Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘relatari papale’ Category


Dupa petrecerea de acum doua simbete, am fost incitati la o escapada de trei zile la gara noastra cu prefix, NiaGara. Nu pentru cascada in sine, ca asta nu e vreun Iguasu, si oricum o mai vazusem de citeva ori, ci mai mult din dorinta de a ne distra si-n deplasare. Si ne-am distrat, dupa cum urmeaza.

Luni, pe la vreo 10 dimineata, am incalecat pe caii putere din driveway si dusi am fost. Cum hotelul isi deschidea portile la 4PM, ne-am propus sa luam prinzul la una dintre podgoriile Niagarei. Trebuie mentionat ca regiunea asta e plina de podgorii, care mai de care mai spectaculoase in aspect. E adevarat ca unele sunt mai asa si asa si altele mai foarte-foarte, dar tuturor le-as da nota 10 pentru felul in care sunt intretinute. Unde mai pui ca isi pregatesc vinurile la fata locului si primesc vizitatori pentru degustari si vinzari. Multe dintre aceste vinarii au si restaurante si cum eram infometati, am decis sa tragem la unul din ele, dar la unul recomandat, nu la orice cantina sindicalista. Asa se face ca am ajuns la Trius vinery.

E si dupa ce ne-am potolit pohtele ce le pohteam, ne-am continuat drumul trecind prin Niagra on the Lake, un orasel pitoresc pe unde se perinda tot turistul si unde intentionam sa luam cite un espresso, un dolce si ce-o mai fi de cumparat, ca-s destule magazinase atragatoare.

Dar cum se facuse, deja, de 4PM, ne-am indreptat cu repeziciunea masinilor spre cascada si Crown Plaza ei, ca acolo ne asteptau „vastele” apartamente cu ale lor dusuri pe care ni le doream, cam cum isi doreste varza, o rata si Dragusanu, botox.

Sar peste momentele de extaz din timpul dusului, neavind legatura cu subiectul postului de fata. Dupa, am coborit la o plimbare pentru a ne pastra pofta de mincare, treaza si pentru inca o sarja de poze, c-asa-i sta bine japonezului. Ca urmare, voi baga citeva si aici pentru a face economie la cuvinte.

SONY DSC

Seara am petrecut-o in Casino, ca na, sa mergi la Niagra si sa nu te Casino, e ca si cum ai vizita Louvre cu ochii inchisi … sau cam asa ceva. Imi propusesem sa nu pierd mai mult de $100. Cu toate astea, as putea spune ca m-am dus bou si-am plecat, vaca. Dar o vaca distrata, pentru ca dupa ce m-am jucat vreo doua ore, am ramas cu banii cu care incepusem, ceea ce n-as spune ca-i chiar rau, stiut fiind faptul ca jocurile astea, in ceea ce ma priveste, au fost si vor ramine „jocuri de nenoroc”

Apoi am mai ars-o aiurea pe strazi pentru a privii luminatiile, dupa care ne-am retras la cele trei fiole de vin vechi, agonisite, cu sudoarea … portofelului, de la Trius.

SONY DSC

 

Si hai s-o inchei ca m-am intins cam ca aluatul! Dar nu chiar acum, ca as mai avea fo doua vorbe si trei poze.

A doua zi am luat din nou imprejurimile la picior si ne-am tras pe-o roata, cam ca Horea, Closca si Crisan, doar ca asta era cu confort sporit, avind cabine. Arata ca Ochiul Londrei, dar la o scara redusa. Iar cind ziua se-ngina cu noaptea, adica, pe-nserat, ne-am echipat mai sexos si am bagat un restaurant, al hotelului, care se afla la etajul 10 si cu vederea spre cascade inclusa-n pretul bine condimentat. A fost totusi o seara misto, cu atit mai mult cu cit am avut norocul si unui joc de artificii, care nu fusese, initial, inclus in menu.

SONY DSC

SONY DSC

 

In sfirsit, miercuri am mai luat un breakfast si-o plimbare dupa care am plecat spre casa, oprindu-ne la un sanctuar de fluturi, vestit in Nord America si mai apoi, pentru lunch, la o alta vinarie pe nume, „2 Sister’s vinery” Mai bag vreo doua poze si gata, ca-mi vine amocul cu postul asta.

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

Read Full Post »


Sunt intradevar perplex aflind ca multi dintre prietenii mei sunt impotriva construirii unei alte moschei in Toronto. Toleranta ar trebui sa fie scopul fiecarui canadian, indiferent care-i este crezul religios. Si ca un efort de promovare a tolerantei, trebuie sa ingaduim construirea acelei moschei.

Propun de asemenea ca doua cluburi de noapte sa fie deschise alaturi de acea moschee, in felul asta promovind toleranta si in interiorul moscheei. Vom numi unul din cluburi, care va fi pentru homosexuali, „The Turban Cowboy” iar pe celalalt, care va fi un topless bar, il vom numi „You Mecca Me Hot”

Magazinul urmator va trebui sa fie o macelarie specializata in carne de porc si linga, o braserie care sa aibe in menu, porc la gratar si care sa se numeasca „Iraq of Ribs”

Vis-a-vis, peste drum, ar putea fi infiintat un magazin cu lenjerie intima numit „Victoria Keeps Nothing Secret” cu manechine sexi in vitrina, purtind produsele magazinului.

Linga acest magazin de lenjerie, ar fi loc pentru un magazin cu jucarii sexuale, „Koranal Knowledge” cu firma in intermitente lumini de neon si un magazin de bauturi alcoolice numit „Morehammered” (Mai beat)

Toate aceste ii vor incuraja pe  musulmani sa demonstreze toleranta pe care ne-o pretind noua.

Da, trebuie sa promovam toleranta si daca inca n-ati ajuns sa zimbiti citind aceste rinduri, e pentru ca ori sunteti somnorosi, ori pentru ca e mizul noptii pe unde va aflati si trebuie sa va culcati camila.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Din pacate trebuie sa recunosc faptul ca textul de mai sus nu-mi apartine. Doar titlul si traducerea sunt ale mele. Si dupa cum s-a putut observa, citind textul, nu sunt chiar singurul politically incorrect in aceasta tara.

Jiggs McDonald, un hocheist canadian, NHL Hall of Fame broadcaster speaking in Ontario, este autorul acestui text, pe cit de savuros (pentru unii) pe atit de adevarat. Iata si varianta in original:

„I am truly perplexed that so many of my friends are against another mosque being built in Toronto. I think it should be the goal of every Canadian to be tolerant regardless of their religious beliefs. Thus the mosque should be allowed, in an effort to promote tolerance.

„That is why I also propose that two nightclubs be opened next door to the mosque; thereby promoting tolerance from within the mosque. We could call one of the clubs,
which would be gay, „The Turban Cowboy,” and the other, a topless bar, would
be called „You Mecca Me Hot.”
„Next door should be a butcher shop that specializes in pork, and adjacent to that an open-pit barbecue pork restaurant, called „Iraq of Ribs.
„Across the street there could be a lingerie store called „Victoria Keeps Nothing Secret,” with sexy mannequins in the window modeling the goods.
„Next door to the lingerie shop there would be room for an adult sex toy shop, „Koranal Knowledge,” its name in flashing neon lights, and on the other side a liquor
store called „Morehammered.
„All of this would encourage Muslims to demonstrate the tolerance they demand of us.”
Yes, we should promote tolerance, and you can do your part by passing this on. And
if you are not laughing or smiling at this point … it is either past your
bedtime, or it’s midnight at the oasis and time to put your camel to bed!

Read Full Post »


Iesind din Le Meridien si luind-o  pe Av. Princesse Grace, dar nu spre Monte Carlo, ci spre est, treci pe nesimtite-n Franta. Bine, e totusi o pancarda care-ti atrage atentia ca nu mai esti in Larvotto (ultimul cartier modegasque) ci in Roquebrune Cap Martin, dar pentru un turist cu ochii scufundati in  Mediterana sau catarati pe Alpii Maritimi, semnele traficului stradal devin insignifiante. Bun, deci, trecind de acest semn, mai dai de doua ori din picioare si ajungi la Monte Carlo Beach Club. Iar daca te incumeti sa mergi pina pe terasa restaurantului, risti sa aluneci intr-un extaz profund. In primul rind eleganta, serviciul, prezentarea si nota de plata, iti pot bulversa extrem de usor ratiunea, iar in al doilea rind, privelistea de care nu te mai saturi si care-ti taie respiratia, reprezinta impreuna conditii propice colapsului. Plecind de la terasa, care are vedere spre Monaco, spre Mediterana, spre Cap Martin si spre piscina resortului (acum ma credeti pe cuvint cind spun ca ti se cam taie respiratia?) si continuindu-ti drumul spre est, dai de-o limba. Intuiesc  neastimparul care le-a cuprins pe doamne, dar limba respectiva este din nefericire de pamint. Atit pe „limba” cit si cocotate pe stinci, dai cu ochii de fel de fel de vile, vilisoare, bloculete si chiar de ruinele unui castel. Vilele, printre care si faimoasa vila a COCOanei CHANEL, prin care s-au perindat o pleiada intreaga de celebritati, sunt de ordinul sutelor de metrii patrati si a zecilor de milioane de euro. Presupunind insa ca n-ai acei 50 de milioane sa-i dai pe vila Chanel-ei, care intimplator e de vinzare, n-ai decit sa treci tantosi mai departe si daca esti cumva motorizat, in circa un sfert de ceas dai nas in nas cu Italia. Asa ca, din punctul meu, si nu numai al meu, de vedere, asta-i zona Frantei unde as vietui intr-o simbioza perfecta cu natura, daca ar fi s-o tai vreodata de pe meleagurile siropului de artar si a iernilor semestriale.

Ultima imagine, dupa cum se vede, nu-mi apartine, dar din dorinta de-a va arata si „limba”, am furat-o din internet.

Read Full Post »


Dupa cum va prevenisem, postul de fata va fi dedicat in intregime imaginilior din Monaco. Stiu ca ati fi preferat sa ma refer la BaSecu sau, mai nou, la Dandi Aconescu Antipaticus. Dar intrucit de zbanghiu se vor ocupa biografii Mafiei staliniste, iar de antipatic, Antipa, m-am hotarit s-o dau pe poze. De fapt Dandi, acel soarece de apartament, negricios si care chitaie-n prostia lui: „ce mi-e dreapta, ce mi-e stinga, kibbutz sa fie”, n-ar tacea, nici sa-l futi, ba mai mult, a mai reusit sa-mbrobodeasca, cu logorea lui OTV-ista, mai multi romani decit PDL-ul . Dar asta nu-i mai mira pe paminteni, stiut fiind ca asa suntem noi romanii, ne incintam singuri de toate cacaturile, dupa care fluieram a paguba.

Monaco, vedere luata din piata Palatului, de sus, de pe stinca. De fapt, toate pozele sunt inseriate, formind o imagine panoramica.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Iar acum, imagini din Principat luate aiurea, la intimplare.

Yahturile care ancorau cite doua – trei zile in fata Principatului. Imaginea am luat-o din balconul camerei de hotel, de unde priveam zilnic Mediterana, la o cafea si un Limoncello.

Urmatorul post, Provence.

Read Full Post »


Nu, n-am intilnit-o pe Udrea la Monaco si nici pe Videanu. De fapt nici nu-mi doream si ca sa fiu sincer, nici nu e mare brinza de acea „localitate” care se afla de sute de ani la cheremul Grimaldilor, un alt gen de udre si videni. Da, Monaco, un lindicut de-a lungul marii, e interesant, dar consider ca numai pentru un sejour. E adevarat ca-i scump, ca-i plin de rusi parveniti, de yahturi, de fete generoase si pretentioase,  de masini paralizante, ca e curat si cu o criminalitate apropiata de zero absolut, ca e cladit pe stinci si ca se revarsa-n mare, dar in niciun caz nu e vreun Paris si nici vreun Las Vegas. Iar in afara portului in care ancoreaza miliardele produse de petrolul arab si de sudoarea mujicului rus, singura atractie majora poate fi considerata Piata Casino-ului cu Hotel de Paris, ale carui preturi iti ingheata singele-n vena si Cafe de Paris, unde se aduna protipendada vizitatoare, ca localnicii n-ar avea niciun motiv s-o faca. Ar mai fi totusi un alt interes major, dar e anual si se numeste Formula 1. Ei bine, aceasta cursa este considerata un fel de zeu sacru al acestui Principat. Toti iti vorbesc despre ea si nu e lipsit de interes faptul ca in dreptul celebrului  „ac de par” a fost construit hotelul Fairmont, unde o camera ajunge la 20.000E pe noapte in perioada cursei. De fapt, nu numai Fairmont-ul crapa de bunastare in acea perioada a anului, ci intregul „clitoris” freamata sub greutatea placuta a euroilor care se revarsa generos din toate conturile mapamondului.

Un alt punct de atractie sau mai bine spus, atragator, unde seara de seara poti admira zeci de perechi de picioare, prea lungi petru minusculele fustite si zecile de perchi de sini gata sa plesneasca decolteurile deja plesnite, este Cafe Llorca. Aceasta cafenea-restaurant este cocotata pe Grimaldi Forum si deschisa spre Mediterana.  De fapt vis-a-vis, la Le Bouchon, mincam zilnic, asa ca eram la curent cu toate picioarele care luau liftul spre Llorca. Ca se duceau acolo si nu in alta parte, am aflat-o luind si noi liftul spre inaltimi de citeva ori, pentru o cafea, un coctaile si o ceasca de high life. Nu cred, desi sunt sigur, ca am mai vazut alta cafenea care sa aibe la fiecare masuta de pe terasa, baldachim si candelabru, asa cum puteti observa in poza de mai jos.

Altfel,  ce-ar mai fi de spus? Cannes-ul, atit cit l-am vazut, mi s-a parut mult mai tare si mai atractiv decit Monaco, chiar si in privinta luxului si a boutique-urilor intinse de-a lungul Boulvard de la Croisette. Ei, dar ce mi-a placut cel mai mult si mai mult in aceasta vacanta monegasca, a fost Eze, Gourdon, St Paul de Vence si Grimaud. Pitorescul primelor doua este de un farmec indescriptibil. Construite din piatra, in virful stincilor, cu stradute strimte si intrari minuscule, cu obloane colorate si magazinele la toate parterele, cu bistrouri cochete si multicolore si cu privelistea vailor din jurul lor, aceste locuri iti incinta ochiul, sufletul si simtul estetic. Nu spun ca mi-as dori sa locuiesc vreodata in astfel de vizuini, dar vizitarea lor o gasesc ca pe o delectare inedita si absoluta. In ce priveste  St Paul de Vence, particularitatea consta in faptul ca este cel mai medieval loc pe care l-am vizitat si care e plin de  expozitii de arta, cu vinzare. Iar Grimaud, este o Venetie artificiala in miniatura, unde merita sa-ti petreci citeva ore bune la un lunch, un espresso si o plimbare.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Un fel de dezamagire a acestei vacante a fost insa St. Tropez-ul, asta daca elimin Romania din socoteala finala. Cum spun, St Tropez-ul ma asteptam sa fie un fel de „wow!!!” si n-a fost. Pot spune cu mina pe… orice-mi cade-n mina, ca St Tropez-ul frantujilor este mult, dar mult de tot, sub nivelul Capri-ului italienesc. Poate ca ar fi mai exact sa spun ca nici nu sufera comparatie. Dar de, e posibil ca eu sa ma fi asteptat la mai mult, tinind cont de faima capatata inca de pe vremea jandarmului Funes si a sexoasei BB, care cumparindu-si oarece proprietati prin partea locului, a stimulat boom-ul imobiliarelor santropiste (asa s-o fi spunind?) din acele vremuri. In orice caz, acest colt de Azur nu l-as recomanda nici boicotistilor basisti, if you know what I mean.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

N-as vrea totusi sa las impresia ca am fost dezamagit de Monaco in sine, dar nici n-as putea spune ca imi arde buza sa ma intorc, desi tot ce am vazut a fost interesant iar cazarea excelenta la Le Meridien, un hotel pe care-l recomand pentru serviciile ireprosabile, pentru micul dejun foarte bine asortat si numai cu lucruri proaspete, pentru plaja proprie, artificiala bineinteles, ca mai toate plajele sudului stincos al Frantei si pentru restaurantul si terasa unde te puteai delecta cu o cina stilata in linistea albastra a Mediteranei.

E si uite asa, din aproape-n aproape, ajungem si la Romania, unde contrar asteptarilor, n-am fost arestat si nici macar chestionat pentru vehementa posturilor mele. Sigur ca sunt o persoana neinsemnata, care nu prezinta un risc pentru gioarsele basiste, dar vazind ca blogul mi-e vizitat de oaresce botoxista de UE, nu va ascund ca gindul respectiv m-a strafulgerat, la aterizare. Mai apoi, vazind reactia anglo-italo-austriaca si autoincriminarea idioatei cu breton si mai macoveinianca de felul ei, mi-am dat seama ca Basescului i s-a poruncit si pus in vedere ca nu va mai exista un alt suport la o eventuala noua „abatere” si ca next time around se va da democratia jos din podul in care au sechestrat-o lusitano-luxemburghezii, caz in care el ar zbura, ne mai fiind nici ales si nici numit. Asta nu inseamna ca slugile lui nu actioneaza in continuare spre a-i netezi sederea la Cotroceni, dar pe aia-i roade Ponta, nu opinia publica de care s-a ocupat deja Barroso si Reding. Pentru alegerile din decembrie strategia malefica a Basecului si a bandei lui de tilhari s-a schimbat.  Avind in vedere faptul ca nu mai pot controla electoratul, pierdut ireversibil, iar boicotul nu-i mai ajuta, vor incerca sa controleze votul, ca in aceasta privinta au o experienta bogata, fiind specializati cu totii in fals si furt. Dar asta n-o pot face decit daca-l stirpesc pe Ponta, pentru a-si „organiza” singuri si in liniste realegerea majoritatilor necesare unui totalitarism stalinist. Dupa cum am mai spus-o, Guvernul e acum tinta lor suprema si nu cred ca vor avea somn pina nu-l vor indeparta. Nu sunt sigur ca va fi posibil, dar sunt sigur ca daca va exista o sansa, oricit de mica si oricit de ilegala si mirsava, Ponta va fi out.

Si inca ceva. In Romania am ramas absolut stupefiat de faptul ca inca mai exista vreo doua milioane de oameni care-l sustin pe nenorocitul numit de straini in fruntea tarii. Este de neconceput, cel putin pentru mine, cum un asemenea gunoi moral, social si in definitiv, uman, poate sa mai aibe simpatizanti. Nu voi intelege niciodata cum un traficant ordinar, un instigator fara scrupule, un anti-roman, un denaturat, un dezaxat, un mizerabil, un imoral, un infractor, un anticrist poate atrage simpatia oamenilor, inclusiv a celor cu frica de Barosan (cind spun Barosan, nu ma refer la Barroso, ci la Dumnezeu). Motivul pentru care am invocat aceasta „frica de Dumnezeu” o explic prin faptul ca am intilnit credinciosi care sa-l simpatizeze pe acest Iuda si asta mi s-a parut culmea ipocriziei omenesti. Nu m-ar mira sa apara si un banc pe tema asta.

Degeaba incearca saracul Ghisa sa destupe capul multora, mai  politicieni sau mai putin, acele capete se pare ca vor ramine ferecate pe mai departe in bezna absurdului sau in lumina interesului propriu si de aceea spuneam in titlu  ca  „mi-a si ajuns”.

In postul urmator, doar poze din Monaco si Provence

Read Full Post »


Dupa cum am promis, iata prima zapada a acestei ierni, care din fericire s-a topit in aceeasi zi.

Si mai iata, luminile de Craciun cu care am impodobit casa. Anul asta ne-am hotarit sa mergem cu o combinatie dinamovista de culori

*

*

Read Full Post »


Aseara tirziu, „Academia” si-a desemnat „academicienii”. Spectacolul, in sine, a fost in nota obisnuita a spectacolelor americane, adica foarte bine organizat si cu o montare de exceptie, desi poate prea tehno, pentru unele gusturi. Dar daca e sa ma refer la protagonisti, lucrurile stau putin mai diferit si in oarecare contrast cu aspectul general.

Una din concluzii ar fi ca negrii incearca sa fie albi, iar albii incearca sa se comporte ca negrii. Daca in privinta primilor nu avem a ne mira intrucit e binecunoscut rasismul in rindul negrilor, care se outosegregheaza in caste, functie de cit de deschisa le e culoarea pielii, in privinta albilor chiar nu pot gasi o explicatie plauzibila. In fine, probabil lipsa culturii a dus si la disparitia identitatii culturale, ceea ce poate avea si-o latura pozitiva in ceea ce priveste identitatea sociala.

Un alt fenomen pe care nu reusesc sa-l inteleg si sa-l asimilez, e tinuta. Contrasul intre sexe, in ceea ce priveste tinuta vestimentara este izbitor. Daca femeile abordeaza tot felul de creatii ale marilor case de moda, barbatii sunt imbracati ca aia care spala parbrize in intersectii. Bocanci, tenisi, nadragi mizerabili, tricouri chinezesti si cite o jeaca roasa si ponosita. Nu spun ca trebuie sa apara in fracuri, dar nici ca de la schimbat uleiul la masina. Tinuta asta de cersetori chiar n-o pot intelege, cu atit mai mult cu cit e intr-un contrast izbitor cu tinutele partenerelor de scena.

Cum spuneam, spectacolul per total a fost bine organizat, cu performante reusite. Reusite cu o singura exceptie, Justin Bieber, care a cintat ca un cur dupa o oala cu fasole. Sincer sa fiu, ma mir ca saracul adolescent nu s-a cacat pe el, la cit s-a scremut sa scoata la capat un cintecel penibil, pe ale carui note le-a maltratat in fel si chip. Iata-l pe inculpat

Dar pentru a nu va lasa cu un gust amar, iat-o si pe Lopez intr-un recital de forta

O alta penibilitate a serii a fost Nicky Minaj, care a vrut sa se dea doamna pe tocuri, impiedicindu-se in ele si reusind cu greu si numai ajutata sa ajunga din stinga-n dreapta, fara sa dea cu curul de podea.

Si in sfirsit, ultima mentiune, ar fi faptul ca dulcica Taylor Swift a pus mina pe vreo 3 awards, tot atitea cit si Adele, ceea ce mi se pare firesc, considerindu-i talentul de interpreta si compozitoare.

Dar uite ca azi e luni si Minaj poate sa stea si s-o freace, in timp ce eu va trebui sa o iau agale spre serviciu si asta mi se pare, pe cit de real, pe atit de nedrept. Fucking Mondays!

Read Full Post »


                    „Medieval Times” e un lant de restaurante la care inca nu ajunsesem. Nu pentru ca n-as fi avut timp, dar cind am auzit ca se maninca cu mina, ca pe vremea vikingilor, mi s-a cam taiat pofta. Oricum, avind un musafir si dorind sa-l distram, ne-am hotarit sa bagam si ceva amuzant. Si nu ne-a parut rau. E drept ca pretul pe care-l platesti e destul de piperat pentru haleala servita, dar luind in consideratie spectacolul si in general antrenul care ti se ofera, pot spune ca iesi in cistig de pe urma acestei experiente.

                    Sala se prezinta ca o arena de hockey  in care gheata a fost inlocuita cu nisip si care are numai vreo patru-cinci rinduri de scaune, all around. Urmatoarea deosebire, e ca in fata scaunelor sunt mese lungi la care esti servit, din pacate, doar cu un menu fix. Mai intii o supa de rosii, apoi o jumatate de pui si vreo trei coaste de porc. Totul culminind cu o placinta. In fine, dupa cum spuneam, organizaea se doreste a fi cit mai medievala cu putinta, asa ca tacimuri, canci.

                    Dar sa lasam potolul la care, ai dracu zgirciti, n-au inclus si bautura. Asta se cumpara separat si nu venea in carafe, ci in sticlele lor de dupa 2000. De fapt nici pocale n-aveam, dar ne-am descurcat si cu paharele epocilor moderne. Spectacolul a fost insa reusit si antrenant. Au bagat la un moment dat si un numar de echitatie, care desi n-a fost la nivelul scolii vieneze, a facut totusi senzatie. Nu va mai spun ca au facut demonstratie si cu un soim, care zbura  prin toata sala, razant cu capetele noastre. Il puteti vedea intr-una din poze, daca va uitati cu atentie pe nisip.

                    Dupa cum veti observa in imaginile de mai jos, ni s-au dat coroane de diferite culori. Fiecare culoare era reprezentata in turnir, ca asta s-a petrecut, de cite un cavaler, knight, mai pe saxona. In fine, au fost mai multe personaje printre care un rege, fi-su, nora-sa, naratorul si asa mai departe. Toti prevazuti cu costumatii ale epocii respective, incluzind armuri si coifuri, dar si cu microfoane, ca arbitrii la fotbal, pentru a le putea fi auzite replicile. De fapt armurile chiar le erau necesare intrucit au distrus mai multe lanci destul de groase in turnirul pe care l-au executat si care mie mi s-a parut destul de periculos. Evident ca au fost si altfel de competitii in care s-au intrecut cei sase knights si la care toata asistenta zbiera cit o tineau bojocii. Nici noi nu ne-am lasat mai prejos, urlind pentru knight-ul nostru si adresindu-le cite un „you suck!”,  adversarilor. Unde mai pui ca la bancile din spatele nostru, noi fiind in primul rind, am avut bafta sa ne-nvecinam cu o droaie de copilandri, intr-o verva nebuna si care ne-au mentinut tonusul extrem de ridicat.  Tot spectacolul a tinut vreo trei ore, dar pot sa va spun ca n-am simtit niciun moment dorinta de-a pleca. De fapt am ris de ne-am stricat, printre paharele de rubiniu, care ne dezlegasera limbile de nici friul nu le mai putea-nfrina. Mentionez ca de baut am baut doar eu si cumnatul, dar se pare ca a fost suficient. In orice caz, ca sa-l parafrazez pe Mel Brooks, „it’s good to be king!”

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Read Full Post »

Chef


                    Sa ne-ntelegem! Nu ma deranjaza trecerea timpului, ci doar irepetabilitatea lui. Nu, nu va imaginati ca mi-as dori sa retraiesc vreo spitalizare sau vreo boala lumeasca, dar cind vine vorba de petreceri, chiar le simt lipsa celor de demult. Nu a petrecerilor in sine, cit a frecventei cu care se intimplau. In fine, asta e, si-o iau ca atare, ca doar nu exista alternative. Ieri la petrecere a fost exact ca pe vremuri, diferenta e ca pe vremuri o tineam langa, ca alte griji n-aveam. Unde mai pui ca unul dintre invitatii de aseara, si-a trait tineretile cam in acelasi mod si in aceeasi perioada. Ba as zice, cu mult mai tumultos decit mine, intrucit eu am avut de pierdut vreo cinci ani cu facultatea, el, nu. E si uite asa ne-am amintit de Snagov, de arabi, de fete, de „colegi”, de discoteci, restaurante si bairamuri. Va veti da seama din poze, la cine ma refer. Lasind insa amintirile comune, sa mai spun ca aseara petrecerea a fost la inaltimea pregatirilor. Toata lumea a venit chitita pe baute si distractie, asa ca participarea a fost totala si fara rabat. Am sa incep prin a va prezenta citeva pregatiri, dupa care voi insera imagini din „dezmat” si vreo doua imagini cu surpriza serii. Daca as sti cum sa procedez, as atasa si-un clip, dar intrucit nu mi-a reusit incercarea, ma voi rezuma la acele instantanee.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Read Full Post »

Gesheft


                    Intrucit simbata am petrecere, m-am gindit sa va bag acum un post nou, sa va tina toata saptamina, desi imi arde a scrie, cam cum ii arde guvidelui sa se balaceasca-n ulei incins. In fine, am sa va povestesc despre ultima noapte de dragoste, intiia noapte de razboi. De fapt, nu e vorba de nicio noapte, pentru ca totul se petrece la lumina zilei, dar in privinta dragostei si-a razboiului, lucrurile se-mpletesc intr-o armonie nefiresc de perfecta. Ca ce poate fi, pe lumea asta, mai dragoste decit vacanta si mai razboi decit serviciul?

                    Asadar, simbata am purces spre falls-urile Niagarei, care se pravalesc cam la vreo ora de unde mi-am tras domiciliul stabil. Cum era vreo sase de dupa amiaza, traficul era merveilleusement de lejer. La cascada, in schimb, era o cu totul alta situatie. Lume nene, in draci! Iar daca-i priveai mai atent, erau si in draci si ca dracii, de-ai fi zis c-ai ajuns la Gokak Falls, nu la Niagara. Dar cum mie, aceste fiinte minunate imi sunt dragi ca sconcsii, cu care m-am obisnuit deja ( sa-i vad nu sa-i miros) nu am dat prea multa atentie detaliului. Dar din cauza de aglomeratie, nici locuri de parcare n-am gasit foarte usor. Pina la urma am parcat la Skylon, pentru ca era aproape de noul casino si pentru ca oricum doream sa ne elevam trupurile pina in punctul de observatie, unde ne-am tras si citeva poze, ca doar japonezi suntem, ce mama dracu! Asa ca, ne-am cafelit, ne-am invirtit, ne-am pozat cu privelistea de sub noi, ne-am mai cumparat un suvenir, doua si am hotarit ca ar fi pacat sa lasam casino-ul sa ne astepte. Asa ca am coborit in graba liftului si am traversat pasarela spre „centrul de colectare al bunastarii”

                    Fiind patit, am lasat camera la garderoba si am luat-o printre mesele de joc. Dupa ce am ars-o up and down, pret de vreo doua ore, ajunsesem pe rosu cu o suma rezonabila de vreo doua sute de dolari. In acel moment, cumnatu-meu, da fuga la un slot machine de la care, ne-a spus ca, simte o chemare. Bun. Noi, curiosi, ne-am dus cu el sa vedem care-i treaba cu atractia om-masina si dupa vreo zece-cinspe trageri, numai ce-i pica un 500$ cistig.  Nu ca asta ar fi vreun mare cistig, ca nu e, dar intrasem pe plus si intrucit ni se cam diminuase pofta de jucareala in detrimentul celei de mincare, am sters-o in primul restaurant, ca daca tot e sa cotizam, macar s-o facem si pe niscai „provizii”.

                    E si uite asa, ne-am intors cum am plecat, dar distrati, mincati, pozati si  fara bani dati. Asta cred ca poporul ales l-ar numi gesheft, in yiddish-ul lor.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Cumnatu’  ne-a facut poza asta mai mult pentru gagica din dreapta pozei.

Read Full Post »

Older Posts »