Datele problemei sunt simple. Dinamo l-a vindut pe Torje la Udineze si a stipulat in contrat ca daca jucatorul va fi revindut pina la un anumit termen, Dinamo sa beneficieze de un milion de euro. Bun, pina aici totul e in regula, doar ca se pune intrebarea:
„Torje”, o fi fost afacere sau doar o bisnitareala ca-n fata la Patria?
As zice ca a fost si una si alta. De fapt a fost un drum cu doua sensuri. Dispre est venind bisnitarul roman, fatarnic, prost si mitocan, in timp ce dinspre vest, afaceristul italian rafinat, stilat si uns cu toate alifiile. De fapt cred ca amindoi erau unsi cu alifii, numai ca diferenta intre alifiile orientale si cele occidentale s-a dovedit a fi destul de substantiala.
Daca pentru bisnitar maxima „cum, necum, ceva lovele sa iasa” este cartea de capatii, pentru afacerist nuanta este putin modificata „cum s-o gindesc sa-mi iasa cit mai multe lovele?” E si uite ca Dinamo, care e cam de mult la cheremul bisnitarilor, si-a luat-o pina-n esofag.
Adica, zic si eu, cam cit de imbecil sa fii, chiar si ca bisnitar, sa nu-ti dai seama ca daca pretinzi o suma dintr-o eventuala revindere a unui jucator, datele de expirare a intelegerii trebuie sa fie cu o zi dupa incheierea uneia dintre cele doua perioade anuale de transfer ale tarii respective si nu inainte. In cazul Italiei, dupa 31 August sau dupa 2 februarie. Asta nu inseamna ca echipa respectiva nu poate sa mai astepte sase luni, pina la urmatorul „transfer window”, dar daca-i frige buza sa vinda, ca are vreo pleasca de oferta, de ce sa ramii tu cu buza unflata, cum tocmai i s-a intimplat echipei Dinamo, care a pierdut un milion de euro, in timp ce Udineze va cistiga doua, dupa spusele gazetelor.
VatiClanul Papal 