Enigma de simbata seara (1)

Uite ce va propun. Desi sunt convins ca toti ati mai jucat jocul asta, am sa incep prin a va spune in ce consta si care-i sunt regulile. In fiecare simbata, vom posta (pe acest blog), epilogul unei intimplari. Evident ca acest epilog va fi enigmatic si va genera multe intrebari. Toti ceilalti vor pune acele intrebari pentru a afla cursul intimplarilor premergatoare epilogului respectiv. Cel care aduce problema va avea la dispozitie doar patru raspunsuri. DA, NU, REFORMULEAZA si IRELEVANT. In aceasta seara voi posta pima enigma. Raspunsurile se vor da in ordinea cronologica a intrebarilor iar cel care a pus problema va trebui sa raspunda tuturor intrebarilor cind va intra pe blog. Primul participant care va relata firul evenimentelor va primi un punct. Eu voi contabiliza rezultatele. O ultima remarca. Orice amanunt in formularea epilogului poate fi crucial in dezlegarea enigmei. Bun, deci:

La o masa, pe terasa unui restaurant, un barbat isi savura dinner-ul cu miscari lente, chiar stingace, parca dorind sa extinda timpul.  Privirea-i era dura si fixata pe imensitatea oceanului care se intindea la baza cliff-ului. Parea complet detasat de tot ce se petrecea in jurul lui. Inca mai avea viu in minte groaznica experienta prin care trecuse nu cu mult timp in uma. Cind intr-un tirziu a terminat de mincat, si-a aprins o tigara si a rugat ospatarul sa-i aduca nota de plata, vadit frustrat. Chiar in acel moment, un angajat al restaurantului se apropie ” Ma iertati, sunteti cumva domnul X? Cineva a adus un pachet care va este destinat” Barbatul apuca pachetul, il deschide si scoate la iveala un brat uman. Priveste indelung acea mina. Schiteaza un zimbet si aplecindu-se peste balustrada, arunca mina in ocean. Apoi se intoarse la masa, plati nota si disparu in noapte cu acel suris enigmatic pe buze.

Read Full Post »

Ah, pizdcina!

Ma uit la poza asta de vreo luna si nu reusesc sa-mi dau seama cum reusesc unii sa mentina apa marii atit de limpede si curata. Zici ca-i pizdcina. Cum de ei pot si romanii nostri nu? Inca din adolescenta m-a fascinat marea, atit cit se poate vedea din ea, cind se interpune cite-o pizdcina. Domne, nu stiu cum, dar cind ajungeam pe plaja, eram in elementul meu. Ii vedeam pe multi trintiti pe spate si cu ochii inchisi sa nu-i orbeasca soarele. Eu in schimb, fara teama de-a orbi si cu ochii iesiti din orbite ca melcii, imi luam un chaise-longue si priveam  marile care mi se perindau prin fata ochilor. Unele mai agitate, cu talazuri care se miscau sus-jos de ma luau ametelile, altele mai calme si mult mai netede si pe care le treceam doar in revista iar altele la care nu se uita nici dracu ca erau pline de meduze flescaite. Ei, dar cind trecea cite una din prima categorie, simteam cum imi cade mandibula, dind friu liber limbii spre barbie. Aveam convingerea ca in marea aia m-as balacii pe toata durata vacantei, care in general era limitata doar de venirea toamnei. Intr-o mare ca asta nu saream niciodata ca boul cu capu-naite. Nu. Intr-o mare ca asta intri putin cite putin. Nu e sanatos sa te bagi nici prea adinc ca inecatu’, ca te ia dracu vreun virtej si „halitul” te cheama, situatie in care marea poate sa faca din tine, cam tot ce vrea scoica ei, cu labii cu tot. De asemenea trebuie sa fi foarte atent la calitatea apei. Eu cred ca apa unor mari contine detergenti, ca prea te curata de banii din dotare, fara nici un efort si fara sa-ti dai seama. In alta ordine de idei, e indicat ca atunci cind te balacesti in ele, sa-ti pui casca pe cap, ca de la umezeala te poate lua un gutrai cu usturimi de ajungi din om, neom, cind te pisi, te ti de pom. E foarte adevarat ca nu te poti balaci in toate marile care-ti plac. Dar atunci cind dai de una cu ape clare ca pizdcina si cu un hot tub strimt, uiti de mama, uiti de tata, te timpesti si o faci lata. Si realitatea e ca pina la urma n-ai ce regreta, chiar daca e sa te ti de toti pomii litoralului. Dupa o Pizdcina, ti-o tragi c-o Penicilina si esti iar in stare de functionare.

Read Full Post »

Io-te-al dracu’, zici ca-i cangur!

Pe mine, atasamentul asta ma dezgusta si oftica totodata. Sa-ti pui soarecu-ntre tite, mi se pare cel putin bizar. Mai ales ca par si misto. Stiu, e hamster. Ei si? Tot la gaura trage. Ar fi trebuit sa si-l bage in chiloti ca sa nu-i produca lighioanei vreo mutatie genetica. Ce barbat normal si-ar mai baga nasul intre titele astea, care desi aparent frumoase, au gazduit focarul ala de infectii? Sper ca nu i-o da sa si suga. Dar revenind la chit-chit, bai ce bulan a avut asta-n viata! Cind ma gindesc ca putea sfirsi in lunch bag-ul vreunui cotoi sau pe masa de tortura a unui cercetator maniac, nici nu-mi vine a crede in ce paradis a ajuns. Si asta n-ar fi mare lucru, dar idiotul habar n-are ce noroc a dat peste el. Citi dracu soareci ajung sa stea cum sta prapaditul asta, intre sinii Evei? Daca era vorba de sinul lui Adam, m-ar fi lasat rece, dar asa…! Cam asta ma dezgusta, iar ce ma oftica, e ca daca as fi incercat sa-mi strecor mina-n decolteul asta, ca tot omul, sigur m-as fi ales cu vreo zece apostrofari si doua palme. In schimb, laba trista asta ca s-a bagat confortabil cu tot curul, nu-i zice nimeni mars sau zit sau cum dracu s-o zice cind gonesti sobolanii. Ba mai mult, ii trage si-o poza cu care sa se se dea mare-n soricime. Ca de-asta zic „life can be a real bitch somtimes”.

Read Full Post »