Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Septembrie 2014


N-am sa ma apuc de vreo analiza pe portativ a acestor doua bucati, nici de vreo comparatie intre cele doua grupuri care, de ce sa n-o recunosc, au compus o muzica dumnezeiasca care  place al dracului de mult (!?!)

De fapt ar mai fi un cintecel zgribulit pe care l-as putea aminti, cu referire mult mai directa la subiect, dar al carui titlu imi scapa intrucit … nu l-am stiut niciodata. Dar daca va voi spune fo doua vorbe din el, va veti da singuri seama la ce ma refer:

„Ecaterino, vedea-te-as vie in colivie la Vacaresti!

Asadar, Ecaterina Androneascu. Nu-s de ce imi vine sa-i spun Coca, dar asta e alta discutie despre alta persoana. Cum spun, Androneasca, zice ca n-a pus botul la spagile de milioane in afacerea Microsoft. Si o cred pe cuvint pentru  ca pe mine personal, femeia asta nu m-a mintit niciodata. Sa fac plici! Deci asta nu. Cocos, nu. Florica, nu. Ponta, nu. Nastase, nu. Blaga, nu si tot asa pina-n fund la taxatoare. Bine mai nevinovatilor, dar daca nimeni n-a luat spaga, atunci unde-s banii? Ca Nimeni n-avea cum sa-i ia, fiind imaterial, iar Microsoft-ul nu i-a primit intrucit nici nu i-a pretins. Iar pe de alta parte, de ce n-a compus DNA-ul inceperea  urmaririi penale pe numele lui Antonescu sau a lui Quintus si o fi ales numai nevinovati ca voi? O fi si asta dosar politic? O fi\, dar din nou intreb, cine a luat milioanele, ca doar ministerele voastre au fost implicate in tranzactie?

Asa ca Ecaterino (Doamne ce bine ti se potriveste versul ala cu colivia!), in loc sa urci anevoie spre Rai, ai preferat autostrada spre iad, incercind, vorba lui Robert Plant, sa-ti cumperi scara prin ilegalitati. Cu toate astea, sa stii ca alegerea nu ma surprinde.

Stiu ca multi vor da cu pietre in spagarii astia si pe buna dreptate. De fapt asta fac si eu acum, dar cu jumatate de mina, pentru ca pe mine nu ma roade oftica ca si-au tras si ei o spaga, in fond toata lumea alearga dupa spagi, intr-un fel sau altul, dar oftica mare e ca alora nevoiasi nu li se iveste un asa prilej. Hm, oare l-ar refuza? Dar eu? Oare l-as refuza? Aaaaa, sincer, nu cred.

Poate cineva sa spuna cu mina pe Biblie, pe Quran, pe Torah sau pe … whatever, ca n-ar face-o? Pai nu. Pentru ca atita timp cit n-ai fost pus in situatia respectiva vreodata, de unde dracu sa stii cum ai fi reactionat? Nu spun, or fi si incoruptibili, ca na, nu suntem furnici sa gindim la fel, dar mie mi se pare ca 1,8 miloane se refuza cam greu, cu atit mai mult cu cit si seful ti-e bagat in potlogarie. De fapt si Primul ministru si seful comisiei lui de control si sotul tiitoarei prezidentiale si o intreaga increngatura de vreascuri sau cum li se mai spune, VIP-uri. E, acum sa va aud, ati fi rezistat? Ati fi fost voi Eliot Ness-ul Romaniei? Eu sigur n-as fi fost, cu atit mai mult cu cit afacerea parea betonata si urmele sterse cu grija securista prin offshore-uri.

Dar, datorita faptului ca afacerea pare a fi multipartinica, exista posibilitatea ca ancheta sa se stinga „like a candle in the wind”, caz in care va fi clar pentru toata lumea, chiar si pentru triburile Amazonului, ca si justitia romana e corupta pina-n maduva DNA-ului si a CSM-ului.

Revenind la titlu, mirarea ma cuprinde vazind cum acesti oameni se pretind si credinciosi nevoie mare. Pai asta-i credinta voastra mai…evlaviosilor, furtul si minciuna? Cu asta le sunteti voi „superiori” ateilor? Vreti sa va cumparati locul in rai cu pacatele iadului?

Urita mi-a fost, si inca-mi este, ipocrizia. Chiar mai mult decit furtul in sine.

Io-te si bucatile respective, ca doar le-am promis.

Anunțuri

Read Full Post »


Marele talent al unora e sa dea cu mucii-n fasole. Dar pentru ca, hai s-o recunoastem, mai tuturor ni s-a-ntimplat, macar o data-n viata, sa fim muciosi in timp ce mincam fasole, as preciza ca ma voi referi la aceia care sunt muciosi ori de cite ori dau de fasole.

Ei bine, am sa-ncep cu Ponta. Asta nu sufera de-un guturai banal, ci de ditai gripa, cu febra, muci si tuse magareasca. Ba mai mult, atunci cind tuseste, produce frisoane celor ce-l aud, ceea ce-l defineste ca fiind contagios, dubios si periculos. Iar ultima fasole, in care si-a deversat mucozitatile, a fost evident „Daciada” de simbata, sau pentru a actualiza intrucitva titulatura, „Daciana” de simbata care ar defini mai exact familia partid. De fapt acest „eveniment”, de prost gust, se poate intitula si Dragniana, tinind cont de autorul moral al acestei adunaturi comuniste. Evident ca nu e nimic original in aceasta demonstratie de forta. Predecesorii lui Ponta, ca de exemplu Mao, Kim Ir Sen, Ceausescu, Iliescu si multi alti dictatori comunisti, apelind la astfel de tam-tamuri propagandistice. Ar fi totusi o mica exceptie si anume, „Mineriada”, cind Iliescu i-a adus pe ortaci cu trenul, nu cum s-a intimplata la „Daciana” de simbata, cu sute de autocare. Dar pe linga racolarea de tip comunist, cred ca cel mai jalnic si penibil a fost spectacolul odios cu care Ponta a dat din nou cu mucii-n fasole.

Al doilea gripat e Turcescu. Asta, un basist inrait sau la ordin, s-a declarat, ne tam, ne sam, securist acoperit. Adica de unde pina unde si mai ales, de ce, a aruncat el petarda cu „acoperamintul”. Ca intreaga fasole s-a prins de fundul oalei si miroase a ars, e clar, dar care este scopul acestor muci pe care i-a aruncat Turcescu si la ordinul cui? Ca de capul lui n-a facut-o, decit doar daca o fi suferind si asta de depresie, nu doar de gripa. Sau, poate din iubire de basism, o fi aderat la planul diabolic al diabolicului, ca daca  BaSecu chiar n-o avea vreun plan in care sa-l incadreze si pe colonel, eu mi-o tai si-o expun la Antipa, in formol.

Dar lasindu-l pe BaSecu cu urzelile lui caracteristice si trecind la alt gripat, trebuie sa-l amintesc pe Gadea de la 3. Bai baiatule, asta chiar nu se mai opreste din timpenii. Credeam si inca mai cred ca acest desen animat e un monument de idiotenie umana. Adica apare el aseara la teveul lui si dind intr-un fel de ironie idioata, se apuca sa descrie, in felul lui propriu si retardat, niste poze produse de spioni (sub acoperire … boschetara) care probabil sunt mai prosti decit el. Ma rog, dupa ce vorbeste el de o intrunire de taina a basistilor, la care participasera si pesedisti (!?!) si dupa ce-i face de fecale, afla cu stupoare ca fusese bou si ca de fapt adunarea se datora zilei de nastere a lui Rares Bogdan care hotarise sa si-o serbeze la un hotel impreuna cu amicii lui, nu cu ai lui Gadea. Ba mai mult, acea sarbatorire nu fusese nici macar de taina ci la vedere si fara musamalizari inutile. Asa ca news-urile lui Gandea au fost de fapt, canci.

Bai Betty Boop, esti si proasta si redusa mintal. Ai mai prezentat tu niste poze aiurite si ai mai produs tu niste „dovezi” false, datorate faptului ca vorbesti mai tot timpul intr-o absoluta necunostinta de cauza. Apoi daca asta numesti tu jurnalism, te poti considera, fara teama de a gresi, un idiot irecuperabil. Altfel spus, esti mucii  cazanului cu fasole al Antenei 3.

Si ultimul bolnav la care doresc sa ma refer e, evident, Tericeanu. Monumentul de muci care il poate eclipsa pina si pe BaSecu prin atitudinea lui de javra penala, lipsita de scrupule. Dar a fi javra nu inseamna ai fi talimb, numai ca asta, pe linga faptul ca-i javra, e si prost de-mpunge, dind cu mucii si-n fasole si-n mazare, si-n ciorbe si-n dracu sa-l ia, ca nici el nu mai stie ce timpenii sa mai faca, doar-doar o pune mina pe un ciolan mai usor de ros. Dar dupa cum se vede, PSD-ul l-a tratat ca pe un Bastus, ca pe un Pacepa, in fine, ca pe un tradator nenorocit, care n-a reusit sa le asigure volumul de tradari peneliste promis. Asa ca ferchesul don juan de dimbovita incearca sa scoate un scor onorabil la alegerile prezidentile, in schimbul caruia sa-si primeasca osul mult dorit si pentru care, „in nemernicia lui, ca un ciine turbat, a muscat mina care l-a crescut si care l-a hranit”.

Read Full Post »


Acesta pare un subiect cunoscut, la prima vedere. Cunoscut, cunoscut, dar nedezbatut si asta voi incerca sa fac in cele ce urmeaza.

E clar, picioarele ne sunt de mare folosinta. Unora la condus masini, altora la lovit pisici, altora la alergat dupa mingii, altora la jucat sotron, la pedalat, la catarat, la dansat si la inca multe alte indeletniciri bipede, ca de exemplu, ademenirea.

Ei bine, aceasta activitate de pe urma, e cea la care intentionez sa ma opresc.  Tin minte ca prin epoca de „trista amintire”, inainte de-a ne opri in vreun Athenee Palace sau vreo Cina, o ardeam perpedes de la Continental la Salonul Spaniol si invers, pentru o cunoastere mai aprofundata a fenomenului stradal de la acea vreme. Asadar, mergi pe strada si oricit ai fi de docent, de manivela sau calugar, tot intorci capul dupa o pereche de picioare expuse privirilor si imaginatiei, care sigur nu se opreste la ele, ci undeva mai sus,  la confluenta lor.  Ca aceste accesorii si inca vreo doua, atirnate-n piept, ne atrag mai abitir decit gravitatia, nu-i de mirare, avind in vedere ca noua, barbatilor, ne cam lipsesc. De fapt picioare am avea si noi, dar ce dracu sa te atraga la ele?

Dar paradoxul acum urmeaza, caci ce mi se parea greu de inteles, desi ma straduiam, era atitudine ostila a unor doamne. Acestea sunt cele care te sictiresc cind te surprind holbindu-te la picioarele lor sau cind incerci prin diferite tertipuri sa le infigi privirea-ntre aceleasi picioare, uitate, ca din intimplare, suficient de departate pentru a-ti excita nervul optic. Care va sa zica, ea-ti apare-n fata cu o rochita pin-la cur, transparenta si care sta sa crape si-n fata si-n spate, iar tu ca-ti belesti ochii, ca doar aia se vad, esti “magar” Pai adica ce-ar trebui sa faci? Sa-i inchizi sau sa te uiti dupa avioane?

Si sa nu-mi spuna ele ca umbla cu cracii goi dintr-o pornire intelectuala. Nici ca au decolteul pina-n buric din pasiune pentru muzica sinfonica. Realitatea e ca te-mbraci provocator ca sa provoci. DAAA!!!  Ceea ce e absolut OK, dar daca te maninca si-o si arati, de ce nu m-ar minca si pe mine si de ce n-as arata-o si eu? Nu, evident ca n-as umbla cu pantalonii-n vine, dar ma cunosc destul de bine si cind ma uit la cineva care ma incita, ar fi imposibil ca persoana respectiva sa creada ca ma gindesc la victimele razboiului din Irak sau la pretul benzinei fara TVA.

Pina la urma fitele cu “vai ce nesimtit!” pot fi doar un mod de-a spune “doar atit?” Asta nu exclude insa posibilitatea ca ea sa vrea sa si-o traga, insa vai, nu cu tine. Dar asta nu vad cu ce te-ar face pe tine nesimtit. De unde sa stii tu ce-si doreste „piesa”? Ca doar nu scrie pe ea, “Only for blacks” sau “Just Porche” ca sa stii unde te situezi. Si la urma urmei, toti incercam sa ne punem in evidenta ceea ce stim ca socheaza si atrage pentru a suci capul sexului opus. De aceea nu le inteleg pe cele care te resping in mod brutal, cind incerci sa le…cunosti indeaproape.

Sunt insa altele care nu scoteau o vorba, uitindu-se-n balarii in timp ce le vorbeam, dorind sa ne convinga c-am fi imateriali, din punctul lor de vedere, desi in sinea lor, vanitatea le era absolut satisfacuta. La alea era clar ca nu e loc si chiar daca ar fi fost, atitudinea iti cam atrofia libidoul si cheful de vrajeala.

Existau si multe pe care le-ar fi tras ata si care raspundeau interpelarii, asteptind o performanta mai elaborata din partea noastra, pentru a ne putea evalua. E, astea erau halite. Pentru ca la acel „asa, si?”, noi aveam replicile pregatite. De fapt replici aveam pregatite pentru orice situatie, ca doar trecusem prin toate. Asa ca n-aveau cum sa ne surprinda. Basca faptul ca nu aratam nici pe departe a nenorociti stradali. Eram manierati, amuzanti, atragatori, asa ca, era destul de greu sa ne reziste, daca erau doar nehotarite.

Citeodata insa, aveam chef de misto si ne luam numai de strimbe. Cind spun strimbe, ma refer strict la fizionomia respectivei. Incredibil, astea erau si cele mai fitoase si arogante. “Ai impresia ca eu sunt d-alea?” sau “cred ca ma confunzi”. “Cum dracu sa te confund simpatico, cind esti inconfundabil de urita?” S-o tineam pe mistouri pina ne saturam si ne orientam spre alta strimba. Stiu ca nu-i frumos, dar eram tineri si ni se cam rupea de ce trebuia si mai ales, de ce nu trebuia sa facem. Cert e ca uritele erau cele mai figurante si ciufute. Ei si pe linga toate astea mai exista si-o EA pe care am intilnit-o o singura data si care era completamente diferita, diafana si dementiala.

Ajungem noi in statie si dam cu ochii de o bucata de exceptie. Mama ce craci, ce cur, ce tite!!! Pe linga calitatile fizice, naturele, mai era si imbracata paralizant, punindu-si in valoare, fara stridenta, toate atuurile. Eu aveam o boala si-o mai am si acum. Degetele de la picioare. Asa ca ochii mi s-au oprit pe sandale. Bai avea asta niste degete de revista. Fara contorsiuni si excese. Frumoase, aranjate in ordinea marimii, nu cu cite un sabioi iesit aiurea ca-n picturile renascentiste, cu pedichiura impecabila, nici slabanoge sa le iasa incheieturile in evidenta, dar nici umflate ca polonezii. M-a mincat din prima clipa. Eram toti cu ochii pe ea ca pe spuma de barbierit, care la vremea respectiva nu se gasea prin magazine. Dupa ce ne-am urcat in autobuz, am inconjurat-o si dai texte si vrajeli, dar nu de prost gust. Gagica a ris cu pofta, a raspuns flirtului nostru, dar retinut si fara a face vreo alta concesie. Atenta, agreabila, simpatica, desteapta si buna rau. Iar cind ne-am dat jos din autobuz ne-a pupat (pe obraz), si-a luat ramas bun si-a plecat cu unu’ care-o astepta. Am ramas toti blocati si indragostiti acolo-n statie. Cred ca a fost singura gagica care a stiut sa ne puna la locul nostru, cucerindu-ne. In seara aceea am realizat ca o pereche de craci iti poate suci gitul, dar o atitudine inteligenta iti poate suci mintile, desi fara prima sucitura n-ar fi existat niciodata a doua. Si cu toate ca fusesem pasati, nu-i purtam nici o urma de pica, numai admiratie pentru arta de-a ne refuza elegant, dar nu definitiv.

Read Full Post »


Ca romanul s-a nascut poet, e o chestiune de ordin genetic si nimeni nu va incerca vreodata sa-i brambureasca genele. Ce nu se stia insa, e ca romanul se naste si prozator si filosof si dramaturg si nuvelist.  Diferenta consta in faptul ca in timp ce poezia este similara unui reflex neconditionat, fiind parte integranta a naturii lui de roman, celelalte stiluri literare se constituie parte integranta a reflexelor conditionate.

Pentru a fi mai explicit, as spune ca aceste reflexe sunt conditionate de condamnari. Nu stiu cum, ca e greu de explicat in mod stiintific, filosofic sau religios, dar multi din cei condamnati la inchisoare, cu executare, sunt izbiti de un har literar, simtindu-se minati de-o dorinta nestavilita de materializare a harului respectiv. Tematica abordata este, evident, diferita, ca si nivelul de cultura si capacitatea de-a indruga trei fraze coerente, in cazul multora, dar sclipirea interioara nu se poate impiedica de amanunte irelevante actului literar.

Pina la urma ajungi sa crezi ca de fapt puscariile romanesti au devenit Case de Creatie si ca au ajuns sa reprezinte  motorul literaturii romanesti contemporane. Ca unii vor aborda o tematica filosofica, ca altii vor aborda una naiva, are mai putina importanta, important ramine actul cultural la care asistam si care cred ca ar trebui incurajat, atit de DNA cit si de instantele de judecata. Infractori, sau mai bine spus, „scriitori in devenire”, avem cu duiumul, asa ca nu vad de ce nu am profita de aceaste nestemate care zac in fiecare dintre ei si care asteapta doar o condamnare pentru a iesi la lumina.

Dar pentru ca n-as vrea sa se creada ca vorbesc fara acoperire, as spune ca dupa operele de inalta tinuta, sau detinuta, ale detinutului Nastase, in curind vor vedea lumina tiparului si creatiile lui MM si ale lui Gigi Becali. In cazul, mai special, al lui Gigi, care nu poate compune decit in jargon stradal, se pare ca un alt detinut va traduce muile, futaiurile, pulile, mortii si alte nestemate folclorice, caracteristice marilor genii, cum ar fi imbecilul Patapievici, intr-un limbaj literar demn de saloanele Parisului. Uitasem sa mentionez ca autorul moral al scriituri despre Muntele Athos isi doreste cartea tradusa si-ntr-o limba straina si pentru ca i-a placut mult limba vorbita pe strazile Strasbourg-ului, a poruncit scribilor: ” bah, sa faceti bine sa-mi traduceti romanu’ si-n strasbourga, ca va ia mama dracu de dobitoci”.

Stiu ca multi vor spune „Cine mah, Becali? Cum sa scrie asta o carte, cind el n-a citit vreuna-n viata lui?” Pai tocmai asta e, ca omul isi doreste si el o carte si pentru ca nu citeste, s-a gindit s-o scrie. In fond ciobanul asta agramat, care sufera de mitocanie avansata, de o nesimtire proverbiala, de infatuare si narcisism, caracteristici ale „ciocoilor vechi si noi”, a facut fata tuturor functiilor pe care si le-a sau i s-au atribuit de-a lungul vietii, Bisnitar, Sarlatan, Proprietar, Milionar, Ctitor, Habotnic, Politician, Candidat la Presedentia Romaniei, Presedinte de Partid, Parlamentar European, Senator si mai nou, Detinut. Si atunci intreb, de ce nu si-ar dori sa fie si romancier? In fond si Ceasca a scris de-l durea limba si nu se poate spune ca era mai rasarit decit asta.

Ce-ar mai ramine de spus? Mare dreptate avea Nicolae Filimon!

Read Full Post »


Se pare ca farmecele acestei superbitati, cu ochi basescieni, a trecut de mult granitele lui Colin Powell, reusind sa trezeasca adevarate pasiuni europene. Nu stiu cu exactitate cu cine-si arde Corina, Cretul, dar e sigur o persoana, ba m-as aventura in a spune, un barbat, cu influente multiple si de care Ponta are nevoie cam cum are nevoie BaSecu de imunitate. Initial ma gindisem la junghiul de Juncker, dar la cit e de „prafuit”, mai face dracu vreun atac de panica, cind o da cu nasul de Cretu’ Corinei.

Nu spun ca numirea Cretului ar fi vreun mare rahat din punct de vedere national, asa cum ar fi de pilda in Manchester, transferul lui Falcao la United, ca la urma urmei inca nu stim ce portofoliu i se va aloca, dar faptul ca ea, tiitoarea lui Powell, ahtiata dupa power, a reusit sa penetreze zonele rarefiate ale politicii mondiale,  este de natura sa-i atraga ura unei alte blonde, pe care desi o cheama Udrea, actioneaza tot cu cretul, dar la nivel local. Si cum Bruxelles nu-i vreo Nana, e de asteptat ca reactia Leanei sa fie letala.

Dar pentru a ne explica penetrarile Cretului, trebuie sa-i verificam originea.  Ei bine, aceasta albinuta dornica de puta, trudeste, de cu zi si pina-n noapte,  la stupul pesedist, un avorton al PCR-ului ceausist de altadata, care in loc sa moara odata cu stapinul, s-a metamorfozat in PSD. Diferentele, dintre cele doua entitati de stinga, nu constau in ideologie, practici bolsevice si aspiratii totalitariste, ci doar in averi si in dosarele de cadre.

Asadar, Ponta, alias Fat frumos fiul iepii si sotul Sirbei, pleaca dupa investitori cu ochi ingusti, pentru ca n-are UE bani citi poate cheltui el si Sirbele familiei. Se intilneste cu Xilofon sau cum dracu l-o fi chemind pe saolinul ala, si decide sa-l pupe-n cur cu patima. Bun, il pupa ce-l pupa dupa care se trage-n poza, cu Sirba lui, la zidul Mortii sau cum i se mai spune in mandarina, Marele Zid Chinezesc. Realitatea e ca astia chiar sunt de pus la zid. Dar pentru ca a reusit, prin negocieri grele si indelungate de vreo zece minute, sa le smulga chinezilor promisiunea unei afaceri cu tenisi si alta cu nudles,  le trinteste drept multumire un discurs plin de evlavie comunista, in care felicita Partidul Comunist Chinez pentru incalcarea drepturilor omului si pentru persecutiile politice. Epuizat din cauza tratativelor si cu gindul la Cretul Corinei, isi ia spelba de-o craca si se ritornereaza pentru a vedea care-i decizia Junghiului in privinta Cretului propus de el.  Cu alte cuvinte, s-a-ntors bou, desi plecase vaca.

Dar de cum intra in spatiul aerian al Antenei 3, afla ca tradatorii de tara, de popor si de Cret, au trimis scrisori miselesti spre toate colturile Pamantului in care-i denuntau numirea ilegala a cretofonistei. Sfornaind, ca orice bou, da din copita si spumega o galeata de acuze aiurite la adresa tuturor adeptilor legalitatii. Dar dupa acele spume, urmeaza altele in care se ineaca si da dintr-o prostie-n alta, determinindu-i atit pe americanski cit si pe europenski sa-l apostrofeze in mod public, ponosindu-i imaginea de fatalau. In urma acestor urecheri publice, tantalaul Ponta a ajuns mai rau decit ultima gaina degerata de la Gostat, in ochii Europei. Asa ca, in momentul de fata, nu i-a mai ramas decit Cretul Corinei cu care spera sa dreaga busuiocul ofilit al politicilor lui inepte.

Read Full Post »


Asta este probabil paradoxul societatii actuale, fie ca-i dai o interpretare ad litteram, fie c-o folosesti in sens metaforic. Este totusi de subliniat ca dictonul nu se aplica si fundamentalistilor, pentru care viata n-are nici pret, nici rost, in mintea lor bramburita si fucked up.

Dar pe de alta parte, nici mintea celor carora li se poate aplica acest dicton nu e mult mai breaza. Politicienii, de exemplu, ar dori sa-l apuce pe Dumnezeu de picioare, dar nu prin sacrificiu personal, ci sacrificindu-i pe altii. Adica pe cei ce i-au ales. Si desi asta in sine poate parea un alt paradox, e practicat cu succes la scara globala. La noi, cel putin, e o piatra de capatii a politicianismului. Toti dorind puterea, sacrificindu-si semenii.

Trecind insa de la politicieni la cei care presteaza munci adevarate, as spune ca si printre acestia sunt multi, daca nu chiar foarte multi, care incearca sa apuce ciolanul pe meritele altora. Altfel spus, sa traga spuza pe turta lor cu efortul altora. Va e cunoscuta situatia? Sigur ca va este.

In ceea ce ma priveste, as spune ca exista o diferenta clara intre cele doua interpretari ale postulatului. Si asta pentru ca daca ne referim la cea metaforica, mi-am dorit intotdeauna „Raiul” dar pentru asta am inteles sa-mi sacrific situatia materiala, sociala si financiara de la acea vreme si s-o apuc pe drumul anevoios care ducea spre acel „Rai”, cu speranta declarata ca voi reusi. Si n-as spune ca mi-am dezamagit asteptarile.

Pe de alta parte, eu fiind „at…ipic” si absolut sigur ca nu voi ajunge-n Raiul promis de popi, nici nu mi-l doresc, asa ca ma situez cumva in afara zonei de influenta a acestui paradox.  Dar stiind ca nu sunt nici vreun Matusalem, sa traiesc cu sutele de ani, mi-am ales o destinatie exotica, Iadul.  Asta nu pentru ca as crede in existenta lui, ci pur si simplu din placerea de a fabula pe marginea unei idei absurde.

Deci, presupunind ca ar exista un Iad, cred c-ar fi mult mai atractiv din punct de vedere social. Spun asta pentru ca, pentru mine, va fi mult mai placut sa stiu ca ma invirt printre pacatosi onesti, decit printre pacatosi ipocriti. Asta ca sa nu le mai amintesc pe pacatoase, ca atunci Raiul ar deveni nu doar neinteresant, ba chiar respingator. Informatia biblica ne spune cum ca toti suntem pacatosi, pacatuind zilnic, cu fapta sau cu gindul. Asa ca, fie ca esti pacatos si atit, fie ca esti pacatos iertat de Barosan, tot pacatos se cheama ca esti. Numai ca cei ce se roaga de iertarea pacatelor, au ei asa o impresie ca ruga-i absolva de pacate si ca asa, din bun senin, devin imaculati si mai vituosi decit … Paganini.

Pe de alta parte si asta e partea pentru care cred ca Raiul ma va rejecta, se mai spune, si tot prin scripturi, ca „fericiti cei saraci cu duhul, caci a lor e imparatia cerului”, adicatelea, Raiul. Si cum eu nu ma consider sarac cu duhul, adica prost, e clar ca Sf. Petru m-ar dori in Rai, cam cum imi doresc eu o dulceata de cartofi prajiti. Asa ca nici nu voi incerca in vreun fel sa ma „spale” altii de pacatele pe care le-am pacatuit. Sunt ale mele, le recunosc si nu ma dezic de ele, chiar daca, poate, pe unele le regret. N-am sa incerc niciodata sa cumpar „indulgente” divine pentru a-mi usura constiinta. De fapt consider ca iertarea de care se vorbeste e doar o vrajeala aberanta de-mbrobodit imbroboditii. In fond, odata ce ai calcat pe bec, pacatul va ramine, becul e spart, fie ca pacatul va fi prescris ori ba de … whoever. Asa ca, cine crede ca iertarea te absolva de pacat, zic eu ca ar trebui sa mai reflecteze. Nu de alta, dar toti putem viola, ucide, tilhari, la ceas de noaptea, fiind absolviti instantaneu in urma rugilor din timpul zilei. Pai unde dracu-i logica si unde am ajunge in urma unei astfel de logici?

Asa ca eu, am sa las de buna voie acea „imparatie a cerurilor”, pe unde zburda satelitii de telecomunicatii si nu numai, celor saraci cu duhul, ca nu ma pot pune contra cuvintului divin.

Dar pentru a reveni la titlul acestui post, as spune ca „nu mai visati, neica, raiuri, daca sacrificiul va repugna!”

Read Full Post »