Multi dau navala gindind ca e vorba de vreun cuibusor de nebunii, dar nu. Nu e nici de nebunii, nici de legionari, nici de viespi si nici macar de cuci. Este un cuib de cardinali. Da’ nu d-aia pedofili, ci d-aia inaripati.
Ca mai acum citeva zile, asteptindu-i pe cei o mie de contractori sa vina sa-mi lucreze … lucrari, am deschis larg fereastra, pret de-o … palma, ca altfel dau in cracile unor pomisori care-mi ciripesc pe sub feresti. Si ce sa vezi? Printre frunze si crengute am observat un cuib in devenire. Fiind oricum sortit asteptarii, am decis sa si pindesc. Si nu dupa mult timp apare o cardinala cu citeva vreascuri in cioc. Ma priveste citeva secunde bune si vazind ca nu misc si-o fi zis ca sunt din piatra si-a inceput sa-si croseteze cuibul linistita. Nu-i vorba, gorobetele tinea de sase, catarat pe-o „stinca” alba. Cum „care gorobete?” Cardinalul, bre. Cum „care cardinal?” Pai sotul cardinalei, ce draci vorbim aici?
Si uite asa au trecut vreo doua zile, timp in care mai treceam pe la fereastra, mai o poza, tot sa ma asigur ca doamna e OK si cuibul in lucru. Ca doar n-ati crezut ca stateam toata ziua pe pervaz ca pisicile de casa. Si nici n-as fi avut de ce intrucit atit doamna cit si domnul imi dadeau de stire, cu ciripitul lor placut, cind se prezentau la cuib.
Dar dupa acele doua zile am observat o schimbare. In cuib aparuse un ousor. Nu cred ca va puteti imagina bucuria care s-a pravalit asupra mea. Parca-mi nascuse nevasta, desi nu stiu cita bucurie ar produce o nastere dupa pensionare. Dar, in fine, m-am bucurat pe mine de unul singur, ca sotia nu era acasa.
Dar ca sa vezi bagabonteala, lauza a inceput sa cam lipseasca din cuib. „Pai bine, soro, de ce draci l-ai ouat? Doar n-oi fi crezind ca ti-l clocesc eu” am zis nervos si mi-am vazut de-ale mele.
A doua zi iar le aud ciripitul si ma si infig cu capu-n geam. Ei bine, madama reaparuse si statea confortabila pe ou, piuind sacadat. Mai tirziu, cind mi-am adus aminte, am trecut din nou sa vad daca lauzeala-i prieste. Dar in loc de lauza am dat cu ochii peste doua oua. Aha, deci bagaboanta s-a dus, si-a tras-o, si s-a ritornerat cu fratele mai mic. Dupa care a disparut din nou, ca magaru-n ceata, ceea ce ma face sa cred ca asta oua ca sa am eu ce minca la breakfast, nu ca sa-si perpetueze specia. Sau poate, stiind ca aici se afla Vaticlanul Papal, s-a gindit sa ma umple de cardinali, ca nici asta n-ar fi exclus. Au pasarile astea un simt religios, ceva de formidabil.
Dar intrucit ma napadise curiozitatea, am dat fuga sa le citesc orinduiala. Si uite asa aflu ca astea o ard cu un singur individ, depun 2-3 oua pe an si ca le incubeaza timp de vreo 11-13 zile. Am vizionat si ceva filmulete cu aparitia din ou a oribilitatii aleia de pui care e gol pusca si cu doua bile negre in dreptul ochilor care sunt complet inchisi. Dar de cum da cu ciocul de aer, cum il deschide larg pentru ca parintii sa-i bage-n el tot felul de scirbosenii.
Dar uite ca m-am luat cu vorba si simpatica tocmai l-a ouat si pe al treilea. De data asta a trebuit sa fiu mai smecher. Am bagat o lanterna ca aici e o vreme de-ti vine sa fugi din tara. Rece, inorat si-o ploaie marunta, mocaneasca. De fapt e mai mult mitocaneasca, daca avem in vedere tinara maternitate cardinala.
Dar revenind la clipurile vizionate, as spune ca mi-a cam ajuns. N-am sa-i mai pozez si pe juniori, cind or avea de gind s-apara, ca la cit sunt de uriti, nu cred ca-mi rezista telefonul si nici eu doua saptamini in asteptare.
Iata si certificarea celor spuse pina acum.
VatiClanul Papal 