Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘cronici papale’ Category


Unde, e treaba ta, dar daca-ti plac parfumurile, in general, si Charlize in special, ( culmea ar fi sa nu-ti placa) fa bine si acorda-ti o sansa.  Nu la mine, la psi

***

Anunțuri

Read Full Post »

Sirbu


Daca v-ati gindit la tatal Dacianei, sotia fatalaului national, v-ati inselat. Titlul se refera la Djokovic, cel care tocmai a mai cistigat un Australian Open.

Mie-mi place baietasul asta de pe vremea cind nu era inca VIP si nu din cauza de tenis, ci din cauza de origine. Nu stiu cum, dar dupa bombardamentele ordonate de amantul Monicai Lewinski asupra cimitirelor sirbesti, natia aia mi-a devenit deosebit de draga.

Ba mai mult, tin minte ca Novak a luat cindva pozitie fata de acel genocid ordonat de Casa Alba, in urma extazului creat de blow job-ul Monicai.

Asa ca, tipu-mi place si tinind cont ca am dedicat un post finalei feminine, m-am gindit ca ar fi discriminatoriu daca n-as baga unul si cu finala masculilor.

Ei bine, ceea ce vreau sa spun e ca tacaneala e pe alocuri spectaculoasa, dar nu inteleg de ce s-au schimbat regulile jocului pe bitum, sau ce-o fi cimentul pe care se joaca. Inainte vreme, cind Stan Smith si Bjon Borg erau nasii lui Nastase, atit pe iarba cit si pe bitum se juca serva-voleu. Acum s-a ajuns sa se joace ca pe zgura, cu tacaneli interminabile. De ce, nu stiu, dar stiu ca daca tot o tacanesti, tacaneste-o in lung de linie si in crosuri, n-o tacani pe directia adversarului, ca atunci meciul aduce a antrenament.

In fine, marea majoritate a meciului s-a jucat dupa cum am mentionat, asteptind fiecare ca adversarul s-o dea-n plasa sau dupa ciori. Ceea ce s-a si intimplat. E totusi foarte adevarat ca Murray, in primul si al doilea set, mi s-a parut a fi  al’ mai periculos, dintre cei doi, poate de accea seturile respective s-au decis la tie break.

Ce m-a surprins insa neplacut a fost teatrul, scurt, jucat de Djokovic. Ce rost au avut miscarile alea de cal impiedicat, nu stiu, pentru ca, sincer, n-au impresionat pe nimeni. Chestia cu opozabilul s-a vazut c-a fost reala, dar sa te dai lovit cind nu-ti merge si sanatos cind iti intra, mi se pare de prost gust.

Ce m-a mai surprins la meciul de duminica, a fost si caderea lui Andy dupa setul doi. Asta ca sa nu mai spun ca in ultimul a facut figuratie. Dar asta cel putin are o scuza, venind dupa o operatie la spate, de care totusi n-a facut caz, asa cum a facut sirbul de imaginarul lui disconfort pediatric.

Una peste alta, a fost o finala cu de toate si cu un rezultat previzibil, dar nu una de care sa-mi amintesc si miine.

Read Full Post »


E vorba, dupa cum bine v-ati dat seama, de finala Australian Open dintre Williams si Sharapova.

Inainte vreme, finalele feminine se jucau intre femei. Acum se joaca intre barbati, ca astea numai femei nu sunt. E foarte adevarat ca exista si unele exceptii, ca de pilda Sharapova, dar numai in ceea ce priveste aspectul, in rest, sunt convins ca un Rod Lever n-ar fi facut fata loviturilor ei, nici de dreapta, nici de rever si cu atit mai putin celor de serviciu.

Dar daca Sharapova e exceptia, in privinta aspectului, Williams e regula. Sincer va spun, eu n-am vazut o femeie mai barbat ca asta. Si asta pe linga faptul ca nu ma refer doar la forta, ci si la aspect. Bai frate, are asta un spate si niste hartane de te ia groaza. Basca curul care cintareste cit toata Sharapova. Si asta n-o spun pentru ca mi-as fi rupt vreun dinte-n curul ei, da daca cineva crede ca e simplu sa-l muti de colo-colo si sa-l si alergi, se inseala amarnic. Asta e si motivul pentru care se deplaseaza ca melcul de gradina, intre ghemuri. Isi conseva energia necesara pentru a termina meciul in picioare.

In privinta Sharapovei, lucrurile sunt mult mai simple in ce priveste deplasarea. Ea e lenta intre jocuri nu pentru a conserva, ci pentru a enerva si deconcentra adversarele. Probabil ca din acelasi motiv rage ca vaca la fiecare lovitura.

Ca mie ragetele ei mi se par a fi o lipsa de fair play, e una, dar ca federatia internationala de tenis admite atmosfera asta de abator pe terenurile de tenis, mi se pare de domeniul absurdului. Ca mai icnesti din cind in cind, e normal, dar s-o faci in halul in care o face Sharapova, e de Cartea Junglei. Si din aceasta cauza ma vad fortat sa urmaresc aceste meciuri „animalice” in liniste, cu sonorul dat pe „mute”

In fine, referitor la meci in sine, in afara unor zvicniri de orgoliu in al doilea set, meciul a fost la discretia monstrului. Ba mai mult, tactica Sharapovei de a exagera pauza dintre servicii i-a permis Serenei sa-si traga sufletul, greu incercat de citeva scurte sprinturi. Chiar nu pricep de ce Maria n-a scurtat acele pauze si de ce n-a jucat-o pe Serena din stinga-n dreapta si cu alternari frecvente a mingiilor lungi cu stopurile la fileu. S-a vazut doar ca de cite ori a facut-o, a fost cistigatoare, plus ca a gifiit-o pe Serena de sa-i sara plaminii pe gura.

In rest, o simbata normala, in care Chelsea a jucat de tot rahatul, reusind totusi un egal cu City.

 

Read Full Post »


Dupa cum se vede, rusii incearca din rasputeri sa-i „ajute” pe ukrainieni sa le devina vasali. De fapt ajutorul asta constituie o profetie de prin secolul XIX la care ma voi referi in cele ce urmeaza, ca nu prea am la ce altceva sa ma refer.

Il mai tineti mine pe cazacu’ lui Gogol? Taras Bulba, ala care avea doi baieti si au “plecat toti trei deodata, la tabara”, ca la cazaci daca nu te duceai la lupticica, nu pupai pasarica (cazacii i-or fi spunind altfel, dar cum nu sunt cazac, de unde dracu sa stiu?).

Ma rog, fac ei rost de-o batalie impotriva polonilor, care intre noi fie vorba, erau niste labe fara cuvint si care se apucasera sa casapeasca crestini ortodoxi, in cirdasie cu alte labe, dar mult mai circumcise. In replica, cazacii, razboinici inca de la nastere, s-apuca mai intii de circumcis circumcisi. Cum ei executau aceasta circumcizie la nivelul capului cu kippah, putini au fost cei ce-au reusit sa-i supravietuiasca. Dupa ce au terminat cu “poporul ales” de pe Don, cazacii au incercat sa le-o dea in mina si labelor de poloni, incercuind cetatea Dubno, care mustea de nobilime. Andriy, al mai putin cazac la cap dintre fii lui Taras, descopera ca dupa ziduri se afla, moarta de foame, polaka de care se amorezase cind era student la Kiev si pe care n-o uitase, asa cum nu uitam nici noi de Closca cu Puii de Aur care e ferecata tot pe la Kiev. Un fel de Romeo si Julieta in varianta cazaca.

Anyway, in sufletul lui Andriy se duc batalii mai crincene ca cele de la portile cetatii. Gindurile bune ziceau “uit-o!”. Gindurile rele ziceau “fute-o!” E si in timp ce gindurile i se certau in cap, el profita de-o clipa de neatentie si intra, pe pitici, in cetate. Dar vezi ca ajuns inauntru cetatii, in loc sa-si bage putulica-n ea de polaka si-a bagat-o-n ea de cazacie. Drept pentru care, cind iese el in fruntea polonezilor, ca Walesa in fruntea grevistilor, sa de-a piept cu cazacii lu’ tac-sau, Taras il atrage-ntr-o padure si i-o trage de-l satura de relatii sexuale anti cazace si de viata pe Planeta Albastra. Ma rog, pina la urma, polonezii reusesc sa-i arda pe cazaci si sa-l ia ostatec pe Ostap, celalalt fiu al lui Taras.

Cind se trezeste din lesinul in care cazuse, Bulba ramine bulbucat de minie, aflind ca al doilea fiu i-a fost luat prizonier. Dar  cu ajutorul evreilor care scapasera de casapeala, ajunge la timp, in Varsovia, sa-l vada pe fiu-sau tras pe roata. Amarit si vai de el, Taras se ritornereaza in Ucraina lui natala, sa-si continue lupta cu polacii, ca oricum altceva nu stia sa faca. Problema e ca astia-l prind si pe el si-l bat in cuie p-un pom caruia ii dau putin foc. E si cum se perpelea el asa, ii sfiriie prin cap ideea sa-si indemne semenii sa nu abandoneze lupta, prevazindu-le ajutor substantial din partea rusilor. Si i-au ajutat rusii, de le-a iesit pe ochi si inca ii mai ajuta, dupa cum se vede.

FIN

Ecranizarea acestei nuvele a fost realizata prin ’62, cu concursul cazacilor Tony Curtis, Yul Brynner si Perry Lopez. Si daca n-aveti ce face in urmatoarele doua ore, urmariti filmul, desi eu v-as recomanda nuvela care e mai altfel, mai ce v-am povestit eu.

Read Full Post »


Nu stiu daca s-a observat, dar filmele romanesti sunt premiate numai daca au ca tema nenorocirile sistemului social romanesc. Occidentul apreciaza numai autocritica est europeana. Tot ce e de bine, trebuie sa vina musai de la vest. Dar cum noi avem un talent deosebit de-a ne face pres, nu-i de mirare ca suntem apreciati. Asa ca atunci cind se vorbeste de festivaluri de film, premii romanesti si covoare rosii, noi suntem covorul.

Am vazut un film. Un film romanesc, premiat, prost si cu un titlu de neretinut „Eu daca vreau sa fluier, fluier”  De fapt asta e unul dintre filmele profunde, pline de sensuri, de simboluri, cu un dialog bogat care a constat in vreo 400 de cuvinte, max, dintre care 380 au fost organe genitale si acte sexuale bucale, anale si necrofile. In rest s-a tacut. S-a tacut in draci si-n dusmanie. S-a tacut si s-a stat, asa, in cur si cu ochii-n bec. De fapt si eu stateam la fel, nepricepind cine, de ce si cui. Dar pentru a fi cit se poate de riguros, tacerea, cu toata simbolistica ei bogata, era intrerupta ocazional de cite un „futu-ti mortii ma-tii” sau de citeva rinduri de palmele receptionate de  personajul principal.

In fine, n-o fi avut dialog, ca na, o fi fost scenaristul ragusit, dar montarea , montarea a fost magistrala! Doua incaperi dezolante si un cimp. Ba stai ca daca-mi fortez putin memoria, paca mai dau si de-o poarta de tabla. Tabla vopsita, nu galvanizata. Tabla de 3 si doua dube cu mascati. Cam asta a fost filmul.

In ce priveste actiunea, a fost mai mult trascedentala, intrucit se medita des si indelungat. Iat-o:

El era in pirnaie, in timp ce  ma-sa era curva. Asta a spus-o el, nu eu. Ea, ma-sa, tocmai se-ntorsese de la produs, din Italia. El avea 18 ani si avea grija de frati-sau, pe care ma-sa dorea sa-l duca cu ea la spaghetti si pizza. El se-mpotriveste si, dupa cum spuneam, o face curva. Ea il plesneste aprobator de vreo patru ori.  In fine, la un moment dat, in timpul unei evaluari a detinutilor, palmuitului ii sare mustarul, o sechestreaza pe o evaluatoare si cere sa-i fie adusa „italianca” careia-i propune fara ocolisuri si dulcegarii inutile:  ” sa nu-l iei pe frati-miu cu tine; jura-te pe mormintu ma-tii  si zi sa te usuci ca ea” . Aia, adica ma-sa, se jura si el pleaca la o cafea cu ostateca pe care o tinea dragastos in brate, amenintind-o ca-i ia gitul cu un ciob dintr-un geam spart. De fapt, astuia i se scurgeau ochii dupa tipesa asta si poate si alte secretii ascunse camerelor de luat vederi, ca doar d-asta a invitat-o la cafea. Ea era una stearsa, insipida, incolora, fara gust, fara miros si care era considerata frumoasa, in film, si actrita, in viata de zi cu zi, desi tot rolul ei a fost sa stea cuminte, cu ciobu-n git. Ajunsi la cafea, el trage doua gituri si pleaca sa se predea celor doua dube care l-au dus la dracu cu carti.

In concluzie, n-am tras nicio concluzie, doar ca acum inteleg de ce spun unii: cine are, sa-i traiasca, cine nu, sa nu-si doreasca.

Read Full Post »


                    Tot o cometa, dar de dimensiuni mult mai mici decit celebra Halley, Haley Reinhart a ridicat juriul in picioare, aseara la American Idol. House of the Rising Sun, a capatat noi valente in interpretarea sexoasei Haley. Modulatiile vocale, originalitatea  si dezinvoltura cu care cinta, au zapacit intreaga audienta si pe buna dreptate. Sper ca si ce-i din fata televizoarelor s-o voteze, pentru ca, pe bune, tipeza e, fara discutie, intre primii trei ai acestei competitii.  De fapt, nu se poate spune ca pustoaica, 21 de ani, a picat chiar din cer, ca orice cometa, intrucit a facut colegiul de jazz, a participat la festivalul de jazz de la Montreux si cinta impreuna cu Midnight, grupul parintilor, muzicieni si ei, rock-uri de prin 60-70. Iata muzica celor de la The Animals, in interpretarea micutei comete, de care, in mod sigur, vom auzi multi ani de acum in colo.

                    Iat-o si cu alte bucati cintate in faze anterioare ale competitiei

Read Full Post »


                    Sa dea dracu-n preferintele americanilor si-n idolii p#!ii pe care si-i aleg! Dixi! 

                    In competitia de anul asta, al concursului American Idol, e unu’ Paul, care printre ceilalti competitori, e exact ca o ceapa degerata  pe un tort de ciocolata. Baietasul asta n-are voce nici cit un melc stilcit, dar e mentinut de pustoaice cordite in competitie, in pofida celorlalti care, din toate punctele de vedere,  ar putea usor sa urineze pe el, metaforic vorbind. Culmea timpelii s-a produs in seara asta, cind una dintre favorite, a fost eliminata, melcul supravietuind inca o saptamina. Adica elimini idola si pastrezi idiotul. Bai, adica dupa ce ca arata ca o fringhie uda innodata la un capat, dupa ce ca are voce de tircovnic calcat pe oua, se mai si misca pe scena ca pacientii cu probleme locomotorii. Ia priviti Paraliticul si Paralizanta si dati si voi un verdict, ca mie-mi venea sa sparg teveul de draci ce mi-am facut. Realizind insa ca-i al meu, am renuntat.

Paul, Paraliticul

Pia Paralizanta



Cit de orb si de surd trebuie sa fii sa-l alegi pe infloratul asta?

***

Read Full Post »

Older Posts »