circ cu gorile. Si ca sa nu se spuna ca-s ipocrit, e clar ca si eu sunt unul dintre cei care au vizionat clipul respectiv. Si nu oricum, da capo al fine. Dar nu dintr-o curiozitatea generata de afinitati ci din acea specie de atractie  pe care o exercita orice tragedie umana. Pentru ca, din punctul meu de vedere, cam la asta am asistat. O tragedie umana in desfasurare si nu ma refer la agresiunea fizica asupra manelistului, ci mai degraba la agresiunea asupra romanimii. A romanimii civilizate.

Revenind la fapte, era vorba de o nunta de tigani carora, mai nou, li se spune, interlopi.  Interesant e faptul ca daca ii numesti tigani, tiganii se basica, dar la titulatura de interlopi, cu care-i gratuleaza presa, sunt nepasatori. Ba chiar se mindresc cu acest statut de care nu se dezic, considerindu-l, probabil, titlu de noblete.

Dar nici de titluri si titulaturi nu doresc sa vorbesc si nici de pumnul pe care si l-a luat Salam, in bot. In fond, cine cauta, gaseste, chiar daca trebuie sa se deplaseze pina la Milano.

Ce m-a frapat, in clipul prezentat, a fost, in primul rind, opulenta tiganeasca. Opulenta cistigata, fara indoiala, trudind zilnic in fabrici si uzine. Si in al doilea rind, puradenia tiganeasca. Privind multitudinea de tiganusii tunsi dupa moda fotbalistica, actuala, m-am simtit cu totul depasit in materie de estetica si mai ales in materie de fecunditate. Asta a fost si motivul pentru care, vazind citi viitori manelisti interlopi, poleiti cu kilograme de aur, iau parte la o singura nunta, n-am putut decit sa-l parafrazez pe Bolintineanu care afirma „viitor de aur, tara noastra are”.

Si nu c-as fi vreun fatalist, dar daca Bolintineanu a ghicit-o cu versul asta, a zbircit-o la versul urmator care ar fi sunat mai veridic „si prevaz prin secoli a ei … degradare”, nu „inaltare”, asa cum a spus-o poetul prin gura lui Mircea.

Read Full Post »

„In hell I’ll be in good company”

In fine, mi-am gasit acolitii. Pai de cind o spun si nimeni nu-mi dadea crezare? Na ca mai sunt si altii care considera ca „viata” in rai ar fi anosta, moarta si vai de mama ei. Iadul, neica, iadul e adrenalina pura, cu baruri de noapte si discotecile de apoi. Ca doar acolo s-a adunat toata floarea cea vestita a bagaboantelor si a bagabontilor. Iar astia ce erau sa construiasca, manastiri si universitati? Haida-de! (Nu-i scriu cu „v”, ca au unde dormi, nu unbla brambura, ca homeless-ii, impingind un carut, de la Mega, plin cu paturi si saltele).

Ca decit sa-ti traiesti toata viata de apoi inaltind ziua-ntreaga la psalmuri, zic c-ar fi mai bine prin petreceri cu muieri. Ca acum, pe bune, nu mi-o fi ajuns cita „Cintarea Romaniei” si cite ode, inaltate lu’ Nea Nicu, am inghitit timp de 35 de anisori? Imi trebuie un alt Nea Nicu pentru restul vesniciei, sa-i cint si sa-l aburesc? Nu, tata, eu la iad voi cere sa fiu relocat si cum sunt plin de pacate, ca maimuta de par, nu cred ca-si va permite cineva sa-mi respinga cererea.

Dar revenind la canadienii mei, „The dead south”, ca de la Canada sunt baietii, as spune ca nu cinta rau. Iar melodioara asta, care-mi cinta si-n struna, as spune ca e chiar reusita. Iacat-o!

Read Full Post »

Moralitatea instinctelor

Realitatea, ca o admitem sau nu, e ca barbatul rationeaza intens, dar numai dupa ce actioneaza instinctiv. Iar instinctele sunt alea care sunt. Ca de unde altele? Si ca s-o taiem cu vrajeala din titlu, instintele sunt intr-un dezacord total cu moralitatea. Dar daca e sa ne dam naturisti sau religiosi, instinctul e natural sau creational, pe cind moralitatea e doar un conventionalism uman la care oricum nu adera toata omenirea. Moralitatea diferind de la zona la zona, de la credinta la credinta, de la traditii la traditii, de la nationalitate la nationalitate si chiar de la individ la individ. Singurele trasaturi comune tuturor fiintelor umane fiind instinctele. Si atunci cum ramine?

Cum ramine cu religiile? Ca daca e sa le credem pe cuvint de onoare, s-ar zice c-am fost creati cu instincte, nu cu moralitati. Si daca important e, dupa spusele unora, ce a creat … creatorul, nu ce am inventat noi, s-ar chema ca moralitatea ar fi doar un fel de piele, circumcisa cu nepasare de … unii.

Oricum ar fi, melodia e meserie si clipul de nota 10, ca, de fapt, aici doream sa ajung.

Read Full Post »

Ieri mi-am batut nevasta.

Alt weekend, alta zi la birou. Si cind spun „birou” ma refer la bucatarioara mea, ca dupa cum se stie, ala-i hobby-ul meu, gatitul. Atit ala culinar, cit si cel vestimentar. Si de aceea ieri am participat la un triatlon. De unul singur, se-ntelege, dar spre surprinderea invidiosilor, am iesit pe primul loc. Ei da, se putea sa ies si pe ultimul daca musafiri nu m-ar fi felicitat pentru fiecare din cele trei probe. Prima a fost un rulou cu fajitas, somon afumat, avocado si salsa verde, executata de mine.

A propos, ati pus gogonele la murat? Ati pus. Si v-au mai ramas? Nu? Naspa! Eu l-am rugat pe amicul cu plantatia de rosii sa-mi aduca ce-a mai ramas prin aracii zgribuliti de frig. Si omul mi-a adus o gramajoara bunicica de gogonici, si mai mari, dar si mai mici. Asta pentru ca n-am gasit tomatillos pe la magazinele din vecinatate. Si uite asa, din gogonele, ardei de trei feluri, ceva usturoi, toate pirlite pe BBQ si date prin blender, am realizat o salsa verde de s-au lins pe degete, ca doar la alea puteau sa ajunga. Ba le-am dat un borcanel si pentru acasa.

Dar sa revin la restul triatlonului. Deci, ruloul respectiv a fost prima proba. A doua proba a fost o salata de caracatita cu caracatita (DA!), cilantro, bete de telina, ulei, lime, usturoi, sare si piper. A iesit meserie, exact ca aia pe care am devorat-o in Estoril, pe faleza. Mai ales ca i-am bagat si-o tequila, s-o acompanieze. Iar a treia proba a constat din doi scalops culcati pe un „pat” de alge, in propria cochilie. Pozele va asteapata ceva mai jos. La main dish nu am mai contribuit decit cu salata, pieptul de pasare umplut si cartofiorii la cuptor fiind executati de fetele de la pravalie. Dar trebuie sa recunoasteti ca salata e sexoasa si face toti banii. Sau macar o parte din ei.

Oricum weekend-ul asta a fost mai bine decit weekend-ul trecut cind a fost mai mult un pentatlon si tot de unul singur. Si culmea, fiind invitati la o aniversare dansanta, ar fi fost normal sa nici nu trec prin „birou”, dar stiindu-ma generos, bun la suflet si cu frica de Dumnezeu, (hai ca asta cu Barosanu e buna rau! LOL) sotia s-a gindit sa ma voluntarieze cu niscai preparate pentru petrecerea respectiva. Asa ca am dat fuga la unguri de unde am cumparat mezelarie, afumaturi si brinzeturi. La COSTCO pentru fasole si cartofiori pitici, in mai multe nuante. La Loblaws pentru flori si la LCBO pentru o sticla cu vin. Asta a fost alergatura, dupa care a urmat bucatareala. Adica doua platoruri cu mezelaraie si brinzeturi, un platou cu salata din fasole verde si un altul cu fasole batuta. Si evident, cartofi la cuptor, ca nu obisnuim sa-i mincam cruzi. Sotia a adus torturile, dar alea nu se pun, ca nu le-a compus nici ea, nici eu.

Ce au toate competitiile astea culinaro-sportiste cu batutul sotiei? Pai au, ca ieri m-am razbunat pentru pentatlonul de saptamina trecuta si am snopit-o-n batai … la canasta. Ca asta era motivul vizitei, triatlonul fiind doar o fita, ca doar nu era sa-i primim cu piine si sare.  E foarte adevarat ca dupa bataie ni s-a sugerat, in mod civilizat, de catre doamne, sa ne aranjam un culcus in garaj. Ce sa mai zic? Concluzia e ca femeile nu stiu sa piarda cu demnitate si fair play.

 

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

 

Read Full Post »

Imnul … unora (nu-i stiu, dar sunt sigur ca exista)

Read Full Post »

Priveste-ma-n versuri (67)

 

Desi-s casta si pioasa,

Vreau sa stiu de va excita

O privire mai … albastra

Care, jur, e si spasita.

*

M-as refugia, ca altii,

Ca la noi e macel, neica,

Cum ne prinde, cum ne fute

In gaoaza, ca-i mai mica

*

Si de-aceea sunt mascata,

De-ai zice ca sunt strigoi,

Ca-i jale cu talibanii.

Da-mi-ar pielea inapoi!

*

Doar turcoazu-i la vedere,

Ca sa nu credeti ca-s oarba,

In rest, voi tine ascunsa

Frumusetea mea de … barba.

***

Read Full Post »

Ghenea isi suprima „e”-ul (!?!)

Se stie ca portughezul Ronaldo, fotbalistul talentat, frumos si cu briantina-n freza, a fost dat in judecata de-o americanca, pentru viol. Ca a fost anal, nu vaginal, cred ca n-are nicio relevanta, intrucit nu constituie o circumstanta atenuanta si nici agravanta. Dar ca orice persoana plina de bani, Ronaldo a negat si continua sa nege cu vehementa violul. Ba mai mult, a si platit-o pe presupusa violata pentru a-i cumpara tacerea. In fine, asta, din punctul meu de vedere, l-ar incrimina, dar de multe ori acuzatii care dispun de milioane platesc pentru a nu fi tiriti prin tribunale si pentru a nu li se atasa o tinichea ruginita numelui si mai ales reputatiei. Totusi, presa spune ca a platit alte sute de mii de euro pentru a-si angaja o armata intreaga de jigodii care s-o sperie, s-o denicreze si s-o compromita pe cea care-l acuza de viol. Ceea ce constituie un act mafiot si care cred ca si-n lipsa violului, poate atirna greu in instanta, daca se va ajunge acolo.

E si acum vine si rindul Madalinei Ghenea. Ghenea care se pare ca doreste sa devina ghena de gunoi a lusitanului. Spun asta pentru ca olteanca, are o iesire-n presa, pe cit de surprinzatoare, pe atit de penibila si lipsita de sens. Adica ea l-a cunoscut pe Ronaldo cu ocazia filmarii unei reclame si timp de numai 4 ore, dupa spusele ei. Dar, in intelepciunea ei, si-a dat seama ca e un familist invederat si un tip de un profesionalism desavirsit. Ba mai mult, nici n-a fost curtata de fotbalist in acele patru ore de filmari. Si ma intreb, cam citi bani si-a luat pentru interventia asta, trintita ca oistea-n gard? Ca daca nu si-a luat, atunci s-ar chema ca e doar putina la minte, caz in care isi va pastra „e”-ul din nume.

In primul rind, afirmatia ca Ronaldo ar fi un familist, e de risul curcilor decedate si congelate. Ce familie a intemeiat Ronaldo si cind? Ca a platit femei sa-i faca copii, nu se cheama ca ar fi familist, ba dimpotriva. Si cum adica a dat dovada de profesionalism, nefacindu-i avansuri? In patru ore si-n prezenta a zeci de ochi si tot atitea urechi, despre ce avansuri poate fi vorba? Pe linga faptul ca una e avansul si alta violul. Cu ce l-ar fi definit ca violator, un avans facut unei femei frumoase si sexoase? In fond toti barbatii fac avansuri, mai ales cind nu au vreo alta obligatie, dar nu toti sunt violatori. Ba, daca ma gindesc mai bine, un violator n-ar face avansuri. La ce bun, daca stie ca oricum i-o va trage subiectei, cu sau fara acceptul ei? Si asta ma face sa cred ca briantinizatul plateste femei cu care a intrat in contact pentru a-si spala caracterizarea minjita cu cacatul acelui viol.

Pe bani sau gratis, iesirea Madalinei e penibila si tighelita cu ata alba. Ba chiar fosforescenta. Si de aceea in loc sa-si atinga scopul propus, cred ca mai mult il defavorizeaza pe lusitan, in contextul actual. S ce-i mai rau e ca nu doar pe el, dar si pe ea.

Read Full Post »

Curva, tot curva!

Ca sa mor daca mai stiu cum sa le … dragalasesc. Si nu, nu e vorba de Prodanca, si nici de veverita ei, daca la ea v-ati gindit, ci de alt fel de veverite. D-alea care o freaca, cit e ziulica de mare, din creanga-n creanga si din copac in copac, ca nu le-ar sta curul si mintea la ceva constructiv. Pai nu fac bine eretii aia care cum le prind, cum le linistesc? Ba le fac. Da’ uite, ale dracu nu se potolesc si se zbenguiesc prin backyardul meu, dupa cum se vede in foto de ma jos, de parca ar fi mosia sciuridae-lor.

Ca sa vedeti, ieri mi-am plantat si eu, ca tot canadianul, lipsit de ingrediente pentru stufatul de Paste, niscai unsturoi. Pen’ca astia, bag sama, n-au auzit de stufat. Altfel ai fi gasit usturoi verde si la Canadian Tire. A propos, cind am venit noi la Canada, nu gaseai maruntaie, organe, urechi si copite de porc pentru piftie, copite de vaca si burta pentru ciorba cu acelasi nume si inca altele. Acum, dupa ce s-au umplut de chinezi, indieni si este-europeni, s-au prins bagabontii ca e loc de un ghiseft si nu le mai arunca, le vind si se vind in draci. Cu toate astea, se pare ca, in privinta leusteanului si a usturoiului verde, inca nu s-au prins ei ca-s consumabile.

Bun, deci am plantat eu vreo 30 de catei de usturoi in vederea Pastelui care va sa vina. Si astazi, cind imi arunc ochisorii pe geam, ce sa vezi? Fatalitate, neicusorule! Cateii iesisera la plimbare. Dar nu iesisera de capul lor. Noooo! Si nici Michael nu trecuse sa-i scoata din pamint, ca ala nu scoate, culca. Cum care Michael? Uraganul, frate. Ala de-a culcat Florida la pamint. Nu toata, doar pe unde s-a decis el s-o calce. Si ca veni vorba, mare nenorocire cu uraganele astea! Astia spun ca ar fi si doi morti, desi din cite auzisem, se declarase evacuare obligatorie. Dar na, mai sunt inconstienti pe lumea asta, ca doar n-o fi Antonescu singurul. De ce el? Ca el si-a dat singur cu tesla-n oua, asociindu-se si promovind jigodii, ca Ponta si Johanis.

In fine, ce s-o mai scutur de prun, am reintrodus cateii respectivi, care desi scosi, pareau neatinsi, la loc, in cuibusorul lor de nebunii. Problema e ca dupa ce i-am reinhumat, mi-am dat seama ca fo alta curva e capabila sa-i dezhumeze din nou. Si atunci mi-a trecut prin cap o idee. Bine ca n-a fost glont. Ce-ar fi sa arunc fo doi-trei catei la suprafata ca sa-si dea seama curvele astea necrofile ca astia nu-s ciini adevarati, ca sa aibe ele ce sa le suga. Desi, curve fiind, pun botul pe orice. Va voi tine la curent cu desfasurarea evenimentelor, stati p-aproape!

 

SONY DSC

SONY DSC

Read Full Post »

Tempura mea

Pe cei ce nu sunt familiarizati cu acest termen, ii pot asigura ca nu are legatura cu Dragnea si referendumul purii. Ca daca as fi vrut sa aibe, recurgeam la niscai diacritice, „‘Te-n pura mea!” ca sa-nteleaga tot guvernul, inclusiv Dancila. Dar in cazul de fata, fiind vorba doar de un inofensiv japonezism, l-am lasat asa cum a fost menit sa fie.

Aseara am fost, dupa programarea pe care o comunicasem deja, la o masa de Thanksgiving data de prietenii care organizasera si nunta la Simon. Masa a fost meserie, incluzind curcanul sau curca, ca n-am stat sa-i analizez sexul care probabil ca fusese extirpat imediat dupa indeplinirea osindei. Dar totul a fost misto si aranjat cu gust. Io-te fo trei poze. Totodata amicul si-a serbat si ditai aniversarea zilei de nastere, dupa cum se observa pe tortul de mai jos, ca na, era cam timpul sa intre si el in rindul oamenilor cu … prestanta.

Bun, in concluzie, am mincat, baut, distrat si cules gogonele. Ca gazda isi trasese o ditai cultura de rosii, din care mai atirnau in vrejuri doar intirziatele. Si cum exersasem tempura si cu gogonele, i-am spus ca una din ele imi face cu ochiul. Iar el mi-a spus ca aia fiind sefa, trebuie sa iau toata echipa si uite asa mi-a umplut un castron cu virf.

Astazi, dupa ce am pus vreo trei borcane cu gogonele la murat, am propus o tempura pentru prinz. Tempura asta e un snitel si nimic mai mult, doar ca in faina pui si corn starch pentru a-ti iesi crocanta, exact ca aia facuta de joponezi si se executa inclusiv cu legume, nu doar cu carne. Deci, pentru o mai buna intelegere, gogonelele le-am taiat felii mai grosute, le-am uscat, pe cit posibil, cu paper towel, le-am imbaiat in ou si apoi tavalit in faina cu corn starch. Dupa care le-am scufundat in ulei incins si le-am lasat doar atit cit sa se rumeneasca putin, ca altfel rosia se flescaieste, se duce dracu si-o sa maninci o mizerie.

Acelasi lucru am facut si cu niste piepti de pui, dar pe astia i-am si batut, ca sa stie cine-i sefu. Ca salata am bagat cite o jumatate de romain cu ardei de trei culori, masline, ridichi si parmezan. Evident ca am stropit jumatatile cu ceva ulei si zeama de lamiie, ca nu-s capra sa le maninc asa cum le naste pamintul.

Si daca v-am trezit interesul, incercati, n-o sa va para rau.

SONY DSC

SONY DSC

 

Read Full Post »