Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Ianuarie 2015


E vorba, dupa cum bine v-ati dat seama, de finala Australian Open dintre Williams si Sharapova.

Inainte vreme, finalele feminine se jucau intre femei. Acum se joaca intre barbati, ca astea numai femei nu sunt. E foarte adevarat ca exista si unele exceptii, ca de pilda Sharapova, dar numai in ceea ce priveste aspectul, in rest, sunt convins ca un Rod Lever n-ar fi facut fata loviturilor ei, nici de dreapta, nici de rever si cu atit mai putin celor de serviciu.

Dar daca Sharapova e exceptia, in privinta aspectului, Williams e regula. Sincer va spun, eu n-am vazut o femeie mai barbat ca asta. Si asta pe linga faptul ca nu ma refer doar la forta, ci si la aspect. Bai frate, are asta un spate si niste hartane de te ia groaza. Basca curul care cintareste cit toata Sharapova. Si asta n-o spun pentru ca mi-as fi rupt vreun dinte-n curul ei, da daca cineva crede ca e simplu sa-l muti de colo-colo si sa-l si alergi, se inseala amarnic. Asta e si motivul pentru care se deplaseaza ca melcul de gradina, intre ghemuri. Isi conseva energia necesara pentru a termina meciul in picioare.

In privinta Sharapovei, lucrurile sunt mult mai simple in ce priveste deplasarea. Ea e lenta intre jocuri nu pentru a conserva, ci pentru a enerva si deconcentra adversarele. Probabil ca din acelasi motiv rage ca vaca la fiecare lovitura.

Ca mie ragetele ei mi se par a fi o lipsa de fair play, e una, dar ca federatia internationala de tenis admite atmosfera asta de abator pe terenurile de tenis, mi se pare de domeniul absurdului. Ca mai icnesti din cind in cind, e normal, dar s-o faci in halul in care o face Sharapova, e de Cartea Junglei. Si din aceasta cauza ma vad fortat sa urmaresc aceste meciuri „animalice” in liniste, cu sonorul dat pe „mute”

In fine, referitor la meci in sine, in afara unor zvicniri de orgoliu in al doilea set, meciul a fost la discretia monstrului. Ba mai mult, tactica Sharapovei de a exagera pauza dintre servicii i-a permis Serenei sa-si traga sufletul, greu incercat de citeva scurte sprinturi. Chiar nu pricep de ce Maria n-a scurtat acele pauze si de ce n-a jucat-o pe Serena din stinga-n dreapta si cu alternari frecvente a mingiilor lungi cu stopurile la fileu. S-a vazut doar ca de cite ori a facut-o, a fost cistigatoare, plus ca a gifiit-o pe Serena de sa-i sara plaminii pe gura.

In rest, o simbata normala, in care Chelsea a jucat de tot rahatul, reusind totusi un egal cu City.

 

Anunțuri

Read Full Post »


Lumea, dupa cum se poate observa cu ochiul liber, e intr-o continua transformare. In ce directie se petrece transformarea respectiva e greu de spus, intrucit una spune realitatea si cu totul alta spun multi dintre semenii nostri. Realitatea spune ca ce e bun astazi, nu mai e bun miine, cu exceptia vinului,  iar pe de alta parte „ehe, the old good days!” e pe buzele tuturor, de parca zilele pe care le traim ar fi jalnice.

Si atunci ce sa intelegi? Si tinind cont ca si acum 30 de ani, aceeasi fraza nostalgica „the old good days” flutura pe buzele parintilor, se pune intrebarea, „oare am luat-o la vale spre nimicul absolut?”.

Ei bine, parerea mea e ca fiecare intelege ceea ce-l aranjaza si de aceea nu putem pune o stampila pe prezent sau pe trecut, ca viitorul e oricum o speculatie si alea nu se stampileaza. Dar totusi, hai s-o punem de-o opinie, ca oricum e gratis. Si intrucit Nina, dottoressa de la Romania, a adus vorba despre „valoare” intr-un post recent, m-am gindit ca n-ar strica sa abordez si eu acest subiect, dar ceva mai nuantat.

Spun unii,  „nonvalorile au ajuns sa fie considerate valoare”. De acord, numai ca asta se intimpla inca de pe vremea Imperiului Roman. Nu e ceva nou, inventat de Becali, de Minune sau de vreo Bianca. Nu stiu de ce se spune ca „pai pe vremea mea nu era atita….d-asta si d-aia” Zau? Pai pe „vremea noastra”, Ceausescu si dascalestii lui au constituit o intreaga pleiada de nulitati cocotate-n virful cel mai VIP al viaipiurilor. Ba si cind era mama fata, VIP-ul dobitoc era en vogue si la mare pretuire. Iar despre scrierile caragealeiene referitoare la impostori si nulitati sus puse care populau a doua jumatate a secolului XIX, nu cred ca mai e nevoie sa amintesc. Ba mai mult, ce-or fi gindit sclavii despre faraonii denaturati, dar romanii despre destrabalatul Caligula sau francezii despre desfriul de la Curtea Frantei si degeneratii ei regi?

Asa ca, ce vedem ca se intimpla astazi, nu e cu nimic mai dezolant si degradant fata de ce-a fost acum 10, 100, 1000 si chiar mai multe mii de ani in urma. Pe „vremea mea” Beatles era o trupa de descreierati, pantalonii evazati erau decadenti, rock’n roll-ul sau swing-ul erau expresia depravarii si toate astea in ochii parintilor, nu ai tineretului din acele timpuri.

Si asta nu-i tot. Unii chiar se incumeta la oarece pronosticuri, afirmind ca viitorul arata din ce in ce mai sumbru, privind la tinerii de astazi. Ei, si acestor domni si doamne tin sa le amintesc faptul ca tineretul  a fost considerant „decadent” in toate timpurile. Numai ca decadentele au devenit, invariabil, normalitate atunci cind tineretul respectiv a luat locul fostilor „arbitrii”. Dar tot pe atunci a aparut si noul tineret cu noile decadente, care pe cei ajunsi arbitrii, in mod natural, ii oripilau. Si uite asa, din decadenta-n decadenta si din nonvaloare-n nonvaloare am supravietuit citeva zeci de mii de ani. Si nu numai ca am supravietuit, dar am si evoluat iar calitatea vietii in general s-a imbunatatit de citeva zeci de ori, datorita celor care au fost cindva tineri decadenti.

Valoarea si nonvaloarea sunt notiuni abstracte si relative. Vor depinde intotdeauna de scara valorica a fiecaruia, nu a vreunei majoritati, desi sunt si cazuri in care o majoritate il aduleaza pe Minune, dispretuind un Ratiu sau un Moisil. De fapt de ultimul nici nu cred c-au auzit.

Dar daca e sa ne referim strict la noi, astia dotati cu inteligenta, cine reprezinta „valoarea” si in functie de ce se masoara ea? Functie de avere, de talent, de cit esti de citit, de cit produci, de cit esti de umblat, de cit esti  de filantrop, de cit esti de modernist, de cit esti de inteligent, de cit esti de cultivat, de cit esti de cinstit, de cit esti de bine crescut, de cit esti de religios sau de cite valori perene ai creat umanitatii? Ca om sa le aibe pe toate bune nu exista si cu asta cred ca suntem cu totii de acord. Iar daca esti o valoare fotbalistica, de exemplu, asta nu inseamna ca nu poti fi o nonvaloare in privinta inteligentei. Sau daca esti o somitate in stiinte, nu inseamna ca nu poti fi o nulitate in comportament sau mentalitate.

Si atunci, ce-nseamna „om de valoare”? Pai logic vorbind, ar fi orice om care produce valore. Si aici e buba, ca sa-i zic asa. Ca la urma urmei cam toti producem sau generam valoare, fie ca suntem santieristi, doctori, muzicieni, ingineri, tractoristi sau agricultori. Problema e, in ce sens folosim aceasta expresie. Chiar ne referim la un lacatus cind spunem „om de valoare”? Nu prea cred. Personal cred ca expresia e folosita in mod eronat si discriminatoriu, intr-un sens modificat. Cred ca multi inteleg prin „om de valoare” un carturar, un profesor universitar, un chirurg celebru sau un orice cu una sau mai multe facultati care s-a facut remarcat. Oare la asta sa se rezume acea etichetare?

Read Full Post »


Sugerat de-o postare a Potecutei.

Intrucit nu-mi mai aduc aminte anul, am sa spun ca intimplarea a avut loc in secolul trecut si mai exact, pe la sfirsitul deceniului VIII.

Ma grabeam spre facultate. Stiu, pare neverosimil, dar va asigur ca nu mi se-ntimpla frecvent. Si urcind in troleibuzul 84, dau cu ochii de-o „piesa”. Bunaaaa, rau! Basca faptul ca mi se parea, oarecum, cunoscuta.

In fine, imi vad de compostat si ma asez linga ea, hotarit s-o abordez. Ca ce altceva aveam de facut?

-Cum, nici macar nu ma mai saluti? zice piesa

-?!?!?!?! zic eu, luat prin surprindere de interpelarea neasteptata, dar in ton cu intentiile mele.

Cum insa stupoarea nu putea dura mai mult de doua secunde, am continuat ceea ce parea un joc si zic:

– Scuza-ma, dar pe cuvint nu te-am recunoscut, „sar’mina, ce bine arati, ai vreun program deseara?”

In fine, ride, dupa care incropim un dialog. In acel moment, eu traiam cu convingerea ca am fost agatat, in timp ce ea era sigura ca sunt o fosta combinatie de-a ei si din ceea ce spunea, rezulta fara echivoc faptul c-o parasisem si ca o facusem in mod „ciobanesc”. Nu prea stiu exact cum abandoneaza ciobanii gagicile, dar oricum, se pare ca nu-mi facea cinste, judecind dupa apostrofarile la care am fost supus.  Cel putin o facea in soapta, ca altfel m-ar fi bodoganit tot troleibuzul.

Asa ca, ce era sa fac pentru a ma vedea cu „sacii-n caruta?” Mi-am cerut scuze, de ma plictisisem, facind cumva si pe amnezicul. De fapt vrajeala cu amnezia n-a halit-o nici ea si nici eu,  care-mi dadusem seama, din detaliile oferite, ca nu ne mai vorbisem vreodata si cu atit mai mult nu fusesem angajati in vreo relatie sentimentalo-sexuala. Dar intrucit ea continua sa creada in iubirea care ne unise cindva, am preferat sa-mi pun cenusa-n cap, sperind la o reeditare a presupusei relatii. Asa ca, mai c-o scuza, mai cu-n compliment, mai c-o mina sarutata am reusit sa-i atenuez intentiile, vadit beligerante. Ba mai mult, am obtinut si o intilnire, ca semn al dorintei de-a indrepta mirlania comisa cu doi-trei ani in urma.

Asa ca seara urmatoare, fiind la masa in Athene, fata a fost mult mai amiabila, povestindu-mi ce a mai facut, pe unde si cu cine. Din intimplare, dar si din fericire, din noianul de informatii reusesc sa recunosc un personaj cu care avusesem intr-adevar o relatie de fut si cu care don’soara se pare ca fusese prietena sau doar colega. In momentul acela cred ca m-am luminat la fata, intrucit sigur ma luminasem la memorie.

„Aha, deci de atunci te stiu!” imi zic, aducindu-mi aminte faza cind ducindu-ma sa ma intilnesc cu fosta, am gasit-o discutind cu „piesa” de fata. Si pentru ca piesa era de rezistenta, era putin probabil sa nu mi-o fi amintit, chiar si foarte vag.

Evident ca la inceputuri nu i-am divulgat crudul adevar, ca doar nu eram timpit sa scap vrabia din mina, dar se pare ca „vrabia” si-a dat singura seama de confuzie, cind era deja prea tirziu si nu mai avea de la ce sa dea inapoi. Atunci a realizat faptul ca nu eu fusesem „ciobanul” din trecut ei, ci doar o noua aventura, generata de-o confuzie…umana. Oare o fi fost confuzie sau teatru bine jucat? Cine stie si oricum, cui sa-i pese?

Va intrebati ce legatura are titlul cu continutul postului? Niciuna. L-am pus la misto si pentru ca-mi place cum suna. De fapt are mai mult de-a face cu postarea Potecutei, decit cu intimplarea de mai sus.

Read Full Post »


Parerea mea despre religie este cunoscuta si partial impartasita. Zic „impartasita” in sensul de acceptata si de altii, sa nu se creada cumva ca sunt adeptul impartasaniilor. A propos de impartasanii, iertarea „pacatului” recunoscut mi se pare o mare timpenie. Adica ce facem, iertam crimele terorismului daca  gruparea respectiva isi asuma crima? Sau daca adepti ei se „caiesc” pentru crimele comise, desi ei sunt cei care le subventioneaza? Mie-mi suna a prostie, in niciun caz a clementa.

Dar sa revin la subiect. De fapt, din cite-mi amintesc, am mai discutat subiectul la care doresc sa ma refer, religia ca materie de studiu in scolile publice, dar trebuie sa-l reiau pentru ca „se cere”. Si daca-mi amintesc si mai bine, eu eram de acea parte a baricadei care sustinea caracterul optional pe care ar trebui sa-l aibe acele ore de religie.

Mai deunazi, Curtea Constitutionala a Romaniei a decis ca legea obligativitatii acestei „materii” in scolile publice este neconstitutionala si de aceea cererile trebuie sa fie ale elevilor care doresc sa participe la aceste ore, nu ale celor care le refuza.

Pina aici totul pare sa urmeze un fagas firesc, logic, in litera bunului simt si in concordanta cu principiile libertatilor constitutionale.

Dar cum religia si in particular, biserica, singura reprezentanta a divinului printre muritori, n-au nimic comun cu Carta Libertatilor, era de asteptat ca Preafericitul ei rob, Daniel, sa dea cu oistea-n gard, pretinzind Senatului sa respinga proiectul de lege care prevedea ca orele de religie sa fie facultative. Ba mai mult, soborul de capuse considera ca hotarirea Curtii Constitutionale este o jignire adusa religiei si acestor ore atit de necesare … prin inutilitatea lor.

Bai, ca eu, sa stiti, mai trec cu vedrea una-alta, dar sa-l lasi pe Luminatia Sa, Obscura sa-si dea in petec, ca tirfele pe Centura, mi se pare o jignire adusa inteligentei umane, in general si bunului simt, in special.

Mai Daniele, prea-nefericitule, cum vine aia „obligativitatea religiei?” Cum poti tu, ca reprezentant al divinitatii, sa te dai in stamba cu astfel de formulari draconice? Pai ce-oi vrea tu, mai nebarbieritule, Inchizitie?

Adica, pentru mintea ta de strut, „libertatea religiei” echivaleaza cu obligativitatea ei? In ce curs de Teologie ai invatat tu o astfel de aberatie?

Daniele, Daniele, oi fi tu cu capu-n stele, dar nu esti venit din ele!

Stiam eu ca religia n-are de-a face cu democratia, dar n-am stiut ca neaga si intimitatea individului. Ti-e cumva teama de sihastrie si ti-ai propus sa-ti racolezi viitorii enoriasi cu arcanul?

Pai daca asta este religie, in viziunea ta, atunci tu-i esti, pe buna dreptate, Patriarhul. Dar daca presupusa invatatura a Barosanului e taman pe dos, asa cum ar trebui sa fie, ce dracu cauti tu acolo, impostorule? Nu ti-e rusine sa pingaresti conceptele pe care le propovaduiesti, ca un ipocrit? Libertatea religiei inseamna ca fiecare e liber, nu constrins, sa o practice sau nu, sa creada sau nu, sa adere la religia ta sau la alta. Asta inseamna libertatea religiei, dictatorule.

De fapt n-ar trebui sa ma mire atitudinea acestui tircovnic. Cind vreodata a militat biserica romana, prin depravatii ei, pentru drepturile si libertatile romanilor? Cind vreodata se vor putea compara popii nostri cu cei … sa zicem, polonezi? Ai nostri au fost mai mereu de partea puterii, nu a credinciosului de rind. Securistii astia si-au tradat enoriasii, cei care chiar credeau in „sfintenia” lor. „Religia” astora se bazeaza pe forta si pumn in gura. De ce oare ne mai mira extremismul religios si cine a spus ca e doar de natura islamica?

Scirba mi-e de javrele astea!

Read Full Post »


Motto:

SONY DSC

Vacanta asta a avut o parte proasta si una desteapta. Partea proasta a fost pretul. Partea desteapta a fost … tot pretul. De ce spun asta? Pai pentru ca Sandals iti gauresc buzunarul, dar pe de alta parte, beneficiezii de cam tot ce-ti doreste pipota, fara a te mai scormoni in buzunarul sus-mentionat. Ba mai mult, e resort pentru adulti, asa ca nema puradei sa-ti urle colicii-n urechi si nema neamuri proaste, speriate de aceleasi preturi.

In fine, de simtit ne-am simtit bine, dar a fost si un „oarece” care, pe mine cel putin, m-a facut sa ma simt, oarecum, stinjenit. Nu stiu cum s-o fi nimerit, ca de premeditare n-avea cum sa fie vorba, dar toti cei ce ne distram, beam, mincam si care sufeream de „dureri” in coate, eram de origine … alba. Asta in timp ce  toti acei ce serveau, spalau, curatau, dereticau, stergeau, lustruiau, aspirau, maturau si se-ncovoiau erau numai d-ai lu’ Kunta Kinte. Sincer va spun, sentimentul a fost straniu, poate si pentru ca nu m-am nascut in vreo Africa de Sud sau in vreo plantatie din Georgia secolului XVIII, dar n-as putea spune ca sentimentul a fost de lunga durata.

Lasind istoria sa-si linga ranile, am sa spun, in imagini, ca a fost cam asa:

SONY DSCSONY DSC

SONY DSCSONY DSC

SONY DSCSONY DSC

SONY DSCSONY DSC

SONY DSCSONY DSC

SONY DSCSONY DSC

SONY DSCSONY DSC

SONY DSCSONY DSC

SONY DSCSONY DSC

SONY DSC????????

SONY DSC
S-acum, inapoi la munca si frig.

Read Full Post »


Pina la petrecerea de simbata, ne-am gindit sa-i tragem un restaurant, in down town, la Distillery.

Dupa cum se poate observa, vestimentatia difera putin de cea din postul precedent. De fapt, pozitia zgribulita a lui Sexty, defineste perfect starea vremii, in aceasta locatie.

SONY DSC

Recomand torontonienilor, acest restaurant cu specific frantuzesc pentru raportul pret/calitate, gust si aspect. O singura mentiune, preturile sunt OK cu exceptia vinului care te-ndoaie, desi nu e de colectie. $21 pentru un pahar  de 8 oz.

http://clunybistro.com/gallery

Read Full Post »

Sexty


Am plecat

SONY DSC

M-am sarbatorit

SONY DSC

Ne-am intors

SONY DSC

Detalii in postul urmator.

Read Full Post »

Older Posts »