Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Noiembrie 2017


by papa

 

Pe-afara prafuie de zor, albind cu fulgi,

si iarba si asfaltul

si-un ger din cer,

nascut pe-un clar de Luna,

se zbenguie prin crengi cu vinturi din inaltul.

Eu, ratacind, absent, pe siruri de cuvinte,

incerc in van a le-ntelege  rostul

si-mi irosesc tot timpul ce-a mai ramas din … azi,

citind, dar fara sa pricep, si nu ca fac pe prostul.

Dar vai!

Cind terminai un rind, sarind, sa-ncep un altul,

clipind indelungat din pleoape,

alunecai pe-o vorba,

cam cum cadea si Bernstein,

cu degetul pe clape.

Citindu-l iar si iar, pina tirziu in noapte,

cuvintul imi paru,

ca gindu-ascuns de-amanti, intr-un ocean de soapte.

Contrariat de vorba, o ridicai de jos.

Era nelinistita, fragila, ca un viers,

si tainica, imi pare,

dar si cu forta-n miez.

Citind-o, recitind-o,

citind-o tot mai mult,

m-am resemnat la gindul, c-as putea s-o patrund.

Si vezi, de aceea poate, eu as fi aruncat-o,

absent, cum spun, facind-o ghemotoc,

dar neapartinindu-mi, am cam abandonat-o,

decis s-o las in plata autorului

si sa-o asez, in capul rindului, la loc.

Caci toti avem o viata, pe lume, cum-necum,

iar vietile, in viata, la cos nu se arunca

si chiar de-s diferite, au numitor comun,

caci toate vin si pleaca,

cu totul, fara resturi,

iar intre „vin” si „pleaca” cladim din suferinte,

din pasiuni aprinse, stradanii si putinte,

multimi de-ntortocheate si stranii arabescuri.

*

Si multi poate se-ntreaba, „bine, dar la ce bun

cind stim ca se pierd toate, doar numitoarele ramin?”

*

Acele arabescuri, sunt nevoit s-o spun,

sunt mult mai importante,

decit eternul, deocamdata, numitor comun?

***

 

Anunțuri

Read Full Post »


Bizar titlu! N’est-ce pas? Dar stati sa vedeti!

Ce i-o fi venit sa incorporeze movul ala, nu stiu. Ce stiu e ca gasisem o poza a unui tablou si i-am dat-o sa mi-l picteze, ca era el mai arhitect decit mine. Pe linga atuul asta, mai avea, al dracu, mina formata pe pensula, ochii pe colorit si mintea pe creatie. Si, dupa cum se vede, l-a pictat, numai ca originalul era pe nuante de alb, negru si intre.

De fapt idea lui a fost buna, pentru ca mi-as fi dorit o pata de culoare care sa rupa-ntr-un fel lipsa cromaticii. Oare albul si negru sunt considerate culori sau doar lumina si-ntuneric? Nu stiu, dar ce stiu e ca griul si negrul se folosesc in draci la exteriorul caselor moderne. Ba chiar si la interioare, ceea ce nu-mi displace, daca exista pe undeva si un rosu, un albastru, …. un ceva care sa-ti aminteasca de viata, ca griul si negrul prea sunt moarte rau.

Orhidea am primit-o, nu eu, sotia, si pentru ca, din intimplare, culoarea se regasea in tablou, am mutat vaza care arata exact ca masuta si am bagat exotica la-naintare ca mi s-a parul o coordonare inedita de culori intre o planta, vie, si un tablou, mort.

SONY DSC

Read Full Post »


Boieri dumneavoastra, va mai aduceti aminte de Evul Mediu? Nu, cum asa? V-ati nascut ceva mai tirziu? Mmmda, pare logic. Dar daca n-ati avut sansa sau nesansa sa va nasteti acum vreo 4-500 de ani, ati avut in schimp posibilitatea sa cititi despre petrecerile boieresti si regesti din acele vremuri. Petreceri la care se aciuiau tot felul de trubaduri sau menestreli, saltimbangi si alti artisti ai acelor timpuri.

Ei bine, performantele respective erau, in general, rasplatite cu cite o ciozvirta de vinat si-un pocal cu vin. Si asta pentru ca menestrelii, actorii, saltimbangii erau considerati parte a servitorimii, a vulgului iar meseriile lor erau considerate degradante pentru aristrocatii de atunci. De fapt femeile care prestau muncile respective erau considerate femei de consumatie, pentru ca doar alea se pretau la astfele de „imoralitati”. Ma rog, in privinta asta nu cred ca s-au schimbat foarte multe, dar ce s-a schimbat, e faptul ca incepind cu secolul XX, artistii, in general, au devenit parte integranta a aristocratiei, ajungind sa cistige pe o muzica, pe un film, pe un tablou sau mai stiu eu pe ce, cam cit cistiga unul din multime in cinci vieti. Paradoxul constind in faptul ca multimea-i finanteaza.

Deci, daca acum citeva sute de ani arta se facea de placere, din convingere si pe te miri ce, ascultati-l pe Aldea, daca in mine n-aveti incredere, astazi se face pe bani. De fapt pe roabe de bani.

Si ma intreb, cum o fi corect sa spui, „vai de ei!” sau „vai de noi!”? Nu ca ar fi cineva de compatimit in toata povestea asta, dar ma intreb cam ce mecanisme au declansat aceasta modificare a mentalitatii de grup fata de artisti in general. Cum s-a ajuns de la „vai de ei!” la „vai de noi!”?

In fine, ca artistii si sportivii de notorietate fac milioane, nu-i vina lor si nici macar meritul. Daca poporu-i plateste regeste, de ce-ar trai ca menestrelii de odinioara? Pai nu?

 

Read Full Post »


 

 

Varianta 1

Ca sa-i demonstrezi iubirea si ca esti manierat,

Invit-o la film, la teatru, la cite un ceai dansant.

Dar de vrei s-o dai pe spate, ca doar d-asta te dai crai,

S-o inviti fara tagada intr-o seara la Fu Thai.

Varianta 2

Dupa ore de vrajeala,

Daca doamna nu-i vrajita,

Povestindu-ti in nestire,

O criza de-apendicita,

Fii subtil, nu bolovan

S-o lasi balta si s-o tai.

Mai baga-i de stele, Luna

Si invit-o la Fu Thai.

Read Full Post »


 

 

by papa

Umbre

Parul ii ninge, ochii ii ploua

Iar trupu-i vibreaza lovit de furtuni,

Se-ascunde in umbre, se-ascunde de sine,

Privindu-si tacerea

Cu ochii-i nebuni.

*

Azi e durere, miine, iertare.

Umbra ei trece, pasindu-i pe piept,

Acolo-i durerea, durerea mortala

Si-n mintea-i muncita,

Asta nu-i drept.

*

Cui sa se plinga, cine s-asculte?

In ropotul ploii cuvintele-i mor,

Doar gindul ii arde, gindind la o umbra

Fugita din viata-i

Ucisa de dor.

***

Read Full Post »

Onorata Instanta … (2)


Onorata Instanta, am inaintat acest recurs din urmatoarele considerente:

Sergentul Bowe Bergdahl din armata american a dezertat in 2009 si retinut de talibaii afgani pentru 5 ani. O trupa de interventii a fost trimisa sa-l caute nestiindu-se ca a dezertat. Sase membrii ai acelui comando au murit in acea actiune de cautare si salvare a nenorocitului dezertor. Se banuieste de asemenea ca dezertorul a ciripit Talibanilor cam tot ce stia. Pentru a-l putea recupera pe dezertor, Obama a eliberat la schimb cinci teroristi. Acum doua zile a avut loc procesul si stupoare totala, judecatorul l-a achitat pe motiv ca a suferit destul in timpul prizonieratului.

Onorata instanta, luind in consideratie gravitatea faptei, faptul ca sectrete militare au fost divulgate inamicului si nu in ultimul rind, ca din cauza dezertorului au murit sese militari americani, inaintam recurs solicitam inchisoare pe viata.

Read Full Post »


Va propun o … propunere. Hai sa presupunem ca voi sunteti toti, jurati. E, si eu, care sunt procurorul de caz, va prezint o situatie, reala, din cele care se petrec pe lumea asta, iar voi, bazat numai pe ce ati aflat de la stiri, trebuie sa dati verdictul? As spune c-ar fi interesant. Dar va trebui sa va justificati decizia. Ca altfel n-ar avea farmec. Asa ca:

Onorata instanta, acuzatul Sayfullo Saipov, din Uzbekistan, cu rezidenta americana a comis in mod voluntar 8 crime, intrind cu masina pe banda pentru biciclisti, ranind in acelsi atac alte 11 persoane nevinovate. Crima a fost facuta, dupa spusele acuzatului, in numele lui Allah si a Statului Islamic. Mentionez ca inculpatul isi recunoaste fapta si se declara mindru de crimele comise.

Propunem pedeapsa capitala.

Read Full Post »

Older Posts »