Viata de adolescent era o nebunie in acele vremuri si mult ma bucur ca am prins-o atunci cind trebuia. Evident ca „textele” parintesti o descriau in culori sumbre, intunecate prin care nu se putea zari linia orizontului. Ce nu stiau ei, e ca noi nu visam la orizonturile lor rosi, ci la cele apusene. Viata se redusese la muzica, dans, citit, fumat, futut si inca vreo doua trei activitati cultural-fiziologice. De printr-a unspea, nu cred c-am mai avut manuale scolare. Dimineata serveam cafelute, tigari si beletristica. Pe dupamasa o ardeam prin Moldova la ciorba de burta, prin Casata la vajeli si gagicareli, iar apoi plecam la munca. Ce munca? Pai aveam un oficiu ambulant si ilegal de schimbat valuta, schimburi din care statul si conducatorul lui iubit s-alegeau cu fix p#!@. Dar cind se-nseara, ah cind se-nseara, atunci incepea adevarata viata. Discotecile devenisera parte integranta a vietii adolescentine, locul in care evadam cu totii din realitatea socialisto-despotica si de cacat.
Frecventind aceleasi „lacasuri de cult”, ajunsesem sa ne cunoastem intre noi si sa ne consideram mai mult decit o familie. In fond ne unea aceeasi mentalitate, aceleasi porniri, aceleasi trairi, aceleasi placeri, aceleasi dorinti si aceleasi vise. Nu cred c-am cunoscut vreun „golan” care sa nu viseze dolari, muzica , femei si emigrari. Pe vremea respectiva intram intr-o discoteca pe la 6 dupamasa si mai ieseam pe la 3 dimineata dintr-a treia.
Intrucit eram de-ai casei, in discotecile studentesti, toata lumea ne astepta sa incepem dansul. Devenise un fel de ritual in barul din Universitas, unde nimeni nu se apuca de bitiieli pina nu ne vedeau pe noi cutremurindu-ne. Tin minte cum o data, un tip, student printr-o facultate bucuresteana, s-a apropia de noi si timid ne-a intrebat „ma scuzati, cind incepeti dansul?” Devenisem vedete, doar pentru faptul ca dansam intr-una si eram cunoscuti de toata lumea.
Stiu ce vor gindi unii. „Ce mare rahat ati realizat cu vedetismul asta nefondat?” Pai ce sa va spun? E adevarat ca n-am creat noi valori perene omenirii, dar am futut probabil cam cit si-ar fi dorit multi altii. Pe considerentele de vedetism eram invitati la tot felul de petreceri in locuri de care dracu auzise pina atunci. Si ne duceam. Evident ca invitantii erau in toate cazurile, gagici. Asa ca, dimineata dupa ce ne trezeam din bauturi, tigari si sexisme, ne intrebam prin ce parte a Bucurestiului om fi. Era absolut superb si cred ca in afara Militiei, de care fugeam ca dracu de tamiie, n-aveam alta grija.
Stiu ca unii vor strimba din nas, dar daca nu stiti ce inseamna sa iesi la 3 dimineata din discoteca, dupa ce ai dansat lipit cu erectia de-o „prospatura”, incins de sarutari patimase, palpind febril sinii si coapsele inedite care ti se ofereau cu darnicie, daca nu stiti ce inseamna sa cumperi piine si parizer de la Vulturul de mare pe care sa le maninci noaptea pe-o banca-n Sf Gheorghe cind salubritatea spala bulevardul Magheru, daca nu stiti ce inseamna sa furi doua iaurturi din fata vreunei alimentare, cu care sa-ti domolesti fierbintelile interioare, daca nu stiti ce-nseamna sa nu afli niciodata cu cine te-ai sexualizat intr-o noapte de vara cind nebun de dorinti si orgasme ai uitat de introduceri si complezente, habar n-aveti ce-ati pierdut si puteti sa va strimbati sanatosi.
va urma
VatiClanul Papal 