Citeam un fel de sondaj in care se punea intrebarea daca romanii stabiliti aiurea, de-a lungul si de-a latul globului, au dreptul de-a vota Presedintele Romaniei. Eu am mai abordat subiectul asta si ce am afirmat atunci, afirm si astazi. Nu cred ca e normal, logic si moral ca eu, care-mi traiesc viata la 8000km de Romania, sa decid cine sa conduca destinele romanilor din tara. Cred ca e firesc ca fiecare sa doarma dupa cum isi asterne si nu dupa cum i se asterne. Cel putin, asa vad eu democratia. Cu toate astea, recunosc ca am fost la vot, dar mai mult din indignare, nu dintr-o pornire civica.
Dar de la aceasta discutie, zic eu, fireasca si necesara, pina la zoaiele deversate de unii romani din Romania care au comentat la acel sondaj, e o distanta chiar mai mare decit cea amintita mai sus. Se pare ca o mare parte a romanimii din Romania a ramas calibrata tot pe vechile slogane cu iz totalitar. De fapt este vorba, in mod paradoxal, de o xenofobie dusa la extrem datorita incapacitatii de intelegere a fenomenului democratic, a Constitutiei si chiar a limbii romane. Cum poti spune ca prin plecarea mea, mi-am tradat tara, cind eu n-am plecat din cauza tarii, ci a celor care-o locuiesc si care au facut ca pentru unii viata sa fie de nesuportat? In ochii acestor „romani”, noi romanii de dincolo de hotare suntem o gasca de Pacepa, niste tradatori, niste anti-romani, niste scursuri, niste javre si inca multe alte emanatii ale acelor minti maladive. Iata si exemplificarile:
Intrebarea trebuia sa fie mai explicita: „Romanii care au plecat din tara mai au dreptul sa fie considerati romani?”
@piciul: Sau chiar „Romanii care au plecat din tara ar trebui impuscati?”
Iudelor care ati plecat, taca-va gura spurcata, EU SI ALTII CA MINE CARE AU ALES SA RAMANA, TINEM TARA CU TAXE SI IMPOZITE, EU CARE STAU AICI ZI DE ZI SI CONSUM nu cativa euro cand si cand ca tine, ci zi de zi, luna de luna
IMBECILA ESTI TU, IUDA CE ESTI
FARA DREPT DE VOT CELOR PLECATI, AI PLECAT , PA SI-ATAT
Ce mai „democratie”a instaurat basescu cu voturile unor pribegi care,chipurile,fericesc tara cu maruntisul pe care-l trimit amaratilor de-acasa.
Ca sa fiu sincer, nu plec urechea la toate gurile de canal, dar pe de alta parte, gindesc ca ar fi mai bine si poate mai sanatos sa-mi vad de treaba si de viata mea si sa nu ma mai tot interesez de natia din care provin. Sa renunt la blogaritul in romana si la cam tot ceea ce inseamna legaturi cu romanimea Romaniei. Evident ca nu toti romani din Romania nutresc astfel de sentimente fata de noi, romanii care am ales sa traim altundeva, dar nu de putine ori am detectat o astfel de adversitate si pe bloguri. Motivele nu le cunosc si nici nu ma intereseaza, pentru ca daca ei nu ma vor, nici eu nu-i vreau, ca doar nu-s vreun Lapusneanu si nici nu-mi doresc sa fiu.
Pe linga toate astea, afirmatiile si justificarile „romanilor” sunt de-a dreptul puerile si pot fi combatute cuvint cu cuvint, chiar si cele referitoare la contributia pe care „anti-romanii” o au in economia nationala. Dar cum fiecare gindeste dupa posibilitati, ma voi abtine de la detalieri pedagogice. In aceeasi nota de deces mental, suntem acuzati de realegerea BaSecului in care cica diaspora a avut un rol hotaritor. Zau? Pai ce-o fi fost mai hotaritor in alegerea paranoicului, cele 49% din voturi venite din tara sau acel 1 sau 2% venite din diaspora?
In fine, nu pot sa uit ca inainte vreme ne uitam la romanii plecati cu multa admiratie. Ii respectam si apreciam pentru curajul de-a se opune unui sistem ticalos si de-a pleca in necunoscut, luind viata de la zero. Pe multi dintre acei romani ii ascultam, pe pitici, la Europa Libera si Vocea Americii. Ei ne mentineau treaza speranta ca intr-o zi ceva se va schimba si in Romania. Si s-a schimbat, dar daca un sistem politic il poti schimba intr-o zi, intr-o luna, intr-un an, pentru a schimba mentalitatea celor multi ai nevoie, probabil, de citeva generatii.
Eu de pilda si nu numai eu, tin pe birou un suport cu doua stegulete. Unul canadian si celalalt romanesc. Nu m-am dezis niciodata de originea mea si nici n-am s-o fac vreodata. Iar pe fiul meu l-am educat in limba materna si pot afirma fara teama de-a gresi ca e mai roman decit multii dintre romanii care ne ponegresc in mod nejustificat.
Fiului meu
………………………………………..
Fii mindru, chiar orgolios,
De tot ce vei crea frumos,
Si tot ce doar in suflet porti,
Sau ce ti-e dat de-ai vietii sorti,
De-al tau copil, de munca ta,
De-al tau talent de a crea,
De tara-n care-ai aparut,
Si tara care te-a crescut,
De mama care te-a nascut,
De truda ei, de truda mea.
………………………………………………….
Aici, in Canada, multi isi cumpara proprietati si se muta prin Florida sau America Centrala sau chiar in alte state ale US, dar n-am auzit pe nimeni sa-i blameze, ba dimpotriva, ii considera „proud canadians”, ceea ce de fapt sunt. Acum, de fapt, inteleg sensul acestei devize pe care la inceput o consideram doar o lozinca rasuflata. Ei bine, nu este si poate in vreo suta de ani vor ajunge si romanii din Romania sa constientizeze ca si cei plecati de acasa sunt tot romani, mindri de originea lor. Poate chiar mai mindri decit multi din cei ramasi in tara.