Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Mai 2018


Iaca, plec la Romania, asa ca pentru vreo trei saptamini va las sa va destrabalati in voie si cu cine va e pe voie. Dar cind m-oi intoarce, ah, cind m-oi intoarce, atunci sa vedeti grozavie, c-o sa va povestesc si ce nu-i de povestit.

Alla prossima!

Les photos sunt luate din google, asa ca nu le stiu autorii.

Reclame

Read Full Post »

Happy Mother’s Day!


Virtual, vi le trimit tuturor, impreuna cu urarile mele de fericire. In realitate, le va primi una singura, ca na, nu-s florareasa.

 

 

Read Full Post »


*

In gradina raiului,

Sta Adam cu toti ai lui.

Eva-i cearta cu venin,

Pe Abel si pe Cain.

*

-‘R-ati-ai dracu de netoti,

Unde sunt ai mei nepoti?

V-am nascut si v-am dat tita,

V-am dat sula si saminta.

*

Citi sa mai nasc in gradina,

Doar nu-s mama eroina?

Nu va mai holbati degeaba,

Futeti, lasati dracu laba!

*

Adam cu al lui piton

M-a unflat ca pe balon,

Mi-a spart cu el „carapacea”,

A facut-o harcea-parcea.

*

Cum sa ne-nmultim ca rasa,

Cind voua putin va pasa?

Tot eu sa ma penetrez,

Pamintul sa-l populez?

*

-Stai mamito, nu zbiera,

Stim ca de gura esti rea,

Da’-n gradina, printre mere,

Tu esti singura muiere.

*

Daca n-a vrut femei, tac-tu,

Ne futem unu pe altu,

Iar daca-ti doresti nepoti,

Vrei, nu vrei, tu-i nasti pe toti.

***

 

Read Full Post »


Astazi e joi. Zi de teatru. Teatru pe care nu va trebui sa-l vizionez, ci sa-l joc. Trebuie sa ma dau lovit si am s-o fac. Nu spun ca ar fi moral, dar eu, asa de capul meu, am ajuns la concluzia ca „trebuie sa fii imoral pentru a-i moraliza pe imorali” Nu stiu, zau, oare sa-l numesc postulat?

De fapt si la drept vorbind, sunt chiar mindru de imoralitatea de care va trebui sa dau dovada pentru a-mi cistiga oarece drepturi si beneficii. Ca vedeti voi, asa cum ati mai vazut cind v-am explicat cum sta treaba cu beneficiile de care ar trebui sa beneficiez, nu e usor sa te lupti cu ditai compania care are angajata, pe linga forta de munca, producatoare a valorii si plus valorii, si o mica armata de avocati si consilieri legali. Astia avind rolul de-a feri compania de procese si/sau de-a o apara impotriva altor companii, dar si a celor care-i produc valoare, ca in asta consta paradoxul.

Stiu, ceea ce spun poate suna a comunism, in urechile unora, dar nu e. E, daca vreti, un fel de haiducie. De razvratire impotriva unor uzante imorale pe care le-am descris deja in „Daca poti sa-i futi, fute-i!” Spuneam atunci ca daca esti dat afara, ca esti bou, compania iti da un pachet compensatoriu. Dar daca vrei tu sa pleci, chiar daca ai muncit cu sirg si sacrificii, decenii intregi, iti iei doar un mare sut in cur. De fapt cam asta e principiul oricarei companii. Sa te determine sa-ti iei sigur talpasita pentru a nu-ti plati vreo compensatie. Asa ca, pentru a beneficia de acel pachet, trebuie sa-i fortezi sa te dea afara, chiar daca nu-ti sta-n caracter. Motiv pentru care intirzii la sedinte sau le pasezi cu totul, vii tirziu si pleci devreme, te invoiesti in draci, te dai bolnav, uituc, ramii in urma cu lucrarile si tot asa pina cind reusesti sa patrunzi in lista indezirabililor. A celor care pleaca pe bani.

Va spun sincer, nu-i usor sa faci toate astea, desi unii le fac de cind se angajeaza, dar cum natura umana difera de la individ la individ, tot asa si diferentele in comportament si mentalitate. Parca ti-e rusine sa te dedai la astfel de mizerii, dar cind te gindesti ca tu si tot site-ul la care lucrezi produceti intr-un an cam cit isi ia CEO-ul, ca bonus, in acelasi an, atunci iti mai trece din mustrarile cu care te blagosloveste propria constiinta. Mai mult, cind compania iti fura un drept, fara acordul tau, de ce nu ti l-ai fura inapoi, fara acordul ei? (Evident ca daca e vorba de furt, nu poate fi vorba de acord, dar mie-mi suna mult mai completa afirmatia asa cum am formulat-o.)

In concluzie, astazi voi juca rolul bolnavului inchipuit pentru a ma bucuresteniza vreo trei saptamini pe banii lor, incepind de luni. Nu ascund ca m-as putea bucuresteniza si cu un concediu fara plata, dar intrucit nu ma bucurestenizez pentru a ma distra, ca daca era de distractie as fi ales alta destinatie, (rima involuntara) ci de nevoie, am decis sa-i las pe ei sa-mi plateasca nevoile. Mai mult decit atit, nu cred ca acel concediu fara plata mi-ar fi fost aprobat tinind cont de volumul actual de lucrari.

De ce va spun voua toate astea, cind nimeni n-ar face-o? Pentru ca n-am nimic de ascuns si nici de pierdut, in cazul de fata, si pentru ca am asa o convingere ca-mi veti da dreptate si-mi veti ura succes. Iar daca nu-mi veti da si ura, vom polemiza, ceea ce n-as zice ca-i tocmai rau.

Read Full Post »


Astazi eram in curul uneia … la stop, bey, c-o facem la stinga, pe Eglinton. E si cind se-nverzeste sageata spre stinga, pornim amindoi. Numai ca doamna s-a incadrat regulamentar pe prima banda, iar eu, neregulamentar pe a doua, ca aia se misca mai bine bifurcindu-se-n doua dupa vreo 50 de metri. Asa ca dintr-o pedala am fost in rind cu tipa respectiva, care dorea sa intre si ea pe banda din dreapta, dar din cauza mea, n-a mai apucat plus faptul ca in spatele meu aparusera alte masini. Dar pentru ca mi-am dat seama, am incetinit, lasind-o sa treaca in fata mea, ca n-am convingeri musulmane.

Si atunci mi-a trecut prin cap o idee. Bine ca n-a fost glont! Adica tocmai dadusem dovada de oportunism. Altfel spus, am profitat de oportunitatea ivita de-a intra direct pe banda a doua. Ca a fost legal sau ilegal, e un detaliu care nu schimba cu nimic fondul problemei. Si atunci mi-am amintit, desi nu mi se intimpla prea des, ca-n postul precedent i-am amestecat pe mitocani cu sarlatani si oportunisti, punindu-i pe toti la colt, ca fiind cih.

„Pai si cum vine asta, imi dau singur in cap?” mi-am zis in sinea mea, in timp ce apasam acceleratia, ca intrasem deja pe autostrada. Si atunci am inceput sa desfac firul oportunismului in patru pentru a-mi cauta ceva atenuante, ca nu ma puteam lasa bestelit de mine insumi.

Si chiar asa, e oportunistul de condamnat sau in postul precedent am facut o timpenie asezindu-l in rind cu mitocanul si sarlatanul? Acum c-o gindesc la rece, imi dau seama ca n-ar fi, aducindu-mi aminte faptul ca atunci cind vreo cunostinta pierde vreun „tren”, consolarea amicilor consta in „lasa ca trece si sigur se vor ivi alte oportunitati”. Pai asta cum s-ar traduce? Ai pierdut o oportunitate, dar vei avea ocazia sa profiti de cele viitoare. Pai da, dar daca va profita, ce vor spune aceeasi amici? „Io-te-al dracu oportunist, nu scapa nicio ocazie!” Mi se pare doar mie sau suntem chiar ipocriti cind vine vorba de oportunism?

Si nici nu poti spune ca oportunist e persoana care profita de-o oportunitate desi nu e indreptatit s-o faca sau n-o merita. In fond toata lumea e indreptatita sa profite de oportunitatile care se ivesc. Unii poate nu vor sau nu se cred in stare sau n-au cum, dar oportunitatea e acolo si pentru ei.  Pentru ca daca stau s-o rumeg (asta nu insemna ca-s bou) as zice ca oportunist am fost si cind am dat la facultate, desi numai de facultati nu-mi ardea mie si cind m-am angajat prima data si cind am plecat din tara si cind am schimbat job-ul cu unul mult mai avantajos si asa mai departe. E adevarat ca in facultate am luat citeva examene, in special cele din R, pe pile. E adevarat ca repartitia am luat-o pe pile. E adevarat ca de plecat am plecat pe rugamintile unei canadience. E adevarat ca job-ul l-am schimbat pentru ca m-a recomandat un … cineva. Bun, am profitat de niste oportunitati care mi se ivisera. Ca e moral sau nu, e de discutat, dar cum spiritul de conservare bate morala socialista, de ce n-as fi profitat de relatiile respective? Mai mult decit atit, toate oportunitatile pe care le-am avut si de care am profitat, le-am onorat. Si atunci in ce consta pacatul de-a fi oportunist? Ca te bagi in fata? Pai toti incearca sau poate nu toti, dar cine tinde spre mai in fata sau spre mai sus sau spre mai bine, incerca in mod sigur si daca ar beneficia si de un impuls, sigur l-ar folosi. E foarte adevarat ca au existat si persoane care au refuzat o pila pentru a obtine un avantaj, dar alea numai in filmele socialismului multilateral nedezvoltat. Pe vremea cind morala tinea loc de caldura si puscaria de opinie politica.

Ca daca ma intrebati pe mine, fara sa consult dex-ul, as spune ca oportunist e cel care profita de-o oportunitate. Si ce-i rau in asta? Sau nu e nimic rau, doar eu am vazut un rau inexistent? Ca nu stiu cum, dar din cite-mi amintesc, a fi oportunist nu era un calificativ cu care sa te mindresti, ba dimpotriva. Pai si atunci cum e? Ca eu as folosi termenul pentru a critica, desi judecind-ul, l-as numi apreciere. O fi calitate sau defect? Sau poate, calitatea de-a avea defecte? Sau poate e defectul altora de-a nu-ti recunoaste calitatea de oportunist?

Nu-i asa ca-i cotoioasa?

Read Full Post »


Ati dori sa filosofam? Bine, nu filosofam, da’ nu trebuie sa va suparati pentru atita lucru, c-a fost intrebare, nu colonoscopie. Oricum, observasem inca de acum doua posturi, in care propusesem o tema filosofico-burlesca, ca ati tacut ca scrumbiile-n gheata.

Dar daca nu filosofam, ca sa nu luam filosofilor votka de la gura, va propun sa ne rupem in discutii, mai cu seama eu, pe marginea unui subiect la moda. Incalzirea grobiana.

Se spune, pe ici, pe colo, si mai peste tot, ca cei ce dau de bani, devin grobieni. Dar nu in orice situatii. Nu. Numai in relatia cu cei din rindul carora se presupune ca s-au desprins. In restul relatiilor fiind rafinati, cizelati si de bon ton. Exista si-o expresie care spune c-ar fi uitat de unde-au plecat. Expresie care mi se pare a fi o idiotenie si pe care am discutat-o, deja, cu ceva ani in urma.

Pina aici totul poate parea clar, desi nu este si sa va spun de ce. Pentru ca de foarte multe ori cei din rindul sau nivelul carora se presupune c-ar fi plecat, le impun, „imbogatitilor” mitocania de care vorbeam. Si pentru ca n-am alt exemplu la-ndemina si cum de Becali mi-e sila sa vorbesc, ca ala-i caz patologic, ma voi referi la mine, dind timpul inapoi cu vreo trei-patru ani, cind am avut un nene, mai italian din fire, pe care-l angajasem sa-mi construiasca hogeacul actual. N-am spus „casa” pentru a evita cacofonia. Iar link catre Becali nu stiu sa dau, ca nu stiu unde. Aldus, ai retinut?

Italianul respectiv imi fusese recomandat de un tip foarte serios, dar care am aflat, ulterior, ca-i devenise prieten. In fine, recomandatul indeplinea functia de sef de lucrari trebuind sa angajeze contractorii, sa-i supravegheze si sa se asigure ca lucrul e de calitate si conform proiectului, treba pentru care-si tragea 10% din totalul cheltuielilor. Asa ca eu, intrucit inchiriasem o casa cu citeva numere mai la vale, eram zilnic in coasta lui, dupa serviciu. In coasta e impropriu spus ca ajungeam cind el era pregatit de decolare. Asa ca ma alegeam cu un raport sumar in timp ce inspectam impreuna munca de peste zi.

Probleme au fost, cit sa nu ma pling de lipsa stresului, dar incercam sa-mi pastrez calmul, desi cu greu, totul fiind pe cheltuiala mea. Dar la un moment dat, paharul s-a revarsat si atunci am dat in clocot ca Vezuviu. Am erupt pur si simplu. Mai erupsesem eu de citeva ori si pina atunci, dar mai ponderat, cam ca vulcanii noroiosi.

Intr-o zi, idiotul, ca nu am alt termen sa-l descriu, imi spune foarte iritat ca ala care venise sa puna balustrada la scara interioara, a futut vopseaua de pe trepte si ca atare, treptele trebuiau revopsite. Cind am vazut dezastrul pe care-l facuse ala, am simtit cum mi se urca tot singele-n cap, incingindu-mi-l. Stiti care cap, nu-l mai specific. Dar nu ala a fost momentul de gratie, ci atunci cind mi-a spus ca trebuie sa-l platesc pe vopsitor, pentru reparatie. Ei bine, atunci tone de lava mi s-au revarsat pe gura, improscindu-l.

„Ce sa fac, Phil, sa-l platesc? Eu? Ba tu ti-ai pierdut mintile? Ce-ai pazit cind sugatorul ala a pus balustrada? Daca ai futut-o prin alte locatii, futeti si contul de vreo doua mii, ca d-asta te platesc, sa-i supraveghezi, nu sa pleci dimineata si sa mai vii la 5pm cind vin eu si pleaca ei. Stii sa ceri bani, dar sa muncesti pe ei, stii? Daca nu stii, fuck off, mother fucker!”

Prima reacti la auzul acuzelor pe care i le adusesem intr-un „fuck” continuu, a fost un fel de surpriza amestecata cu revolta.  Ca in engleza monologul meu a sunat mult mai grav decit am pus-o-n romana. Si atunci a inceput si el sa urle ca nu e vina lui, ca sa moara ma-sa, ca are copii, ca sa faca plici si alte vrajeli santieriste de genul astora. Si-i zic: da’ a cui e vina, incapabilule, insirindu-i toate abaterile precedente? A mea? Tu vrei sa-ti platesc si prostia? Asta n-o sa se intimple niciodata, you can fuck yourself and kiss your money good bye. Cind a vazut ca zbieratul nu-l ajuta, a muiat-o (cu „a”, desi ar merge si fara) incercind sa-si puna cenusa-n cap. Cenusa care pe mine m-a lasat rece, desi eram incins ca lava pe care tocmai o deversasem.

Seara a sunat-o pe nevasta-mea plingindu-i-se de tratamentul mitocanesc la care l-am supus si ca s-a simtit ca un sac de box in care am dat pina la epuizare. Epuizarea lui, probabil, ca eu as fi putut continua inca vreo doua ore, la cit eram de revoltat. Si cum sotia juca rolul politistului de treaba, i-a promis c-o sa vorbeasca cu mine. Si a vorbit, ca doar eram acolo. „Idiotul, doar nu s-astepta sa-i platim noi „pomenile”!” Ceea ce spusesem si eu, dar cu o alta linie melodica, in alta gama si pe un libret mult imbogatit.

Revenind de unde am plecat, as concluziona ca banul te schimba, fara doar si poate, dar mitocanie exista la toate nivelele, indiferent de venit sau de unde ai venit. Si ce am invatat, destul de repede, e ca de multe ori trebuie sa fii mitocan pentru a fi luat in serios de mitocani. Altfel, te calca-n picioare si mitocanii si sarlatanii si oportunistii si multi altii. Vorba intelepciunii romanesti, „decit futut si cu banii luati, mai bine sa plinga ma-sa” sau cam asa ceva.

Read Full Post »


…o sugea, ca sa mor daca nu ma luase cu inspaimintari de cum se aplecau brazii din spatele casei. Ca va spun pe cuvint, desi sunt dupa doua whisky-uri si o sticla de vin adusa de nu stiu cine, la petrecerea trecuta, a fost de vise negre. Nu stiu de unde vin vinturile astea, desi stiu, dar ala de ieri a fost mult prea nenorocit. Si nu exagerez, desi putin … binedispus. A culcat la pamint ditai brazii si a rupt copacii-n doua, dupa cum veti vedea. Mai mult decit atit, la Canada noastra, cea de toate zilele, unde firele electrice si celelalte fire si firisoare, alearga din stilp in stilp, era firesc ca brazii, de care vorbeam, sa cada peste ele si sa ne lase-n bezna. Asta ca sa stiti cum se traieste in lumea care-si spune-a-ntiia.

Dar cum astazi a dat soarele si caldura, iar vinturile s-au dus dracu-n treaba lor, am stat la soare pe terasa cu o frapiera linga mine. Si cum numai telefonul mobil functiona, am dat-o pe muzici. Muzici de pe vremea cind voi inca nu va nascuseti. Vremurile saptezecilor si chiar optzecilor cind viata era viata, nu bulangeala de astazi. Viata pe care mi-o amintesc cu placere si pe care n-as da-o pe sapte alte vieti.

Sa intri in discoteca la 6pm, sa treci din discoteca-n discoteca pina la 3 am si cine stie prin ce alte cearceafuri, dupa care sa te asezi in cur, pe trotuar, la Vulturul de Mare si sa maninci parizer cu piine proaspata si iaurt furat din fata alimentarelor, si sa nu-ti aduci aminte cu cine te-ai futut in seara respectiva, e mult peste ce-ar putea un tinar sa-si doreasca. Ei bine, cind ard o sticla de vin de unul singur, cam astea-s amintirile care ma napadesc si va spun sincer, rau imi pare ca au ajuns doar amintiri.

Of, cum a fost si cum nu mai este! Nu spun ca-i rau acum, dar nu mai e ce-a fost si nici n-o sa mai fie vreodata.

Daca mi-ar propune cineva sa mai traiesc anii de la 20 la 30 de ani, dupa care sa mor, n-as ezita nicio clipa. Nu spun ca imi regret casnicia, as fi ipocrit s-o fac, dar anii respectivi sunt de neinlocuit, realmente.

Daca n-ati citit 54 part 1, 2, 3, 4, 5 ati pierdut esentialul, un esential care ma cam defineste.

In fine, tocmai am inchis telefonul cu Piro, un prieten din acele vremuri si care a ajuns, ca si mine, in lagarul Canada. Ce viata a avut si asta, e greu de descris in cuvinte si probabil ca nici n-ati crede. Suntem de aceeasi virsta si de aceleasi amintiri.

Ma fut, si incep cu pozele luate astazi, dupa vintul de ieri si voi incheia cu o sexoasa a anilor la care m-am referit si care mi-a amintit nu numai de discoteci, dar de viata de atunci, in general. Si poate si in particular.

 

Si acum, facind abstractie de nenorocirile canadieiene, bag o sexoasa cam ca cele cu care o ardeam in vremurile de care aminteam. De fapt si bucata e una pe care ne destrabalam prin discoteci.

 

 

Read Full Post »

Older Posts »