Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for aprilie 2019


Intrucit n-am timp sa va scot la tabla, care fiind virtuala, va sa zica nu se exista, am decis sa va bag un extemporal oral cu subiect atemporal. Timp de gindire, 3 luni care pentru un extemporal pare tras rau de par. Dar subiectul fiind foarte delicat, consider ca raspunsul presupune un indelungat timp de gindire.

Iat-o pe-ntrebare:

Garantarea constitutionala a libertatilor religiioase si de expresie e un act democratic sau o prostie?

Care e opinia voastra? Ca pe-a mea o stiu si nu numai c-o stiu, dar o voi devoala in cele ce urmeaza.

Dupa cum stiti, in ultimul timp s-au reluat atacurile cu caracter religios. Sau reluat sau intensificat, intrucit nu stiu sa se fi oprit vreodata. Evident ca atacurile cu caracter religios dateaza cam de cind omul a-nceput sa fabuleze pe marginea fenomenelor pe care nu reusea sa si le explice, generind tot felul de povesti cu atotputernici, atotcreatori, a tot judecatori si nu in ultimul rind, nemuritori. Ca religiile sunt un mar al discordiei umane, ne-o dovedeste si trecutul si prezentul. Dar daca in Comuna Primitiva, Sclavagism si Feudalism, ar fi fost oarecum de inteles, in epoca moderna este de-a dreptul paranoic sa accepti aceasta beligeranta religioasa perpetua. Si ca o culme a ridicolului, toate religiile se autodefinesc ca fiind tolerante. Tolerante fata de ce si de cine, ca-ntre ele realitatea e cu totul alta? Si asta pentru ca fiecare in parte se considera a fi detinatoarea adevarului absolut.

Dar in ultimul timp, ca de el vorbim, una dintre religii iese in evidenta mai mult prin fanatism, violenta si primitivism. Iar guvernele lumii civilizate, in loc sa incerce eliminarea flageluli, prefera sa bandajeze crimele si atentatele care nu mai contenesc, pretinzind ca ele, atentatele, nu ne vor schimba modul de viata, ceea ce e la fel de fals ca si acel adevar absolut. Daca luam numai aeropoartele si toate restrictiile impuse, ne dam seama ca teroristii au cam reusit ceea ce si-au propus.

Si atunci, de ce Constitutiile tarilor civilizate nu mentioneaza ca parte a libertatilor „Libertatea religiilor pacifiste”? Atit. Un singur cuvint poate sa scoata violenta, pe considerente religioase, in afara legii, fara a afecta in vreun fel libertatea celor care inteleg ca religia ar trebui sa-i faca mai buni, nu monstri. In fond partidele naziste sunt scoase in afara legii si uite ca nu impieteaza libertatea doritorilor de-a se asocia functie de vederi politice in partide politice, nu razboinice.

Unii vor spune ca nu e religia de vina ci interpretarea ei. Se poate, dar daca religia respectiva da loc la astfel de interpretari si genereaza fundamentalism si extremism, ce fel de religie pacifista e aia si-n ce consta toleranta de care face parada?

Dar sa ne intelegem, nu pretind ca vreo religie sa fie declarata ilegala. Nu, eu consider ca o revizuire a cartilor „sfinte” ar fi imperios necesara. Iar toate pasajele a caror ambiguitate poate genera fanatism, sa fie sterse sau clarificate. Sunt convins ca si Barosanii acelor religii ar accepta acest chiuretaj sau face lifting. Iar daca vreun reprezentant al barosanimii pe Pamint isi va permite sa propovaduiasca violenta, abuzind libertatea de expresie, as spune ca si aceaste libertati ar trebui revizuite si ajustate. Instigarea la violenta sau sugerarea ei ar trebui pedepsita prin lege. Poate nu prin legile lui Tepes, dar undeva prin vecinatatea lor.

 

 

Reclame

Read Full Post »

Puțul si Bourbon-ul


Ca bine zicea poetul, din putul intelepciunii lui :

„Dupa iarna vine toamna, 

dupa noapte vine seara,

dupa ploaie, alta ploaie,

tot sa-ti dai cu tesla-n _oaie.”

Cum care poet? Eu. Pai mai e vreun altul sa nasca astfel de pietre filosofale? E adevarat ca asta-i filosofie canadeza care n-are a face cu filosofia in sine si nici cu realitatile  europene. Dar

„privind prin usi afara

si chiar de le deschid,

m-apuc-asa o greata,

de-mi vine sa le-nchid”

*

ca nu e numai poaia,

(ah, dac-ar fi doar ea!)

dar au bagat si friguri,

sa fie de belea.

*

si ca sa uit de vreme,

am pus un saxofon,

sa-mi acompanieze,

paharul cu Bourbon.

***

Any questions?

SONY DSC

SONY DSC

Read Full Post »

Priveste-ma-n versuri (73)


*

-Se hlizesc mai toti la mine,

Sperind ca vor tine pasul,

Dar niciunul nu va scoate,

Inaintea mea, „carasul”.

*

Spun ca ei au experienta

Si indruga toti povesti,

Dar realitatea este,

Ca doar eu cunosc la „pesti”

*

Au venit cu-echipamente

De-ai zice ca e razboi.

Cind de fapt le-ajungea „rima”

Ca s-o puna de-un baboi.

*

Unul ar fi zis ca-s „sucker”,

Nestiind ca niciodata,

Stiuca, cit e ea de stiuca,

Nu vineaza imbracata.

*

Si cu totii, mic si mare,

Incinsi de dorinti ca jarul,

Se holbau tragind sperante,

Ca le voi freca „tiparul”.

*

Dar cind au vazut, „guvizii”,

Ca n-am balta-ntre picioare,

Au decis, atunci, „tiparul”,

Sa si-l frece fiecare.

***

Read Full Post »

Uda si Rea (3)


Uda jos si Rea de musca. V-ati prins, e vorba de Udrea din foiletonul „Uda si Rea” de aici si de aici

Nu prea pun eu botu la toate petardele gazetaresti, dar unele au mirosul ala inconfundabil al realitatii. Si chiar daca nu le halesc cu craci cu tot, un simbure de indoiala mi-e plantat in minte. Si nu prea-mi explic motivul, dar, in general, suntem inclinati sa credem laturile care se revarsa asupra unuia sau altuia, mai mult decit odele de pretuire. Avem, sau poate am doar eu, ca sa nu dau vina si pe altii, asa o inclinatie spre a retine birfa, fie c-o consider credibila au ba.

Dar daca e adevarat ceea ce spune oratoarea din clipul de mai jos, putem conclude fara posibilitate de tagada ca Romania a fost, este si va ramine de departe, tara tuturor posibilitatilor. Nu cred sa fi ramas vreo posibilitate … imposibila in Romania. Fenomenul „Coana Leana Ceauseasca” cea care a intrecut orice imaginatie umana in privinta evolutiei unei involute, cistiga tot mai multe adepte in politica romaneasca postdecembrista si asta in detrimentul tarii si al bunului simt.

Mai nou aflu ca si rebutul ala uman, numit Nastase, Ilie, care e tot atit de politician pe cit sunt eu de femeie, participa in alegerile pentru Parlamentul European. Pai daca un asta, un BaSecu si predecesorii lor ne reprezinta, atunci de ce ne-om mai mira ca suntem desconsiderati? Ba chiar ignorati.

 

Read Full Post »

Stiati ca …


… majoritatea romanimii, din tara sau din diaspora, e manelista? Stiati. Da’ ca eu nu fac parte din acea majoritate din punct de vedere muzical? Si p-asta o stiati. Ei bine, in postul de fata am sa plictisesc acea majoritate. De ce? Pantru ca nu particip in alegeri si de aceea nu ma intereseaza voturile lor. Ca daca m-ar fi interesat, o bagam cu pe ritmuri sirbo-turceasti. Asa insa, am s-o dau pe bel canto ca n-ar fi pentru prima data. Si pentru ca vo-ti fi saturat si voi, melomanii, de operele arhicintate, arhiascultate si deci, arhicunoscute, am sa bag ceva arii superbe din opere mai putin ascultate in comparatie cu o Traviata sau o Bohema.

Prima, „Quando le sere al placido” este o arie din opera Luisa Miller a lui Verdi.

 

A doua e o arie din opera Romeo et Juliette de Gounod si se numeste, Je veux vivre.

Ultima e din Flautul fermecat a lui Mozart, Regina noptii.

Sper ca v-a placut selectia (ma adresez minoritarilor).

Read Full Post »


Ca Halepei ii place sa goneasca, nu e vreun secret. Dar de ce prefera sa alerge mai mult decit adversarele, asta ma depaseste. Joaca mingea aia pe centru, de parca i-ar fi frica sa nu-si deranjeze oponentele. Si alea chiar nu se deranjeaza, plimbind-o in schimb ele pe ea din stinga-n dreapta si la fileu pina-i plesnesc sinapsele. O alta problema observabila si de un necunoscator ca mine, ar fi ca ea stie doar sa dea tare-n basica. Tenisul de-a ghioaga. De ce n-o pun antrenorii sa exerseze o varietate mai mare de lovituri, ca de exemplu scurtele, loburile si care-or mai fi, iar nu stiu. Sau poate c-o pun, dar nu le executa, ca nu vrea ea.

Sa stai la mina adversarei e o dureroasa lipsa de initiativa. Ciudat mi se pare ca nimeni nu-i pomeneste de aceasta lipsa. Pentru ca atunci cind decide sa ia initiativa-n mina si sa dicteze joaca, are cistig de cauza, de cele mai multe ori. Si atunci, cum se face ca … n-o face? Ii e frica sa nu greseasca? Prefera sa joace mingii sigure, pe centrul terenului, cu riscul de-a alerga tot meciul? Pai asta se impunea cind era o necunoscuta in urcare si-n foame de puncte, nu cind e o consacrata, si-o fosta #1 in lume.

In fine, nu cunosc secretul acestui tip de joc sau de strategie, c-o fi una de care n-am auzit si pe care nici nu mi-o pot explica. Dar de ce-mi dau seama, e atitudinea de sluga pe care o abordeaza in teren. De sluga, dar si de stapina. Fata asta merge numai cu capul plecat de parca s-ar simti in permanenta vinovata, inferioara, ca o sluga care nu-si permite sa ridice privirea in prezenta stapinului. Aceasta atitudine umila, supusa, de vasal, n-o ajuta mental cu absolut nimic. In schimb cind e vorba de membrii echipei ei, se comporta ca stapinii de sclavi. Nu ca-i ciudat si, poate, inexplicabil?

Eu ii apreciez rezultatele la care a ajuns de-a lungul anilor si-o apreciez si pe ea. A muncit din greu si a reusit ce nicio alta romanca n-a reusit pina acum, in tenis. Si nu numai atit, dar privind cite jucatoare valoroase sunt acum in circuitul feminin, e firesc sa apreciezi faptul ca Halepa a reusit s-aunga in fruntea topului si sa se mentina. Cine bagatelizeaza reusita ei, ar trebui sa se intrebe cum se face ca din cele peste opt sute de jucatoare prinse in clasamentul WTA, doar 10 au fost vreodata pe locul 1 in lume, printre care si Halep? In fond si ea a trebuit sa urce aceleasi trepte, sa joace multe turnee si sa se lupte cu cele mai tari pina s-ajunga acolo sus. Sus de tot. Si nu numai c-a ajuns, dar s-a si mentinut mai mult decit multe altele. Si aici intervine nedumerirea mea.

„Fato, adopta atitudinea locului doi in lume si-a unei foste number one. Mergi cu capul sus, nu cu el in pamint. Arata-te mindra de tine si de reusitele tale. Chiar daca jocul nu-ti iese cum l-ai fi vrut, priveste-n fata cu optimism, nu-n pamint, umila ca o jucatoare rupta-n doua, terminata si supusa. Lasa-le pe celelalte sa privesca-n pamint cind joaca cu tine. Tu esti a doua-n lume, nu ele. Stiu ca in interviuri te evaluezi corespunzator, dar de ce n-o arati si in teren, printr-o atitudine de-nvingatoare? Cind incepi un game sau cind il termini, gindeste-te la totalitatea rezultatelor tale, nu la un colaps de moment”

Ce nu i se mai spune Halepei, e ca ne putem pacali creierul prin atitudine. O atitudine joviala, optimista, chiar si intr-un moment defavorabil, iti creaza o stare de incredere, de buna dispozitie si de forta care te poate ajuta enorm. S-a ajuns la concluzia ca atunci cind esti deprimat, indurerat,  daca incerci sa rizi (cu sau fara motiv) starea generala se va imbunatati simtitor. Si asta deoarece creierul detecteaza emotia, dar n-o poate evalua. De exemplu, o padure te poate incinta, dar te poate si deprima, daca te ratacesti. O victorie te poate bucura, dar te si poate intrista, daca e impotriva echipei tale favorite. Asa ca, atitudinea poate dicta starea de spirit. Iar atitudinea poate fi controlata.

E, cam asta am avut de spus si mult succes fetelor noastre in semifinala cu Franta, ca nu va fi usor. Ba as zice ca va fi foarte dificil sa treaca de Mladenovic si mai ales de Garcia, atit la simplu cit si la dublu.

Read Full Post »


Iar Paste, iar miel, iar oua, iar slagare cu „Hristos a-nviat”, iar balanganeli de clopote, petreceri si bautura. Nu-i rau! Si pentru ca Juniorul a-nviat de doua ori, eu, ca sa nu ma pun rau cu Barosanu,, celebrez amindoua invierile, si p-aia ortodoxa si p-aia catolica, ca o petrecere-n plus nu strica niciodata. E adevarat ca celebratul asta inseamna si niscai bucatareala-n plus, dar asta nu face decit sa-mi sporeasca pofta de bairam.

Si uite cum, ieri, inainte ca Barcelona sa-i „rastigneasca” pe Manchester U, care se pare ca mai au de asteptat pina sa invie, am dat fuga sa-mi ridic mielul comandat de-acum o luna. Eu as fi vrut sa comand si-un Hristos, sa-l pun in capul mesei la cina, ca s-arate mai de taina, dar n-aveau. Asa ca mi-am tras doar bestia care speram sa fie simpatica. Ei bine, n-a fost, ca macelaru-i uitase capul pe nu stiu unde si fara cap, cum era sa-i evaluez fizionomia? Nici alt cap n-am vrut pentru ca prea-mi suna a Frankenstein.

Asa ca, jumatatea stinga o voi gati pentru invierea cu numarul 1. Iar jumatatea dreapta pentru invierea cu numarul 2. De ce nu invers? Pai daca vreti pot sa schimb, ca nu e o hotarire definitiva, dar ma gindeam ca daca „ortodox” inseamna drept, probabil c-aia-i partea care trebuie gatita la-nvierea #2. Drob n-am sa fac, anul asta, pentru ca l-am insarcinat pe un amic, dar nu cum a insarcinat-o Duhul Sfint pe Maria, sa-l pregateasca. Ratiunea ar fi ca nu voiam ca mielul meu sa aibe motive sa spuna, „minca-mi-ati drobul!”. Asa, fiind drobul altuia, nu se va putea deda la mahalagisme mioritice.

Eu planuisem si-un stufat, dar cum aici e inca iarna, ce draci de usturoi sa-mi rasara in gradina. Ceapa verde iau din aprozare, ca se gaseste, dar cu usturoiul verde e o problema. Se pare ca la Canada nu se stie ca si asta e comestibil, drept pentru care in magazine gasesti numai uscat si-mbatrinit de vreme. Totusi, n-as putea spune ca duc lipsa stufatului, nefiind vreunul din preferatii mei culinari, dar l-as fi gatit, doar asa, de-o fita.

Deci #1 va fi la noi, #2 urmind sa-l petrecem la unii din prietenii care vor veni la #1. Clar? Clar! Dar desi vom merge noi la ei, acelasi miel va fi servit, asa dupa cum spuneam. Cum voi cara borsul, nu stiu, dar sper sa nu-l dau de mincare portbagajului. Cu friptura nu-mi fac griji, ca desi sunt pulpe, cum dracu sa fuga doua picioare rumenite si ambele pe partea dreapta?

In incheiere, daca tot e sa facem bors, vreau sa-mi exprim convingerea ca incendiul din Paris a fost un atentat si nu un scurtcircuit asa cum s-a vehiculat prin presa. Adevarul oricum nu-l vom afla niciodata, pentru ca minoritatile trebuiesc protejate. Minoritatile si Monarhia Britanica, ca-n cazul Dianei.

Paste Fericit! indiferent pe care-l sarbatoriti, ca oricum, nu conteaza.

Read Full Post »

Older Posts »