Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Martie 2010


Glenn Beck. Smart guy! Acum ca Obamezul a reusit sa-si impuna punctul de vedere cu privire la asistenta medicala de tip socialist, saracul Glenn incearca sa educe poporul din care face parte si sa-i demonstreze in mod istoric ce-a insemnat socialismul in lume si cam de ce teapa le-au fost liderii. Lideri pe care exponentii de baza ai  liberalismului american nu se sfiesc in a-i glorifica. Am observat ca si GA a vazut emisiunea de ieri in care Glenn incearca sa scoata in evidenta criminali comunisti de notorietate, care in mod paradoxal, pentru unii,  sunt popularizati de hollywoodieni, ceea ce mie nu mi se pare de mirare si de intelectualitatea-n formare, care iar nu mi se pare de mirare. Atit Glenn cit si GA isi pun intrebarea, fireasca de altfel, cum de e posibil ca ucigasi in masa sa fie adulati si ce-i motiveaza pe adulatori  sa se afiseze cu chipul unor criminali pe tricouri, pe chiloti, pe spilhozene si pe tot felul de pancarde. Am sa incerc eu sa le dau un raspuns, dar nu copiat din carti de sociologie ci direct din realitate.

Eram printr-a unspea cind parintii ma scapasera definitiv din obiectiv (!) Din acest motiv si nu numai, vestimentatia mea arata dupa cum urmeaza. Pantaloni de nanghin (o pinza ordinara si albastra in care se inveleau in general pernele) strimti pe cur, josi, sub nivelul erectiei si evazati cit sa nu se vada sabotii din picioare. Dar urcind spre capul impodobit cu plete, dadeam peste tricou, e si aici era buba. Cred ca m-am dat si-n cur si-n cap sa-mi cumpar tricoul respectiv pe care trona plin de ghimpi, capul lui Hristos la scara 1 : 1. Era tot un imprimeu alb -negru ca si tricourile cu Che Guevara sau Mao care de asemenea se purtau cu mult succes  in acele vremuri rosii. Cam ca cel din imaginea alaturata.  N-as vrea sa se creada ca fac vreo paralela intre Jesus, Mao sau Che, doar spun ca astea se purtau pe vremea „make love not war” Insa la drept vorbind, si-n numele primului s-a ucis intr-o veselie, dar in fine, nu din porunca lui. Dar sa revin, eu in Hristos nu credeam, nu cred si nu voi crede niciodata si nici nu-i vizitam lacasurile, decit numai de Paste si atunci din motive de  agatat tipeze. De ce-l purtam? Pai simplu, era cool si nu numai atit, dar in mintea mea si chiar si in realitate, tipul era un rebel al timpurilor lui, ceea ce-mi era suficient pentru a-l simpatiza. Pe de alta parte, capul acela plin de spini era si un afront la adresa ceausismelor autohtone si o modalitate de a-mi face cunoscute in mod tacit, dar vizibil, sentimentele pe care le nutream fata de societatea socialista si restrictiile ei draconice. Si de ce s-o mai dau cu capul de chiuveta, imi placea sa fiu centrul atentiei, chiar si din motive de Hristos. Tot asa si tot in acele timpuri, cunosteam un alt pletos care le avea cu Mao. Asta era insa si mai timpit ca umbla cu cartulia aia rosie in buzunar si-n permanenta. Eu pe vremea aia nici nu stiam cum arata Biblia, dar s-o mai si port. Stiu, intrebarea e, cum putea ala sa poarte pe piept, figura celui mai feroce criminal al tuturor timpurilor? Pai simplu. In primul rind nu avea de unde sa stie ca era criminal si al doilea, Revolutia Culturala, in care profesorii devenisera osinditi iar elevii calai, avea multa trecere in mintile noastre studioase. Asa ca, revenind la Che Guevara si poza lui de pe tricoul lui Santana si a altor dobitoci, e absolut fireasca. Ei vad in el un razvratit impotriva practicilor imperialiste, a abuzurilor, a ocupatiei americane si-a acolitilor acesteia, nu un criminal de drept comun, lipsit de scrupule care a executat mii de cubanezi si in mod sigur, americani. Nu caut o motivatie, ca nu exista asa ceva pentru crimele odioase savirsite, dar cine poate spune cum traiau cubanezii pe vremea lui Batista, asta fiind aservit americanilor si mina-n mina cu Mafia? Ce a generat acea ura dementa? In orice caz, sunt convins ca nu crimele lui Che ii determina pe unii sa-i poarte chipul, ci incultura si mai ales faptul ca era un razvratit, nimic mai mult. Pe de alta parte, ceea ce face Glenn Beck, incercind sa deschida ochii americanilor asupra pericolului rosu, e laudabil, dar cred ca se va lovi de aceeasi replica pe care am auzit-o si noi in tinereturi. „Da, dar noi o vom face altfel”, desi nu exista un „altfel” cind vine vorba de practicile comuniste. Dar hai sa va pun o intrebare. Puteti sa numiti un conducator de tara sau de osti care sa nu fi savirsit crime, direct sau indirect? Eu cred ca nu si uite ca unora li se acorda si distinctii, ceea ce mi se pare o culme a ridicolului. Asa ca pina la urma, de ce ne mai miram de unii care-i poarta pe piept, cind altii mult mai galonati le acorda medalii, esarfe, Nobel-ului si Doctor Honoris Causa pentru carierele lor remarcabile de dezaxati?

Anunțuri

Read Full Post »


„The other man” aduce in discutie adulterul ca motiv al obsesiei. Pe scurt, o englezoaica arzoaica, familista si stilista, e agatata in Galleria Vittorio Emanuele din Milan, de un genitor italian, sexos, pedant si dragastos. Tipa se uda toata si consimte la o relatie care se-ntinde pe vreo 12 ani.  Tot ea, Lisa, declara pe undeva ca i-a iubit pe amindoi, atit pe Peter sotul, cit si pe Ralph, amantezul, ceea ce poate fi perfect adevarat, desi cred ca aceste iubiri paralele, nu puteau fi si similare.

In fine, filmul incepe cu o discutie interesanta intre cei doi soti, ea intreabindu-l daca s-ar penetra cu alta. El ramine putin perplex, dar declara ca nici nu i-a trecut prin minte, alegerea lui fiind ea, Lisa.  In acel moment, privirea enigmatica, zimbetul trist si vinovat al Lisei, descriau mai elocvent decit o marturisire, duplicitatea. Elocvent pentru noi spectatorii, nu si pentru Peter care n-avea acces la prim-planurile filmarii. Cu gindul la escapadele milaneze, si futaiurile pline de romantism vaginal avute cu genitorul, undeva pe malurile lacului Como, Lisa il asigura pe Peter ca daca nu l-ar mai iubi, ar tunde-o fara sa lase vreun semn. El nu intelege nimic din toata conversatia, dar isi va aduce aminte de ea mai mult decit si-ar fi imaginat si dorit. Filmul e conceput intr-un du-te – vino prin alternarea actiunilor petrecute inainte si dupa funeralii, ceea ce face mai anevoioasa intelegerea actiunii. Eu insa am sa evoc evenimentele in ordinea lor cronologica. Lisa suferea de un cancer pe care l-a ascuns tuturor si nu numai atit, dar refuzase operatia si tratamentul. De ce anume, ramine la latitudinea imaginatiei fiecaruia. Era asta modul ei de a-l parasi pe Peter?  Era scirbita de viata ei duplicitara la care nu se simtea in stare sa renunte? Era moartea masura pedepsei pe care si-o atribuia si pe care considera c-o merita? Sau era satula sa tot traiasca in minciuna pentru a descoperi adevarul sentimentelor proprii? Dracu stie. Cert e ca dupa o suferinta scurta, tipa da in primire, lasindu-i un mesaj lapidar sotului, „Lake Como” Peter  nu intelege mare lucru, dar nici nu-i da multa atentie. Insa evenimentele se precipita, el aflind dintr-un mesaj lasat pe mobilul ei de catre Ralph, despre idila decedatei. In acel moment Peter vede rosu-n fata ochilor, obsesia aflarii intregului adevar inundindu-i creierii incinsi. In acelasi timp simte si o dorinta nestapinita de a pune mina pe mangafaua milaneza si de a-i rupe scheletul osos. Intrind in computerul Lisei, afla cum arata genitorul, cu si fara textile pe el, dar afla si cum arata Lisa goala si surizatoare in paturile hotelurilor italiene. Aici ar fi de mentionat faptul ca password-ul file-ului cu pozele compromitatoare era chiar „Lake Como”  Am tot incercat sa inteleg motivatia ei de a-si demasca idila, post-mortem, dar nu am gasit o explicatie care sa-mi satisfaca logica. Probabil ca asta ar fi un subiect pe care l-am putea dezbate. In fine, Peter se duce la Milano si pretinzind ca nu e cine era, il cunoaste pe Ralph si nu-i mai rupe oasele, ci se joaca sah cu el intr-o cafenea, pina ala-i povesteste cam totul despre  relatia pe care-o avusese c-o…englezoaica, timp de 12 anisori. In final, dindu-si seama ca nu „merita sa traiesti in minciuna pentru a cunoaste adevarul” desi el acum il cunostea, Peter ii spune martafoiului cine e de fapt si la indemnul ficei lui, ingroapa securea razboiului, acceptind ideea ca nevasta-sa s-a iubit si cu altul. In acelasi timp il accepta si pe George, aratarea cu care se babardea fie-sa si pe care il considerase pina atunci un mate fripte. Asa ca dragilor, concluzia pe care am tras-o, e ca dragostea idealizata si in valoare absoluta e mult mai importanta decit penetrarile materialist-dialectice extraconjugale. Biblic spus, iubeste-ti aproapele, chiar daca e sa-l imparti cu altii sau iubesteti aproapele chiar daca e si al altuia, depinde de pe ce pozitie privesti problema.

Ca o paranteza, Liam Neeson si Laura Linney joaca meserie. Nici Banderas nu e rau, dar in mod sigur pe toti ii prind rolurile jucate. Un film care merita vazut, chiar si dupa ce ati citit postul de fata.

Read Full Post »

Paparatti


Nu bey, nu-i greseala mea. Aia care le-au spus „paparazzi” au zbircit-o, ca astia n-au nimic comun cu rachetele. Stiu, daca-i intrebi pe ei, vor spune ca asta-i o meserie onesta din care-si cistiga existenta. O fi ea onesta, dar e de sobolan, exact ca „meseria” de turnator de pe vremea securitatii. Asa ca eu consider ca-i o eroare sa-i numim razzi, cind ei sunt de fapt, ratti. Niste onanisti cu masterate in abolirea intimitatii, in haituiri furibunde, in iscodiri perverse si-n dracu sa-i ia.  Oameni al caror principal scop in viata e sa distruga viata altora.  

Astazi deschid si eu GSP-ul, ca orice om care nu are altceva mai bun de facut, sa vad care si-a mai rupt tendoanele prin Liga 1 si cind colo dau cu ochii de niste stiri care se succedau cu repeziciune, toate referitoare la o tipeza, Bianca. Ce-am inteles, e ca fata nu si-o mai trage cu unu’ Ioan Botezatoru’ si ca mai nou pusese ochii pe Cristea, epava lui Dinamo. N-am intrat sa citesc mai multe amanunte,  pentru ca atita timp cit nu face fut cu mine, nu ma intereseaza. Dar nu la fut in sine vreau sa ma refer, ca am mai facut-o, ci la onanistii astia care pindesc pe la porti de hoteluri si-n scari de bloc  pentru a compromite fo figura cunoscuta a protibendadei. Ce dracu viata-i aia in care astepti ca guzganu’ prin boscheti si ganguri, ejagularile altora ? Si ca tot am ajuns aici, ce-or face nevestele si ficele lor in timp ce ei alearga disperati dupa nevestele si ficele altora? Ca „popa-prostu” nu joaca sigur. M-as cocosa de ris daca intr-o buna zi ar aparea prin ziare poze compromitatoare cu nevestele paparatti-lor astora. Asa poate vor ajunge sa se urmareasca unii pe altii, ceea ce cred ca ar fi mult mai echitabil. Un fel de polemica-n imagini. Un deliciu!

Read Full Post »


1. Asezati-va pe scaun. Ridicati piciorul drept si rotiti laba piciorului in sensul acelor de ceasornic.

2. Continuind miscarea labei piciorului, folositi mina dreapta pentru a desena in aer cifra 6.

Daca reusiti, sunteti anormali.

Succes!!!

Read Full Post »


Dupa cum va spuneam, Health care bill-ul Obamezului a fost votat. Cu junghiuri si palpitatii, cu 219 la 212, dar tot votat se cheama ca e. Evident ca aprobarea a fost unilaterala si pe linie de partid, republicanii spunind un NU hotarit si unanim. In concluzie, politica de mituire a parlamentarilor, in vederea obtinerii voturilor necesare, a functionat ireprosabil, spre satisfactia vaginala a sexoasei, Pelosi. Evident ca bilciul nu s-a terminat. Acum, dupa ce Liliacul Casei Albe a semnat bill-ul, ca orice animal care-si marcheaza teritoriul, vor incepe procesele republicanilor in contra bill-ului. In fond e normal ca si amaritii de avocati sa manince o piine de pe urma health care-ului, nu? Facind o paranteza, as putea sa jur ca armata avocateilor in US este mult mai numeroasa decit armata propriuzisa, cu Pentagonul ei, cu tot. Este incredibil cit de bine se poate trai producind nimic.  Asa ca, pina una-alta, nimic nu e inca cioplit in piatra. Dar cum pina si in nenorociri poti gasi ceva pozitiv, tot asa si in aceasta noua lege a sanatatii se poate intrevedea o raza de lumina. Implementarea acestui sistem va crea un vacuum care va suge mii de medicinisti  din India, China si intreaga Al-Qaeda. De fapt ultimii cred ca au si inceput sa-si tipareasca mastereratele in Medicina. Bun, pina aici totu-i in regula si-npotriva Constitutiei, dar unde-i frumusetea? Pai am sa va spun tot eu. Si va mai spun ca asta nu-i numai partea cea mai frumoasa a problemei, dar si partea cea mai interesanta si, de ce n-as recunoaste-o,  cea mai misterioasa, exact ca un fut poliomielitic, cind nu sti ce, nu sti de ce si nu sti in ce. Fact: bill-ul de fata are fo 2000 de pagini si nu-i complet. Fact: cel care l-a propus, adica Obama, nu l-a citit. Fact: cei care l-au aprobat, adica democratii, nu l-au citit. Fact: cei care l-au respins, adica republicanii, nu l-au citit. Fact: toti analistii politici si televizoristii, nu l-au citit. Fact: cei vizati, adica poporul american, nu l-a citit. Fact: doar fast reader-ii, angajati s-o faca, l-au citit in intregime, au retinut cit au putut retine si le-au prezentat  celor de mai sus rezumatul amintirilor. Si asta n-am visat-o eu, ci  a spus-o John Boehner, House Minority Leader. In concluzie, nu se stie exact ce s-a propus, nu se stie exact ce s-a aprobat, nu se stie exact ce s-a contestat si nu se stie exact ce va urma. Nu ca-i misterios de frumos?

Read Full Post »

Post nou


.

.

.

.

.

.

.

.

Read Full Post »


Nu, n-am innebunit, dar daca e-n topic, de ce nu?

Dinamo a cistigat din nou si la Galati, cu emotii ce-i drept, dar meritat tinind cont ca au jucat tot meciul cu un jucator mai putin in teren, ca pe Adrian Cristea numai fotbalist nu-l poti numi. Iar cind a iesit catastrofa asta, a intrat Zicu, alta catastrofa, asa ca tot in zece au jucat. Si pentru ca rahatului ii trebuia si-un mot, din minultul 80, l-au pierdut si pe Andrei Cristea pe motiv de cartonas rosu, pe care l-a luat ca talimbul la 70 de metrii de poarta proprie. Nu stiu bai ce sa zic, dar fotbalistii astia n-au minte. D-aia cred ca fotbalul masculin trebuie jucat dupa 40 de ani, cind barbatii sunt in general copti si poseda ceva discernamint. Pe de alta parte, Otelul s-a dovedit a fi mai mult fonta in prima repriza, atunci cind Dinamo a si cistigat de fapt partida. De Steaua si alti sateliti nu mai amintesc din motive de divergenta astrologica.

Mai spre west a fost o zi de groaza lumii. Chelsea o lasa pe Manchester s-o ia singura-nainte, Tevez aduce trei puncte celorlalti manchesterieni in deplasarea de la Londra, in timp ce AC-ului ii e frica sa-si puna curul in fotoliu de lider care apartine in continuare Inter-ului. Juve se pare ca a dat in mintea copiilor, ca de la o vreme se tot da pe tobogan si nu stiu cind or avea de gind sa se opreasca, iar lindicul atomic, Messi, mai baga trei numere, de data asta doamnei Zara(go)za. Si pentru ca tot am ajuns la sex, voi incheia cu violul dusmanos petrecut pe plaja lusitana a Atlanticului, unde benficarii au siluit-o, umilit-o si batjocorit-o pe sarmana Porto.

La incheierea editiei, o alta veste din fotbalul politic de peste ocean. Obama a bagat bill-ul in plasa. Asa ca in acest  moment scorul in meciul Obama-American People este de 1-0 in favoarea primului. Totdeodata doresc sa urez poporului frate american un calduros „bun venit” in lagarul socialist. 

 Va doresc o saptamina cit mai relaxanta!

Read Full Post »

Older Posts »