Am fost, am vazut, mi-a placut, dar mi-a si ajuns

Nu, n-am intilnit-o pe Udrea la Monaco si nici pe Videanu. De fapt nici nu-mi doream si ca sa fiu sincer, nici nu e mare brinza de acea „localitate” care se afla de sute de ani la cheremul Grimaldilor, un alt gen de udre si videni. Da, Monaco, un lindicut de-a lungul marii, e interesant, dar consider ca numai pentru un sejour. E adevarat ca-i scump, ca-i plin de rusi parveniti, de yahturi, de fete generoase si pretentioase,  de masini paralizante, ca e curat si cu o criminalitate apropiata de zero absolut, ca e cladit pe stinci si ca se revarsa-n mare, dar in niciun caz nu e vreun Paris si nici vreun Las Vegas. Iar in afara portului in care ancoreaza miliardele produse de petrolul arab si de sudoarea mujicului rus, singura atractie majora poate fi considerata Piata Casino-ului cu Hotel de Paris, ale carui preturi iti ingheata singele-n vena si Cafe de Paris, unde se aduna protipendada vizitatoare, ca localnicii n-ar avea niciun motiv s-o faca. Ar mai fi totusi un alt interes major, dar e anual si se numeste Formula 1. Ei bine, aceasta cursa este considerata un fel de zeu sacru al acestui Principat. Toti iti vorbesc despre ea si nu e lipsit de interes faptul ca in dreptul celebrului  „ac de par” a fost construit hotelul Fairmont, unde o camera ajunge la 20.000E pe noapte in perioada cursei. De fapt, nu numai Fairmont-ul crapa de bunastare in acea perioada a anului, ci intregul „clitoris” freamata sub greutatea placuta a euroilor care se revarsa generos din toate conturile mapamondului.

Un alt punct de atractie sau mai bine spus, atragator, unde seara de seara poti admira zeci de perechi de picioare, prea lungi petru minusculele fustite si zecile de perchi de sini gata sa plesneasca decolteurile deja plesnite, este Cafe Llorca. Aceasta cafenea-restaurant este cocotata pe Grimaldi Forum si deschisa spre Mediterana.  De fapt vis-a-vis, la Le Bouchon, mincam zilnic, asa ca eram la curent cu toate picioarele care luau liftul spre Llorca. Ca se duceau acolo si nu in alta parte, am aflat-o luind si noi liftul spre inaltimi de citeva ori, pentru o cafea, un coctaile si o ceasca de high life. Nu cred, desi sunt sigur, ca am mai vazut alta cafenea care sa aibe la fiecare masuta de pe terasa, baldachim si candelabru, asa cum puteti observa in poza de mai jos.

Altfel,  ce-ar mai fi de spus? Cannes-ul, atit cit l-am vazut, mi s-a parut mult mai tare si mai atractiv decit Monaco, chiar si in privinta luxului si a boutique-urilor intinse de-a lungul Boulvard de la Croisette. Ei, dar ce mi-a placut cel mai mult si mai mult in aceasta vacanta monegasca, a fost Eze, Gourdon, St Paul de Vence si Grimaud. Pitorescul primelor doua este de un farmec indescriptibil. Construite din piatra, in virful stincilor, cu stradute strimte si intrari minuscule, cu obloane colorate si magazinele la toate parterele, cu bistrouri cochete si multicolore si cu privelistea vailor din jurul lor, aceste locuri iti incinta ochiul, sufletul si simtul estetic. Nu spun ca mi-as dori sa locuiesc vreodata in astfel de vizuini, dar vizitarea lor o gasesc ca pe o delectare inedita si absoluta. In ce priveste  St Paul de Vence, particularitatea consta in faptul ca este cel mai medieval loc pe care l-am vizitat si care e plin de  expozitii de arta, cu vinzare. Iar Grimaud, este o Venetie artificiala in miniatura, unde merita sa-ti petreci citeva ore bune la un lunch, un espresso si o plimbare.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Un fel de dezamagire a acestei vacante a fost insa St. Tropez-ul, asta daca elimin Romania din socoteala finala. Cum spun, St Tropez-ul ma asteptam sa fie un fel de „wow!!!” si n-a fost. Pot spune cu mina pe… orice-mi cade-n mina, ca St Tropez-ul frantujilor este mult, dar mult de tot, sub nivelul Capri-ului italienesc. Poate ca ar fi mai exact sa spun ca nici nu sufera comparatie. Dar de, e posibil ca eu sa ma fi asteptat la mai mult, tinind cont de faima capatata inca de pe vremea jandarmului Funes si a sexoasei BB, care cumparindu-si oarece proprietati prin partea locului, a stimulat boom-ul imobiliarelor santropiste (asa s-o fi spunind?) din acele vremuri. In orice caz, acest colt de Azur nu l-as recomanda nici boicotistilor basisti, if you know what I mean.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

N-as vrea totusi sa las impresia ca am fost dezamagit de Monaco in sine, dar nici n-as putea spune ca imi arde buza sa ma intorc, desi tot ce am vazut a fost interesant iar cazarea excelenta la Le Meridien, un hotel pe care-l recomand pentru serviciile ireprosabile, pentru micul dejun foarte bine asortat si numai cu lucruri proaspete, pentru plaja proprie, artificiala bineinteles, ca mai toate plajele sudului stincos al Frantei si pentru restaurantul si terasa unde te puteai delecta cu o cina stilata in linistea albastra a Mediteranei.

E si uite asa, din aproape-n aproape, ajungem si la Romania, unde contrar asteptarilor, n-am fost arestat si nici macar chestionat pentru vehementa posturilor mele. Sigur ca sunt o persoana neinsemnata, care nu prezinta un risc pentru gioarsele basiste, dar vazind ca blogul mi-e vizitat de oaresce botoxista de UE, nu va ascund ca gindul respectiv m-a strafulgerat, la aterizare. Mai apoi, vazind reactia anglo-italo-austriaca si autoincriminarea idioatei cu breton si mai macoveinianca de felul ei, mi-am dat seama ca Basescului i s-a poruncit si pus in vedere ca nu va mai exista un alt suport la o eventuala noua „abatere” si ca next time around se va da democratia jos din podul in care au sechestrat-o lusitano-luxemburghezii, caz in care el ar zbura, ne mai fiind nici ales si nici numit. Asta nu inseamna ca slugile lui nu actioneaza in continuare spre a-i netezi sederea la Cotroceni, dar pe aia-i roade Ponta, nu opinia publica de care s-a ocupat deja Barroso si Reding. Pentru alegerile din decembrie strategia malefica a Basecului si a bandei lui de tilhari s-a schimbat.  Avind in vedere faptul ca nu mai pot controla electoratul, pierdut ireversibil, iar boicotul nu-i mai ajuta, vor incerca sa controleze votul, ca in aceasta privinta au o experienta bogata, fiind specializati cu totii in fals si furt. Dar asta n-o pot face decit daca-l stirpesc pe Ponta, pentru a-si „organiza” singuri si in liniste realegerea majoritatilor necesare unui totalitarism stalinist. Dupa cum am mai spus-o, Guvernul e acum tinta lor suprema si nu cred ca vor avea somn pina nu-l vor indeparta. Nu sunt sigur ca va fi posibil, dar sunt sigur ca daca va exista o sansa, oricit de mica si oricit de ilegala si mirsava, Ponta va fi out.

Si inca ceva. In Romania am ramas absolut stupefiat de faptul ca inca mai exista vreo doua milioane de oameni care-l sustin pe nenorocitul numit de straini in fruntea tarii. Este de neconceput, cel putin pentru mine, cum un asemenea gunoi moral, social si in definitiv, uman, poate sa mai aibe simpatizanti. Nu voi intelege niciodata cum un traficant ordinar, un instigator fara scrupule, un anti-roman, un denaturat, un dezaxat, un mizerabil, un imoral, un infractor, un anticrist poate atrage simpatia oamenilor, inclusiv a celor cu frica de Barosan (cind spun Barosan, nu ma refer la Barroso, ci la Dumnezeu). Motivul pentru care am invocat aceasta „frica de Dumnezeu” o explic prin faptul ca am intilnit credinciosi care sa-l simpatizeze pe acest Iuda si asta mi s-a parut culmea ipocriziei omenesti. Nu m-ar mira sa apara si un banc pe tema asta.

Degeaba incearca saracul Ghisa sa destupe capul multora, mai  politicieni sau mai putin, acele capete se pare ca vor ramine ferecate pe mai departe in bezna absurdului sau in lumina interesului propriu si de aceea spuneam in titlu  ca  „mi-a si ajuns”.

In postul urmator, doar poze din Monaco si Provence