Cazul Marica

Nu va alarmati, nu e vorba de vreo noua declinare, ca nu de inventii si inovatii gramaticale-mi arde mie acum, cind Romania e bintuita de infidelitate.

A propos, stiat ca exista femei care-si inseala barbatii? Dar de barbati care-si inseala sotiile? Nu stiati? E, aflati de la mine, asa cum am aflat si eu din Gazeta Sporturilor. Se pare ca adulterul a devenit sport de masa, nu doar de pat. Hm, mare grozavie!

Si tot acum am constatat , iar circotasii, care vor incerca sa improaste cu fecale gustul lui Marica, ar trebui sa bage la cap, ca amanta nu trebuie sa fie mai frumoasa. Tot din GSP am inteles ca suficient e sa fie … alta.

Dar cea mai mare grozavie nu e infidelitatea in sine, cit mai ales cel care a comis-o. Adica cine s-ar fi asteptat de la un fost fotbalist, care prin definitie este un exemplu de conduita morala si de virtute, sa se babardeasca cu sotia altuia?

Dar faradelegea savirsita a fost demascata de bravii si moralii lupi de presa care au preluat-o de la sotul infidelei surprinsa in fapt si demascata de acesta. Acum, la un an de la eveniment, cind ea s-a intors la al ei si cind el s-a intors la a lui, fiind iertati de parteneri care au dovedit prin gesturile lor ca sunt buni crestini, acum, zic, presa de scandal, numita GSP, a decis sa rascoleasca cacatul si sa-l ridice la rang de virus, facind-o pe Corona sa paleasca.

Si mi se pare absolut laudabil, ca ziaristi de bine, cu vasta experienta in adulter, sa infiereze acest fenomen de care ei insisi se fac vinovati. Este exact tipologia binecunoscuta a puscariasului care indeamna la corectitudine civica, a betivului care incurajeaza abstinenta, a drogatului care tine prelegeri impotriva consumului de droguri, s.a.m.d. Pai daca ei n-or fi experti in materie, atunci cine?

Cu toate astea, de retinut ar fi si apelativul, cu o semnificanta incarcatura morala, a lui Marica, adresat clasei politice. „Tradatorilor!” Ca tradatorul striga „tradatorii!” e firesc, ca doar si hotul striga „hotii!”, dar venita din gura unui fotbalist, ii amplifica semnificatia, extrapolind-o la scara nationala. Pentru ca, vedeti voi, una e sa tradezi un prieten, o nevasta si alta sa tradezi o intreaga tara de prieteni si neveste. MmmmDa!

Dar revenind la lupii moralisti din presa, astia n-au scrupule. Taie in carne vie, desi atit Marica, cit si doamnita Ana, s-au cait timp de un an de zile. Ca s-au cait, c-au facut fut sau s-au cait, c-au fost prinsi in flagrant, nu mai conteaza. Ce ramine e cainta. Suferinta de-a nu se mai putea babardi unul cu celalat si asta nu-i putin lucru cind esti rau de musca si rea de muscoi.

In incheiere as vrea sa va rog sa ne rugam impreuna pentru absolvirea pacatelor lor si pentru mai mult succes in cele viitoare. Amin!

 

Read Full Post »

Fascinatie

Ieri am purtat o discutie. Ei, da, o discutie. Va mirati de parca as fi purtat tanga. Discutie telefonica, se-ntelege. Si evident ca discutia a pornit de la Corona19, ca se poarta. Dar problema blenoragica nu e de unde a plecat discutia, ci unde-a ajuns. Ca de la Corona la China e doar un pas, iar de la China la zidul ei e doar pasul piticului.

Bun, deci, amicul, un fel de Marco Polo actualizat, a vizitat cam tot ce merita vizitat pe lumea asta. Nu cred c-a fost la Poli, da-n rest, a cam bintuit mai toate continentele. Revenind la China, mi-a spus cit de maret si de cel mai cel e zidul chinezesc. Zic, „bai, da’ piramidele le-ai vazut? Ce impresie ti-au lasat?” „Fascinante!” si mi-a descris in superlative structurile magalitice vizitate.

Bun, terminam de trecut in revista „minunile lumii” si cad pe ginduri. N-am cazut sa-mi rup vreun picior sau bazinul, dar suficient de tare ca sa-mi treaca oarece ginduri prin cap, mai ales ca tocmai vizionasem serialul „Marco Polo” despre Ögedei Khan, fiul lui Genghis Kahn. Si-mi zic: „ca sa vezi ce de-a-ncurulea e lumea asta!”

Ca daca ar fi sa asociezi imaginea in sine, pretului care s-a platit, in vieti omenesti, cred ca normal ar fi sa te podideasca plinsul sau macar melancolia, dar in niciun caz, admiratia. Numai la construirea zidului chinezesc se banuieste c-au murit in jur de 20-30 milioane de oameni. Adica, pentru a privi obiectiv aceste mega constructii, as spune ca e ca si cum ai vizita vreo mie de cimitire. Si aici bag sama ca e un alt mare paradox al omenirii.

Omul e fascinat de grandioasele constructii, dar il loveste piosenia cind viziteaza un cimitir. De ce? Pentru ca ce nu se vede se uita. Ce se vede, ramine si impresioneaza. Si in asta consta paradoxul, pentru ca in privinta religiei lucrurile stau taman pe dos.

In fine, cert e ca admiram rezultul sacrificiilor altora fara a le constientiza. Admiram regi si mari conducatori de osti si de imperii care, in fond, erau toti, dar absolut toti, criminali. Si nu doar criminali de drept comun. Multi s-au facut vinovati de genocid si cu toate astea ii invatam la istorie. Ba mai mult, majoritatea sunt considerati eroi in tarile de provenienta. Dar, vrem nu vrem, se pare ca acesti criminali au creat istoria si inca o creaza. Iar noi, plebea, ii veneram. Pentru ca, pina la urma, numele criminalului ramine, nu liota de victime anonime. Cite romane s-au scris despre acesti calai ai omeniri si cite despre victimile lor? Cite filme romantate le-au fost dedicate calailor, cite balade, cite poezi si ode li s-au inaltat? Pare de domeniul paranormalului. Nu-i asa? Sau poate e parte a normalitatii pe care nu numai c-o ignoram, dar nici macar n-o recunoastem? Greu de spus, dar nu si de gindit.

Si de aceea as concluziona, spunind sec, dar cuprinzator, fascinatia e rodul perceptiei, nu a gindirii. Iar noi ne fascinam pe noi, zilnic.

Dar ca sa vezi ca totusi exista o lege a compensatiei, Hong Kong-ul anunta ca Kim Jong Un a dat coltu. Ce sa zic? Fascinant! Daca n-o fi un alt fake news. L-o fi ajutat careva sau inima lui de fecale a decis sa indrepte lucrurile? S-or indrepta ele?

 

Read Full Post »

Breakfast Pascal

Ce-mi place mie la Breakfast-ul Pascal, e coloritul. Cromatica Pascala, venita dupa monotonia cromatica a iernii, e ca o binefacere pentru ochi, elevindu-mi buna dispozitie. Dar cam atit, ca in rest n-as spune ca e breakfast-ul meu preferat. De fapt, daca n-ar fi traditia, nu cred c-as minca vreodata combinatia asta careia-i cam lipseste gustul. Dar realitatea e ca daca-i traditie bisericeasca, nu poate fi decit austera, asa ca tac si-nghit incercind totusi si un personal touch.

Tot traditia mai spune ca brekfast-ul asta se serveste cind te intorci de la biserica. Problema e ca daca ar fi sa urmez traditia, nu l-as mai minca niciodata. Asta e si motivul pentru care l-am impins spre ore mai firesti breakfast-ului.

In privinta luminii, ce mi-e bricheta popii, ce mi-e bricheta mea? Asta una si a doua. Luminarii care sa-mi umple casa cu miros de funeral home, ii prefer becul, pentru ca la urma urmei, e vorba de lumina, simbolistica fiind irelevanta pentru mine.

De fapt, chestia cu lumina, ca multe alte rituri religioase, au proveniente pagine. Au fost doar adoptate de biserica dintr-o lipsa crunta de imaginatie si originalitate. Aztecii, dupa vreo lupta, omorau prizonierii, dar pastrau capeteniile. Si dupa ce le ofereau o cazare regala, condimentata si cu femei, timp de citeva saptamini, ii puneau pe o mare lespede de piatra si le deschideau pieptul, cam ca la operatiile pe cord. In interiorul toracelui aprindeau un foc. In acel moment, toate casele satului stingeau facliile care le luminau bordeiele.  Stafete aprindeau alte faclii din pieptul sacrificatului si imparteau lumina „proaspata” tuturor satenilor. Asa ca, vrajeala cu lumina sacra e doar un basm pe care-l tratez ca atare.

Dar sa revin la papa bun. Si pentru ca n-aveam drob, asa cum se obisnuieste, am inlocuit drobul cu prosciutto cotto, ca ce mi-e mielu, ce mi-e porcu? Tot animal. De fapt, pentru o mai mare varietate si pentru a fi in ton cu globalizarea, am propus si ceva somon afumat, un avocado si un fresh de grapefruit. N-a lipsit nici cafeau cea de toate zilele, ca nu se facea s-o sar tocmai la-naltare. In felul asta am mixat toate breakfast-urile Pascale, de la Cercul Polar si pina la Ecuator. Si n-as spune ca mi-a parut rau.

 

Read Full Post »

Prostia din capul Coronei

Parerea mea e ca aceasta dna Corona e proasta de-mpunge. Adica virusii astia chiar nu gindesc? Nu tin si ei o statistica, de unde sa traga oarece concluzii, ca tot omul? Adica, pentru o evaluare corecta a capacitatii mentale a acestui virus, punem problema care macina intreaga lume vie si-n special lumea bipeda. Aia dotata si cu gindire, ca doar nu ma refer la struti si canguri. Care e menirea individului oricarei specii pe Pamint? Iar raspunsul, firesc si fara echivoc, e „perpetuarea ei, a speciei”

Pai bine mai trogloditilor, daca asta va e menirea, asa cum ne e si noua (exceptind LGBT-urii care au alte meniri, numai de ei stiute si cu care se mindresc de nu-si mai incap in pielea …), atunci de ce actionati haotic, ca o banda de dobitoace care accepta de buna voie sa se sinucida, in loc sa procreeze cu intelepciune si sa supravietuiasca? De ce sunteti, bah, haplea? Futaciosilor! Pai voi sunteti aia cu mintea-n capul pulii, nu noi, barbatii, asa cum se afirma in mod eronat.

Ca ia s-o luam metodic si sa exemplificam ca poate asa pricepe si idiotul asta de virus. Adica daca eu, Papa, o pun c-o don’soara undeva, intr-un lift pentru doua persoane, pe la etajul 90 si ne apucam de proceeri repetate de nu mai avem loc in lift, nu s-ar chema ca suntem idioti? Ca, bai, virusilor, liftul e pentru doua persoane, cum spuneam, nu pentru o cireada-ntreaga. Si dupa citeva procreeri o sa cedeze si-o sa cada de-o sa ne ducem cu totii dracului.

Tot asa si cu voi, virusi idioti. Pai intrati in plamini, daca acolo va trage ata, inmultiti-va, dati-va dracu, dar cu simt de raspundere si discernamint. Ca daca va-mpuiati pina ne omoriti, ce cacat de perpetuarea speciei mai e aia, cind „Cenusa” va va prajii si pe voi, ca doar n-aveti patru coaie sa rezistati la 1000C. Si nici cirtite nu sunteti, sa va croiti drum prin pamint.

Da na, cui sa explici, pe cine sa convingi, cind astia, impreuna, n-au nici macar doua clase primare terminate? Si dupa ce ca-i proasta, Corona asta mai e si nesimtita. Pai bine, fa, dobitoaco, noi te primim in casa, te omenim cu ce avem mai bun prin faringe si plamini si tu ne bagi cutitul pe la spate? Lovi-te-ar gripa spaniola, sa te loveasca! Ca decit sa-ti faci natia de ris, mai bine te-ai sinucide inainte sa ne bati in poarta, ca oricum traiesti degeaba.

 

Read Full Post »

Melu

Cu pletele-mi riuri, curgindu-mi pe umeri, cu pieptul dezgolit si miinile goale, am rapus bestia mitologica.

Ma rog, sunt eu cam netuns, dar nu le poti numi chiar plete si nici pieptul nu-mi era dezgolit de frica sa nu racesc, taman acum cind zburda virusii prin oras. Miinile erau, cum spuneam, goale, dar bestia era doar un amarit de miel si ala pe jumatate, ca ce era sa fac cu el intreg. Dar oricum ar fi fost, introducerea, desi scurta, da bine la cautatorii de senzatii tari.

Cum spun, am luat miel, desi nu-mi prea venea mie sa intru prin magazine. Dar cum comanda a fost telefonica si cum am intrat, l-am insfacat, l-am platit si-am fugit, zic ca poate nu m-am atins de vreo corona, ca asta-i cam tot ce-mi lipseste, dar nici ca-mi doresc. Lumea va spune ca sunt paranoic si nu cred c-ar gresi foarte mult, dar mai bine paranoic decit parte din statistici.

Dul. Melu are fo sase kg. Fara cap. Si fara organe. Si asta pentru ca anul asta mi-am propus doar carcasa. Fara droburi, fara ochi beliti, privindu-ma din ciorba si fara limbi scoase din lipsa de maniere. Anul asta Pastii se vor compune din doua borsuri si doua pulpe rumenite.

La primul Paste am scapat de piciorul din fata si citeva ciosvirte. Iar weekend-ul asta voi executa pulpa din spate si alte citeva coaste si gituri scaldate-n bors. Dar cum am ramas doar doi la masa, Piratul fiind la casa lui iar musafirii la casele lor, mi-au mai ramas citeva cotletele pe care nu ma-ndur sa le dau cuptorului, sa-si bata joc de ele. P-astea le pastrez pentru niste dinner-uri mai sexoase.

Bun, deci animal am, asa ca ce-mi mai trebuie? Pai imi mai trebuie, si cum aici, ca ninge, ca nu ninge,  tot ger este, de unde leustean proaspat? Ala proaspat, mai la vara. Asa ca deocamdata o ard cu ala pe care l-am congelat. As avea si uscat, dar prefer congelatul, mumificatului.

Bors? Am si d-ala. La plic. Ca mi-a cumparat cineva, acum citiva ani, un litru de la Saveta de m-a luat o pintecaraie cumplita. Asa ca lichide servesc, dar numai distilate.

La oua am renuntat. Nu la ale mele, ca n-am inima aia. La alea rosii, ca am tot cautat prin arhive si n-am dat de vreo poza cu oua pe Golgotha. Cred eu ca si ouale alea erau tot de la miel, dar au fost gresit judecate de creatorii de traditii. Sau poate ca fuduliile nu dadeau bine-n contextul respectiv ca cine-a mai pomenit sa te duci la mort cu coaie? Si uite asa, cenzura le-o fi inlocuit pentru a evita eventualele bancuri care ar fi aparut in mod inevitabil.

In incheiere m-am gindit sa va urez un Paste Fericit si mai ales, cu miel si sanatate!

Read Full Post »

Da’ de mine cui ii pasa?

Ca pina la urma cam asta e-ntrebarea care se pune, mai ales in timpurile astea de rastriste. Ca ce fac medicii si guvernele lumi sunt doar pansamente. Ca atunci cind ti-ai ciobit un deget si i-ai bagat un bandaj cu ceva antibiotic. Si nu spun ca asta ar fi vreo munca-n zadar, nu, dar asta este o actiune reactiva. Care nu e rea, dar de preferat ar fi una preventiva.

Evident ca mai sunt rugile. Ruga de preintimpinare a unei imbolnaviri si rugile de vindecare a unei boli. In fine, ruga sau frectia la picior de lemn sunt cam una si aceeasi actiune curativa. Asa ca, lasindu-va in seama rugilor, puteti muri linistiti, dar cu luminare, ceea ce, sa recunoastem, este mare lucru. In cer, nu pe Pamint.

Si uite cum, din aproape-n aproape, ajungem la vaccin. Vaccin care e contestat de multi intrucit vaccinul in sine e un excitant. Inoculind o cantitate infima dintr-un anumit virus, forteaza sistemul imunitar sa produca anticorpi meniti a distruge acel virus. Pai bun, dar s-au intimplat numeroase accidente in care oameni vaccinati au murit. Pentru ca s-au facut erori, pentru ca fiecare organism raspunde in mod diferit vaccinarilor sau pentru ca virusul avea o radacina diferita, suferind vreo mutatie neprevazuta.

Pe de alta parte, cu vaccinarile astea repetate se va ajunge in situatia in care nu vei putea calatori daca nu ai dovada vaccinului X,Y sau Z. Sau nu poti intra la un spectacol sau meci sau chiar in magazine. Paranoia molimelor va deveni din ce in ce mai pregnanta pe masura ce populatia globului va creste. Si, dupa cum se vede, creste, neica, nu se-ncurca. Ne-mpuiem ca sobolanii. Asta e si motivul pentru care mincam tot ce misca.

Si atunci ce e de facut? Pentru ca va spun, oricit te-ai feri, virusul il poti lua totusi si asta pentru ca o fereala absoluta nu exista. Pai singura solutie, as zice, e sa ne fortificam sistemul imunitar. Ca ala e cam sigurul caruia-i pasa de noi. Restu sunt baliverne de aburit creduli. Si cum aud ca Vitamina C executa astfele de fortificari, am dat-o pe lamii si orice altceva care contine aceasta vitamina. In special, fructe.

E adevarat ca fortificarea asta poate cauza alte neajunsuri, dar daca vraciul de familie apreciaza ca ai liber la C, arde-o! Nu sta pe ginduri. Iar daca produsele respective sunt scumpe, ia direct Vitamina din farmacii. De fapt aud ca si Vitamina D ar fi necesara, mai ales pe timpul iernii cind nu prea-ti da mina si termometrul sa-ti expui goliciunea trupului la soare. Si poate c-or mai fi si alte modalitati de fortificare a sistemului imunitar, dar eu numai de astea am aflat.

Asa ca, in concluzie, decit s-asteptam vaccinari si ventilatii, mai bine ne unflam cu vitamine. Pe cale naturala ar fi ideal, dar nici pe alte cai nu poate fi mai rau decit virusarile.

Eu cam asta fac, cu atit mai mult cu cit am intrat in categoria de virsta preferata de virusi. Ca am asa o presimtire ca daca nu m-ajut eu, asteptind ajutoare de la forurile superioare sau inferioare, e posibil sa dau coltul si tare n-as vrea, deocamdata, atita timp cit inca mai am planuri de viitor.

Read Full Post »

Balada Vioritza

Inca una cu aceleasi personaje disparute si gata. Dar pentru ca o aveam deja scrisa, ca si pe precedenta, am decis sa le las sa vada lumina tiparului, ca doar nu le-am scris ca sa mi le citesc singur, inainte de culcare.

Balada Vioritza,

by papa

Pe-un picior de plai,

Aiurea-n tramvai,

Dragnea se jeleste

Si apoi rosteste:

“Manole, Manole,

Mestere Manole,

Gialatii ma stringe,

Rozeta mi-o fringe”

Dar isi zise-n barba:

“Vai cit sunt de laba!”

Incurcind balada,

Findca-l durea noada.

(Injura, gindeste

Si reia de la “rosteste”)

“Viorita laie,

 Cu blana balaie

Si minte de oaie,

Cu curul cit bena

Si uda ca Sena,

Daca esti birsana,

Fii si nazdravana,

Da putin din mierla,

Scoate-ma din gherla!

……………………………….

In ast timp, tot dind din gura

Vio o punea de-o tura

In Moldova, pe centura.

Cracanata ca o roaba,

Pe o bicicleta alba,

Clipind des din gene false,

Pe o fata ci-o pudrase,

Palida si-ntr-un capod

Cam ca la Madame Tussaud.

Si atunci trecu o boare,

Uite-asa, din intimplare,

Racorind-o-ntre picioare,

Aducind din departare

 Jalea lui Liviu cea mare.

Viorita-l auzi

Si asa ii glasui:

“Liviule eu sunt pe pista,

Mi-a intrat si saua-n pizda,

Si de n-as fi fost tradata,

Zau te-as scoate de indata,

Dar cei ce-mi lingeau ieri blana,

Acum o ling pe Turcana.

‘Nalta, slaba si sub freza,

Cu ochi mici de mongoleza,

Botoxata, operata,

Retusata si-ajustata,

In taior si balonzaid

E un fel de Chucky’s bride.

Dar a dracu, iarba rea,

Mi-a tras-o unde durea.

In pozitii si putere,

In ciordeli si ministere.

M-a facut, strimba-i-as mutra,

Mai rau ca in Kama Sutra.

Si acum la mierla mea,

Nu mai trage nimenea.

Nu mai e ca in trecut,

Cind aveam pe cin’ sa fut.

Acum si-au votat guvern,

(Lovi-i-ar durerea-n stern!),

Si-am ramas, in mortii ma-tii,

Cu un Hitler si un Horti.

C-ai fost prost si idiot

Si-ai luat-o pe toata-n bot,

Iar eu, singurica cuc,

Nici nu stiu pe un’ s-apuc.

Ca acum mare cioban,

A ajuns “romanul” Orban.

Machedoni, unguri si nemti,

Toti otrepe si dementi,

Se dau azi cei mai romani

Si spun ca ar fi mai buni,

Ca n-aveau, de mine, loc,

(Pupa-mi-ar mierla in cioc!)

Sa duca tara spre vest,

Ca acolo e “the best”

Si ti-o spun sa-ntelegi bine,

As fute, dar n-am pe cine,

Nici Partidul nu m-asculta,

Multi spunind ca as fi tuta.

Prevad c-o sa fut coceni,

De n-ajung la Cotroceni.

Si nu c-ar fi prima oara,

Ca doar stii, sunt de la tara,

Dar, sa mor, ma roade-o pizma,

Ca cica nu am carizma,

Si nici minte de Turcana,

Care-acum se da cocoana.

Dar sa stii, de m-or alege,

N-o sa mai tin cont de lege

Si-o sa-mi vars toata otrava,

Trimitind in dube, pleava,

Linga tine, la Jilava.

-Viorita laie,

Laie, buci de paie,

De un timp incoace

Gura nu-ti mai tace,

Muia, nu-ti mai place,

Ori esti bolnavioara,

Sarmana mioara?

-Mindrutule bace,

Imi place, nu-mi place,

Nu prea am ce face

Si –ntelege, daca poti,

Eu nu fut minoritati

Si ti-o spun, ca pentru noi,

Am intrat in turul doi.

…………………………………..

Dar din pat, de la Palat,

Inca beat si-abea sculat,

Dup-o scurta laba,

Klaus o intreaba:

-Dancila, Dancila,

Ce-oi vrea, fa, vreo vila,

La munte-n padure

Unde-s fragi si mure

Si conuri mature?

-Stapine, stapine

Cu mine-ai fost ciine,

Ai ales Turcana,

Ca-i atirna blana,

De mine, ca-s rasa,

Nu prea iti mai pasa.

Vrei pilozitati

Si-o banda de hoti.

Ai bagat la gherla

Mindrete de perla

Care a furat,

E adevarat,

Cit a fost lasat,

Dar s-a si lasat,

Cind a fost saltat.

Dupa cum te stiu,

Esti cam bulangiu,

Ai ciordit pe rupte,

Vrute si nevrute,

Al dracului sas,

Ce mi-a mai ramas,

Doar sa ne-ntilnim,

Lumea s-o mintim,

Ambii, la un loc,

S-o punem de-un troc!

-Vioritza laie,

Cu fata de oaie

Si cur de mamaie,

Ai cam luat-o-n mina

C-asta nu e stina

Sa te crezi stapina.

N-am ce sa discut,

E clar, te-am futut.

Si nu doar pe tine,

Ca nu dadea bine,

Si desi-s eu mut,

Am zis sa v-ajut,

Sa vedeti cum e,

“Muie PSD!”

Vioritza tuna,

Se-ntorce nebuna

Si din coarne suna,

Dar in Kiseleff

Toti erau la chef,

Alegind alt sef.

Cine sa auda

O oaie zaluda

Ce se credea sacra

Desi era acra

Fiind „oaia cea neagra”?

 

 

 

 

 

 

 

Read Full Post »

Balada iepei platinate

In pauza blogareasca autoimpusa am mai scris cite ceva, pe ici, pe colo. Si desi nu mai e de actualitate, da’ foarte deloc, le pun, ca daca mai vorbesc de corona, sigur ma-mbolnavesc. E ca bancul ala „Cred c-am timpit. Dupa ce-am iesit din dus m-am spalat pe miini” Asa ca zic sa ne mai ridem pe seama Vioritzei. Cum care?

Balada iepei platinate

by papa

A fost odata, ca-n povesti,

(Nici n-ai vrea sa-ti amintesti)

A fost un om, un calaret,

Intr-un loc cu mult nutret,

Ce-avea o iapa, iapa lui,

Pe care-o calarea haihui,

Pina spre fruntea statului.

Pe el Dragnea il chema,

Om al dracu, de belea

Si desi nu prea-i placea,

A numit-o prim-ministra

Fiinca n-avea alta pi…sta.

*

Iapa balaie,

Tavalita prin paie.

Buna la nimica,

Numita, Veorica.

Aleasa pe mita,

Ea fiind si timpita,

Mustind de erori,

Made in Rosiori.

Da, da-n capitala,

Iapa se credea fatala,

Fiind linsa in ceasca,

De o-ntreaga gasca,

Cu apucaturi de sluga,

Ce vor doar sa suga.

*

Vazind-o ca-i gisca,

Liviu se ofusca,

Gelozia-l usca,

Findca-i rea de musca.

Zvonul umbla-n plen,

Ca “spelbul Eugen,

Ministru ad hoc,

I-o cam da la cioc,

Fiind satul de laba

Si de a lui baba”

*

Liviu in pirnaie,

O suna din baie,

„Bine fa, eu sunt corect

Iar tu mi te frigi in rect?

Te-am numit prim-ministreasa,

Ti-am dat masa, ti-am dat casa,

Ti-am dat functii de prajit,

Si acum te doare-n clit?

Ti-am dat Bruxelle, ti-am dat tara

Si tu-ncerci sa-ti rupi zabala?”

*

Auzind, de la palat,

Veorica-a nechezat:

“Liviule nu fi tiran,

Ca nu-s Udrea lui Traian.

Care-asa cum se numea,

Era uda, era rea!”

Dar fiindu-i devotata,

Vio se … muie pe data,

Nu in minte, ci in gura,

Ca era cam nesatula

Si cum era uda toata,

Iata ce-i sopti din balta:

„Liviulet de ce esti rau?

Eugen nu-i doar al tau,

Si iti spun, e o-ncintare

Cind ma linge-ntre picioare,

Caci cum tu nu-mi esti aproape,

Ma trec fel si fel de ape.

De n-ar fi, cind nu esti tu,

Guvernu-ntreg l-as … iu, iu, iu ”

*

„Veorico, draga mea,

Imi faci viata si mai grea,

Te-am adus din Rosiori,

In Partid de infractori,

Ca mi-am zis: facem tandem,

Sa le-o tragem si sa bem

Si-a iesit cacat cu mot,

Tu o proasta, eu un hot.

Dar nu d-asta-s suparat,

Insa, stii, m-au penetrat,

Gialati multi, vreo douazeci,

Mi-au facut gaoaza beci.

Si mustata-i barbierita,

Cica-i aspra si-i irita”

*

“Liviulet, mustata ta,

Inca-o simt pe … undeva

Si desi ma arde focul,

Am decis sa iti iau locul,

Si ti-o spun, imi pare rau,

Stiindu-te la bulau,

Dar mi-am zis: “si-acum ce fac?

N-o sa pling un prostanac”,

Si m-am apucat zimbind,

Sa dau iama in partid.

Ai tai sunt in tocatoare,

Ca lumea-mi cerea schimbare,

Iar apoi, urmindu-ti planu’,

L-am futut pe Tericeanu.

Urmatorul ar fi Klaus

Care-ti spun, si-o trage-n anus

Cu Trump si cu Melania,

Sa-l aleaga Romania.

Carmen, ca la ea-n siloz,

Era-nfipta-n pantofi roz

Si c-o rochie albastra,

(Ca sa vezi cit e de proasta!),

Evocind-o pe Monica,

Clinton, sperma si muica.

*

Si-nfirsit ti-o spun pe bune,

Ai fost bou, mai da-te-n spume!

Si de-ajung eu Presedinte,

Tu vei sta din nou cuminte,

Tot la gherla, pasa-mi-te,

Ca sa-ti fie rau, ca-i bine,

Fiindca-i bine de la mine

Si-o sa am grija sa stai,

Nu un an, ci la multi ani!

*

Dar acum te pup si plec,

C-am ramas cu ochii-n bec,

Si sa vezi cu cita ura,

Mi-au dat-o cu totii-n gura,

Sustinindu-si motiunea,

Ca asa le-a cerut lumea,

Si doar eu, nu stiu de ce,

Am luat “Muie PSD!”

Iar apoi m-au avortat

Si din jilt si din palat.

Si acum mutul de Klaus

O sa vrea sa-l pup pe falus,

Da’ sa stii ca ma tin doamna,

Si-o sa-l pun, tirziu, in toamna,

De-oi ajunge Presedinte.

Sa ma linga-n alea … sfinte.

Read Full Post »

Fuck corona virus!

Let’s have some fun pe seama coronei. Si in acest scop, propunerea mea este urmatoarea:

Fie c-ati mai scris, ori ba, postati o intimplare cu o boala molipsitoare pe care ati avut-o. Trebuie sa fie funny, ca altfel ce chichirez ar avea? Asa ca daca ati mai scris despre ea, reactualizati-o, asa cum fac si eu. Si nu uitati sa puneti aici un link pentru ca toti cititorii s-o acceseze.

Si o sa incep eu, care-le in timpul stagiului militar, lovil-ar toate bolile lumesti, am pus-o de-o hepatita. Epinemica, se-ntelege, ca doar am spus ca trebuie sa fie contagioasa.

Deci, iat-o pe-a mea:

Dupa ani lungi de liceu, Papa intra la facultate din prima, dupa cum spuneam in F.U.T. 1. Aoleu! Si acum ce fac? Armata! Bine, bine, dar unde ? Pilele intra in functiune. Ne hotarim pe Tirgoviste, la transmisiuni. Ma prezint la comisariat, care era chiar linga discoteca Universitas, pe Schitu Magureanu si unde aflu cu stupoare ca Tirgovistea si-a schimbat numele in Botosani. Botosani ? Ce dracu-i aia ? Tara ? Lagar de concentrare ?  Pina sa aflu,  ma si trezesc inghesuit intr-un vagon, gonind in noapte spre necunoscut. Ma simteam evreu. Aha, deci asa ajung 80 de bucuresteni in ”vizita” la dracu-n praznic. Botosaniul, l-am gasit mai tirziu pe harta, e o urbe, dar nu ca oricare alta. Aceasta urbe atirna gratios, de Cercul Polar de Nord. Si chiar daca nu de Cerc, tot frig era. Da’ frig neica, de-ti ingheata respiratia in drum spre plamini. Urmarile, aveam sa le aflu cit de curind.

In armata, primul lucru a fost sa-mi trag un planton shimbul doi. Ei m-au lasat sa aleg, dar cum 1 si 3 erau ocupate, l-am ales pe 2. Asa ca in toiul noptii ma trezeste #1. Ma imbrac cum o fi si-mi trag niste papuci. Ies pe coridor si ma infig cu capul intr-un geam. E si cum stateam asa ca bolovanul, privind in cracile de-afara, incep sa fredonez o melodie din discoteci. Ma uit in susul si-n josul culoarului, lustruit de noi de ziceai ca-i Taj Mahalul, sa ma asigur ca nu ma vede nimeni si-mi aprind un Marlboro. Inchid ochii. Mirosul si melodia-mi creaza senzatii estivale de prin discoteci. Incep sa dansez. Pasi mici si timizi. Ma simt bine. Deschid ochii. Taj Mahalul. „Sa te fut!” Ii inchid repede. Trecerea de la „Voulez vous coucher avec moi?” la Raj Kapoor, m-a umplut de-o sila teribila. Nu c-as avea ceva cu indienii, ca-i dau dracu de tigani, da’ prea dadusem din extaz in agonie, in doar doua zile. „Cind oi ajunge sa ies pe portile alea mari si sa nu ma mai intorc?”  Si uite c-au trecut 44  de ani, de cind am iesit!

Al doilea lucru pe care l-am facut in armata, a fost o laringo-faringo-traheita si pe mortii ma-sii, acuta. Doctorii, simpatici de altfel, mi-au dat sa sug tot stocul de Faringosept pe anul respectiv. Eu, voce, nu mai aveam. O dadusem pe semne. Noroc ca din cer, cade-o pila, direct pe biroul comandantului de regiment si iata-ma-n permisie. Permisia mi-am petrecut-o la Spitalul Militar unde mi-au facut curul, zdrente. Devenisem poligonul de trageri al spitalului. Cred ca ajunsesem sa faca si training pe curul meu. Au bagat la penicilina-n mine, cit pentru trei cangrene, motiv pentru care bucile-mi devenisera extrem de senzitive si dolorante. Asa ca, stateam toata ziulica si nopticica, pe buricica, dar nu din cauza de futulica.

Ma rog, reusesc astia sa-mi curete coardele, de-ajunsesem  un fel de Marina Voica, si plin de optimism, ma ritornerez la Botosani, just in time pentru marsul de 22 km. pe care ni-l ”intentasera” gradatii. Vorba batrinilor, “frunza verde foi ca plopu’, mama mi-am futut norocu’ “. E si uite cum, transmisiunile merg pe jos, iar infanteria cu camioane. Dar datorita antrenamentului dobindit in discoteci, am reusit sa parcurg primii 2km fara probleme. Probleme au aparut in urmatorii 20. Dupa vreo cinci eram rupt. Dupa zece sfisiat. Dupa cincisprezece, mort. Ultimii cinci au fost mai usor de parcurs intrucit nu-mi  mai simteam nici unul din cele trei membre inferioare.

Cind am ajuns la poligon, am cazut retezati cu totii. Ne scosese alde “shi bre, ishti smecher di Bucuresti?”, Bucurestiul din cap. In poligon m-am evidentiat tragind aiurea dupa ciori. Cum altfel?  Iar apoi imbarcarea in bocanci si…alti 22. Poate sa fiu timpit sa mai merg atita. Ma duc la Bistrita, in Batalion, dar nu mai fac un pas. Oi fi jurat eu cu mina strinsa pe drapel, dar in niciun caz ca voi merge 44 de km. Si deoarece la intoarcere s-a plecat in pilcuri, am profitat de ocazie si am luat o ocazie. Dar cind e sa nu fie, nu e, si uite cum, cind mai erau vreo trei Km pina la cazarma, soferul duce IMS-ul drept, desi drumul o lua la dreapta. De ce ? Nu stiu si nici el nu stia, ca l-am intrebat. Ajunsi cu bine-n…sant, noi in spate am venit gramada unii peste altii. Ne-am speriat de ne-au trecut toate durerile si daca tot nu ne mai durea nimic, am terminat drumul cum il incepuse, per pedes apostolorum, ca la fetele jalnice pe care le aveam, puteam fi luati de apostoli fara a-ti forta prea mult imaginatia.

In armata am fost, insa, si primul. Primul caz de hepatita. Dupa mine au mai fost si altii, drept pentru care Unitatea a fost consemnata cu eveniment deosebit. ”Concediul” l-am petrecut intr-o ”statiune” de boli contagioase din Iasi. Foarte frumos ! Am mincat o bascula de cartfi copti si-un ogor de sfecla, toate udate din plin cu iaurt. Dupa o luna de petreceri, m-au trimis acasa in alt concediu.

Cind revin, Tauteanu, locotenentul, imi spune  “Shi bre, mataluta crezi ca fasi armata la fiefie?” (fara frecventa, pe romaneste) “Tov. Locotenent, permiteti sa rap… “Lasi bre ca nu ma dushi tu pi mini. Si ? Io-s cacat in compania aista ?” Am ris cu totii in hohote, nereusind sa facem legatura intre hepatita si cacat. Papa, care nu-si poate infrina pornirile, zbiara ca apucatul ”Tov locotenent permiteti sa raportez, ma  locotenent pe mine de ris.” E, si atunci sa te tii delir. Dupa primul delir, a urmat al doilea, ca el n-a gustat gluma si ne-a scos la salt inainte si culcat de ne-au iesit ochii din cap ca la melci dupa ploaie.

Noaptea respectiva, in admiratia totala a colegilor, am fost invitat la Casa Alba. Arestul avea farmecul lui. Cine intra acolo, era bine vazut de toti militarii in termen, care asigurau paza si care-i aduceau portii babane de haleala, plus ca scapa de instructie.

Si uite asa a trecut iarna si odata cu primavara am inceput sa fug din unitate pe la ceaiuri cu fiul sefului aeroportului din Bacau. Frati-sau ne astepta la gard cu masina si dusi eram pina dimineata cind veneam turbati de nesomn, dar relaxati dpdv hormonal. In fine, o armata pe gustul meu ! Motiv pentru care, trecerea inapoi spre Litoral s-a facut in mod gradat, fara salturi nesanatoase. Ei, dar ce fac acum, ca s-a terminat si vacanta? Scoala. Stiu. Usor de spus, dar pentru Papa, mai greu de infaptuit, ca pe el faptele l-au chinuit o viata-ntreaga, nu datul din gura

 

Read Full Post »