Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Februarie 2011


                    Eram militar prin Botosani, cind am vazut, pentru prima data, barbati purtind martisoare. Tot atunci am aflat ca de fapt obiceiul isi are origini moldave si ca a suferit mutatii drastice, de-a lungul timpului si de-a latul tarii. In forma originala, fetele brodau un ceva la inceput de martie, ceva pe care il atirnau apoi in piept iubitului, ca simbol al dragostei care le mistuia interiorul, din cauza venirii primaverii si a cresterii libidoului. Numai ca de-o vreme-ncoace, acest simbol si-a pierdut complet semnificatia initiala. Nu mai e din cauza de iubire, ci din cauze multiple si asexuate. Si nu numai atit, dar e straniu modul in care a degenerat aceasta frumoasa traditie, de-am ajuns noi, masculii,  sa „brodam” martisoare pentru doamne. Dar sa stiti, mie mi se pare ca aceasta retraditionalizare a unei traditii, decisa la nivel national, este in perfect acord cu firile noastre sensibile, tandre si iubarete, de donjuani.                     

                    Asa ca, doamnelor, cu ocazia Intiiului de Martie, va ofer in dar, fara niciun fel de remuscari sau ginduri ascunse,  un buchetel de flori, ca semn al dragostei ce va port. Si pentru ca mi-a fost mila sa le rup, vi le ofer cu munti cu tot.

La multi ani, sa fiti iubite!

 

Read Full Post »


                     Bilderberg Group sau altfel spus, Guvernul Mondial Absolut. De fapt este vorba de o extensie a asa numitei Venetian Black Nobility, care initiase acel model financiar oligarhic, numit Fondi, inca din timpuri medievale. Pe scurt, e vorba de noua ordine mondiala, visata de toti dictatorii si liderii marilor puteri militare, economice si financiare ale lumii. In aceste conditii, titlul acestui post poate deveni, de fapt, o intrebare. Raspunsul meu va urma acestui film exploziv. Filmul dureaza peste doua ore. Inarmati-va cu rabdate si nu spargeti computerul!  Pentru o versiune mai concisa si fara multe detalii, puteti urmari al doilea clip, dar care nu are subtitrare in limba romana.

                    Nu stiu daca se pot emite pareri pertinente si obiective referitor la subiectul acestor clipuri. Ceva ceva ne trece noua prin tartacuta, dar realitatea e ca noi astia din fabrici si uzine, suntem si vom ramine in ceata. Stim doar atit cit ni se ingaduie si nimic mai mult si ca sa fiu sincer, n-as putea spune ca asta ma deranjaza. N-as vrea sa schimb viata mea cu griji marunte, pentru una de “detinut” al vreunei loji masonice. Cred ca desi ei ne controleaza, noi suntem de fapt cei ce beneficiem de libertate.

                    Poate parea paradoxal, dar nu mi-ar placea sa le traiesc viata, ingradita, cladita pe secrete, cu securisti la usa si cu sabia lui Damocles deasupra capului, indiferent de ce puteri s-au avantaje materiale mi-ar conferi viata respectiva. Pentru ca pina la urma, chiar si acesti papusari, sunt, la rindul lor, doar niste triste marionete. Numai ca ei, odata intrati in joc, nu mai pot iesi decit cu picioarele-nainte. Ei pot controla viata altora, dar nu mai pot avea control asupra vietii lor proprii. Interesele sunt mult prea mari pentru a-si permite sa calce in afara cercului. Totusi, n-as vrea sa se creada ca-i compatimesc. Ii dau dracu, cu tot cu lojile lor. Si de fapt, chiar daca au control la scara macro, in ceea ce priveste viata mea, consider ca  I did it my way, ceea ce, in mod sigur, n-o pot spune si liderii acestor ligi masonice, a caror vieti, daca stai sa le analizezi, sunt de fecale. Si atunci, cine-i sclavul?

***

Unde mai puteti citi „I did it my way”

vero

http://verovers.wordpress.com/2011/02/28/el-martan/

virusverbalis

http://labulivar.wordpress.com/2011/02/28/am-facut-cum-am-vrut/

psipsina

http://pisica07.wordpress.com/2011/02/28/i-did-it-in-my-way/

scorpio72

http://scorpio72.wordpress.com/2011/02/28/again-i-did-it-my-way/

Read Full Post »


                    Dupa cum v-am spus inca de miercuri, azi o voi zbate si-o voi dezbate. Cum ce? Infatuarea, ingimfarea,  lauda de sine, despre care unii afirma  ca nu miroase a bine. Nu zau? Te pomenesti c-o mirosi a sulf!  Adica e un defect? Probabil ca multi vor striga in cor, “daaaaaa!”. Ei bine, eu cred ca nu-i chiar asa. Adica o fi, dar depinde. Nu sunt absolut convins ca lauda de sine, in sine, e ceea ce deranjaza, ci felul in care ti-e servita. Stiu ca vreti sa ma explic si ca sa nu-mi aud vorbe, ca nu va satisfac dorintele, io-te!

                    Unii folosesc aceasta trasatura de caracter cu atita dibacie, ca desi o depistezi, nu le poti aduce nicio acuza. Altii in schimb le trintesc, de ti se-ntoarce stomacul cu mucoasa pe dos. Una e sa spui cu emfaza “bai eu fac un milion pe an” si alta “zece milioane? wow! mi-ar trebui vreo zece ani sa-i fac”. Una e sa spui “am o vila de 1000mp” si alta “m-a pus dracu sa-mi iau dita-i hardughia de casa si acum ma rupe intretinerea ei” Una e sa spui “i-am citit pe Balzac, Maupassant si Hugo din scoarta-n scoarta” si alta “din toata literatura franceza, deabea am reusit sa citesc si eu vreo trei scriitori” Desi mesajul si intentia e aceeasi, infumurarea este complet estompata de modalitatea de prezentare. Interlocutorilor le place sa te auda ca te pui down si atunci iti vor accepta mesajul fara sa-i judece esenta, ba dinpotriva. Si asta numesc eu o ingimfare inteligenta, cind reusesti sa faci, asa zisul defect, sa sune a calitate. In plus, trebuie sa recunoasteti cu totii ca talentul de-a masca intentia, constituie o alta calitate. Dar la drept vorbind, lauda de sine nu mi se pare de condamnat, atita timp cit nu e persistenta, agasanta si prosteasca. In fond, de ce ar fi rau sau urit sa-ti lauzi realizarile sau sa te mindresti cu ele? De fapt, numai cine n-are cu ce, nu se lauda. Cine are cu ce, o va face, intr-un mod sau altul. Exista si unii care se lauda, desi n-au cu ce, dar astia sunt mincinosi de drept comun si intra in alta categorie. Bineinteles ca  poti fi laudaros fara a fi neaparat ingimfat, desi in general exista o simbioza intre aceste notiuni.

                    Acum, ca si eu am fost binecuvintat cu acest dar al infatuarii, nu neg. In ce masura, las pe altii sa judece, ca sa nu se spuna ca sufar de falsa modestie, trasatura care-mi repugna.

                    Dar daca am vorbit de infatuare, hai sa vorbim si de modestie! Asta cum vi se pare? O calitate, nu-i asa? Ei bine, eu spun ca-i defect. Stati, nu-mi sariti in cap inaite de a-mi explica afirmatia! E oare bine sa fii modest cind te prezinti la interview pentru un job? Nu e. E bine sa fii modest cind incerci sa-ti vinzi produsele? Nu e. E bine sa fii modest cind participi in alegeri? Nu e. E bine sa fii modest cind ceri o marire de salariu? Nu e. E oare bine sa fi modest cind vrei sa pui mina pe un contract? Pe dracu! Este cumva vreuna dintre religii modesta, atita timp cit fiecare in parte sufera de infatuarea adevarului absolut? Ce forma mai elocventa de infatuare cunoasteti? Dar politicienii, ati auzit de vreunul modest care sa vietuiasca pe undeva prin lumea asta? Nu, absolut, nu! Dar judecatorii, avocatii si procurorii? Neee! Dar toate VIP-urile? Este vreunul modest? Ha, ha! Dar reclamele, de tot felul, denota modestie? Nu! Ati auzit de vreun pescar sau vinator modest? Dar de vreun parinte care sa nu se laude cu copilul lui? Dar noi, cind ne aranjam in oglinda, ne coafam, parfumam, ne machem, ne dichisim, ne cumparam haine care sa ne vina bine si sa ne mascheze defectele de fabricatie sau dobindite? Oare o facem pentru a trece neobservati, pentru a arata cit mai modest? Nu, pedanteria n-are nimic comun cu modestia. Pina si atunci cind agati o gagica, n-o s-o inciti afirmind ca ti se scoala mai rar, cind de fapt tie-ti sta, sa-ti rupa slitul. Si atunci, va intreb, daca modestia e o calitate, asa cum a fost ea definita de mintosi, cum de este inaplicabila si paguboasa? Sau e doar o utopie cu valoare strict teoretica? Evident ca sunt si cazuri in care modestia este recomandata, ca atunci cind esti cumparator si e indicat sa te dai lovit in aripa, daca vrei s-o pui d-un gheseft, dar atita timp cit o faci cu un scop anume, vorbim de-o falsa modestie si n-o putem lua in calcul.

                    Va reamintesc ca pentru a fi vorba de-o polemica, trebuie sa ma-ncontrati. V-ascult!

Read Full Post »


by papa

Incet, incet, pe mari se lasa seara
Si-n zari s-afunda Soarele rosind,
Nepasator pe-o banca-mi sting tigara,
Cind stelele in cer, pe rind, s-aprind.

Ma uit in sus la bolta abisala,
Fara-nceput si fara de sfirsit,
In negura adinca ca de smoala,
Astre se nasc si mor in infinit.

Dar eu n-am simt, adincul sa-l patrunda
Si nici nu vreau sa il patrund curind,
Avea-voi timp, dupa lumeasca-mi truda,
Veac sa-mi petrec, mistere dezlegind.

Dar singur sunt, privind in orizonturi,
Si-n clipocitul sacadat de val,
Iar ma surprind gindind la infinituri,
Culcat pe-o banca, la al marii mal.

Ca-s multe-n lume ce nu pot concepe.
Cum  poti sa spui ca-i spatiul infinit ?
Cind infinitul nu-l putem percepe.
Ca-n lumea noastra totul e finit.

Si este oare infinitul vesnic,
Cind orice altceva e efemer?
Caci de se naste, moare neindoielnic,
Viata ce-o stim sau astrele pe cer.

Sa fi fost oare-un inceput la toate ?
Dar dac-a fost, e logic si-un sfirsit.
Sa-nsemne deci, ca vesnic nu se poate,
Ca infinitul poate fi finit?

Mi-aprind tigara, gindul nu-mi da pace
C-as vrea sa cred, dar greu e de crezut,
Ca noi, intr-un nimic ne vom intoarce,
Caci noi, dintr-un nimic am aparut.

Dar oare ce-i nimicul? Are margini?
Ca daca are, nu mai e  nimic.
Nu poate fi nici gind, dar nici imagini,
Nu poate fi nici mare, dar nici mic.

Nimic am fost ‘nainte de-a ne naste,
Nimic vom deveni dupa un timp.
Nu, nu vorbesc acum de-a noastre moaste,
Ci doar de spirit, al creierului nimb.

De nu l-am fi avut, fara-ndoiala,
Sa ne ghideze pina si-n simtit,
Am fi fost azi ca orice vegetala
Si n-am mai fi gindit de infinit.

Ah! Trebui sa ma-ntorc, noaptea-i adinca,
Si-a noptii doamna, palida straluce,
Valuri de-argint se sparg lenes de stinca,
Iar creierul imi cere sa se culce.

Pe miine dara, noapte de contraste,
Tu haos cumintit de legi nescrise,
Aici, la mal de mare, sus pe coaste,
E-un infinit de stele si de vise.

Read Full Post »


 Aveam atitea de spus in postul asta, dar intrucit mi-a pierit graiul, iar mintea mi s-a blocat, va scutesc de citit si va las sa priviti (mai mult pe domni) si sa ascultati (mai ales pe doamne) in liniste.  Charlizo, Charlizo!

Read Full Post »


                    Asta-i una din cugetarile mele de care sunt foarte mindru. Nu numai ca-mi place jocul de cuvinte, dar cred ca reflecta purul adevar. Si poate ca ar fi trebuit s-o pun la persoana intiia singular, dar din cite am observat, pina acum, poate fi extrapolata fara riscul de-a gresi.

                    Fiecare avem cite una sau mai multe “particularitati” care ne scot din normalul unanim acceptat. Ma refer aici la particularitatile legale, nu la atitudini antisociale sau ilegale. Eu de exemplu, desi nu cred ca as fi cel mai bun exemplu, intrucit sunt mult peste medie, in privinta particularitatilor, sunt egoist, ipocrit, superficial, imi plac femeile (nu rideti, a devenit o particularitate), vorbesc de tite, pizda, fut ca de bomboane fondante, fac curte femeilor fara un scop anume (bine, le fac curte si cind am un tel prestabilit, dar asta nu-i particularitate), m-am lasat de fumat dupa 25 de ani, am emigrat aiurea-n gard, muncesc, desi urasc munca (asta o mai fi constituind o particularitate?), stiu de gluma, nu stiu de ironii sau jigniri,  imi place sa birfesc si-mi place sa fiu birfit (asta de pe urma, chiar ca-i iesita din comun), dansez (chiar si cind sunt singurul care-o face), nu-mi place sa sofez (dar o fac de nevoie), sunt megaloman, sunt direct, nu sunt modest, sunt infatuat (mai pe larg in postul de simbata), nu ma consider imferior nimanui,  ma tund jos si la subrat, nu prea stiu ce-i rusinea,  dar nici nu-mi fac probleme. De ce?

                    In primul rind pentru ca toate, cele enumerate, sunt particularitati numai din punct de vedere teoretic. Practic, sunt trasaturi comune, dar dezavuate si nerecunoscute. Si in al doilea rind, in cazul ca primul va fi contestat (cu siguranta) , nu-mi fac probleme pentru ca “e rau sa fii timpit, dar mult mai grav e sa fii timpit si sa nu-ti dai seama”. Asa ca, atita timp cit sunt constient de „particularitatile” care ma caracterizeaza, ma pot declara multumit  de mine insumi. Veti spune ca automultumirea nu este o caracteristica a societatii umane. Bun, o trec si pe asta la particularitati. Si pina la urma, tot e bine ca nu-s nebun, conform cugetarii din titlu. Cine, ce mai are de comentat?

Read Full Post »

KAAS


Mie-mi place Patricia asta, vorba ceea, hai sa-mi traiasca frantuzoaica!

Hai sa mai ascultam una

Uite-o si pe ultima

Ce spuneti? Buna?

Read Full Post »

Older Posts »