Cuibul

Multi dau navala gindind ca e vorba de vreun cuibusor de nebunii, dar nu. Nu e nici de nebunii, nici de legionari, nici de viespi si nici macar de cuci. Este un cuib de cardinali. Da’ nu d-aia pedofili, ci d-aia inaripati.

Ca mai acum citeva zile, asteptindu-i pe cei o mie de contractori sa vina sa-mi lucreze … lucrari, am deschis larg fereastra, pret de-o … palma, ca altfel dau in cracile unor pomisori care-mi ciripesc pe sub feresti. Si ce sa vezi? Printre frunze si crengute am observat un cuib in devenire. Fiind oricum sortit asteptarii, am decis sa si pindesc. Si nu dupa mult timp apare o cardinala cu citeva vreascuri in cioc. Ma priveste citeva secunde bune si vazind ca nu misc si-o fi zis ca sunt din piatra si-a inceput sa-si croseteze cuibul linistita. Nu-i vorba, gorobetele tinea de sase, catarat pe-o „stinca” alba. Cum „care gorobete?” Cardinalul, bre. Cum „care cardinal?” Pai sotul cardinalei, ce draci vorbim aici?

Si uite asa au trecut vreo doua zile, timp in care mai treceam pe la fereastra, mai o poza, tot sa ma asigur ca doamna e OK si cuibul in lucru. Ca doar n-ati crezut ca stateam toata ziua pe pervaz ca pisicile de casa. Si nici n-as fi avut de ce intrucit atit doamna cit si domnul imi dadeau de stire, cu ciripitul lor placut, cind se prezentau la cuib.

Dar dupa acele doua zile am observat o schimbare. In cuib aparuse un ousor. Nu cred ca va puteti imagina bucuria care s-a pravalit asupra mea. Parca-mi nascuse nevasta, desi nu stiu cita bucurie ar produce o nastere dupa pensionare. Dar, in fine, m-am bucurat pe mine de unul singur, ca sotia nu era acasa.

Dar ca sa vezi bagabonteala, lauza a inceput sa cam lipseasca din cuib. „Pai bine, soro, de ce draci l-ai ouat? Doar n-oi fi crezind ca ti-l clocesc eu” am zis nervos si mi-am vazut de-ale mele.

A doua zi iar le aud ciripitul si ma si infig cu capu-n geam. Ei bine, madama reaparuse si statea confortabila pe ou, piuind sacadat. Mai tirziu, cind mi-am adus aminte, am trecut din nou sa vad daca lauzeala-i prieste. Dar in loc de lauza am dat cu ochii peste doua oua. Aha, deci bagaboanta s-a dus, si-a tras-o, si s-a ritornerat cu fratele mai mic. Dupa care a disparut din nou, ca magaru-n ceata, ceea ce ma face sa cred ca asta oua ca sa am eu ce minca la breakfast, nu ca sa-si perpetueze specia. Sau poate, stiind ca aici se afla Vaticlanul Papal, s-a gindit sa ma umple de cardinali, ca nici asta n-ar fi exclus. Au pasarile astea un simt religios, ceva de formidabil.

Dar intrucit ma napadise curiozitatea, am dat fuga sa le citesc orinduiala. Si uite asa aflu ca astea o ard cu un singur individ, depun 2-3 oua pe an si ca le incubeaza timp de vreo 11-13 zile. Am vizionat si ceva filmulete cu aparitia din ou a oribilitatii aleia de pui care e gol pusca si cu doua bile negre in dreptul ochilor care sunt complet inchisi. Dar de cum da cu ciocul de aer, cum il deschide larg pentru ca parintii sa-i bage-n el tot felul de scirbosenii.

Dar uite ca m-am luat cu vorba si simpatica tocmai l-a ouat si pe al treilea. De data asta a trebuit sa fiu mai smecher. Am bagat o lanterna ca aici e o vreme de-ti vine sa fugi din tara. Rece, inorat si-o ploaie marunta, mocaneasca. De fapt e mai mult mitocaneasca, daca avem in vedere tinara maternitate cardinala.

Dar revenind la clipurile vizionate, as spune ca mi-a cam ajuns. N-am sa-i mai pozez si pe juniori, cind or avea de gind s-apara, ca la cit sunt de uriti, nu cred ca-mi rezista telefonul si nici eu doua saptamini in asteptare.

Iata si certificarea celor spuse pina acum.

Read Full Post »

Potecutei, ca e dama buna

Intrucit sunt o fire simtitoare, mi-am insusit criticile din postul precedent si ca atare, acum incerc sa dreg busuiocul. Potecuto, am cautat un vaccin care sa va fie pe plac si voua, doamnelor, ca m-ai boscorodit si intrucit aveai dreptate ca Astra si Zeneca nu exercitau oarece atractie, io-te ce-am gasit. Sper sa nu te dejamageasca acest Casttelucci, ca desi e un produs italo-american garantat, nu e deloc farmaceutic. Si mai sper ca si tinuta lui sa produca oaresce emotii. L-am gasit si ceva mai imbracat, dar nu sa te dea pe spate.

Vaccinare placuta!

Read Full Post »

Priveste-ma-n versuri! (86)

-Eu sunt Astra. -Eu Zeneca,

Suntem factori curativi,

Vindecam de orice boala,

Mai ales hipertensivi.

*

Suntem firi coagulante,

Inchegam in disperare,

Si de-aceea cin’ ne-ncearca,

Se-nfunda la capilare.

*

Dar nu disperati, ca-i bine,

Procentajele ne spun,

C-aveti sanse, ca-n pirnaie

Cind te-apleci dupa sapun.

***

Read Full Post »

Cind te maninca-n cur

Pe Biden, cadavrul de la Casa Alba, il maninca-n cur. Si dupa cum spune intelepciunea romaneasca, daca te maninca-n cur, o sa ti-o cam iei. Numai ca pe asta il maninca-n cur continuu. Si tot continuu se face de cacat, ca sa fie-n ton cu curul.

Ce se intimpla acum in US depaseste orice imaginatie. Nici Nostradamus, nici Joules Verne si nici macar Lenin n-ar fi reusit sa prevada mincarimea care a pus stapinire pe „creiele” infierbintate ale comunistilor „democrati”. Ca la astia „ce mi-e curul, ce mi-e capul”

Terminind de rezolvat nicio problema cu care se confrunta US si dindu-si seama ca sunt prosti de-mpung, comunistii americani s-au gindit sa creeze probleme suplimentare, ei fiind si nenorociti. La moda si de mare urgenta nationala a devenit legalizarea ilegalitatii in mod lingvistic. Adicatelea, ce se numea pina acum „illegal alien” de acum se va numi “undocumented noncitizen”, ca de, trebuie sa are si ei drepturi ca toti legalii. Si nu numai atit, dar dintr-o pornire de timpiti cu stigmatu-n frunte, lucreaza intens la modificarea vocabularului pentru ca mama sa nu mai fie mama si tatal sa nu mai fie tata, ci parinti pentru a nu-i deranja pe LGBT-istii care adopta. Tot asa si cu „freshman”, ca sa nu se basice studentele ca nu sunt considerate „freshwoman”. Absurdul a pus stapinire pe US de nici desenele animate n-au scapare. Mai naspa e ca legalii sunt obligati sa-si sustina calaii (ilegalii) care ii drogheaza, ii violeaza si-i ucid, ca asta se numeste mai nou „grija fata de aproapele tau” (citat din Evanghelia dupa Biden)

Mumia, sau Corpul, ca oricum n-a fost niciodata mai mult de-atit, mina-n mina cu prostia, vomita numai minciuni, aberatii si timpenii pe anusul de sub nas. Dobitocul natiunii, a sistat construirea zidului la granita cu Mexic invitind traficul de droguri, de arme si de persoane. In acelasi timp ferecind granita cu Canada. Dar acum, vazind ca hoardele de ilegali care patrund nestingheriti in US, nu se mai termina, a dat ordin sa se opreasca invazia. Problema e ca nu-l asculta nimeni, caci „vijelia-ngrozitoare, care vine, vine, vine, calca totul în picioare”. Ca de, daca l-a mincat in cur …

Tot Mumia e cauza razmelitei dintre Hamas si Israel. Dementul natiunii a considerat ca reapropierea de Iran e cheia succesului mumificarii. In concluzie, hamasistii, adica fiii de suflet ai aiatolahului Khamenei, s-au gindit sa-si imputineze cele 30000 de rachete primite de la acesta, trimitind citeva mii evreilor, in dar. Evreii, oameni cu bun sint, le-au trimis in replica F18’s ca sa nu ramina datori. Si uite asa a pus-o Baiden de-un conflict armat, ca daca l-a mincat in cur sa-si ia limba-n gura cu aiatolahii persani … Numai ca Mumia, fiind o mumie de jigodie, nu de om, apare pe ecrane insusindu-si suprimarea temporara a ostilitatilor mijlocita de egipteni, ca el nefiind capabil de nimic bun, isi insuseste meritele altora.

Inflatia e un alt merit al Mumiei pe care, daca l-a mincat in cur sa tipareasca dollari in dusmanie, va trebui sa si-o asume. De fapt tiparitul e singura strategie pe care a reusit s-o vomite pina acum. In rest, n-a facut altceva decit sa anuleze tot binele facut de Trump.

Dar pentru a-si dovedi pe deplin incapacitatile mentale, dobitocul sisteaza lucrarile magistralei de aprovizionare a US cu carburanti fosili din motiv de anti-Trump. Si pentru a pune bomboana pe coliva politicilor lui aiuristice, suprima si sanctiunile fata de compania rusa care construieste gazoductul Russia-Germania, dindu-si astfel acordul la terminarea acestei conducte care e un element strategic antiamerican. Ca rusii o vor termina, indiferent de cit s-ar screme US, e adevarat, dar sa le dai si binecuvintarea e o eroare politica de care doar o mumie putea fi capabila.

In incheiere as spune ca daca pe americanski i-a mincat in cur sa-l aleaga, s-ar chema ca asta merita. Pentru ca la drept vorbind, cu toate ca „democratii” or fi votat cu vreo 10 milioane de morti si de inexistenti, tot ramin 70 de milioane de voturi pe bune care au ales handicapatul. Dar daca pseudodemocratii nu vor reusi sa schimbe regulile votului pina la anu, desi incearca in disperare, e posibil ca-n 2022 cei ce l-au ales, sa-i arunce in aer majoritatile din Camera si din Senat, ceea ce ar constitui si sfirsitul Mumiei. Ca daca l-a minca in cur sa anuleze binele facut de Trump cu dezastrul creat de el, mi se pare normal sa-si ia si un mare picior, in acelasi cur, de la cei inselati. Mai naspa ar fi ca Pelosi si cartelul ei de nenorociti sa obtina votarea fara identificare, caz in care americanski ar avea parte de partid unic la putere si drumul spre comunism le-ar fi larg deschis.

Dar pina atunci, cine stie cite alte dezastre va mai executa Mumia, ca pe asta, dupa cum spuneam, il maninca-n cur continuu.

Read Full Post »

Puma, Porcul si Ghepardul

Ati vazut filmul „Il Gattopardo”? („Ghepardul” pe romaneste, desi gattopardo nu prea e ghepard si nici leopard cum l-au numit americanski) Nu? Pai nu, ca nu v-ati nascut ca mine, cu noaptea-n cap. Asta e dezavantajul tineretii, te nasti cu-ntirziere. … Bai, ce film! Si nu doar filmul, da’ ce barbat! Ca daca as fi fost femeie, cum era Claudia Cardinale, si-n limba, daca trebuia sa umblu, tot l-as fi facut pe Delon. Dar cum nu sunt, uite cum mi-am salvat eu limba de la pingelit. Dar despre gheparzi ceva mai tirziu, deocamdata ne ocupam de pume.

Am citit, ei da, nu va mai mirati ca doar v-am spus ca nu-s perfect, cum zic, am citit un post dedicat doamnelor semicentenare, stabilite „afara”, ramase fara job si probabil, ca n-a fost mentionat amanuntul, necasatorite. Si-n postul respectiv, autoarea, ca n-avea cum sa fie autor, spune cit de … mai greu ii este unei femei in conditiile date. Si ca sa fiu sincer, nu-i usor. Doar ca nu e greu doar ca femeie, ci si ca barbat. Si nu doar dupa 50. Asa ca, in opinia mea, cine azmestica 50-ul si sexul cu discriminarea, greseste. Si asta pentru ca in multe cazuri e mai greu pentru barbati decit pentru doamne. Nu rideti, femeile au caractere mai puternice, nu sunt cu capu-n nori, nu sunt fustangioaice, au mai mult singe rece si sunt mai chibzuite, mai ambitioase si mai gospodine.

Dar intrucit nu sunt femeie si nici n-am de gind sa devin, voi trata acest subiect cu multa delicatete. Asta nu inseamna ca voi renunta la obiectivitatea-mi devenita proverbiala, intre timp.

Asa ca, discutind la modul general, fara a implica o persoana anume, pot spune ca pentru mine (parc-am spus ca nu implic pe nimeni) dificil a fost sa-mi trag un job ca nou aterizat, nu dupa ce mi-am serbat semicentenarul. E foarte adevarat ca dupa 50, singurul job la care am aplicat a fost pensionarea si l-am obtinut fara interview.

Deci, cum spuneam, e greu, dar articolul respectiv e doar partial … color. Ca cei peste 50 sunt sariti din schema, cind vine vorba de angajare, este mai mult o legenda, transmisa din gura-n gura, nu o realitate. Ca daca ofertele de serviciu abunda, atunci angajezi tot ce-ti intra pe usa. Ba chiar si ce-ti intra pe fereastra, numai sa acoperi gaura de personal.

Dar mai e un amanunt care nu trebuie neglijat. O femeie bine si cu suficiente atuuri de ordin personal, poate lua fata barbatilor la angajare, chiar daca e sarita de 50. De unde stiu? E, alta acum! De unde stiu, stiu. Depinde totusi si de cerintele pozitiei respective. Ca daca e de dat cu picamerul nu stiu cite doamne ar aplica pentru slujba respectiva, chiar daca e vorba de vibratii. Si chiar daca ar aplica, e greu de presupus ca n-ar fi ales un barbat, din motive lesne de imaginat.

Pentru ca, a propos de picamere, as spune ca de cite ori angajam pentru o anumita pozitie, preferam barbati din motive obiective. Jobul presupunea minuirea unor unitati de cite 20Kg. si desi domnele, la angajare, jurau cu mina pe Biblie ca pot jongla cu greutatile mai bine decit Nicu Vlad, nu stiu cum se facea ca dupa angajare toate isi trageau restrictii medicale tocmai din cauza acestei „gimnastici” ceruta de pozitia respectiva. Si sa le pui pe liber pe motiv de restrictii medicale e absolut ilegal, asa ca inghiteai in sec si-i puneai pe masculi sa le minuiasca unitatile, sau le schimbai locul de munca, daca acceptau si daca aveai vreun altul.

Si sa nu se uite ca femeile, desi majoritare, sunt tratate ca minoritatile, cu multa grija si profesionalism, chiar daca profesionalismul izvoraste din teama de-a nu-ti pierde slujba, nu din convingere. Si de aceea angajatorii se poarta cu trei perechi de manusi numai sa nu le induca vreo banuiala de ordin sexual sau discriminatoriu. Pentru ca in fata judecatorilor, femeia e cea credibila, nu masculii, care dintr-o malitiozitate inexplicabila, sunt considerati, porci. Si pentru a spune lucrurilor pe nume, asa cum am promis, femeile stiu sa profite de atuurile pe care le poseda, indiferent de ce natura sunt acele atuuri, reusind sa impresioneze orice vietate, nu doar barbatii. Cele care nu stiu, sunt … nestiutoare si putine ca numar. Dar evident ca sunt si exceptii gen Teodosie, arhiepiscopul(a), care e si javra, nu doar porc. E adevarat, totusi, ca vina nu e in totalitate a javrei, ci a religiei misogine care naste astfel de dobitoace.

Revenind, e drept ca daca esti „de import” esti vazut ca un gringo. DAAAA! Numai ca „regula” se aplica oricui, indiferent de ce i-a crescut intre picioare sau de ce virsta se face vinovat. Iar daca doar le bolborosesti limba, atunci e de la sine inteles ca esti „pa!”, mai ales daca munca respectiva cere o comunicare intensa si exacta. Cu toate astea am avut colegi pe care-i intelegeam din doua-n trei cuvinte si care cistigau peste suta. Da, dar aia abea intrau pe usa, atit aveau capul de mare din cauza cunostintelor ingineresti. Asa ca ce vreau sa spun … va urma intr-un alt paragraf.

Si ar mai fi un criteriu de care angajatorii tin cont. Ca daca vor experienta, devotament, prezenta, seriozitate, constiinciozitate, stabilitate atunci vor angaja o semicentenara. Daca isi doresc o carierista, o ambitioasa, o dornica de afirmare, o ancorata in prezent, atunci vor prefera o tinerica. Evident ca atuurile fizice si fizionomice conteaza mai ales atunci cind jobul necesita astfel de atuuri sau daca angajatorii uita motivul angajarii, in cazul angajatorilor de sex masculin. Pentru ca, dupa cum spune si cintecul, „iubesc femeia de dor nebuna”. Si fiind vorba de iubire, se cheama ca in cazul lor, angajarea o fac cu sufletul, nu cu capul, asa cum se insinueaza. Stiti voi care cap, nu cred ca e necesar sa-l mai mentionez. Si va rog sa nu uitati ca nu doar barbatii angajaza. Sunt si o multime de angajatoare. Cel putin interview-urile cu cei de la Human Resources sunt conduse in proportie de 90% de femei. Asa ca … wtf?

Mergind mai departe pe firul obiectivitatii, as spune ca daca preferi sa-ti traiesti tineretile-n figuri si greierisme, asa cum face marea majoritate, atunci, la peste 50, singur, fara slujba si departe de tara e posibil sa traiesti cu impresia ca esti nedreptatit de „furnici”, ceea ce e totusi fals. Si sa va spun un secret. Mai e vorba si de cum sti sa te vinzi pentru a convinge cumparatorul. Daca poti sa-ti demonstrezi profesionalismul, excelenta, dorinta de-a performa si ca dintre toti aplicantii tu esti cel de care au nevoie, poti sa fii linistit indiferent de virsta, de gender, de tara sau de „marital status”. Dar daca astepti ca angajatorul sa riste, angajindu-te, pentru a-ti descoperi aptitudinile, atunci ai cam sugizat-o.

Caci se intimpla sa cunosc doamne sarite de 50, singure si pentru care job-ul nu e motiv de-ngrijorare intrucit atit cunostintele cit si profesionalismul le confera acea siguranta care lipseste altora. Doar ca lipsa acelor calitati constituie un handicap si la cei de pina-n 50, asa ca discriminarea pe motive de virsta e putin probabila, nu si cea pe motive de performanta.

Din aprope-n aproape si din paragraf in paragraf am ajuns si la „cugari” sau pume, pe care-i amintesc deoarece intrunesc caracteristicile mentionate. Ei bine, aceste doamne, desi singure si sarite de juma’ de suta, nu numai ca o duc bine, din punct de vedere material, dar ii „ajuta” si pe altii care, tineri fiind, sunt in cautarea bunastarii. Iar cine a crezut ca titlul postului e la misto, s-a inselat. Ca de ce, adica, aceste doamne sunt considerate cugari, in timp ce barbatii sunt perceputi ca fiind porci? In fond si ele si ei sunt cu ochii dupa prospaturi in scopul unui sex filantropic. Cum si de ce am ajuns noi din gheparzi, porci, e de neinteles. Pai daca e sa vorbim de discriminari, zootehnia asta intruneste toate conditiile prevazute de lege! Ca ce poate fi mai ofensator si mai degradant decit sa fi comparat cu porcul, oricit ar fi el de gustos? Sau poate ca tocmai de la gust ni se trage, ca varianta asta n-o luasem in calcul. Caz in care, mai da-i dracu de gheparzi, ca poate au si femeile dreptatea lor!

Read Full Post »

Jerk

Vazind titlul, gindul v-a dus, probabil, la membrii „formatiei” Black Lives Matter. Dar nu, nu de ei e vorba, ci de jerk chicken-ul jamaican. De ce jerk? Pentru ca-mi place. De ce chicken? Pentru ca, desi nu-mi place, asta aveam in frigider. Eu, o spun deschis, nu sunt mort dupa pasari. Si cind spun pasari nu ma refer la pasarici si nici la zburatoare in viata. Ma refer la carnea de pasare. Cu toate astea, n-am sa spun niciodata „nu!” unui jerk chicken.

Si pentru cei ce nu sunt initiati in culinareala jamaicana, voi spune ca jerk chicken-ul se compune din chicken (DAAA!), orez cu black beans si salata de varza cu maioneza. Simplu. De fapt referitor la gradul de dificultate, as spune ca mai usor de gatit decit jerk chicken, e doar ceaiul de musetel. Si iata de ce.

In imaginea de mai jos pot fi observate fara greutate cele trei ingrediente. Gaina, Jerk sauce si Black bean sauce. Imaginea mai contine si ceva vin rosu, dar care nu e vreun ingredient al retetei, ci ajutorul de bucatar. Pentru ca dupa cum va spuneam, voua sau altora, gatitul fara bautura e ca apusul fara soare. In fine, treaba e ca daca va arde talentul, atunci puteti sa va confectionati singuri jerk sosul care contine vreo zece prafuri, zemuri si uleiuri. Eu prefer sa-l folosesc pe cel jamaican din alimentara ca sa nu dau zbirca, nefiind jamaican de pamint.

Asa dar, am luat-o pe don’soara poulet, am spalat-o de toate pacatele, i-am decupat excesul de piele, cam cum fac evreii cu noii nascuti si am spintecat-o in pozitia preferata, fluture. Dupa care am minjit-o cu sosurile de care vorbeam. Mare atentie la minjit, ca gainile sunt nenorocite si razbunatoare, mai ales daca le rupi oasele. Ca asa rupte, se transforma-n pumnale cu care-ti dau gauri in palme, daca le tratezi cu neatentie. Dar si fara gauri, dupa ce va jucati cu ele, e bine sa va spalati abundent pe miini, ca ale dracu si transate te pot imbolnavi, mai dihai decit Covid-ul.

Si uite asa am asezat-o pe printesa-ntr-un vas de sticla pe care l-am infipt in frigider pentru ca sosurile s-o patrunda pina-n cele mai intime locatii. Povestea mai spune ca s-o scoateti din frigi cu vreo jumatate de ora inainte s-o bagati la bronzat, in cuptor. Si nu numai atit, dar ca bronzul sa n-o ia inaintea gatitului, e bine s-o acoperiti cu o folie. Eu, care pe linga faptul ca sunt bucatar, sunt si smecher, am acoperit-o cu un capac de sticla, de la o oala cu aceeasi deschidere. Si sincer va spun, tare mindru am fost de mine ca mi-a venit ideea sa caut capac deoarece folia aia de aluminiu se prinde de sticla ca leucoplastul de Nivea si decit sa-mi fac nervi, mai bine sa nu-mi fac.

Dupa fo ora de temperaturi inalte (425F), descoperiti-o ca s-o prinda flama, ca dac-o serviti alba ca zapada, riscati sa fiti acuzati de rasism si „white supremacy”

La orez e mai altfel. P-asta il spalati pina iese apa clara, dupa care ii aplicati fasolea, ceva sosuri si-l fierbeti pret de 14min. Apoi, impacati cu voi insiva, il acoperiti, lasindu-l sa-si suga restul de zeama ramasa.

Iar salata se compune din varza si morcov, date prin razatoarea mare si pe care presarati sare, piper si o fleasca de maioneza.

Read Full Post »

„N-ai sa stii niciodata”

Trista romanta! Demoralizant titlu!

Dar intr-o nota mai putin melodica si mai putin melodramatica, consider ca ar fi totusi bine de stiut din ceea ce nu se va sti niciodata. Si nu se va sti din cauza de imposibilitati obiective. Ca vedeti voi, pe mine imposibilitatile ma dispera. C-o putem da in speculatii, stiu, ca d-alea putem fabrica, vagoane, ca Aradul, dar as vrea sa stiu, pe bune, chestii pe care sigur nu le poate afla nici dracu, cit e el de erudit.

Cam ce v-ati dori sa stiti din ceea ce stim ca nu vom afla niciodata? Pun pariu ca vreti sa stiti ce va fi … dupa. Si poate c-as intelege o astfel de curiozitate, doar daca-ti doresti sa dai in depresii. Dar cine-i nebun sa-si doreasca asa ceva? Eu, nu, ca mie logica-mi spune: „papa, nu-ti tortura creierii aiurea-n tramvai, ca dupa, va fi exact ca-nainte” Dar pentru cei ce cred c-o s-o tina langa pe vecie, bintuind universu-n lung si-n lat, desi asta n-are nici lungime, nici latime, probabil ca aflarea a ce nu isi doresc le va cauza dezamagiri profunde. Ca ce altceva sa-ti produca o minune la care speri si care se dovedeste a fi doar o fabulatie? Intrucit minunile, adica ceea ce nu ne putem explica pentru ca nu avem capacitatea de-a o face, au si ele o anumita limita, dupa care nu mai sunt minuni, ci aberatii.

Totusi, in privinta viitorului, cine doreste sa-l cunoasca-n avans, n-are decit sa consulte o sarlatanca, numita in mod extravagant, clarvazatoare pentru ca vede cu claritate pe cine poate insela.

Dar, in fine, lasindu-i pe altii si apucindu-ma de mine, pot spune cu convingere si mina strinsa pe drapel ca n-as vrea sa stiu nimic din viitorul meu sau al lumii, chiar daca, prin absurd, ar fi posibil. Nici macar ce se va intimpla in secunda urmatoare care deja a trecut. Ce as vrea sa stiu, desi poate parea straniu, e legat de trecut. Dar nu de trecutul stiut, ci de cel ratat sau evitat. Ei bine, asta ar fi intrebarea la care stiu ca nu voi afla niciodata raspunsul, dar la care mi-as fi dorit sa mi se raspunda. Si nu c-asa m-ar fi pleznit pe mine un moft in cap, ci pentru ca din acele raspunsuri as putea sa trag oarece concluzii si invataminte.

As fi vrut sa stiu cind, luind o anumita decizie, am ratat vreo pleasca sau am evitat vreun dezastru. De fapt, asta cred ca ar fi bine de stiut si la scara macro pentru o evaluare justa a trecutului si a consecintelor unor decizii pe plan local si mondial.

Cred ca ar fi util sa existe un … careva care sa spuna: „bai, fratilor, daca Moldova s-ar fi unit cu tara, acum ati fi vorbit ruseste si ghici cum l-ar fi chemat pe Presedinte” sau „bai, fasole, daca ai fi mers in concediu la munte, nu la mare, te-ai fi intors in cirje” sau „daca ai fi jucat ieri la 6-49, azi ai fi fost milionar”? Hm! Ultima varianta nu prea-mi suride. Cred ca-mi voi reduce curiozitatea cu vreo 50%. As vrea sa stiu numai ce am evitat, nu si ce-am ratat, ca cine stie unde mi-as da cu tesla, daca as afla. Acum observ ca ratarile nu-mi fac prea bine si-i mai sanatos sa nu le aflu.

Dar chiar si asa, redusa la jumatate, setea mea de cunoastere se va lovi, fara doar si poate, de arida afirmatie a Ioanei Radu „N-ai sa stii niciodata”

Read Full Post »

Reinvierea dupa Papa

Dupa cum se stie, fiul Barosanului si-al Mariei va invia din nou, desi e viu de-o luna. As spune ca e un lucru inaltator, ca sa fiu in ton cu evenimentul, desi sunt putin confuz din cauza dex-ului care considera ca invierea si reinvierea sunt unul si acelasi lucru si care nu se poate intimpla decit daca esti mort. Altfel spus, formularea cu prefix e la misto, intrucit neexistind „remort” nu poate exista nici reinviere. La alte verbe si substantive „re”-ul reprezinta o reeditare (a doua editare) a actiunii. Dar realitatea e ca daca n-ar fi vorba de juniorul divin, in mod sigur verbul „a reinvia” n-ar avea sens. Tor asa cum nici „a remuri” n-are sens si de aceea nu exista.

Dar probabil ca dupa ce se va reintoarce (a doua intorcere) si va muri din nou, „remurirea” va primi si ea unda verde. Nu stiu exact cum va fi cu renasterea, ca acum n-o sa prefixam tot vocabularul de dragul religiei. Si sa nu se uite ca Maria, nascatoarea de dumnezei, a mierlit acum doua milenii. Oare o va reincarna in vederea renasterii? (ca incarnata, presupun, se cheama cind a nascut-o maica-sa, nu scripturile) A propos, religia o fi o ligie revazuta sau care-i treaba cu „re”-ul din start, ca deja devin suspicios.

Dar cum pina la renastere, remurire, reinviere si reinaltare, ar mai fi ceva timp, daca nu se va trece, intre timp, la basme mai credibile, mi-am propus sa-i serbez si sa-i reserbez atit invierea, reinviere, cit si pauza dintre ele. Ba mai mult, voi continua sa-i serbez reinvierea si daca va avea soarta lui Zamolxis, dar nu de dragu lui, ci de dragu mielului.

Si uite asa, ca o consecinta a sarbatoririlor repetate, am terminat mielul inainte de invierea cu numarul 2. O fi de bine, o fi de rau, nu stiu. Dar ce stiu, e ca mi-am satisfacut gustativul, atit cu borsuri cit si cu fripturi. Ultimul din acest sir de bucate a fost „racul” („rack of lamb” in original) pe care vi-l prezint in imaginea de mai jos. Si desi eu il prefer in singe, a trebuit sa-l bronzez mai mult, din cauza de sotie. Dar daca sotia a avut succes cu carnea, n-a avut cu vinul, care singera abundent.

Asa ca, in incheiere, pentru a fi corect din punct de vedere cronologic, am sa inchei prin a va ura Repaste fericit! si Hristos a reinviat sanatos!

Iar in reincheiere va voi pune o milonga de Buenos Aires cu sexoasa Yanina si talentatul Neri, ca doar nu v-ati fi asteptat sa pun vreun sobor de popi cintindu-i juniorului.

Read Full Post »