Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘guvern’


And that’s the real question. Si nu, nu e vorba de Companie, ca pe aia am futut-o deja. Asta dupa ce ma futuse ea pe mine timp de 21 de anisori. Hm, cred ca-i chestie de reciprocitate sau mai bine spus, actiune si reactiune. Da, dar acum e vorba de guvern si de taxele lui cocosabile. E, pe astea cum sa le fentez? Ca daca te lasi pe mina lor, astia te fac zdrente cu un 40%. N-au scrupule. Sunt necrutatori. Si nu c-as fi rasist, dar sa dea dracu-n ei de indieni, ca astia-s vatafii Canadei. Astia ori sunt taximetristi, ori lucreaza pentru Guvern, vedea-i-as barbieriti si fara turbane! La ele nu ma refer ca sa nu se creada ca sunt si misogin, desi cind le vad cu belciuge in nas, bulina-n frunte si palmele pictate, ma cam cuprinde un dor de duca. Asta ca sa nu mai amintesc accentul cu care vorbesc si care e inconfundabil de idiot.

Dar sa revin. Astazi ma-ntilnesc cu my financial adviser care sigur imi va spune sa bag o roaba de bani in RRSP, un plan de retirement. Asta si pentru ca aici pensia e o suma modica din care nu mori, dar nici nu traiesti. Supravietuiesti, in cel mai fericit caz. Deci, RRSP-ul e un mod smecheresc, dar necesar, inventat de guvern, de a-ti folosi banii scutindu-te, in schimb, de taxele aferente sumei respective. Scutit my foot. Ca tot platesti, dupa ce te pensionezi, dar functie de cit scoti si de scos, scoti cit ti se spune, nu o faci de capul tau, ca esti tu GBR (Gigi Buze Reci). De fapt aici nu mai sunt sigur. Adica daca vreau sa-i scot pe toti intr-o singura transa, oare se poate? S-o fi putind, dracu sa-i ia, dar iar te rupe-n doua la taxe. Oricum ai da-o, ei vor cadea in picioare si tu in cap, ca d-asta-i guvern si tu palmas.

Realitatea e ca nici nu sunt vreun ala priceput la ascuns bani. Cred ca sunt nepermis de cinstit, desi, dupa cum se vede, ma trage ata la furtisaguri. Mai rau e ca nu stiu sa le execut. Si ma refer la furtisaguri serioase, nu la gainarii cu concedii medicale, ca pe alea le-am invatat inca din scoala generala. Ca, vedeti voi, asta ne lipseste, o forma de invatamint in care sa inveti sa furi in spiritul legii. Si poate ca pe unii-i va mira dorinta mea de a fura guvernul, dar daca socotesti cam cit te fura el pe tine, de-a lungul vietii, furtul tau poate parea o joaca nevinovata de copil. Cel putin eu asa il consider, dar cum spuneam, din pacate, e un joc pe care nu-l cunosc, desi mi-as dori.

Dar pina atunci, dupa cum se vede, oricum ai da-o, tot peste prajit te numesti. Asa ca intrebarea n-ar mai fi cea din titlu ci „cum sa fac sa nu ma fuck-a astia prea rau?” Si cred ca pina la urma voi lua drumul RRSP-ului, desi e o vrajeala penala, dar nu si-n ochii Codului Penal, ci doar in mintea mea, a cotizantului.

Reclame

Read Full Post »


Nu, n-am intilnit-o pe Udrea la Monaco si nici pe Videanu. De fapt nici nu-mi doream si ca sa fiu sincer, nici nu e mare brinza de acea „localitate” care se afla de sute de ani la cheremul Grimaldilor, un alt gen de udre si videni. Da, Monaco, un lindicut de-a lungul marii, e interesant, dar consider ca numai pentru un sejour. E adevarat ca-i scump, ca-i plin de rusi parveniti, de yahturi, de fete generoase si pretentioase,  de masini paralizante, ca e curat si cu o criminalitate apropiata de zero absolut, ca e cladit pe stinci si ca se revarsa-n mare, dar in niciun caz nu e vreun Paris si nici vreun Las Vegas. Iar in afara portului in care ancoreaza miliardele produse de petrolul arab si de sudoarea mujicului rus, singura atractie majora poate fi considerata Piata Casino-ului cu Hotel de Paris, ale carui preturi iti ingheata singele-n vena si Cafe de Paris, unde se aduna protipendada vizitatoare, ca localnicii n-ar avea niciun motiv s-o faca. Ar mai fi totusi un alt interes major, dar e anual si se numeste Formula 1. Ei bine, aceasta cursa este considerata un fel de zeu sacru al acestui Principat. Toti iti vorbesc despre ea si nu e lipsit de interes faptul ca in dreptul celebrului  „ac de par” a fost construit hotelul Fairmont, unde o camera ajunge la 20.000E pe noapte in perioada cursei. De fapt, nu numai Fairmont-ul crapa de bunastare in acea perioada a anului, ci intregul „clitoris” freamata sub greutatea placuta a euroilor care se revarsa generos din toate conturile mapamondului.

Un alt punct de atractie sau mai bine spus, atragator, unde seara de seara poti admira zeci de perechi de picioare, prea lungi petru minusculele fustite si zecile de perchi de sini gata sa plesneasca decolteurile deja plesnite, este Cafe Llorca. Aceasta cafenea-restaurant este cocotata pe Grimaldi Forum si deschisa spre Mediterana.  De fapt vis-a-vis, la Le Bouchon, mincam zilnic, asa ca eram la curent cu toate picioarele care luau liftul spre Llorca. Ca se duceau acolo si nu in alta parte, am aflat-o luind si noi liftul spre inaltimi de citeva ori, pentru o cafea, un coctaile si o ceasca de high life. Nu cred, desi sunt sigur, ca am mai vazut alta cafenea care sa aibe la fiecare masuta de pe terasa, baldachim si candelabru, asa cum puteti observa in poza de mai jos.

Altfel,  ce-ar mai fi de spus? Cannes-ul, atit cit l-am vazut, mi s-a parut mult mai tare si mai atractiv decit Monaco, chiar si in privinta luxului si a boutique-urilor intinse de-a lungul Boulvard de la Croisette. Ei, dar ce mi-a placut cel mai mult si mai mult in aceasta vacanta monegasca, a fost Eze, Gourdon, St Paul de Vence si Grimaud. Pitorescul primelor doua este de un farmec indescriptibil. Construite din piatra, in virful stincilor, cu stradute strimte si intrari minuscule, cu obloane colorate si magazinele la toate parterele, cu bistrouri cochete si multicolore si cu privelistea vailor din jurul lor, aceste locuri iti incinta ochiul, sufletul si simtul estetic. Nu spun ca mi-as dori sa locuiesc vreodata in astfel de vizuini, dar vizitarea lor o gasesc ca pe o delectare inedita si absoluta. In ce priveste  St Paul de Vence, particularitatea consta in faptul ca este cel mai medieval loc pe care l-am vizitat si care e plin de  expozitii de arta, cu vinzare. Iar Grimaud, este o Venetie artificiala in miniatura, unde merita sa-ti petreci citeva ore bune la un lunch, un espresso si o plimbare.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Un fel de dezamagire a acestei vacante a fost insa St. Tropez-ul, asta daca elimin Romania din socoteala finala. Cum spun, St Tropez-ul ma asteptam sa fie un fel de „wow!!!” si n-a fost. Pot spune cu mina pe… orice-mi cade-n mina, ca St Tropez-ul frantujilor este mult, dar mult de tot, sub nivelul Capri-ului italienesc. Poate ca ar fi mai exact sa spun ca nici nu sufera comparatie. Dar de, e posibil ca eu sa ma fi asteptat la mai mult, tinind cont de faima capatata inca de pe vremea jandarmului Funes si a sexoasei BB, care cumparindu-si oarece proprietati prin partea locului, a stimulat boom-ul imobiliarelor santropiste (asa s-o fi spunind?) din acele vremuri. In orice caz, acest colt de Azur nu l-as recomanda nici boicotistilor basisti, if you know what I mean.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

N-as vrea totusi sa las impresia ca am fost dezamagit de Monaco in sine, dar nici n-as putea spune ca imi arde buza sa ma intorc, desi tot ce am vazut a fost interesant iar cazarea excelenta la Le Meridien, un hotel pe care-l recomand pentru serviciile ireprosabile, pentru micul dejun foarte bine asortat si numai cu lucruri proaspete, pentru plaja proprie, artificiala bineinteles, ca mai toate plajele sudului stincos al Frantei si pentru restaurantul si terasa unde te puteai delecta cu o cina stilata in linistea albastra a Mediteranei.

E si uite asa, din aproape-n aproape, ajungem si la Romania, unde contrar asteptarilor, n-am fost arestat si nici macar chestionat pentru vehementa posturilor mele. Sigur ca sunt o persoana neinsemnata, care nu prezinta un risc pentru gioarsele basiste, dar vazind ca blogul mi-e vizitat de oaresce botoxista de UE, nu va ascund ca gindul respectiv m-a strafulgerat, la aterizare. Mai apoi, vazind reactia anglo-italo-austriaca si autoincriminarea idioatei cu breton si mai macoveinianca de felul ei, mi-am dat seama ca Basescului i s-a poruncit si pus in vedere ca nu va mai exista un alt suport la o eventuala noua „abatere” si ca next time around se va da democratia jos din podul in care au sechestrat-o lusitano-luxemburghezii, caz in care el ar zbura, ne mai fiind nici ales si nici numit. Asta nu inseamna ca slugile lui nu actioneaza in continuare spre a-i netezi sederea la Cotroceni, dar pe aia-i roade Ponta, nu opinia publica de care s-a ocupat deja Barroso si Reding. Pentru alegerile din decembrie strategia malefica a Basecului si a bandei lui de tilhari s-a schimbat.  Avind in vedere faptul ca nu mai pot controla electoratul, pierdut ireversibil, iar boicotul nu-i mai ajuta, vor incerca sa controleze votul, ca in aceasta privinta au o experienta bogata, fiind specializati cu totii in fals si furt. Dar asta n-o pot face decit daca-l stirpesc pe Ponta, pentru a-si „organiza” singuri si in liniste realegerea majoritatilor necesare unui totalitarism stalinist. Dupa cum am mai spus-o, Guvernul e acum tinta lor suprema si nu cred ca vor avea somn pina nu-l vor indeparta. Nu sunt sigur ca va fi posibil, dar sunt sigur ca daca va exista o sansa, oricit de mica si oricit de ilegala si mirsava, Ponta va fi out.

Si inca ceva. In Romania am ramas absolut stupefiat de faptul ca inca mai exista vreo doua milioane de oameni care-l sustin pe nenorocitul numit de straini in fruntea tarii. Este de neconceput, cel putin pentru mine, cum un asemenea gunoi moral, social si in definitiv, uman, poate sa mai aibe simpatizanti. Nu voi intelege niciodata cum un traficant ordinar, un instigator fara scrupule, un anti-roman, un denaturat, un dezaxat, un mizerabil, un imoral, un infractor, un anticrist poate atrage simpatia oamenilor, inclusiv a celor cu frica de Barosan (cind spun Barosan, nu ma refer la Barroso, ci la Dumnezeu). Motivul pentru care am invocat aceasta „frica de Dumnezeu” o explic prin faptul ca am intilnit credinciosi care sa-l simpatizeze pe acest Iuda si asta mi s-a parut culmea ipocriziei omenesti. Nu m-ar mira sa apara si un banc pe tema asta.

Degeaba incearca saracul Ghisa sa destupe capul multora, mai  politicieni sau mai putin, acele capete se pare ca vor ramine ferecate pe mai departe in bezna absurdului sau in lumina interesului propriu si de aceea spuneam in titlu  ca  „mi-a si ajuns”.

In postul urmator, doar poze din Monaco si Provence

Read Full Post »


                    Nu, nu e doar un joc de cuvinte. E un siaj. Ei da, o dira lasata de Boc-ul guvernamental  si corabia lui avariata, pe cale sa se scufunde. Veti spune ca Boc nu-i capitan. Pai nu e, dar daca matelotul prezidential e zdrobit de acea licoare fermecata doldora de grade, Boc a ramas sa scoata castana incinsa din foc, cu mintea-i goala. Altfel spus, sa scoata tara din criza, pentru ca pe matelot n-are cum sa-l scoata din alcoolemia lui proverbiala, nici daca-l leaga de catarg. In concluzie, tara e in picaj liber. Colac peste pupaza, acest Boc, dobitoc, incearca redresarea cu un manej intreg de dobitoace, de parca ar conduce Arca lui Noe, nu o tara si o natiune.

                   Dar sa ne intoarcem la Bac. Situatia de fapt, e ca de la ultimul Bac incoace, toata lumea a ajuns la apogeul indignarii din cauza rezultatelor, spun ei, dezastruoase. E foarte adevarat ca ne confruntam cu o oarece penurie de absolventi si de aceea, poate, toata lumea a dat-o pe statistici, calcule, previziuni, dar n-am auzit pe nimeni sa spuna si lucrurilor pe nume. Adica, in ce consta diferenta grosolana intre generatiile precedente si cea actuala? Ca in fond, generatia parintilor este imprimanta generatiei actuale de bacalaureanti. Oare aveau generatiile precedente mai multi absolventi de Bacalaureat? Ei si? Ce draci de semnificatie poate avea acest procentaj, atita timp cit absolventii de universitati ai acelei generatii duc acum tara de ripa, cu tupeu si nonsalanta? De pilda, Boc. Pai asta nu-i licentiat? Ba este si cu toate astea, atirna ca un liliac de tavanul guvernului, luind decizii cu capu-n jos sau de-a-ncurulea. De ce ne trebuiesc, atit de mult, absolventi de Bac ca Boc? Care-i diferenta intre un mafiot cu studii superioare si unul fara de ele? Care-i diferenta intre ce face Boc si ce face un Borcea sau un Becali?

                    De ce se ignora oare puterea exemplului? V-ati intrebat cita scoala au VIP-urile la un loc? In marea lor majoritate sunt oameni fara bacalaureat sau cu el luat pe bani, pe copiat sau pe „hop, top, hai ti-o-ndop”.  Si atunci va intreb, ce asteptati de la noua generatie? Sa fie geniala? Pai cum si de ce? Ce va face sa credeti ca pot scapa de acest virtej vicios, inotind contra sensului?

                    Nu cumva la baza esecului la Bac, sta esecul lui Boc, care-i in raport direct cu esecul electoratului in alegeri? Ce a facut actualul guvern pentru institutia invatamintului romanesc, care a ajuns o cosmelie nenorocita? Poateee…canci? Dar pe astia din conducere, cine i-a ales acum sase ani? Im mod sigur, nu elevii dintr-a sasea, care acum pica Bac-ul pe capete? Conducerea actuala, in frunte cu exponentii ei sunt repetenti in privinta invatamintului si, de fapt, in toate privintele. Pentru ei, imbunatatirea invatamintului consta in maghiarizarea lui si nimic altceva.

                    O alta cauza fundamentala, e ca intreaga mass media romaneasca e aservita si propulseaza numai agramati si inculti, ale caror averi, tite si figuri, invers proportionale cu numarul de diplome, frizeaza logica si bunul simt. In acelasi timp, ingineri, doctori si profesori, fac greve si se jelesc de mama focului, pe la toate forurile incompetente ale acestei tari, sperind ca vor gasi intelegerea vreunui titrat cu functie. Culmea ironiei este ca la mai multa intelegere se pot astepta de la unul ca Becali, decit de la vreun erudit din Senat, ales de ei sa-i reprezinte. Si atunci va intreb, ce sa-i motiveze pe copiii si adolescentii de astazi, bogatia, puterea si incultura sau saracia, diplomele si somajul? Onestitatea si nevoia sau coruptia si bunastarea? Care exemplu sa-l urmeze-n viata si din ce motive?

                    Mai tineti minte lozinca: „Invata mama, s-ajungi si tu cineva in viata!” Pai cum credeti c-ar suna acelasi indemn, actualizat? Poate : „invata mama, s-ajungi si tu un amarit in viata!” ? Credeti c-ar mai avea acelasi efect?  Lozincile perimate ale trecutului au ramas undeva in urma. Realitatea e ca si atunci erau la fel de artificiale, exprimind mai mult o normalitate dorita, decit una existenta. Cam cum te-ar privi copilul cind tu, inginer sarac, (expresia cred ca a devenit pleonasm), i-ai spune, aratindu-i-o pe Bianca sau pe Moni, „cine are carte, are parte”? Sau si mai si,  pe parlamentarul european, Gigi? Dar daca ati vrea sa-i formati copilului, caracterul, i-ati putea da ca exemplu un Boc sau un Videanu? Sau poate pe Udrea, Eba sau Basescu? Veti spune ca fiecare clasa sociala-si are vreascurile ei, dar problema e ca, in societatea actuala, daca nu esti vreasc, n-ai ce cauta in livada bunastarii. Nu cumva rezultatele Bac-ului se aliniaza rezultatelor Guvernului, Presedentiei, Parlamentului si in general, intregului sistem?  Si atunci ma intreb, cit de surprinzatoare pot fi rezultatele Bac-ului, cind rezultatele Boc-ului sunt dezastroase?

Read Full Post »


                    Daca discriminarea este o actiune antisociala, dupa cum o definesc lingvistii, un fel de bau-bau al societatii moderne, de ce e aplicata cu sirg de mai toate guvernele lumii? De ce adica oamenii nu au aceleasi drepturi si indatoriri, indiferent de venituri, asa cum prevad constitutiile? De ce,  unul care si-a rupt cotele prin diverse universitati, a reusit sa-si deschida un business cu truda, stres si risc, cistigind acum de la sase cifre-n sus, pe an, trebuie sa plateasca in taxe, un procent de, sa zicem, 50% din venit, iar aia care si-au petrecut viata fara mari batai de cap, sau au frecat-o pur si simplu, sunt taxati cu, sa zicem, 25%? Se spune ca taxarea e functie de venit. Bine, bine, dar suma va fi oricum disproportionata din cauza diferentei de venit, de ce trebuie sa fie si procentajul?  Care este ratiunea? Este vreuna? O justificare penibila este ”pentru ca asa e echitabil” Echitabil pentru cine? Pentru Marx si Engels? Pai adica ce nu-i echitabil daca toti am fi taxati cu acelasi procentaj? Ca ala cu multi bani, a invatat, a riscat, a muncit si inca mai munceste intr-un permanent stres, 14 de ore pe zi, zi de zi, iar in multe cazuri, asigura locuri de munca si altora.  Nu e firesc ca asta sa cistige mult mai mult? De ce trebuie penalizat pentru succesul in viata? De ce trebuie demotivat numai si numai pentru ca a avut vointa, a fost intreprinzator si si-a asumat riscuri?  Adica unde-i echitatea in faptul ca cel ce cistiga  25k, plateste 6k in taxe,  iar cel care cistiga 100k, adica de patru ori mai mult, plateste de opt ori mai mult in taxe, adica 50k ? Iar daca mai luam in calcul faptul ca celui cu 100k nu i se platesc orele suplimentare, ajungem cam la acelasi salariu orar. 

                    Pai daca asa e normal sa fie, desi mie mi se pare a fi aberant si discriminatoriu, de ce produsele au acelasi pret indiferent cine le cumpara? Cistigi 100k sau doar 25k, pe an, piinea tot $3 dollari este. Taxele pe care le platesti, la cumparare sau vinzare, sunt aceleasi indiferent de venitul pe care-l ai. Asigurarile iti percep aceleasi procentaje pe lucrurile asigurate indiferent daca faci milioane sau doar zeci de mii. Casele, masinile, excursiile, benzina, caldura, spitalizarea, medicamentele, operatiile, spectacolele, pina si curvele, nu te costa functie de venitul clientului. Nici macar dobinda la banca nu este diferentiata functie de citi gologani incasezi pe luna. Cu alte cuvinte, numai statului ii e ingaduit sa fure. Iar intrebarea nu e de ce platesc unii mai putin, ci de ce platesca altii mai mult! Si cica nu-i frumos sa discriminezi. Pai daca nu-i frumos,  de ce sunt discriminati cei care cistiga mai mult, ca doar nu beneficiaza de servicii mai eficiente si mai prompte, de scoli publice mai bune, de o imfrastructura de mai buna calitate, de-o politie mai vigilenta, de-o armata mai bine dotata si in fine, de guverne si parlamente mai competente? Poate ma insel, desi nu cred, dar asta se numeste furt calificat, chiar daca e in spiritul legii, ceea ce constituie un imens paradox. Legea e facuta sa apere furtul care e impotriva legii. Tare!  Si atunci, cine-s hotii? Aha, cei pe care-i alegem. Ii alegem sa ce? Sa ne fure. E, hai ca devine de-a dreptu’ palpitant!

Read Full Post »


Seful Pitic al Gulivernului fantoma va ureaza   

Happy Halloween cu Bocnitori! Boc, Boc!

Am urmarit si eu, ca tot romanul,  Antena 3 si transmisiunile in direct, cu unul mic cu cap de rect. Piata Constitutiei (singura Constitutie notabila a tarii) era plina la refuz cu muritori de foame. Unii, demonstranti, altii, politisti, dar toti dusmani de moarte ai triumviratului puterii actuale, presedentie, executiv, legislativ. Intrucit Constitutia a ajuns curva ieftina a unui matelot statut, cu mintea scaldata-n rom, strigatele ei deznadajduite se pierd in gemetele generale ale abuzatilor intregii corabii. Noua dictatura dimboviteana isi continua marsul despotic, ignorind orice forma de protest, fie ca-i vorba de demonstratiile zecilor de mii de oameni, fie ca e vorba de milioanele de semnaturi adunate in zeci de doasare. Nu sunt PSD-ist, nu sunt PNL-ist si nici macar maghiar nem vannak, dar pe despotul asta imputit si cu nume pe masura, l-as trimite sa munceasca in una din minele care stau sa cada. Dar nu singur. Pe Boc l-as pune sa impinga vagonetii, ministrei Udrea i-as da picamarul, ca e cunoscatoare si l-ar aprecia, iar pe parlamentari i-as pune sa darime structura de rezistenta a galeriilor in care se afla. Ah, era s-o uit tocmai pe europarlamentara de fi-sa. E, pe asta as pune-o sa ma serveasca la masa, apoi pe masa si dupa aceea sub masa. Sau invers, ca de cind si-a umflat botul, nici nu sti unde s-o futi mai intii? In sfirsit, fac eu haz de necaz, dar problema e ca romanii au ramas pe mai departe sa-si Boceasca soarta.

Read Full Post »