Tequila, droguri si pum pum

Nota explicativa:

Ce e aia tequila, stiu si abstinentii, asa ca nu insist decit cu o informatie absolut necesara. Planta responsabila cu producerea tequilei se numeste agave, care locuieste prin zonele fierbinti si aride. Si nu, nu ma refer la zonele epilate dintre picioare, ci la zonele geografice. Creste pe pamint, planta, unde dintr-un bulb ies frunze late, carnoase si ascutite. Ei bine, dupa 6 ani de supravietuire, frunzele respective sunt taiate si din bulbul ramas se confectioneaza, prin fermentare si distilare, tuica mexicana, adica, tequila.

De droguri nu vorbim ca sunt cih.

Si trecem la „pum pum”. Pentru cine nu e familiarizat cu jamaicanismele stradale ar putea sa se gindeasca la explozii si alte efecte sonore. Si n-as spune ca banuiala e foarte departe de realitate, intrucit pum pum e o zona pacifista si demilitarizata in care se duc razboaie grele (!?!). In limbaj stiintific i se mai spune si vagin.

Si veti intreba, desi fara rost, inainte de-a viziona serialul, „care e legatura intre tequila, droguri si vagin?” Iar raspunsul e cit se poate de simplu. Nu e, dar fiind trei dintre „produsele” des intilnite in serial, am decis sa le cocot si-n titlu.

Si acum, ca am rezolvat-o cu titlul, sa trecem la cuprins. „Monarca” e un serial mexican care te trateaza de plictiseala pandemica. In acest serial, cu 18 episoade pe Netflix, gasesti de toate. Lux, droguri, traficanti, crime, inscenari, dragoste, compromisuri, suferinta, tequila, afaceri, babardeli, lesbianism, homosexualitate, menage a trois, tradari si multe alte tentatii carora cu greu le poti rezista in viata de zi cu zi. Dar desi „Monarca” este un brand care incorporeaza manufacturarea si comercializarea tequilei, serialul nu e, in niciun caz, siropos. Dur, poate.

Ce consider a fi laudabil, e faptul ca in fiecare episod apar situatii neprevazute care-ti incita curiozitatea de-a afla urmarile. Tot la capitolul „laudabile” as pune si jocul actorilor care isi fac treaba destul de convingator. Din pacate, frumusetea nu a constituit un criteriu de selectie la actrite, desi zvelte si, in general, uscate. Dar na, nu e nici „creatorul” vreun computer. Mai are si el zile proaste. Problema e ca pasiunile masculilor nu mai par veridice. Cu toate astea, serialul merita vizionat. Si am asa o banuiala ca a lasat destul loc pentru o continuare.

In acelasi timp, US se pregateste de razboi, dupa modelul „revolutiei” romane din ’89. Zeci de mii de militari inarmati sunt scosi pe strazile marilor orase pentru a apara Mumia si „democratia” impotriva poporului. (!?!) De fapt, ca si in ’89, intentia evidenta e de a-l demoniza pe Trump astfel conferind legitimitate internationala unor alegeri fraudate si de a motiva suprimarea drepturilor constitutionale ale cetatenilor dupa modelul sovietic: „cine nu-i de acord cu mine, e impotriva poporului, mi-e dusman si trebuie redus la tacere” Ca e posibil si un mic razboi civil, n-ar constitui o imposibilitate luind in consideratie faptul ca 75 de milioane se simt furati. Si pentru ca paranoia sa de-a in clocot, capitala e complet blocata si militarii sunt verificati ca nu cumva sa fie simpatizanti ai lui Trump.

In incheiere renunt la … incheiere. Asa ca, alla prossima!

Read Full Post »

Serviciile noastre secrete

Filmul pe care tocmai l-am terminat de vizionat se numeste „Where is the old hag to break her hand?” In traducere, „Unde-i baba sa-i rup laba?” Va anunt, la modul cel mai serios, ca asta a fost o gluma introductiva. E adevarat ca nu e de actualitate ca, de exemplu „Dupa alegerile trucate din US, Romania afirma ca e pregatita sa primeasca refugiati americani”, dar fiind vorba de violenta, am considerat-o mult mai oportuna in deschiderea acestui post.

Si acum cuprinsul. „Bad Blood” e un serial de care nu te poti dezlipi. Eu m-am dezlipit cu greu, dar numai dupa ce s-a terminat ultimul episod. Si nu ca ar fi fost vreun Coppola sau Zeffirelli, dar e palpitant, ca toate ecranizarile despre mafie si mafioti. Iar atractia era cu atit mai mare cu cit era vorba despre mafia canadiana despre care nu vorbeste nimeni si asta pentru ca, se pare, e infiltrata in intreaga societate canadiana. Dracu stia? Ca daca as fi stiut, m-as fi comportat mult mai elegant cu constructorul italian care mi-a ridicat casa, pentru ca, din cite spune filmul, constructiile sunt controlate de familiile de mafioti. Dar na, or mai fi si italieni neafiliati, ca altfel cred ca as fi fost invitat sa-mi bag mintile-n cap si sa-mi inghit interventiile verbale. Nu toate, doar apostrofarile.

Tot filmul ne invata ca Montrealul este un punct nodal in traficul de droguri al Americii de Nord, cam ca Simeria. Cu precizarea ca Simeria e nod de cale ferata. Punct nodal pentru ca de aici era si mai este distribuita marfa venita de la esos productores latinos, in toata America de Nord. Pe linga familia Rizzuto, care te duce cu mintea mai degraba la orez, decit la droguri, si care detinea monopolul acestui trafic, mai sunt si alte „asociatii” de binefacere prin imprastiere, care traficheaza cocaina columbiana si mexicana mai abitir decit se importa zaharul cubanez.

Dupa cum se poate observa, nu comentez firul evenimentelor, nedorind sa va stric placearea de a-l cauta si urmari pe Netflix, dar nici nu pot sa-mi tin degetele legate cind aflu chestii palpitante. Una dintre chestii ar fi si faptul ca o tara din America de Sud, cunoscuta mai mult din cauza de cutremure, cupru si fotbal, Chile, a fost cea mai tare producatoare de cocaina, cindva. Nu stiu ce s-a ales din aceasta faima, dar bag seama ca a palit, facind loc altor Columbii si Bolivii sa puna mina pe manufacurarea stimulentilor respectivi.

Dar revenind la antica noastra Canada, am ramas placut impresionat de multitudinea crimelor mafiote despre care habar n-aveam pina sa mi le aduca la cunostinta Bad Blood-ul. Chiar ma intrebam si nu de putine ori, care ar fi motivul pentru care oamenii de pe aici sunt mindri ca sunt canadieni. Acum am aflat si daca tot am aflat, de azi inainte ma voi mindri si eu, ca pe bune, nu-i putin lucru sa fii cea mai tare tara din America. Chiar daca si numai in servicii secrete de trafic.

Read Full Post »

Vreti s-o punem de-un film?

Unul modern, din …  ’48. Bai ce film! Simplu si fara batai de cap. Da’ ce vrajeli, ce golanii, ce curvasareala! Pai noi eram mici copii pe linga ce babardeli se petreceau prin Evul Mediu. Dar ca sa fiu corect fata de cititori, trebuie sa amintesc ca povestea e o fictiune, desi toti ne-am fi dorit un fapt real pentru ca am eu asa o convingere ca realitatea batea fictiunea, in privinta sexului, la vremea respectiva. Ba chiar si acum.

„Don Juan” Asa se numeste filmul, in care Don Juan era intrupat de unul din Don Juan-ii Hollywood-ului de la acea vreme, Errol Flynn. O potriveala mai buna nu cred ca ni s-ar fi putut oferi. E adevarat ca nici Tyrone Power nu era mai prejos, doar ca era casatorit mai tot timpul, desi nu cu aceeasi sotie. Insa lui Errol i se cam dusese buhul de afemeiat, de Don Juan, asa ca era cam greu sa nu-l nominalizezi.

 

 

 

 

 

Vreti sa va spun actiunea? Nu? Bine, v-o spun.

Bai, arata Flynn asta ca daca eram gagica si daca m-as fi nascut pe la 1900 si ceva, sigur l-as fi facut. Nu-mi scapa nici detinut. Da’ sa trec la Don Juan. Avea asta o vrajeala, de le ametea si pe regine, nu doar pe piesele de zi cu zi care-i rasareau in cale. De fapt, la inceputul filmului il arata catarindu-se ca Romeo pe-o iedera, in balconul unei curtezane cu care dorea sa si-o traga. Dar ca sa vezi fatalitate, vine barbatul aleia, inopinat, si-l lasa nerefulat. Dar plecind el de la acea babardeala esuata, impreuna cu un fel de Sancho Panza, e oprit de garzile englezesti care-l confunda cu unul care urma s-o ia de nevasta pe fata unui barosan britisoi din zona. Asa ca, ajunge insotit de garda respectiva la palatul cu pricina. Cind il vede printesa, sau ce draci era aia, se unda toata, desi facuse figuri ca ea nu se marita cu un necunoscut, bla, bla, bla. Dar nu-si iau ei bine limba-n gura, ca pac, apare adevaratul ginerica. Un nasol. Si uite asa ajunge impostorul Juan, legat fedeles, la ambasada Spaniei din Anglia pentru a fi expulzat in Spania ma-sii.

Ajuns acasa, si pentru ca facuse Spania de cacat, e primit de regele Phillip III, care era un idiot, si de nevasta-sa (Viveca Lindfors), regina Margareta, care era de pus cu ambele picioare pe umeri. Buna rau!  E si regina, na, ca femeia, de cum il vede, o si apuca mincarimile. Poate, doar poate, s-o fi apucat mincarimile mai mult din cauza reputatiei, dar in mod sigur si datorita aspectului sexos al lui Juan. Asta pe linga faptul ca regele era si dobitoc si urit ca un cur plat. Dar cum nu se putea scarpina de fata cu barbatu-sau si cu intreaga Curte, amina activitatea respectiva. Totusi, in loc sa-l bage la zdup, il pune responsabil cu trainuirea tinerilor iberici in arta duelului. Pare-mi-se i se facuse mila de el. Sau de ea, ca asta n-am reusit sa-nteleg din film.

Bai si unde nu s-aduna cirduri de gagigi doar sa priveasca antrenamentele, dar nu pentru antrenamente, de care li se cam rupea, ci pentru a se uda la rindul lor, privindu-l pe Juan. Ba surori, ba mame, ba verisoare, ba cunostinte ale elevilor. Pina la urma, sora unuia care dorea sa si-o ia, isi ia mai intii inima-n dinti si-i spune lui Juan sa-i aduca evantaiul acasa. Evantai lasat la misto, pe-o canapea, ca bag sama nu-l uita pentru prima data.

Juan se duce, ca avea el asa un fel de-a fi care nu-i permitea sa refuze. Dar ca sa vezi coincidenta si de data asta e prins de viitorul sot al asteia si iar ramine sa-si traga un dus rece pentru a-si stavili arsurile subabdominale. Numai ca asazisa aventura, trece din gura-n gura, amarind fara masura, acea inima calda, dar dura. Adica a reginei, care era leoarca de indragostita, dar fiind regina nu-si permitea slabiciuni sentimentale. Altfel spus, era intre ciocan si nicovala. Ciocanul fiind al lui Juan.

Dar vai, si Juanul se-ndragostise de regina si i-ar fi pus-o. Motiv pentru care-i declara dragostea. Dar ea, desi cu vanitatea de femeie stind sa-i plesneasca, il apostrofeaza ca o regina ce era. El saracutul, descumpanit de atitudinea ei, se bosunfla. Dar aflind ca un acolit de-al regelui, vrea s-o puna de un coup d’etat, sare la bataie cu elevii lui si-i salveaza, pe rege si regina.

Regina, si mai uda decit la prima intrevedere, nu mai rezista si-i declara ca e fleasca dupa el. Dar el, cu gindul la tarisoara lui, o roaga printre sughituri sa-l lase sa plece pentru ca Spania era mai importanta decit babardeala lor. Si cum ea, ca femeia, ii propusese s-o tunda impreuna, el, ca barbat, isi da seama ca tara va ramine pe mina idiotului de rege, chestie pe care el n-o putea accepta, nici futut. Ma rog, asa vine vorba, ca-n film n-am detectat sa fi fost vreunul pe invers. E si ea, adica regina, se uda instantaneu si la ochi, dar isi da seama ca e inca regina si il elibereaza din functia de trainer intrucit Juan ii promite ca se va calugari, din punct de vedere sexual.

E si nu pleaca el bine, impreuna cu servitorul lui (cum altfel?), ca si apare la o rascruce o caleasca din care rasare o figura senzuala care-l intreaba si mai senzual care-i drumul spre Madrid. E si el, electrocutat instantaneu, se ia dupa caleasca, desi promisese acea abstinenta indelungata, dar pe care a uitat-o pentru ca n-ai cum sa te pui contra senzualitatii feminine.

The End.

Read Full Post »

Cu ce te dai si unde?

Unde, e treaba ta, dar daca-ti plac parfumurile, in general, si Charlize in special, ( culmea ar fi sa nu-ti placa) fa bine si acorda-ti o sansa.  Nu la mine, la psi

***

Read Full Post »

Sirbu

Daca v-ati gindit la tatal Dacianei, sotia fatalaului national, v-ati inselat. Titlul se refera la Djokovic, cel care tocmai a mai cistigat un Australian Open.

Mie-mi place baietasul asta de pe vremea cind nu era inca VIP si nu din cauza de tenis, ci din cauza de origine. Nu stiu cum, dar dupa bombardamentele ordonate de amantul Monicai Lewinski asupra cimitirelor sirbesti, natia aia mi-a devenit deosebit de draga.

Ba mai mult, tin minte ca Novak a luat cindva pozitie fata de acel genocid ordonat de Casa Alba, in urma extazului creat de blow job-ul Monicai.

Asa ca, tipu-mi place si tinind cont ca am dedicat un post finalei feminine, m-am gindit ca ar fi discriminatoriu daca n-as baga unul si cu finala masculilor.

Ei bine, ceea ce vreau sa spun e ca tacaneala e pe alocuri spectaculoasa, dar nu inteleg de ce s-au schimbat regulile jocului pe bitum, sau ce-o fi cimentul pe care se joaca. Inainte vreme, cind Stan Smith si Bjon Borg erau nasii lui Nastase, atit pe iarba cit si pe bitum se juca serva-voleu. Acum s-a ajuns sa se joace ca pe zgura, cu tacaneli interminabile. De ce, nu stiu, dar stiu ca daca tot o tacanesti, tacaneste-o in lung de linie si in crosuri, n-o tacani pe directia adversarului, ca atunci meciul aduce a antrenament.

In fine, marea majoritate a meciului s-a jucat dupa cum am mentionat, asteptind fiecare ca adversarul s-o dea-n plasa sau dupa ciori. Ceea ce s-a si intimplat. E totusi foarte adevarat ca Murray, in primul si al doilea set, mi s-a parut a fi  al’ mai periculos, dintre cei doi, poate de accea seturile respective s-au decis la tie break.

Ce m-a surprins insa neplacut a fost teatrul, scurt, jucat de Djokovic. Ce rost au avut miscarile alea de cal impiedicat, nu stiu, pentru ca, sincer, n-au impresionat pe nimeni. Chestia cu opozabilul s-a vazut c-a fost reala, dar sa te dai lovit cind nu-ti merge si sanatos cind iti intra, mi se pare de prost gust.

Ce m-a mai surprins la meciul de duminica, a fost si caderea lui Andy dupa setul doi. Asta ca sa nu mai spun ca in ultimul a facut figuratie. Dar asta cel putin are o scuza, venind dupa o operatie la spate, de care totusi n-a facut caz, asa cum a facut sirbul de imaginarul lui disconfort pediatric.

Una peste alta, a fost o finala cu de toate si cu un rezultat previzibil, dar nu una de care sa-mi amintesc si miine.

Read Full Post »

Fiara si vita-njunghiata

E vorba, dupa cum bine v-ati dat seama, de finala Australian Open dintre Williams si Sharapova.

Inainte vreme, finalele feminine se jucau intre femei. Acum se joaca intre barbati, ca astea numai femei nu sunt. E foarte adevarat ca exista si unele exceptii, ca de pilda Sharapova, dar numai in ceea ce priveste aspectul, in rest, sunt convins ca un Rod Lever n-ar fi facut fata loviturilor ei, nici de dreapta, nici de rever si cu atit mai putin celor de serviciu.

Dar daca Sharapova e exceptia, in privinta aspectului, Williams e regula. Sincer va spun, eu n-am vazut o femeie mai barbat ca asta. Si asta pe linga faptul ca nu ma refer doar la forta, ci si la aspect. Bai frate, are asta un spate si niste hartane de te ia groaza. Basca curul care cintareste cit toata Sharapova. Si asta n-o spun pentru ca mi-as fi rupt vreun dinte-n curul ei, da daca cineva crede ca e simplu sa-l muti de colo-colo si sa-l si alergi, se inseala amarnic. Asta e si motivul pentru care se deplaseaza ca melcul de gradina, intre ghemuri. Isi conseva energia necesara pentru a termina meciul in picioare.

In privinta Sharapovei, lucrurile sunt mult mai simple in ce priveste deplasarea. Ea e lenta intre jocuri nu pentru a conserva, ci pentru a enerva si deconcentra adversarele. Probabil ca din acelasi motiv rage ca vaca la fiecare lovitura.

Ca mie ragetele ei mi se par a fi o lipsa de fair play, e una, dar ca federatia internationala de tenis admite atmosfera asta de abator pe terenurile de tenis, mi se pare de domeniul absurdului. Ca mai icnesti din cind in cind, e normal, dar s-o faci in halul in care o face Sharapova, e de Cartea Junglei. Si din aceasta cauza ma vad fortat sa urmaresc aceste meciuri „animalice” in liniste, cu sonorul dat pe „mute”

In fine, referitor la meci in sine, in afara unor zvicniri de orgoliu in al doilea set, meciul a fost la discretia monstrului. Ba mai mult, tactica Sharapovei de a exagera pauza dintre servicii i-a permis Serenei sa-si traga sufletul, greu incercat de citeva scurte sprinturi. Chiar nu pricep de ce Maria n-a scurtat acele pauze si de ce n-a jucat-o pe Serena din stinga-n dreapta si cu alternari frecvente a mingiilor lungi cu stopurile la fileu. S-a vazut doar ca de cite ori a facut-o, a fost cistigatoare, plus ca a gifiit-o pe Serena de sa-i sara plaminii pe gura.

In rest, o simbata normala, in care Chelsea a jucat de tot rahatul, reusind totusi un egal cu City.

 

Read Full Post »

Profetia lu’ Taras Bulba

Dupa cum se vede, rusii incearca din rasputeri sa-i „ajute” pe ukrainieni sa le devina vasali. De fapt ajutorul asta constituie o profetie de prin secolul XIX la care ma voi referi in cele ce urmeaza, ca nu prea am la ce altceva sa ma refer.

Il mai tineti mine pe cazacu’ lui Gogol? Taras Bulba, ala care avea doi baieti si au “plecat toti trei deodata, la tabara”, ca la cazaci daca nu te duceai la lupticica, nu pupai pasarica (cazacii i-or fi spunind altfel, dar cum nu sunt cazac, de unde dracu sa stiu?).

Ma rog, fac ei rost de-o batalie impotriva polonilor, care intre noi fie vorba, erau niste labe fara cuvint si care se apucasera sa casapeasca crestini ortodoxi, in cirdasie cu alte labe, dar mult mai circumcise. In replica, cazacii, razboinici inca de la nastere, s-apuca mai intii de circumcis circumcisi. Cum ei executau aceasta circumcizie la nivelul capului cu kippah, putini au fost cei ce-au reusit sa-i supravietuiasca. Dupa ce au terminat cu “poporul ales” de pe Don, cazacii au incercat sa le-o dea in mina si labelor de poloni, incercuind cetatea Dubno, care mustea de nobilime. Andriy, al mai putin cazac la cap dintre fii lui Taras, descopera ca dupa ziduri se afla, moarta de foame, polaka de care se amorezase cind era student la Kiev si pe care n-o uitase, asa cum nu uitam nici noi de Closca cu Puii de Aur care e ferecata tot pe la Kiev. Un fel de Romeo si Julieta in varianta cazaca.

Anyway, in sufletul lui Andriy se duc batalii mai crincene ca cele de la portile cetatii. Gindurile bune ziceau “uit-o!”. Gindurile rele ziceau “fute-o!” E si in timp ce gindurile i se certau in cap, el profita de-o clipa de neatentie si intra, pe pitici, in cetate. Dar vezi ca ajuns inauntru cetatii, in loc sa-si bage putulica-n ea de polaka si-a bagat-o-n ea de cazacie. Drept pentru care, cind iese el in fruntea polonezilor, ca Walesa in fruntea grevistilor, sa de-a piept cu cazacii lu’ tac-sau, Taras il atrage-ntr-o padure si i-o trage de-l satura de relatii sexuale anti cazace si de viata pe Planeta Albastra. Ma rog, pina la urma, polonezii reusesc sa-i arda pe cazaci si sa-l ia ostatec pe Ostap, celalalt fiu al lui Taras.

Cind se trezeste din lesinul in care cazuse, Bulba ramine bulbucat de minie, aflind ca al doilea fiu i-a fost luat prizonier. Dar  cu ajutorul evreilor care scapasera de casapeala, ajunge la timp, in Varsovia, sa-l vada pe fiu-sau tras pe roata. Amarit si vai de el, Taras se ritornereaza in Ucraina lui natala, sa-si continue lupta cu polacii, ca oricum altceva nu stia sa faca. Problema e ca astia-l prind si pe el si-l bat in cuie p-un pom caruia ii dau putin foc. E si cum se perpelea el asa, ii sfiriie prin cap ideea sa-si indemne semenii sa nu abandoneze lupta, prevazindu-le ajutor substantial din partea rusilor. Si i-au ajutat rusii, de le-a iesit pe ochi si inca ii mai ajuta, dupa cum se vede.

FIN

Ecranizarea acestei nuvele a fost realizata prin ’62, cu concursul cazacilor Tony Curtis, Yul Brynner si Perry Lopez. Si daca n-aveti ce face in urmatoarele doua ore, urmariti filmul, desi eu v-as recomanda nuvela care e mai altfel, mai ce v-am povestit eu.

Read Full Post »

Un film fluierat

Nu stiu daca s-a observat, dar filmele romanesti sunt premiate numai daca au ca tema nenorocirile sistemului social romanesc. Occidentul apreciaza numai autocritica est europeana. Tot ce e de bine, trebuie sa vina musai de la vest. Dar cum noi avem un talent deosebit de-a ne face pres, nu-i de mirare ca suntem apreciati. Asa ca atunci cind se vorbeste de festivaluri de film, premii romanesti si covoare rosii, noi suntem covorul.

Am vazut un film. Un film romanesc, premiat, prost si cu un titlu de neretinut „Eu daca vreau sa fluier, fluier”  De fapt asta e unul dintre filmele profunde, pline de sensuri, de simboluri, cu un dialog bogat care a constat in vreo 400 de cuvinte, max, dintre care 380 au fost organe genitale si acte sexuale bucale, anale si necrofile. In rest s-a tacut. S-a tacut in draci si-n dusmanie. S-a tacut si s-a stat, asa, in cur si cu ochii-n bec. De fapt si eu stateam la fel, nepricepind cine, de ce si cui. Dar pentru a fi cit se poate de riguros, tacerea, cu toata simbolistica ei bogata, era intrerupta ocazional de cite un „futu-ti mortii ma-tii” sau de citeva rinduri de palmele receptionate de  personajul principal.

In fine, n-o fi avut dialog, ca na, o fi fost scenaristul ragusit, dar montarea , montarea a fost magistrala! Doua incaperi dezolante si un cimp. Ba stai ca daca-mi fortez putin memoria, paca mai dau si de-o poarta de tabla. Tabla vopsita, nu galvanizata. Tabla de 3 si doua dube cu mascati. Cam asta a fost filmul.

In ce priveste actiunea, a fost mai mult trascedentala, intrucit se medita des si indelungat. Iat-o:

El era in pirnaie, in timp ce  ma-sa era curva. Asta a spus-o el, nu eu. Ea, ma-sa, tocmai se-ntorsese de la produs, din Italia. El avea 18 ani si avea grija de frati-sau, pe care ma-sa dorea sa-l duca cu ea la spaghetti si pizza. El se-mpotriveste si, dupa cum spuneam, o face curva. Ea il plesneste aprobator de vreo patru ori.  In fine, la un moment dat, in timpul unei evaluari a detinutilor, palmuitului ii sare mustarul, o sechestreaza pe o evaluatoare si cere sa-i fie adusa „italianca” careia-i propune fara ocolisuri si dulcegarii inutile:  ” sa nu-l iei pe frati-miu cu tine; jura-te pe mormintu ma-tii  si zi sa te usuci ca ea” . Aia, adica ma-sa, se jura si el pleaca la o cafea cu ostateca pe care o tinea dragastos in brate, amenintind-o ca-i ia gitul cu un ciob dintr-un geam spart. De fapt, astuia i se scurgeau ochii dupa tipesa asta si poate si alte secretii ascunse camerelor de luat vederi, ca doar d-asta a invitat-o la cafea. Ea era una stearsa, insipida, incolora, fara gust, fara miros si care era considerata frumoasa, in film, si actrita, in viata de zi cu zi, desi tot rolul ei a fost sa stea cuminte, cu ciobu-n git. Ajunsi la cafea, el trage doua gituri si pleaca sa se predea celor doua dube care l-au dus la dracu cu carti.

In concluzie, n-am tras nicio concluzie, doar ca acum inteleg de ce spun unii: cine are, sa-i traiasca, cine nu, sa nu-si doreasca.

Read Full Post »

Haley, micuta cometa

                    Tot o cometa, dar de dimensiuni mult mai mici decit celebra Halley, Haley Reinhart a ridicat juriul in picioare, aseara la American Idol. House of the Rising Sun, a capatat noi valente in interpretarea sexoasei Haley. Modulatiile vocale, originalitatea  si dezinvoltura cu care cinta, au zapacit intreaga audienta si pe buna dreptate. Sper ca si ce-i din fata televizoarelor s-o voteze, pentru ca, pe bune, tipeza e, fara discutie, intre primii trei ai acestei competitii.  De fapt, nu se poate spune ca pustoaica, 21 de ani, a picat chiar din cer, ca orice cometa, intrucit a facut colegiul de jazz, a participat la festivalul de jazz de la Montreux si cinta impreuna cu Midnight, grupul parintilor, muzicieni si ei, rock-uri de prin 60-70. Iata muzica celor de la The Animals, in interpretarea micutei comete, de care, in mod sigur, vom auzi multi ani de acum in colo.

                    Iat-o si cu alte bucati cintate in faze anterioare ale competitiei

Read Full Post »

Paraliticul si Paralizanta

                    Sa dea dracu-n preferintele americanilor si-n idolii p#!ii pe care si-i aleg! Dixi! 

                    In competitia de anul asta, al concursului American Idol, e unu’ Paul, care printre ceilalti competitori, e exact ca o ceapa degerata  pe un tort de ciocolata. Baietasul asta n-are voce nici cit un melc stilcit, dar e mentinut de pustoaice cordite in competitie, in pofida celorlalti care, din toate punctele de vedere,  ar putea usor sa urineze pe el, metaforic vorbind. Culmea timpelii s-a produs in seara asta, cind una dintre favorite, a fost eliminata, melcul supravietuind inca o saptamina. Adica elimini idola si pastrezi idiotul. Bai, adica dupa ce ca arata ca o fringhie uda innodata la un capat, dupa ce ca are voce de tircovnic calcat pe oua, se mai si misca pe scena ca pacientii cu probleme locomotorii. Ia priviti Paraliticul si Paralizanta si dati si voi un verdict, ca mie-mi venea sa sparg teveul de draci ce mi-am facut. Realizind insa ca-i al meu, am renuntat.

Paul, Paraliticul

Pia Paralizanta



Cit de orb si de surd trebuie sa fii sa-l alegi pe infloratul asta?

***

Read Full Post »