Opinii SEXagenare

Astazi, in prima zi de „fuck that job!” am decis sa vorbesc despre penis. Dar penis cu „t” ca mai sunt domnisoare care ne citesc si n-ar fi moral sa le zboare pulile-n stoluri prin fata ochilor, asa cum zboara tiganii spre Canada, ca sa-si ia limba-n gura cu Trudeau.

De ce tenis? Pentru ca, fara falsa modestie, va voi spune ca am jucat si eu tenis de performanta. E adevarat ca am jucat numai doua luni si doar la perete, pentru ca venea examenul de admitere in liceu si oricum ma cam plictisisem de peretii Tenis Clubului de linga Opera Romana. Dar consider ca a fost o performanta sa ma masturbez, caci cam asa se poate numi ceea ce faceam, pentru doua luni incheiate pe z-gura ma-sii.

Si inca ceva inainte de-a incepe, am observat cu oarecare parere de rau ca daca nu mai ai 6o de ani, in mod sigur ai 61, in niciun caz 59. Asta e si motivul pentru care opiniile sunt SEXagenare. E foarte adevarat ca exemplul dat nu ma vizeaza pe mine, eu trecind pragul respectiv acum trei anisori.

E si cum imi savuram eu cafeaua, citind presa romana online, numai ce vad ca Halepa se joaca de-a tenisul cu una, Riske. Si atunci am dat buzna la rusi pe site-uri sa vaz ce-a mai ramas din meci. Si uite asa am dat peste setul 3, caruia i se mai spune si decisiv. Bai, eu va spun, am o mare admiratie pentru Halepa asta. Chiar daca face parte din neamul lui Becali si Hagi, si chiar daca-mi maninca nervii de multe ori, eu o admir sincer. Ba mai mult, daca ar ajuta-o si psihicul, cred ca ar face ravagii. Dar na, si eu daca as avea o elice-n cur as fi barca cu motor. In fine, se vede ca fata munceste enorm si ca e foarte ambitioasa, cu toate ca are handicapul asta de ordin psihic. Ca sa ajungi prima-n lume si sa te si mentii atita timp, nu-i la indemina oricui. Ca daca ar fi, probabil ca si eu as putea face parte din elita tenisului. In cazul meu, cu „p”.

Unii imbecili pretind ca e tare-n racheta numai cind joaca cu „miini moarte”. Pai da, o fi, dar pina sa joace cu ele, a jucat numai cu campioane, ea fiind „mina moarta” la vremea respectiva, si uite c-a ajuns prima-n lume. Asta n-o mai ia nimeni in calcul? Ca n-a cistigat vreun mare turneu, e adevarat si pacat, dar nu pentru ca n-ar fi meritat, ci din cauza caracterului ei coleric care se pare ca e greu, spre imposibil, de controlat si domolit. De fapt nici nu stiu cum dracu lucreaza caracterul asta la Halep, ca daca nu-i iese jocul, devine colerica, dupa care cade-ntr-o apatie limfatica si dusa e.  A propos, asta-i vreo trasatura specifica machedonilor, ca din citi cunosc, cam toti o iau razna-n balarii cind li se pune pata? Basca ca li se pune din te miri ce.

Si ca tot i-am adus indiscutie, zic sa comentez si iesirea-n decor a lui Hagi. Adica inteleg ca fiecare cioara are impresia ca puiul ei e privighetoare, dar sa sari ca toapa in presa si pe ecrane cu „daca nu-l selectionati pe fiu-meu sunteti niste profani si incapabili” mi se pare mizerabil. Ba mai mult, ca sa dreaga busuiocul, dupa ce i se da o replica civilizata, apare din nou intrebindu-se cum de tocmai el, somitatea in materie de oratorie si conduita civilizata, trebuie sa-si ceara scuze? Si pentru ce? Pentru ca a … fotbal, a … academie, a … titluri, a … Mondial, a … Viitorul, pentru ele sa-si ceara scuze? „Pai nu, bai bolovane, ca scuzele se refereau la iesirea ta de tata idiot, nu de fotbalist si patron de academie fotbaliatoare. Chiar e greu sa pricepi sau e mai comod sa faci pe prostul si sa te-mpaunezi cu realizarile pe tarim sportiv? Nu pentru Hagi, marele fotbalist, trebuia sa-ti ceri iertare, ci pentru Hagi ala infatuatul, penibilul si dobitocul. Pentru ala trebuia sa-ti ceri scuze” Dar na, in general, poti cere celor care au de unde sa dea, nu celor care duc lipsa.

Dar facind abstractie de iesirile-n decor ale acestor machedoni, talentul, puterea de munca si dorinta de afirmare nu le-o poate contesta nimeni. Adica de putut, vad ca pot, dar n-ar avea nici dreptul, nici argumentele si nici tinuta morala s-o faca.

Hm! Se pare ca prima zi de „stress free” nu decurge chiar rau, ba dimpotriva.

Read Full Post »

Am pus-o!

Nu bey, nu de sex e vorba. E vorba de pachetul compensatoriu pe care-l asteptam de doi ani si nu mai venea. E, dar uite c-a venit si acum ma simt ca un nou nascut. Asta nu inseamna ca ma urinez pe mine, inseamna ca am intrat intr-o alta etapa a vietii mele, in care pot sa ma fut pe ea de munca. Iar asta, din cite stiu, e dezideratul fiecarui om al muncii.

Seful site-ului ma chemase din concediul medical, dupa cum spuneam acum fo doua posturi, ca sa-mi dea vint. Dar vintul nu mai venea si-ncepusem sa ma iau de ginduri. Dar astazi, pe la vreo 9AM, intra in birou si ma invita, protocolar, sa-l urmez ca are sa-mi spuna un quelque chose. Si ma duc. In sala de sedinte ne astepta un nene de la HR care nestiind aranjamentul, se uita la mine c-o mima compatimitoare de-mi venea sa-l imbarbatez eu pe el.

In fine, seful zice ca desi cu parere de rau, se vede nevoit sa-mi redea libertatea, dar nu din cauza performantei, ci din cauza de gaura-n buget. Eu, ca nu-s vreun timpit, mi-am jucat rolul, dar sa nu intelegeti ca m-as fi dat de ceasul mortii, desi nenea ala ma tot intreba daca sunt OK.  Pai cum sa nu fi fost OK, doar ca nu puteam sa-i sar de git sefului si sa-l pup de fata cu HR-ul.

In fine, ramin singur cu nenea ala care dorea sa-mi explice in ce consta pachetul, numai ca eu i-am taiat-o scurt, ca de fericit ce eram, numai chef sa-l ascult n-aveam (asta-mi suna a rima manelista). Si-i zic, „hai sa nu pierdem timpul! care-i totalul, ca ala m-ar interesa?” E si dupa ce mi-l arata, ii string mina si „pai cam asta-i tot ce doream sa stiu” afisind un zimbet pe care nu-l mai puteam struni. De fapt, pentru a nu-mi atribui mai multe merite decit e necesar, nici ala nu cred c-avea chef sa continue, pentru ca s-a aratat foarte multumit ca l-am scutit de cacatul pe care ar fi fost nevoit sa-l manince.

A urmat luatul ramasului bun de la toata lumea, imbratisarea, pe sest, a sefului, receptionarea documentelor de bye-bye, predarea lap top-ului, celularului si batch-ului (legitimatia) si dus am fost. Asa ca, din acest moment, programul meu nu va mai depinde de programul de lucru, ceea ce ma face sa cred c-am pus-o.

Pentru curiosi, pachetul consta in salariul meu pe urmatoarele 18 luni plus toate beneficiile pe urmatoarele 12 saptamini. Mai sunt si alte alea, dar minore, asa ca nu le mai amintesc.

Read Full Post »

Csokolom, mai draga, ca binie le mai zici!

 

Read Full Post »

Plecat-am noua din Vaslui …

De fapt n-am fost noua, am fost … „doua” si nu din Vaslui, ci din Toronto, dar intrucit zicerea lui Alecsandri mi se pare ca suna mai sexy, am adoptat-o, anihilindu-mi fara mila ego-ul exacerbat.

Si inca ceva, spre surprinderea unanima, de data asta nu voi mai incepe cu inceputul, chestie deja banalizata si abuzata de mai toti scriitorii, ci cu sfirsitul. Asta nu inseamna ca ma consider vreun scriitor, desi cam asta fac, dupa cum se poate observa cu ochiul liber, de vreo … multi ani incoace. Spun asta pentru ca cine scrie, scriitor se numeste, fie c-o face cu sau fara talent.

Asadar, in Romania fiind, ne suna Piratul, bine el ne suna zilnic, dar acum doua zile ne suna pentru a ne informa ca exista un „voice message” de la Compania mea care se pretinde urgent si de-o importanta capitala pentru viitorul meu imediat. Cum eu eram si inca sunt in concediu medical, imi era cam peste mina sa-i sun si sa le spun ca, bolnav fiind, am batut drumul pina la Romania ca sa ma tratez … de ce? Ca nici astia nu-s chiar timpiti de internat la urgenta. Asa ca le-am dat telefon si m-am dat loco. Si evident ca le-am spus s-astepte pina pe 9 iunie, sa-mi mai revin, in cuget si-n simtiri, dupa care voi aparea sa discutam exmatricularea mea. Dar ei, nici de-ai dracu n-au consimtit si aveau dreptate pentru ca nu depindea de ei.

Fac o paranteza pentru a explica tarasenia asta. Corporatia spune Companiei ca nu produce suficient „malai” si ca trebuie sa prezinte un plan de reabilitare rapida. Si cum cea mai simpla solutie e sa tai citeva capete, Compania le-o transmitie, urmind sa prezinte detaliile referitoare la cite descapatinari poate apela fara a impieta productia. E si atunci bagi o sedinta cu … de la supervisorii in sus si analizezi care si citi inutili poseda fiecare departament. Se mai poate, de asemenea, sa intrebi in mod oficial si plenar cine e amator de-o decapitare voluntara, asta pentru a nu-i stresa si pe sclavii care nu si-o doresc. E si dupa ce ai lista completa cu voluntarii, abea apoi bagi sedinta de care vorbeam si-n care se discuta de cine te poti dispensa fara a produce valuri in productie si gauri in productivitate. Aia inutili vor fi aprobati, aia necesari vor fi refuzati si daca n-ai iesit la numar, mai bagi si inutili care nu si-ar dori decapitarea.

Eu fiind unul dintre voluntarii declarati, am fost sarit din schema la precedentele doua reduceri de personal, pe motiv de utilitate. Dar de aceasta data se pare ca m-au avut in vedere intrucit in urma absentelor repetate, se cam saturasera sa ma plateasca in lipsa. Asa ca au decis ca-i timpul sa-mi dea ce mi se cuvine si sa-mi deschida usita coliviei, pentru a-mi lua zborul. Problema e ca zborul asta m-a cam costat, ca pentru a-l dobindi, aveam nevoie stringenta de alt zbor, de la Bucuresti la Toronto si subito. Asa ca vacanta mea bucuresteana mi-a fost amputata intr-un mod necrutator.

Deci, ii sun si mi se comunica, pe sest, ca s-a ivit ocazia de-a fi dat afara de la serviciu (nu-i asa ca suna naspa?) Numai ca pentru a profita de aceasta ocazie, ar trebui ca astazi sa ma prezit la lucru, ca nu pot fi pus pe liber, in lipsa, ca nu-i vreo condamnare in contumacie. Asta se intimpla miercuri, in insorita dupa amiaza bucuresteana. Asa ca am sarit cu toata vigoarea pe telefon pentru a-l determina pe KLM sa-mi modifice biletul. Si l-au modificat, doar ca pentru a pleca joi la 1:55 PM, a trebuit sa le mai vomit vreo $850. Ca de ce sa nu profite si ei, fomistii  ‘ulii, de urgentele mele? Dar cum cutitul imi atingea, deja, osul, am acceptat si iata-ma-n Otopeni, alaturi de o satra intreaga de balaoachesi care ardeau de nerabdare sa viziteze Niagara, Casa Loma si CN Tower, dupa care sa se ritornereze cu impresii de calatorie pe care sa le impartaseasca celorlalti balaoachesi in cadrul cenaclurilor de cultura si arta tiganeasca. Spun asta pentru ca am calatorit alaturi de ei, nu doar pina la Amsterdam, dar i-am avut colegi si-n zborul spre Toronto. Unde mai pui ca toate Pirandele erau cu cite un puradel in brate si cu altul in pintec, ca parca ramasesera gravide in echipa si dupa un schedule bine pus la punct. Astea-s pomenile inteleptului nostru idiot, Justin Trudeau, vedea-l-as plin de fum, cu mustata-n furculita si briantina-n par, la umbra unei carute cu coviltir.

Si acum plec la serviciu sa dau piept cu uraganul atirnat de-o … frunza de artar. Revin cu detalii de ordin tehnic si mai ales, economic, ca prea va las cu sufletul la gura. Oricum, parca-i mai bine cu sufletul decit cu burta, just sayin’!

 

Read Full Post »

Bucuresti, leaganul tineretilor mele!

Iaca, plec la Romania, asa ca pentru vreo trei saptamini va las sa va destrabalati in voie si cu cine va e pe voie. Dar cind m-oi intoarce, ah, cind m-oi intoarce, atunci sa vedeti grozavie, c-o sa va povestesc si ce nu-i de povestit.

Alla prossima!

Les photos sunt luate din google, asa ca nu le stiu autorii.

Read Full Post »

Happy Mother’s Day!

Virtual, vi le trimit tuturor, impreuna cu urarile mele de fericire. In realitate, le va primi una singura, ca na, nu-s florareasa.

 

 

Read Full Post »

Priveste-ma-n versuri (61)

*

In gradina raiului,

Sta Adam cu toti ai lui.

Eva-i cearta cu venin,

Pe Abel si pe Cain.

*

-‘R-ati-ai dracu de netoti,

Unde sunt ai mei nepoti?

V-am nascut si v-am dat tita,

V-am dat sula si saminta.

*

Citi sa mai nasc in gradina,

Doar nu-s mama eroina?

Nu va mai holbati degeaba,

Futeti, lasati dracu laba!

*

Adam cu al lui piton

M-a unflat ca pe balon,

Mi-a spart cu el „carapacea”,

A facut-o harcea-parcea.

*

Cum sa ne-nmultim ca rasa,

Cind voua putin va pasa?

Tot eu sa ma penetrez,

Pamintul sa-l populez?

*

-Stai mamito, nu zbiera,

Stim ca de gura esti rea,

Da’-n gradina, printre mere,

Tu esti singura muiere.

*

Daca n-a vrut femei, tac-tu,

Ne futem unu pe altu,

Iar daca-ti doresti nepoti,

Vrei, nu vrei, tu-i nasti pe toti.

***

 

Read Full Post »

Moralizarea prin imoralitate

Astazi e joi. Zi de teatru. Teatru pe care nu va trebui sa-l vizionez, ci sa-l joc. Trebuie sa ma dau lovit si am s-o fac. Nu spun ca ar fi moral, dar eu, asa de capul meu, am ajuns la concluzia ca „trebuie sa fii imoral pentru a-i moraliza pe imorali” Nu stiu, zau, oare sa-l numesc postulat?

De fapt si la drept vorbind, sunt chiar mindru de imoralitatea de care va trebui sa dau dovada pentru a-mi cistiga oarece drepturi si beneficii. Ca vedeti voi, asa cum ati mai vazut cind v-am explicat cum sta treaba cu beneficiile de care ar trebui sa beneficiez, nu e usor sa te lupti cu ditai compania care are angajata, pe linga forta de munca, producatoare a valorii si plus valorii, si o mica armata de avocati si consilieri legali. Astia avind rolul de-a feri compania de procese si/sau de-a o apara impotriva altor companii, dar si a celor care-i produc valoare, ca in asta consta paradoxul.

Stiu, ceea ce spun poate suna a comunism, in urechile unora, dar nu e. E, daca vreti, un fel de haiducie. De razvratire impotriva unor uzante imorale pe care le-am descris deja in „Daca poti sa-i futi, fute-i!” Spuneam atunci ca daca esti dat afara, ca esti bou, compania iti da un pachet compensatoriu. Dar daca vrei tu sa pleci, chiar daca ai muncit cu sirg si sacrificii, decenii intregi, iti iei doar un mare sut in cur. De fapt cam asta e principiul oricarei companii. Sa te determine sa-ti iei sigur talpasita pentru a nu-ti plati vreo compensatie. Asa ca, pentru a beneficia de acel pachet, trebuie sa-i fortezi sa te dea afara, chiar daca nu-ti sta-n caracter. Motiv pentru care intirzii la sedinte sau le pasezi cu totul, vii tirziu si pleci devreme, te invoiesti in draci, te dai bolnav, uituc, ramii in urma cu lucrarile si tot asa pina cind reusesti sa patrunzi in lista indezirabililor. A celor care pleaca pe bani.

Va spun sincer, nu-i usor sa faci toate astea, desi unii le fac de cind se angajeaza, dar cum natura umana difera de la individ la individ, tot asa si diferentele in comportament si mentalitate. Parca ti-e rusine sa te dedai la astfel de mizerii, dar cind te gindesti ca tu si tot site-ul la care lucrezi produceti intr-un an cam cit isi ia CEO-ul, ca bonus, in acelasi an, atunci iti mai trece din mustrarile cu care te blagosloveste propria constiinta. Mai mult, cind compania iti fura un drept, fara acordul tau, de ce nu ti l-ai fura inapoi, fara acordul ei? (Evident ca daca e vorba de furt, nu poate fi vorba de acord, dar mie-mi suna mult mai completa afirmatia asa cum am formulat-o.)

In concluzie, astazi voi juca rolul bolnavului inchipuit pentru a ma bucuresteniza vreo trei saptamini pe banii lor, incepind de luni. Nu ascund ca m-as putea bucuresteniza si cu un concediu fara plata, dar intrucit nu ma bucurestenizez pentru a ma distra, ca daca era de distractie as fi ales alta destinatie, (rima involuntara) ci de nevoie, am decis sa-i las pe ei sa-mi plateasca nevoile. Mai mult decit atit, nu cred ca acel concediu fara plata mi-ar fi fost aprobat tinind cont de volumul actual de lucrari.

De ce va spun voua toate astea, cind nimeni n-ar face-o? Pentru ca n-am nimic de ascuns si nici de pierdut, in cazul de fata, si pentru ca am asa o convingere ca-mi veti da dreptate si-mi veti ura succes. Iar daca nu-mi veti da si ura, vom polemiza, ceea ce n-as zice ca-i tocmai rau.

Read Full Post »

Calitatea defectului

Astazi eram in curul uneia … la stop, bey, c-o facem la stinga, pe Eglinton. E si cind se-nverzeste sageata spre stinga, pornim amindoi. Numai ca doamna s-a incadrat regulamentar pe prima banda, iar eu, neregulamentar pe a doua, ca aia se misca mai bine bifurcindu-se-n doua dupa vreo 50 de metri. Asa ca dintr-o pedala am fost in rind cu tipa respectiva, care dorea sa intre si ea pe banda din dreapta, dar din cauza mea, n-a mai apucat plus faptul ca in spatele meu aparusera alte masini. Dar pentru ca mi-am dat seama, am incetinit, lasind-o sa treaca in fata mea, ca n-am convingeri musulmane.

Si atunci mi-a trecut prin cap o idee. Bine ca n-a fost glont! Adica tocmai dadusem dovada de oportunism. Altfel spus, am profitat de oportunitatea ivita de-a intra direct pe banda a doua. Ca a fost legal sau ilegal, e un detaliu care nu schimba cu nimic fondul problemei. Si atunci mi-am amintit, desi nu mi se intimpla prea des, ca-n postul precedent i-am amestecat pe mitocani cu sarlatani si oportunisti, punindu-i pe toti la colt, ca fiind cih.

„Pai si cum vine asta, imi dau singur in cap?” mi-am zis in sinea mea, in timp ce apasam acceleratia, ca intrasem deja pe autostrada. Si atunci am inceput sa desfac firul oportunismului in patru pentru a-mi cauta ceva atenuante, ca nu ma puteam lasa bestelit de mine insumi.

Si chiar asa, e oportunistul de condamnat sau in postul precedent am facut o timpenie asezindu-l in rind cu mitocanul si sarlatanul? Acum c-o gindesc la rece, imi dau seama ca n-ar fi, aducindu-mi aminte faptul ca atunci cind vreo cunostinta pierde vreun „tren”, consolarea amicilor consta in „lasa ca trece si sigur se vor ivi alte oportunitati”. Pai asta cum s-ar traduce? Ai pierdut o oportunitate, dar vei avea ocazia sa profiti de cele viitoare. Pai da, dar daca va profita, ce vor spune aceeasi amici? „Io-te-al dracu oportunist, nu scapa nicio ocazie!” Mi se pare doar mie sau suntem chiar ipocriti cind vine vorba de oportunism?

Si nici nu poti spune ca oportunist e persoana care profita de-o oportunitate desi nu e indreptatit s-o faca sau n-o merita. In fond toata lumea e indreptatita sa profite de oportunitatile care se ivesc. Unii poate nu vor sau nu se cred in stare sau n-au cum, dar oportunitatea e acolo si pentru ei.  Pentru ca daca stau s-o rumeg (asta nu insemna ca-s bou) as zice ca oportunist am fost si cind am dat la facultate, desi numai de facultati nu-mi ardea mie si cind m-am angajat prima data si cind am plecat din tara si cind am schimbat job-ul cu unul mult mai avantajos si asa mai departe. E adevarat ca in facultate am luat citeva examene, in special cele din R, pe pile. E adevarat ca repartitia am luat-o pe pile. E adevarat ca de plecat am plecat pe rugamintile unei canadience. E adevarat ca job-ul l-am schimbat pentru ca m-a recomandat un … cineva. Bun, am profitat de niste oportunitati care mi se ivisera. Ca e moral sau nu, e de discutat, dar cum spiritul de conservare bate morala socialista, de ce n-as fi profitat de relatiile respective? Mai mult decit atit, toate oportunitatile pe care le-am avut si de care am profitat, le-am onorat. Si atunci in ce consta pacatul de-a fi oportunist? Ca te bagi in fata? Pai toti incearca sau poate nu toti, dar cine tinde spre mai in fata sau spre mai sus sau spre mai bine, incerca in mod sigur si daca ar beneficia si de un impuls, sigur l-ar folosi. E foarte adevarat ca au existat si persoane care au refuzat o pila pentru a obtine un avantaj, dar alea numai in filmele socialismului multilateral nedezvoltat. Pe vremea cind morala tinea loc de caldura si puscaria de opinie politica.

Ca daca ma intrebati pe mine, fara sa consult dex-ul, as spune ca oportunist e cel care profita de-o oportunitate. Si ce-i rau in asta? Sau nu e nimic rau, doar eu am vazut un rau inexistent? Ca nu stiu cum, dar din cite-mi amintesc, a fi oportunist nu era un calificativ cu care sa te mindresti, ba dimpotriva. Pai si atunci cum e? Ca eu as folosi termenul pentru a critica, desi judecind-ul, l-as numi apreciere. O fi calitate sau defect? Sau poate, calitatea de-a avea defecte? Sau poate e defectul altora de-a nu-ti recunoaste calitatea de oportunist?

Nu-i asa ca-i cotoioasa?

Read Full Post »

Incalzirea … grobiana

Ati dori sa filosofam? Bine, nu filosofam, da’ nu trebuie sa va suparati pentru atita lucru, c-a fost intrebare, nu colonoscopie. Oricum, observasem inca de acum doua posturi, in care propusesem o tema filosofico-burlesca, ca ati tacut ca scrumbiile-n gheata.

Dar daca nu filosofam, ca sa nu luam filosofilor votka de la gura, va propun sa ne rupem in discutii, mai cu seama eu, pe marginea unui subiect la moda. Incalzirea grobiana.

Se spune, pe ici, pe colo, si mai peste tot, ca cei ce dau de bani, devin grobieni. Dar nu in orice situatii. Nu. Numai in relatia cu cei din rindul carora se presupune ca s-au desprins. In restul relatiilor fiind rafinati, cizelati si de bon ton. Exista si-o expresie care spune c-ar fi uitat de unde-au plecat. Expresie care mi se pare a fi o idiotenie si pe care am discutat-o, deja, cu ceva ani in urma.

Pina aici totul poate parea clar, desi nu este si sa va spun de ce. Pentru ca de foarte multe ori cei din rindul sau nivelul carora se presupune c-ar fi plecat, le impun, „imbogatitilor” mitocania de care vorbeam. Si pentru ca n-am alt exemplu la-ndemina si cum de Becali mi-e sila sa vorbesc, ca ala-i caz patologic, ma voi referi la mine, dind timpul inapoi cu vreo trei-patru ani, cind am avut un nene, mai italian din fire, pe care-l angajasem sa-mi construiasca hogeacul actual. N-am spus „casa” pentru a evita cacofonia. Iar link catre Becali nu stiu sa dau, ca nu stiu unde. Aldus, ai retinut?

Italianul respectiv imi fusese recomandat de un tip foarte serios, dar care am aflat, ulterior, ca-i devenise prieten. In fine, recomandatul indeplinea functia de sef de lucrari trebuind sa angajeze contractorii, sa-i supravegheze si sa se asigure ca lucrul e de calitate si conform proiectului, treba pentru care-si tragea 10% din totalul cheltuielilor. Asa ca eu, intrucit inchiriasem o casa cu citeva numere mai la vale, eram zilnic in coasta lui, dupa serviciu. In coasta e impropriu spus ca ajungeam cind el era pregatit de decolare. Asa ca ma alegeam cu un raport sumar in timp ce inspectam impreuna munca de peste zi.

Probleme au fost, cit sa nu ma pling de lipsa stresului, dar incercam sa-mi pastrez calmul, desi cu greu, totul fiind pe cheltuiala mea. Dar la un moment dat, paharul s-a revarsat si atunci am dat in clocot ca Vezuviu. Am erupt pur si simplu. Mai erupsesem eu de citeva ori si pina atunci, dar mai ponderat, cam ca vulcanii noroiosi.

Intr-o zi, idiotul, ca nu am alt termen sa-l descriu, imi spune foarte iritat ca ala care venise sa puna balustrada la scara interioara, a futut vopseaua de pe trepte si ca atare, treptele trebuiau revopsite. Cind am vazut dezastrul pe care-l facuse ala, am simtit cum mi se urca tot singele-n cap, incingindu-mi-l. Stiti care cap, nu-l mai specific. Dar nu ala a fost momentul de gratie, ci atunci cind mi-a spus ca trebuie sa-l platesc pe vopsitor, pentru reparatie. Ei bine, atunci tone de lava mi s-au revarsat pe gura, improscindu-l.

„Ce sa fac, Phil, sa-l platesc? Eu? Ba tu ti-ai pierdut mintile? Ce-ai pazit cind sugatorul ala a pus balustrada? Daca ai futut-o prin alte locatii, futeti si contul de vreo doua mii, ca d-asta te platesc, sa-i supraveghezi, nu sa pleci dimineata si sa mai vii la 5pm cind vin eu si pleaca ei. Stii sa ceri bani, dar sa muncesti pe ei, stii? Daca nu stii, fuck off, mother fucker!”

Prima reacti la auzul acuzelor pe care i le adusesem intr-un „fuck” continuu, a fost un fel de surpriza amestecata cu revolta.  Ca in engleza monologul meu a sunat mult mai grav decit am pus-o-n romana. Si atunci a inceput si el sa urle ca nu e vina lui, ca sa moara ma-sa, ca are copii, ca sa faca plici si alte vrajeli santieriste de genul astora. Si-i zic: da’ a cui e vina, incapabilule, insirindu-i toate abaterile precedente? A mea? Tu vrei sa-ti platesc si prostia? Asta n-o sa se intimple niciodata, you can fuck yourself and kiss your money good bye. Cind a vazut ca zbieratul nu-l ajuta, a muiat-o (cu „a”, desi ar merge si fara) incercind sa-si puna cenusa-n cap. Cenusa care pe mine m-a lasat rece, desi eram incins ca lava pe care tocmai o deversasem.

Seara a sunat-o pe nevasta-mea plingindu-i-se de tratamentul mitocanesc la care l-am supus si ca s-a simtit ca un sac de box in care am dat pina la epuizare. Epuizarea lui, probabil, ca eu as fi putut continua inca vreo doua ore, la cit eram de revoltat. Si cum sotia juca rolul politistului de treaba, i-a promis c-o sa vorbeasca cu mine. Si a vorbit, ca doar eram acolo. „Idiotul, doar nu s-astepta sa-i platim noi „pomenile”!” Ceea ce spusesem si eu, dar cu o alta linie melodica, in alta gama si pe un libret mult imbogatit.

Revenind de unde am plecat, as concluziona ca banul te schimba, fara doar si poate, dar mitocanie exista la toate nivelele, indiferent de venit sau de unde ai venit. Si ce am invatat, destul de repede, e ca de multe ori trebuie sa fii mitocan pentru a fi luat in serios de mitocani. Altfel, te calca-n picioare si mitocanii si sarlatanii si oportunistii si multi altii. Vorba intelepciunii romanesti, „decit futut si cu banii luati, mai bine sa plinga ma-sa” sau cam asa ceva.

Read Full Post »