Blogusorul papal 2021

by papa

Voi incepe cu prefata.

Totu-n lume-i clar ca … ceata.

Pandemia nu-i de joaca,

E doar „daca”, „poate”, „parca”

„Spalati-va mai des pe miini!”,

Mine vor vrea pe plamini.

„Purtati masca neincetat!”,

Desi-s bune de-aruncat

Sau doar de vreun bal mascat.

„Se impune izolare”,

Ca de-nebunesti, se pare,

Devi deodata imun,

Tocmai hat, pin-la Craciun.

Nu la asta de-a trecut,

Care-a fost deja futut,

Ci la cel din ’21,

Ca si-atunci va mai fi unu.

Asa caci, le urmam sfatul,

Nu stiu care, unul, altul.

*

Dar de-aici, de peste zari,

Zic sa trecem la urari.

*

Aho, Aho surori si frati,

Vaccinati, nevaccinati,

Am trecut sa va urez,

Sa-l dati dracu de orez.

Si orice rahat din China,

Ca va paste carantina.

C-ai dracu de multi ce sunt,

Nu mai au loc pe Pamint.

Si urmind un scop anume,

Isi trimit virusii-n Lume.

*

Sunati mai din clopotei,

Ca-s dezinfectati si ei!

*

Va urez de sanatate,

In plamini si in mai toate,

Gripele sa nu v-apuce,

Bagati sex, de-l puteti duce,

Ca decit sa va-nfundati,

Mai bine din fund sa dati,

Si nu doar cu cei din casa,

Desi, zice-se-i cam groasa.

Dar daca te trage ata

Si vrei fut, ignori distanta.

*

Ia minati-l, mai, d-aici,

Ca-i Covid cu ochii mici!

*

Sa traiti cum va e bine

Si cu cine … dar in fine,

Nu intru in amanunte,

Stiti voi, „omul de la munte …”,

Si n-as vrea sa fiu blamat,

Ca va-nping eu la pacat,

Dar nu sunt nici Arafat,

Sa o frec in lung si-n lat,

Sa va umblu la mental,

Propunind traiul virtual.

*

Minati, mai, voinicii mei,

Din virus sara scintei!

*

Va urez si de ani multi,

Ani normali, nu rasfututi.

Ani cu bani si cu vacante

Si bascule de sperante,

Care sa vi se-mplineasca,

Fara paracetamol si masca,

Fara distantari impuse,

Fara muci si fara tuse,

Doar succes dupa succes

Si norocuri in exces.

*

Ia minati caru’ cu boi,

C-aia n-au luat Covid 2!

*

V-as ura de Presedinte,

Unul nefutut la minte,

Nu un inger, nici balaur,

Nici macar unul din AUR,

Un om bun cu minte vie

Si cu gind de Romanie.

Un guvern cu oameni drepti,

Nu slugarnici si inepti,

Unii s-aiba grija-n fine,

De romani, nu doar de sine.

*

Ia mai ziceti din buhai,

Sa urle Covid-ul, „Vai!”!

*

Consider c-ar fi normal,

Sa urez, in special,

Guvernului Mondial.

Cei ce ne conduc din umbra,

Spre o societate sumbra,

„Benevol” globalizata

Cu forta, ca altadata.

Le-as ura, (stiu eu?), probabil,

Tot ce-n lume-i incurabil

Si un trai cit mai de soi,

Intr-o ghena de gunoi.

Trai distins, de sobolani

Si acum si-ntr-un multi ani!

*

Minati mai acum guzganii,

C-astia ne distrug toti anii

*

Si revin din nou la voi,

Dindu-i dracu de strigoi.

Anul Nou sa va aduca,

Mult belsug, putina munca,

Distractii in disperare,

Pina cind simtiti ca doare.

Ca va spun, ca sa se stie,

Munca multa-i pandemie,

Imuni fiind doar guvernantii,

Aia de-o freaca, nu altii.

O gloata de derbedei,

Care dorm pe mii de lei.

*

Minati mai, nu trindaviti,

Lua-i-ar dracu de Covidzi!

*

Va urez sa fiti mai buni,

Mai darnici, mai Mosi Craciuni.

Cu toti cei ce va sunt dragi,

Pe sub fuste, prin nadragi,

Ca sunt sefi sau secretare,

Din cap pina-ntre picioare,

Sa-i iubiti, iubirea-i sacra,

Nu fiti acru, nu fiti acra.

Demonstrati ca-i o eroare

Si ca sunt timpiti de-i doare,

Canibalii care spun:

„Omu-i bun doar de Craciun”

*

Hai minati si s-aveti parte,

De Multi Ani cu Sanatate!

***

Read Full Post »

Priveste-ma-n versuri! (83)

Nu-mi scoateti vorbe, nu-s rasist,

Intreb, ca nu prea mai rezist,

Vazind ca-n presa din virtual,

Tot anormalu-i azi, normal.

„Vazut-a oare cineva,

Ursi albi sa faca-asa ceva?„

Va-ntreb, desi fara folos,

Dar fiind din fire curios,

Cred ca ar fi foarte haios,

Si haios si-avantajos,

De m-ar citi si-un eschimos.

Read Full Post »

Craciun Fericit, Fara Covid!

Si, in sfirsit, o melodie romaneasca dedicata zilei de Craciun care m-a dat pe spate. Atit melodia in sine, cit si vocea lui Iordache. Si desi se pare c-a aparut acum vreo 35 de ani, eu de abia acum am aflat-o si bine ce-mi pare.

Read Full Post »

Priveste-ma-n versuri (82)

Azor:

Ti-am spus, fa, de asta-vara,

Da’ tu proasta, ce s-asculti,

Cind ziceam ca pina-n Christmas,

Toti porcii veti fi fututi

Scroafa:

Eu credeam ca-i vinatoare,

Tiriac cu-ai lui escroci,

Dar cum vad, ca si barbatii,

Si voi ciinii sunteti porci.

Read Full Post »

Izvorul nesecat al absurdului

In ziua de astazi nu stii ce sa mai crezi si pe cine. E adevarat ca nici in ziua de ieri sau de alalteieri n-ai fi stiut, ca doar au fost aceeasi politicieni la cirma tarilor in deriva. Si neincrederea provine din faptul ca inca nu e clar daca toti politicienii sunt medici sau numai idioti.

Acest bolovanis politic, capabil sa distruga, ca de produs, produce zgirci, pretinde ca ia decizii conforme cu „sfatul medicului”, dar actioneaza impotriva tuturor evidentelor si fara niciun fel de logica. Adica toate statisticile spun unde-i alba, unde-i neagra, numai ei spun ca toate-s negre. Mai mult, ca asta nu-i prima si intiia-si data cind clasa politica-si demonstreaza timpeala convulsiva, s-au mai distrat ei cu sugrumarea economiilor si s-a vazut ca rezultatele au fost ca ale echipei Dinamo, dezastoase. Si atunci cum sa nu-i banuiesti de cretinism galopant? Asta daca nu cumva e vorba de vreun sabotaj premeditat al economiilor in interesul mamei China.

De ce al Chinei? Pentru ca aceste miliarde de constipati, dupa ce au pus mina pe manufactura lumii, au cumparat bucati de tari si armate de politicieni corupti. Multi spun ca banii n-aduc fericirea, dar saracia ce-o aduce? Si daca chiar n-aduc fericirea, de ce aceasta dorinta de inavutire, cu orice risc, a clasei politice si nu numai? Ca, ascultati la mine, cine se vinde chinezului, nu se vinde pe orez. Dixi!

In fine, destul cu introducerea, sa trecem la subiect. Un alt lockdown impus de vinduti, prostimii, Intimplator am aflat si mesajul de Craciun:

„Cetateni de pretutindeni, mincati pina va ia somnul si dormiti pina vi se face foame!”

Read Full Post »

Speranta de-a mai avea sperante

„Speranta moare ultima” si-a murit. Tot mai speram ca Trump va cistiga alegerile. De ce? Pai, dupa parerea mea si-a altor zeci de milioane, a fost cam cel mai bun Presedinte si cel mai muncitor pe care l-a avut US. E singurul pe care l-am vazut preocupat sa faca ce-a promis. Si-a facut, cu toate ca „democratii”, pe numele lor adevarat, „socialistii ‘ulii” i-au pus piedica dupa piedica, inscenindu-i tot felul de nenorociri de care, de fapt, chiar ei se faceau vinovati. O tehnica de defaimare tipic comunista. Privindu-i si ascultindu-i, realizezi, daca nu esti vreun anti-Trump, ca tot ce detestam la oameni, constituie cartea lor de capatii.

Inca o data s-a demonstrat ca politica e o curva pazita cu grija parinteasca de o armata de pesti care traiesc bine de pe urma ei.

Cum spuneam acum citva timp, Trump a facut greseli mari si toate in detrimentul lui. Cind a luat puterea ar fi trebuit sa-si asigure supunerea totala a serviciilor, asa cum procedeaza orice nou Presedinte care schimba capeteniile fostei administratii. N-a facut-o si capeteniile l-au invins in final. A pierdut el si pentru ca s-a bazat eminamente pe alegatori, ignorind forta coruptiei politice. Prin „Drenarea mlastinii politice” si-a facut dusmani in toata clasa politica, inclusiv cea republicana pe care o reprezenta. De ce? Pentru ca el fiind un intrus in politica, incerca sa strice jocurile de culise si coruptia tacit acceptata de ambele partide, cu mici exceptii, evident. A crezut in onestitate si devotament, dar a fost tradat de multi.

De fapt, tot asa cum am mai spus, Trump a luptat aproape de unul singur, timp de 4 ani impotriva unei coalitii internationale formata din toti cei care pina la el profitau de dobitocia administratiilor Presidentiale anterioare. Astfel, UN, NATO, WHO, UE il doreau dus pentru ca le-a cerut sa contribuie cu proncentul prevazut in contracte, asa cum facea US. Apoi Iran, China, Russia, Germania, Franta, multe din tarile celorlalte doua Americi care nu mai puteau profita de incompetenta americana.

Ar mai fi si retragerea din citeva acorduri internationale falimentare pentru US si nu in ultimul rind, clasa politica americana si presa de stinga, incluzind platformele sociale gen facebook, instagram, google.

Cu toate astea, fara hotiile masive din timpul alegerilor, cind buletinele de vot apareau cu zecile de mii in timpul noptii cind observatorii erau invitati sa se duca dracu acasa, Biden ar fi supt-o-n gura. Era un fel de dubla penetrare intrucit Soros si miliardarii lui pompasera sute de milioane in curul ofilit al acestui dobitoc corupt si incapabil.

Si probabil ca unii vor intreba: „bine bine, dar daca furtul a fost atit de evident, cu martori, cu declatarii sub juramint, cu probe scrise si filmate, cum de toate actionarile in judecata le-au fost respinse de diversi judecatori, inclusiv de Supreme Courts?” Simplu si am mai spus-o. Daca aceste cazuri ar fi fost audiate, judecatorii ar fi fost fortati sa constate furtul masiv. Cine ar fi avut curajul sa arate lumii intregi si poporului american ca democratia americana e bazata pe furt, dezinformare si coruptie? Cine ar fi avut curajul sa admita ca votul, cea mai clara expresie a democratiei a fost manipulat de marile interese nationale si internationale si ca vointa electoratului nu valoreaza nici cit o ceapa degerata intr-o tara asa zis „campioana democratiei”? Si raspunsul e, NIMENI. Zic sa nu ne mai imbatam cu apa rece, incoruptibilii sunt doar eroi de roman si film iar juramintul „voi apara Constitutia etc” e doar o formulare perimata in care nu mai cred nici cei ce-o enunta, nici cei ce-i asculta.

Incet, dar sigur, speranta de-a mai avea sperante va deveni o utopie.

Read Full Post »

Universul e o laba

V-ati gindit vreodata la acest subiect? Da? Pai si eu atunci despre ce draci baltati sa mai vorbesc? Ca daca-mi ginditi toate subiectele „en avant” cu ce v-as mai putea surprinde? Hm! OK, what about „perfectiunea imperfectiunii”? Hai ca la asta sigur nu v-ati gindit si chiar daca v-ati gindit, e treaba voastra. Nu v-am pus eu.

De cite ori pe zi folositi cuvintu „perfect”? Intreb pentru a nu ne afunda in filosofari speculative si inutile. Propun sa acceptam ca perfectiunea exista totusi, in acceptiunea noastra. Ca daca n-ar exista decit in ceruri, n-ar mai fi trecuta in dictionare, ca ce-i trebuie cerului dex? Aici nu vorbim de perfectiunea absoluta si alte bazaconii intangibile, invizibile, fara gust, fara miros. Suntem oameni, nu demiurgi, asa ca ne vom referi la perfectiune asa cum o intelegem noi, vis a vis de imperfectiune.

Eu cred ca perfectiunea e direct proportionala si cu distanta. Ei? Are cineva ceva de obiectat? Ca adica sunt lucruri care, desi imperfecte, cind esti la o anumita distanta de ele, le consideram perfecte. Acum e drept, distanta poate fi mai mica sau mai mare, ca d-aia am spus „la o anumita”. Si daca va da prin cap c-ar trebui sa exemplific, aflati c-am s-o fac.

As fi vrut sa-ncep cu relatia „intraumana”, dar pentru ca termenul nu exista, renunt. Nu inainte de-a mentiona ca multi se considera perfecti, ca asta doream sa spun, desi sunt plini de imperfectiuni ca buretele de gauri. Cum spuneam, perfectiuni imperfecte.

Trecem la relatiile interumane. De cite ori ati sau v-ati auzit exclamind „o casatorie perfecta!”? Well, poate nu de multe ori, ca cica sunt pe cale de disparitie, dar ati auzit sau ati spus-o macar o data. Si nu spun ca nu exista, exemplul personal fiind primul care-mi vine-n minte. Dar oare la ce se refera perfectiunea respectiva? Pai eu cred ca se refera la longevitate. Dar oare chiar o fi fost far-de cusur? Exclus. Si asta n-ar insemna ca vorbim de-o perfecta imperfectiune? Ba da. Si-o sa-ntrebati, „in ce consta distanta?” Pai consta, ca una e sa observi mariajul din afara lui si alta din launtru.

Vi s-a intimplat sa …? E, asta-i! Sigur ca vi s-a intimplat, ca doar nu-i maica-mea cu stea in frunte. Cum zic, in mod sigur vi s-a-ntimplat ca mama, ca doar ea e cu gura mare-n familie, sa va spuna si poate nu o singura data: „asta nu e pentru tine”. „Asta” adica „aia” si nu „ala” pentru ca iau cazul meu si cum nu sunt pe invers, e clar ca e vorba de-o aia. Bun, dar simturile mele, toate, o percepeau ca fiind perfecta, pe cind maica-mea, care nu era implicata sentimental, nefiind lesbiana, privea legatura in mod rational. Si de la o anumita distanta, nu ca mine, la care D < 0, adica distanta era deja negativa cu citiva centimetrii buni. Asa caci, se poate trage concluzia ca distanta sau lipsa ei imi bramburise judecata. Mie sau maica-mi, ca inca nu sunt sigur pe de-a-ntregul care din noi avea dreptate.

Dar o pictura. Si nu neaparat impresionista. Nu-i asa ca privita de la o anume distanta e perfecta? Si ca daca te apropi sau te-ndepartezi, fie vezi o gramada de imperfectiuni, fie nu mai intelegi nimic. Mie mi s-a intimplat s-o ard prin citeva muzee ale lumii si sincer va spun ca apropiindu-ma de unele picturi, n-am mai cazut in extazul oferit de albumele cu poze care le contineau. Dar s-a intimplat si pe dos, adica apropiindu-ma sa dau in bilbiiala, observind perfectiunea detaliilor pe care n-o poti percepe de la doi metri sau din poze.

Dar o forma, sa zicem o sfera sau doua linii paralele? Pai daca le privim de la distanta, ni se vor parea perfecte si-o vom declara, dar daca ne apropiem suficient de mult, vom descoperi ca perfectiunea de care vorbeam e cam imperfecta. Iar daca mai punem si sublerul pe ele, ne dam seama ca mai bine ne-am lasa de evaluari vizuale.

De femei fardate nu mai amintesc ca nu e elegant. Dar pot exemplifica?

Si sa nu-mi spuneti ca-n imaginea din stinga nu-i perfecta

A propos, stiu c-am mai povestit, dar „so what?”. June fiind, eram combinat, la un moment dat, c-o gagica „generoasa”. Dar nu de generozitatile Maicii Teresa era vorba, ci de generozitati pe multi dolari. Dadea fata cu ea in populatie, ceva de speriat. Dar nu in orice populatie. Noooo, doar in populatiile din Athene Palace si Intercontinental unde alerga in curul gol dintr-o camera-n alta mai des decit frecventam eu cursurile facultatii. Bun. Nimic rau si neobisnuit, noi fiind o gasca mare de „golani” si „doamne” care ne intilneam zilnic prin restaurantele centrului de Bucuresti si care ne mai si combinam intre noi pe perioade scurte, functie de necesitati. Si uite asa intr-o seara dupa restaurant am dus-o acasa, dar nu cu gindul sa le-o prezint parintilor. In fine, spre dimineata se duce tipa la baia din apartament si pe hol da nas in nas cu maica-mea care era sa lesine. Si ma mir ca n-a lesinat ca trezit de zgomote, am vazut-o si eu cind s-a ritornerat, de m-a luat cu groaza. „Cine dracu-i aratarea asa?” mi-am spus in gind inainte sa ma dezmeticesc si sa-mi dau seama ce pot sa faca dintr-o reala frumusete, rujul, fardul si rimelul minjite haotic si-o coafura de Comuna Primitiva. Bautura n-o mai pun la socoteala ca sa nu ma autoincriminez.

Dar alegerile? Ah, da, alegerile. Pai nu-i votam noi pe imperfecti crezindu-i perfecti pentru ce am dori sa realizeze? Si aici nu mai e vorba de distanta. Nooo! Aici e vorba de credulitate si alte alea pe care nu le mentionez intrucit, din nou, n-as dori sa ma jignesc de unul singur. Si hai ca se mai inseala omul, dar faptul ca te inseli iar si iar si ca o si constientizezi, e de domeniul paranormalului. Si cum ma consider oarecum normal, n-o sa m-apuc sa-l analizez.

Evident ca exemplele pot continua si recunosc ca nu numai distanta poate crea aceasta formulare contradictorie, ca ar mai fi si perceptia si gustul si cunoasterea (in cazul muzicii), trairile si inca altele, dar cit sa mai scriu si eu, ca doar nu-s dactilografa. Asa ca, daca aveti voi vreun alt exemplu de imperfectiune perfecta, speak up! Si sa nu uit, Universul este cea mai imperfecta perfectiune, adica asa cum spuneam in titlu, o laba.

Read Full Post »

Ce naste din pisica …

Crescuta-n US de parintii adoptivi, Piranda noastra se dezvolta armonios, dupa care iese la rampa mediei romanesti cu o poveste cusuta cu ata fosforescenta. Don’soara preia minciunile aberante ale parintilor naturali si mai caramidari de felul lor, brodind o poveste de ti se sterpezesc maselele. Si pentru a profita de credulitatea celor ce inca mai sunt convinsi ca toti oamenii sunt onesti, isi cistiga existenta repetindu-si fals-romantata biografie in discursuri prin care-si victimizeaza parintii, blamind „tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul”.

Povestea incepe cu nasterea acesteia undeva in Romania, printre caramizi. Si pentru ca parintii erau mai romi si mai saraci, doctorii maternitatii, niste monstri, romani, cu multe capete, le-au spus acestora ca fata s-a nascut bolnava-moarta drept pentru care a si murit la fo doua zile. Dar vai, fata traia, bucurindu-se zilnic de laptele praf cu care o-ndopa maternitatea. Pasa-mi-te, doctorii o dosisera in vederea vinzarii, printr-un orfelinat, unor straini veniti sa adopte pe zeci de mii de dolari. Asa ca micuta ajunge in US, fara certificat de deces si neinhumata. Aici creste ce creste pina cind se vindeca de pubertate si da fuga pe google sa-si gaseasca si eventual sa-si cunoasca, lucru laudabil de altfel, parintii naturali care au plins-o zilnic, timp de 18 ani. Si-i gaseste prin Italia, la … munca. Cum altfel?

Bun, asta e fabula. Acum hai sa ne debarasam de compatimiri si sentimentalisme inutile si sa ne supunem creierii unui efort minim. Pentru asta ar trebui sa vedem care era procedura de adoptie internationala in acele vremuri de rastriste.

Sa zicem ca un Joe din … lumea larga, ateriza la Bucuresti cu aprobarea de-a adopta un copil din Romania. Aprobare pentru care era puricat de tara de provenienta pina in cele mai intime detalii mentale, financiare, comportamentale, domestice si sociale. Iar puricarea respectiva il costa citeva mii bune. In acest timp, la hotelul President de pe pe linga Arcul de Triumf se adunau marea majoritate a celor veniti sa adopte. Veneau de prin 1990 nu din 1994 cind fusese adoptata Piranda noastra. Si conform relatiei cerere-oferta, la hotelul respectiv erau multi interpreti care isi ofereau serviciile, contracost, pentru a-i ajuta pe Joe-ii lumii sa adopte.

Tot pe atunci, ca si pe acum, presa patriotarda deplingea sansa la o viata civilizata a copiilor adoptati, nu ghinionul celor condamnati la viata mizera din orfelinate. Mai mult, presa ascundea sub pres cauza pentru care acei copii erau abandonati de parintii naturali. Ar fi fost prea multa munca. In schimb ii infierau pe cei ce-si permiteau sa „vinda” viitorul tarii, adica sa ofere sutelor de copii sansa unei copilarii plina de afectiune si bunastare.

Dar ia sa vedem in ce consta procesul de adoptie internationala. Interpretul, impreuna cu Joe si cu o masina inchiriata, bintuia toate orfelinatele si maternitatile din Bucuresti si din tara. In momentul in care aflau ca parintii vreunui copil abandonat sau pe cale de-a fi abandonat ar accepta sa-si ofere copilul pentru adoptie, in loc sa-l tina ca pe un animal in orfelinat, trebuiau sa contacteze ambii parinti, chiar daca, sa zicem, divortati fiind, traiau in orase diferite sau daca vreunul dintre parinti zacea condamnat in vreun penitenciar. Dupa ce mergeau cu parintii la notar sa dea declaratia sau veneau cu notarul la penitenciar, dupa ce in prealabil luau aprobare de la Directia Penitenciarelor, se programau pentru procesul de adoptie in urma caruia primeau sau nu, hotarirea judecatoreasca. Mentionez ca decizia era luata in interesul copilului, nu al parintilor, naturali sau adoptivi si nici al statului. Dupa proces impreuna cu copilul si toate actele eliberate de spital, de parinti, de notariat si de instanta, se mergea la pasapoarte. Si numai asa un copil putea parasi Romania. Ca in timpul acestui proces trebuia sa apesi pedala de acceleratie financiara pentru a determina guvernantii sa-si bage schimbatorul de viteze intr-a 5-a, e adevarat, dar in niciun caz nu puteai elimina vreo etapa a procesului si nici nu se ajungea la sute sau mii de dolari dupa cum behaia presa. Cadouri se faceau si parintilor, dar in general numai celor saraci, lipiti si erau mai mult simbolice, dpdv pecuniar.

Deci ala fiind procesul, acum e poate de inteles de ce spun ca povestea romilor e mult mai putin credibila decit povestile cu Ileana Cosinzeana si Zmeii Zmeilor ale lui Ispirescu. Mai ales ca prin 1994 adoptiile internationale erau sub microscopul presei si a guvernului si se realizau numai prin asociatii guvernamentale, ca doar trebuia si statul sa cistige ceva. Interpretii ocazionali fiind exclusi din aceasta ecuatie.

Mai departe. In mod surprinzator, parintii Pirandei n-au cerut certificat de deces si nici n-au cerut sa-si ingroape copilul, cum fac toti parintii in astfel de situatii. Iar doctorii n-aveau cum sa vinda acea fetita fara acordul lor, chiar daca fusese abandonata in maternitate, ca de murit, e clar ca nu murise. Si niciun judecator n-ar fi aprobat adoptia fara acceptul scris si legalizat al ambilor parinti, decit numai daca se dovedea cu acte in regula a sunt morti. Precizez ca parintii erau instiintati si chemati sa se prezinte la proces. Mai mult, nici pasaportul nu ar fi fost eliberat fara sa fi avut toate actele necesare in dosar. Asa ca toata aceasta poveste fantezista e de fapt o minciuna ordinara cu care caramidarii incearca sa-si ascunda caracterul mizerabil si sa acuze sistemul institutional romanesc de rasism sau criminalitate, c-asa e-n fotbal (mai nou).

Read Full Post »

RADET sau ELECTRECORD ?

Se pare ca muzica degaja energie calorica prin radiatii greu de suportat daca te afli in bataia lor. Si de aceea cind maica-mea mi-a spus ca in apartamente e ca afara, doar ca nu bate vintul, i-am sugerat sa cinte. Ei bine, s-a suparat. Si cu toate ca i-am adus tot felul de argumente irefutabile, n-am reusit s-o conving sub nicio forma. Dar na, e o femeie in virsta care nu e la curent cu descoperirile recente ale stiintei. Si poate ca e si vina RADET-ului ca nu informeaza populatia despre posibilitatea de a-si autogenera caldura necesara unui trai civilizat.

Si daca si voi credeti ca bat cimpii, asa dupa cum mi-a indicat maica-mea, atunci am sa va reamintesc faptul ca mai peste tot in lume interpretele de muzica pop, rock, punk si care-o mai fi, inainte sa se apuce de cintat, se dezbraca. Nu mai vezi una sa apara pe scena sau la tv in rochie lunga inchisa pina-n git. Nu nene, craci, tite, totul scos la racoare pentru un mai eficient transfer al caldurii. Chiloti si sutiene, inca se mai poarta, dar ca si la piscina sau pe litoral, sunt pe cale de disparitie. Ca daca s-o inventa cintatul canicular, atunci e posibil sa se treaca la frunze. Dar nu la d-alea de artar, cit palma. Nu, frunze de salcie, subtirele pentru fata, ca la spate oricum e suficienta doar codita. Pentru ca, sa stiti, daca din nefericire uita sa se dezbrace, exista riscul de-a se suprainfierbinta si atunci, ca oricarei statii de amplificare, le sare siguranta si le moare piuitul.

Io-te si-un exemplu graitor care sa-mi certifice spusele.

Totusi se recomanda mare atentie intrucit in unele cazuri, cind se cinta cu multa pasiune si determinare, caldura produce … calduri care, stocate, devin imposibil de controlat fara o actiune energica si mai ales, manuala, pentru disiparea lor.

E foarte adevarat ca exista si interprete imbracate pina-n ochi, dar asta numai pina termina regimul ierbivor. Dupa aceea trec si ele la reducerea textilelor pentru a mari suprafata de contact a pielii cu mediul ambiant.

Si va mai spun ca de un timp incoace pina si barbatii cinta despuiati din cauza energiei calorice emanata de … coarde. E adevarat, doar pina la briu, desi unii, unii multi, deja bronzati de cit au tot cintat, apar cu pantalonii cazuti pina sub buci si turul pe la genunchi. Cu alte cuvinte, tot in chiloti. Dar cum pentru noi, barbatii, pudoarea constituie un mare handicap de care cu greu ne putem debarasa, suntem nevoiti sa facem pasi mici pentru a ne invinge timiditatea. Banuiesc totusi ca nu va mai trece mult timp si pe cei cu voci fierbinti ii vom vedea aparind in costumul asta cu bretele a lui Borat. Frumos costum, chiar daca e intreg!

In incheiere as intreba, „nu-i asa ca argumentele mele in favoarea incalzirii muzicale sunt suficient de convingatoare?” Si de aceea cred ca Electrecord va lua in curind locul RADET-ului, care da caldura dupa ce se asigura ca au murit suficient de multi clienti de frig.

Read Full Post »

Colt Alb

Colt Alb, eroul cartii cu acelasi nume, era un ciine. Coltescu, desi dupa nume pare ciine, e om. Tot alb si mai arbitru de fotbal. Si nu numai atit, dar Coltescu a intrat in gura lumii pentru ca i-a spus unuia „negru”. Si ca sa vedeti coincidenta, ala nu era alb, era chiar negru. Mai mentionez ca negrul respectiv era tot om. Ei bine, de aici a inceput un adevarat iures absurd si gratuit care va lua amploare si care va culmina cu jucatul fotbalului de-a busilea. Pina acum se ingenunchea inaintea inceperii partidei pentru a protesta contra rasismului in sport.

Ati auzit de cea mai uzitata expresie americaneasca, in limba engleza? „Fuck you”, care se pronunta mai mult „fuck yo”. Si nu-i asa ca daca-i spun unui american „fac eu” care se pronunta „fac ieu” ar spune ca-l injur? E, cam asta s-a intimplat ieri cind Coltescu i-a strigat lui Hategan, arbitrul de centru, „ala negru”, referindu-se la un negru din staff-ul uneia dintre echipe. Dar vezi ca negru l-a auzit si-a sarit in sus de parca i-ar fi infipt-o-n cur. Teapa. Din acel moment toti negrii de pe pajiste au dat in clocot confundind, probabil, romanescul „negru” cu anglo-saxonul „nigger”. E ca si cum unei romance care n-o are cu numismatica i-ar spune cineva venit din Botswana „iti dau o mie de puli” sau ar invita-o pentru un sejour in Pula (Croatia). Mentionez ca nigger e un termen jignitor cu care albii ii dragalaseau pe negri inca din timpurile scaviei americane si pina mai acum 50-60 de ani.

OK, astea sunt faptele si lumea corectitudinii politice a facut spume la gura ca pruncii la cur, acuzindu-l pe Coltescu de rasism. Evident ca aceasta corectitudine politica a depasit orice limita a suportabilului omenesc, dar aici e vorba de cu totul altceva. A numi un negru, „negru” nu constituie rasism. A, daca acest Coltescu ar fi spus „fiinta aia inferioara” atunci ar fi fost rasism pur si fara sa-i mentioneze culoarea, doar ca intentia a fost de a-l identifica, nu de a-l jigni. Ca acum pe bune, cum trebuia sa spuna? „Uite, ala cu capu-ntre urechi si nas deasupra gurii?

Dar pentru a intelege pina unde merge ipocrizia si absurdul, negrii se adreseaza unii altora cu „nigger” si nu se basica nimeni. Ca e sarcasm, desi jignitor, inteleg, dar parca nu doreau sa li se aduca aminte de acea perioada neagra (oops! asta s-o incadra tot la rasism?) a existentei lor. Mai mult, am avut in departamentul meu o inspectoare negresa. O tipa destupata la minte si cu un dezvoltat simt al umorului. Pe linga asta era si o muncitoare exemplara. Ei bine, intr-o zi, discutind despre quality managerul companiei, seful ei direct, care era tot negru, am fost surprins s-o aud referindu-se la el „… that fucking monkey” Sincer, am ramas cu gura cascata, nu de fuck-ul folosit ci de faptul ca tocmai se referise la un negru ca si ea cu apelativul respectiv. Si am intrebat-o „how that works?” sau „cum vine asta?” La care tipa mi-a explicat un fapt pe care ea-l considera ca fiind evident. „Pai nu vezi cit e de negru, nu ca mine” Si a continuat prin a spune ca intre negrii, cei deschisi la culoare se considera superiori celorlalti si-i trateaza cu dispret. Evident ca am intrebat care-i motivul. Si Murdel mi-a explicat ca sclavii deschisi la culoare, provenind din inperecherea stapinilor cu sclave, lucrau in conac, pe linga stapini sau ii pazeau pe cei mai inchisi la culoare care trudeau pe cimpurile cu bumbac. Si inca din acele timpuri cei „ai casei” ii tratau pe ceilalti cu superioritate.

Asa ca daca e sa cautam de rasism, ar fi mai indicat sa analizam mai intii relatia din interiorul raselor, fie ca e vorba de negri, de albi, de galbeni sau de verzii universului care ne inconjoara.

Si un ultim detaliu. Ce se intimpla cu toata media care foloseste termenul de „negru” cind se refera la negri? Cum de aia nu se critica si acuza de rasism intre ei? Dar cu negri care se refera la albi cu „honky” care este un termen dispretuitor. Dar filmul „White man can’t jump „Ala cum de n-a fost catalogat ca rasist?

Of, of, of rau am mai ajuns si sunt convins ca peste 10 ani vom regreta si vremurile astea.

Read Full Post »