Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for August 2014


Citeam un fel de sondaj in care se punea intrebarea daca romanii stabiliti aiurea, de-a lungul si de-a latul  globului, au dreptul de-a vota Presedintele Romaniei. Eu am mai abordat subiectul asta si ce am afirmat atunci, afirm si astazi. Nu cred ca e normal, logic si moral ca eu, care-mi traiesc viata la 8000km de Romania, sa decid cine sa conduca destinele romanilor din tara. Cred ca e firesc ca fiecare sa doarma dupa cum isi asterne si nu dupa cum i se asterne. Cel putin, asa vad eu democratia. Cu toate astea, recunosc ca am fost la vot, dar mai mult din indignare, nu dintr-o pornire civica.

Dar de la aceasta discutie, zic eu, fireasca si necesara, pina la zoaiele deversate de unii romani din Romania care au comentat la acel sondaj, e o distanta chiar mai mare decit cea amintita mai sus. Se pare ca o mare parte a romanimii din Romania  a ramas calibrata tot pe vechile slogane cu iz totalitar. De fapt este vorba, in mod paradoxal, de o xenofobie dusa la extrem datorita incapacitatii de intelegere a fenomenului democratic, a Constitutiei si chiar a limbii romane. Cum poti spune ca prin plecarea mea, mi-am tradat tara, cind eu n-am plecat din cauza tarii, ci a celor care-o locuiesc si care au facut ca pentru unii viata sa fie de nesuportat?  In ochii acestor „romani”, noi romanii de dincolo de hotare suntem o gasca de Pacepa, niste tradatori, niste anti-romani, niste scursuri, niste javre si inca multe alte emanatii ale acelor minti maladive. Iata si exemplificarile:

#2 piciul 28.08.2014 18:15

Intrebarea trebuia sa fie mai explicita: „Romanii care au plecat din tara mai au dreptul sa fie considerati romani?”

 

#3 Tudor 28.08.2014 18:34

@piciul: Sau chiar „Romanii care au plecat din tara ar trebui impuscati?”

 

#9 io 28.08.2014 23:05

Iudelor care ati plecat, taca-va gura spurcata, EU SI ALTII CA MINE CARE AU ALES SA RAMANA, TINEM TARA CU TAXE SI IMPOZITE, EU CARE STAU AICI ZI DE ZI SI CONSUM nu cativa euro cand si cand ca tine, ci zi de zi, luna de luna
IMBECILA ESTI TU, IUDA CE ESTI
FARA DREPT DE VOT CELOR PLECATI, AI PLECAT , PA SI-ATAT

 

#23 IoNasu 29.08.2014 14:42

Ce mai „democratie”a instaurat basescu cu voturile unor pribegi care,chipurile,fericesc tara cu maruntisul pe care-l trimit amaratilor de-acasa.

Ca sa fiu sincer, nu plec urechea la toate gurile de canal, dar pe de alta parte, gindesc ca ar fi mai bine si poate mai sanatos sa-mi vad de treaba si de viata mea si sa nu ma mai tot interesez de natia din care provin. Sa renunt la blogaritul in romana si la cam tot ceea ce inseamna legaturi cu romanimea Romaniei. Evident ca nu toti romani din Romania nutresc astfel de sentimente fata de noi, romanii care am ales sa traim altundeva, dar nu de putine ori am detectat o astfel de adversitate si pe bloguri. Motivele nu le cunosc si nici nu ma intereseaza, pentru ca daca ei nu ma vor, nici eu nu-i vreau, ca doar nu-s vreun Lapusneanu si nici nu-mi doresc sa fiu.

Pe linga toate astea, afirmatiile si justificarile „romanilor” sunt de-a dreptul puerile si pot fi combatute cuvint cu cuvint, chiar si cele referitoare la contributia pe care „anti-romanii” o au in economia nationala. Dar cum fiecare gindeste dupa posibilitati, ma voi abtine de la detalieri pedagogice. In aceeasi nota de deces mental, suntem acuzati de realegerea BaSecului in care cica diaspora a avut un rol hotaritor. Zau? Pai ce-o fi fost mai hotaritor in alegerea paranoicului, cele 49% din voturi venite din tara sau acel 1 sau 2% venite din diaspora?

In fine, nu pot sa uit ca inainte vreme ne uitam la romanii plecati cu multa admiratie. Ii respectam si apreciam pentru curajul de-a se opune unui sistem ticalos si de-a pleca in necunoscut, luind viata de la zero. Pe multi dintre acei romani ii ascultam, pe pitici, la Europa Libera si Vocea Americii. Ei ne mentineau treaza speranta ca intr-o zi ceva se va schimba si in Romania. Si s-a schimbat, dar daca un sistem politic il poti schimba intr-o zi, intr-o luna, intr-un an, pentru a schimba mentalitatea celor multi ai nevoie, probabil, de citeva generatii.

Eu de pilda si nu numai eu, tin pe birou un suport cu doua stegulete. Unul canadian si celalalt romanesc. Nu m-am dezis niciodata de originea mea si nici n-am s-o fac vreodata. Iar pe fiul meu l-am educat in limba materna si pot afirma fara teama de-a gresi ca e mai roman decit multii dintre romanii care ne ponegresc in mod nejustificat.

Fiului meu

………………………………………..

Fii mindru, chiar orgolios,

De tot ce vei crea frumos,

Si tot ce doar in suflet porti,

Sau ce ti-e dat de-ai vietii sorti,

De-al tau copil, de munca ta,

De-al tau talent de a crea,

De tara-n care-ai aparut,

Si tara care te-a crescut,

De mama care te-a nascut,

De truda ei, de truda mea.

………………………………………………….

Aici, in Canada, multi isi cumpara proprietati si se muta prin Florida sau America Centrala sau chiar in alte state ale US, dar n-am auzit pe nimeni sa-i blameze, ba dimpotriva, ii considera „proud canadians”, ceea ce de fapt sunt. Acum, de fapt, inteleg sensul acestei devize pe care la inceput o consideram doar o lozinca rasuflata. Ei bine, nu este si poate in vreo suta de ani vor ajunge si romanii din Romania sa constientizeze ca si cei plecati de acasa sunt tot romani, mindri de originea lor. Poate chiar mai mindri decit multi din cei ramasi in tara.

 

 

 

 

Read Full Post »


Ia sa trecem noi in revista evenimentele de ieri, ca prea au fost multe si cu de toate.

In primul rind, Udrea a fost unsa. Poate ca sa alunece, desi ea si-ar dori sa ramina-n top. Ehe, dupa asa o stire, musai si o pauza pentru a permite imaginatiei sa zburde.

Dar spre deosebire de altii, n-am sa ma avint in a specula cine a uns-o, unde a uns-o sau daca s-a uns de una singura. Dupa cum spuneam, cit o fi ea de blonda, de bretonata si sexoasa, mi-e greu sa cred ca va depasi un 6% in alegeri. Dar, tinind cont ca basisti au fost, basisti sunt inca si-or fi in neamul romanesc, n-ar fi exclus s-o puna de vreun 10%, cu indulgenta si cu citeva vagoane de pui decedati. Pentru ca la cita foame e in tara, greu de presupus ca tinuta morala poate rezista unei tentatii carnale. Mentionez ca acel „carnale”  se refera la aceeasi pui degerati si nu la formele fostei doamne Cocos.

Asadar, prin intrarea Elenei lu’ Udrea in competitie, campania electorala capata culoare si sex apeal. Caracteristici deloc de neglijat, uitindu-te la Ponta, la Iohannis si la nenorocita de Macovei.  Ce i s-a promis Elenei dupa pierderea competitiei, nu stiu, dar cum asta si cind pierde, o face pentru a cistiga, n-am s-o pling. De fapt, candidatii nu sunt de plins, de plins e tara si locuitorii ei, cei care accepta astfel de candidati. Cei care le vor da voturile celor mai corupti si mai penali si nu unui Ghise care inca mai crede in cinste, onoare, moralitate si constitutionalitate. Pe de alta parte, cred ca nimeni nu-i naiv sa creada ca Udrea, in eventualitate aberanta ca va fi inscaunata, va fi vreo Presedinta. Canci! Presedinte va fi tot BaSecu, cel putin in primii cinci ani, daca nu-l doboara ciroza.  De fapt, daca BaSecu, in aceasta eventualitate grotesca, n-ar fi numit prim-ministru, din cauza de minoritate in Parlament, sigur isi va pastra biroul in Cotroceni, schimbind doar numele de pe usa din Presedinte, in Consilier Prezidential.

O alta stire asupra careia nu ma voi opri prea mult, este faptul ca tot ieri, Dinu Patriciu a dat coltu’. Stiu ca asta a fost liberal, dar cred eu ca a fost mult prea liberal si mai ales cu sine insusi, ceea ce ma face sa-l regret cam cum regreti ca in fine ti-ai rupt ata.

Dar iata ca pe seara, Rares Bogdan il invita pe Antonescu la discutii, ceea ce as fi dorit sa vad in direct, chiar daca si Chelsea juca la aceeasi ora. Dar cum in Canada nu s-au inventat invoirile pe motive televizive, a trebuit sa ma multumesc cu reluarile in ambele cazuri.

Meciul lu’ Mou a fost, dupa parerea mea, care difera de-a altora, de rahat. Golurile au fost superbe, nu zic, dar jocul in sine nu s-a ridicat nici macar la nivelul vreunui Dinamo-Steaua, desi Chelsea ar fi fost normal sa-i linseze pe baietasii aia tocmai promovati in Premiere Ligue. Dar hai sa spunem ca au jucat economicos, desi economia nu presupune greseli puerile si executii technice lamentabile. In fine, realitatea e ca in unele campionate, din vestul Europei, importante sunt cele trei puncte puse in joc, nu ca la noi unde estetica jocului, in mintea unora, surclaseaza rezultatul. E, cam asta e cu meciul si as mai adauga ca „Fibre de sticla” a cam fost cel mai bun de pe teren si Barcelona poate sa-l regrete linistita.

Acum hai sa vorbesc putin si despre interviul cu Antonescu. Domne, orice-ar spune si oricine ar face-o, mie omul asta mi se pare singurul prezidentiabil veritabil. Ca nu participa, consider a fi o pierdere pentru tara si popor, dar tot ce a spus, avea perfect sens. N-o spun pentru ca unele lucruri le afirmasem si eu, ci pentru ca a fost extrem de logic si clar in expunerea parerilor proprii. Se putea observa ca oratoria lui e absolut superioara tuturor candidatilor luati la un loc. Prezenta de spirit si promtitudinea raspunsurilor a fost, inca o data, de apreciat, in conditiile in care intrebarile au fost incomode, nu de genul Gadea-Ponta. Totusi, nu a refuzat sa raspunda la nicio intrebare si asta denota stofa de politician rasat care are un raspuns la indemina in orice situatie.

Ca o paranteza, am comparat profesionalismul lui Rares Bogdan fata de interlocutor, cu diletantismul lui Betty Boop (Gadea de la 3) in a conduce interviuri. Diferentele sunt uriase si trebuie sa marturisesc ca in timpul razmelitei Antenei 3, faptul ca s-a vehiculat aberatia „Betty Boop – Presedinte” mi-a dat fiori de neincredere asupra maturitatii de gindire a electoratului romanesc.

Revenind la Crin, as vrea sa spun si faptul ca daca ACL il va pastra in continuare pe Iohannis, este foarte posibil sa ramina si fara presedinte si fara majoritate in Parlament si fara ministrii, si cu belelele de pedelisti pe cap. Ba mai mult, n-ar fi exclus ca in cazul ca Iohannis va pierde alegerile, asta daca va accede in turul doi, sa se inregistreze o migratie masiva dinspre ACL catre PLR al lui Tericeanu sau chiar spre UNPR sau PMP. Pentru ca in viziunea mea, conteaza mai putin cine e mai popular intre Antonescu si Iohannis. Important e, care din cei doi il poate demola pe Ponta. A nu se uita ca Ponta a tergiversat acceptarea  nominalizarii pina cind eliminarea lui Antonescu, din cursa, devenise evidenta. Ponta stiind ca in fata lui Antonescu n-are nicio sansa la jiltul prezidential. Acum, cind Antonescu priveste detasat aceasta campanie electorala, Ponta s-a gindit ca n-ar fi rau sa incerce o reinfratire, mai ales ca declaratia lui Antonescu referitoare la Iohannis era vadit detrimentala Plictisitului. Numai ca Antonescu are demnitate, nu e vreun oportunist ordinar, ca Tericeanu, si n-a pus botul la vrajelile lui Ponta, pacifist de conjunctura si coabitant al lui BaSecu.

In orice caz, consider ca de data asta Antonescu a explicat si demontat toate supozitiile cu care fusese „binecuvintat”. Si nu numai atit, dar a facut-o pe intelesul clasei a treia primare, asa ca cei ce vor continua sa-l muste de cur, vor fi cei cu doua clase sau cei comandati s-o faca, cum ar fi trupa de agitatori ai Antenei 3. De fapt Crin le-a demonstrat in mod logic paradoxul in care se balacesc porceste. Ei sustinindu-l neconditionat pe Ponta, acuzind in acelasi timp toate pirghiile judiciare, controlate tot de Ponta, pentru condamnarea Voiculescului. Dar cine stie, poate ca intr-o buna zi s-or trezi si acesti bestelitori la realitatea pe care le-o ofera Ponta si pe care refuza s-o perceapa, orbiti de furia condamnarii conducatorului iubit. Ca Gadea nu se va trezi niciodata e de asteptat, intrucit el e mai dobitoc. Ca Badea se va da in barci cu Gadea, iar nu va mira pe nimeni, astia doi find atit de apropiati incit se contopesc. Dar la ceilalti antenisti, chiar nu ma asteptam, poate cu exceptia lui Teodorescu care recunoaste ca-i subiectiv.

S-am incalecat pe-o sa……..si-a cazut calul cu mine.

Read Full Post »


Impotriva bunurilor mele obiceiuri, ma pune dracu sa revad un film.  Cum se numea? Habar n-am si nu cred c-am stiut vreodata, dar nici nu cred ca are vreo relevanta. Ce trata? Pai cum sa spun? Trata de calm, de liniste interioara, de pofta de viata, de moralitate, de logica si de alte suferinte omenesti.

Problema e ca un profesor psihopat ajunge sa fie obsedat de una din studentele lui si s-o urmareasca, ajungind sa ucida pentru a-si atinge scopul. Care era scopul nu se stie. Poate doar sa fie cu ea. In sfirsit, e bagat la bulau, de unde reuseste sa evadeze. Pina aici, nimic iesit din cotidian, din pacate, dar acum urmeaza, ceea ce eu consider a fi, lipsa de common sense, cum ar spune astia de pe aici.

Cind toata lumea stia de ce e animalul asta in stare, in loc sa incerce sa-i intinda o capcana in care sa cada, sa-si rupa gitul, ei se hotarasc s-o apere pe fata, adoptind o atitudine ostila fata de bolnav si incercind sa-i stavileasca dorinta de-a o intilni. Bun. Nu spun ca nu-i o actiune laudabila, dar cu ce pret? Filmul se termina cu bine pentru fata si cu funeralii pentru sapte alte familii, intrucit sociopatul, cautindu-si obsesia, a  injunghiat cu salbaticie, doua bune prietene de ale ei, prietenul uneia din ele si prietenul ei, doi angajati ai unui hotel si un politist.

Daca facem un calcul, la rece, ajungem la concluzia ca de fapt actiunea de salvare a fost un esec de proportii. Am salvat o viata, care poate nici nu era in pericol, curmind alte sapte. Dar astfel de actiuni se petrec aproape zilnic in lume. Militari, pompieri, salvamontisti, salvamari, politisti si civili murind pe capete pentru a salva o persoana care, culmea, citeodata se baga cu buna stiinta in situatii limita. Cred ca am vazut zeci de filme unde dintr-un rescue team mai ramine unul singur in viata, in incercarea de a salva viata unui prizonier.

Asta ca sa nu mai vorbesc de riscul la care se expun multi pentru a salva vreun animal. Am vazut la teveul de aici o trupa de pompieri care au incercat si reusit sa scoata o pisica dintr-o crevasa sau crapatura de pamint dupa zece ore. Din spusele astora, salvarea pisicii a costat in jur de $25000. Si asta nu e cun caz izolat. Ce putin nu aici, in Canada. Nu stiu altii, dar eu, ca doar sunt unul dintre contribuabili, as fi preferat ca banii respectivi sa fie cheltuiti intr-un spital pentru sick children.

Adevarul e ca n-ar fi etic sa nu ajuti pe cineva a carui viata atirna de interventia ta, dar punind in pericol alta sau alte vieti, nu tine oare de aceeasi etica? Pina la urma, etica o fi avind grade de comparatie? Adica ce e mai etic de facut in astfel de situatii? Salvam o persoana care a adormit rupt de beat si cu tigarea aprinsa in mina, expunind la un risc maxim un pompier cu familie si copii acasa? Greu de spus si probabil ca nici nu exista vreun raspuns rezonabil si satisfacator. Oare declarindu-i eroi pe cei ce-si pierd viata in actiuni de salvare a altora este suficient, este compensatoriu pentru ei si familiile lor? Nu cred.

Revenind la situatia din film, stiu, se poate spune ca nu aveai cum sa stii ca sapte vieti vor fi jerfite pentru a salva una, dar tinind cont de faptul ca era vorba de un psihopat, mi se pare ca era cam la mintea cocosului. Mie personal, aritmetica gindirii astoara mi se pare a fi o stiinta inexacta, ilogica, imorala si fucked up.

 

Read Full Post »


Dupa cum se vede, rusii incearca din rasputeri sa-i „ajute” pe ukrainieni sa le devina vasali. De fapt ajutorul asta constituie o profetie de prin secolul XIX la care ma voi referi in cele ce urmeaza, ca nu prea am la ce altceva sa ma refer.

Il mai tineti mine pe cazacu’ lui Gogol? Taras Bulba, ala care avea doi baieti si au “plecat toti trei deodata, la tabara”, ca la cazaci daca nu te duceai la lupticica, nu pupai pasarica (cazacii i-or fi spunind altfel, dar cum nu sunt cazac, de unde dracu sa stiu?).

Ma rog, fac ei rost de-o batalie impotriva polonilor, care intre noi fie vorba, erau niste labe fara cuvint si care se apucasera sa casapeasca crestini ortodoxi, in cirdasie cu alte labe, dar mult mai circumcise. In replica, cazacii, razboinici inca de la nastere, s-apuca mai intii de circumcis circumcisi. Cum ei executau aceasta circumcizie la nivelul capului cu kippah, putini au fost cei ce-au reusit sa-i supravietuiasca. Dupa ce au terminat cu “poporul ales” de pe Don, cazacii au incercat sa le-o dea in mina si labelor de poloni, incercuind cetatea Dubno, care mustea de nobilime. Andriy, al mai putin cazac la cap dintre fii lui Taras, descopera ca dupa ziduri se afla, moarta de foame, polaka de care se amorezase cind era student la Kiev si pe care n-o uitase, asa cum nu uitam nici noi de Closca cu Puii de Aur care e ferecata tot pe la Kiev. Un fel de Romeo si Julieta in varianta cazaca.

Anyway, in sufletul lui Andriy se duc batalii mai crincene ca cele de la portile cetatii. Gindurile bune ziceau “uit-o!”. Gindurile rele ziceau “fute-o!” E si in timp ce gindurile i se certau in cap, el profita de-o clipa de neatentie si intra, pe pitici, in cetate. Dar vezi ca ajuns inauntru cetatii, in loc sa-si bage putulica-n ea de polaka si-a bagat-o-n ea de cazacie. Drept pentru care, cind iese el in fruntea polonezilor, ca Walesa in fruntea grevistilor, sa de-a piept cu cazacii lu’ tac-sau, Taras il atrage-ntr-o padure si i-o trage de-l satura de relatii sexuale anti cazace si de viata pe Planeta Albastra. Ma rog, pina la urma, polonezii reusesc sa-i arda pe cazaci si sa-l ia ostatec pe Ostap, celalalt fiu al lui Taras.

Cind se trezeste din lesinul in care cazuse, Bulba ramine bulbucat de minie, aflind ca al doilea fiu i-a fost luat prizonier. Dar  cu ajutorul evreilor care scapasera de casapeala, ajunge la timp, in Varsovia, sa-l vada pe fiu-sau tras pe roata. Amarit si vai de el, Taras se ritornereaza in Ucraina lui natala, sa-si continue lupta cu polacii, ca oricum altceva nu stia sa faca. Problema e ca astia-l prind si pe el si-l bat in cuie p-un pom caruia ii dau putin foc. E si cum se perpelea el asa, ii sfiriie prin cap ideea sa-si indemne semenii sa nu abandoneze lupta, prevazindu-le ajutor substantial din partea rusilor. Si i-au ajutat rusii, de le-a iesit pe ochi si inca ii mai ajuta, dupa cum se vede.

FIN

Ecranizarea acestei nuvele a fost realizata prin ’62, cu concursul cazacilor Tony Curtis, Yul Brynner si Perry Lopez. Si daca n-aveti ce face in urmatoarele doua ore, urmariti filmul, desi eu v-as recomanda nuvela care e mai altfel, mai ce v-am povestit eu.

Read Full Post »


Am urmarit o emisiune interesanta, on line, in care s-a dezbatut subiectul „Udrea -candidat” De ce Udrea? Pentru simplu motiv ca Diaconescu doarme pe el. Si se mai spunea ca Udrea ar fi de fapt singura, in conjunctura actuala, care ar putea sa i-o traga lui Ponta la lingurica. Nu ca ar ajunge ea presedinte, dar ca l-ar putea tintui pe Pontos cu ochii-n bec.

Da, cred ca Udrea, cit e ea de sexoasa si divortata, ar putea sa-i tina piept, ca piept are, „Procurorului”, mult mai eficient decit Iohannis care „nu vrea galagie” si isi tiraste anevoile cuvintele dupa el, ca intr-un mars funebru. Nu stiu cum, dar mie Iohannis mi se pare tot timpul plictisit si de aceea am sa-i spun Plictis.

Si-i zic, pai bine Coane Plictis, n-oi fi vrind tu galagie, dar asta spune-o dupa ce te-oi vedea inscaunat. Pina atunci si pentru a ajunge acolo, trebuie sa faci mai multa galagie decit a facut toata familia ta de teutoni. Altfel, campania asta va fi doar o incercare precara de-a te apara de artileria grea a PSD-ului, care deja te-a luat la ochi. Asa ca daca te-ai hotarit sa te culci pe urechea bunului simt, nu-ti prevad un viitor prea indelungat in politica dimboviteana, decit numai daca vei avea norocul unei tate ca Udrea care sa se ocupe, in locul tau, de Ponta.

Eu dupa cum stie toata lumea, voi vota Ghise, dar pentru ca tema postului e Udrea, as spune ca e putin probabil ca sexoasa din Golden Blitz sa dea pasarea din mina, (sau dintre picioare?) pe cioara de pe gard. Ca nu va cistiga, o stie si ea. Ca va pierde si presedentia PMP e la fel de clar. Pai si atunci ce sa-i promita BaSecu pentru a o determina sa piarda prin participare?

Wellll, ma intorc la ce-am spus nu de mult, cind afirmam ca m-as mira ca rezultatul alegerilor sa-l prinda pe BaSecu in tara, daca nu va avea un aranjament betonat care sa-i asigure libertatea. Si daca o fi sa plece, de ce n-ar lua-o si pe Udrea cu el? Bani sunt sigur c-ar avea cit sa mai creasca un pogon de Ebe la Golful Mexic sau chiar pe malurile Pacificului.

In fine, cert e ca Ochila e pus pe Ponta si n-o sa-l slabeasca pina nu-l va vedea in genunchi la poarta Cotrocenilor, cersind indurare. Am convingerea ca Ponta e deja mort, in ce priveste tronul de Presedinte. In primul rind pentru ca el se va razboi cu BaSecu, in timp ce Plictis, Macovei, Ghisa si poate Udrea isi vor vedea linistiti de campaniile lor. BaSecu va juca in aceasta campanie rolul bruiajului. Iar Ponta va fi bruiatul.

Ba mai mult, daca povestea redeventelor ia amploare, Ponta s-ar putea s-o si suga. Adica, rau de tot, cu tot suportul Porcului (Ghita) si-a lui Betty Boop (Gadea).

As face o mica paranteza pentru ca de cite ori pomenesc numele antiromancei Macovei, mi se urca singele direct in cap. Ala cu creieri. Femeia asta, care s-a dovedit o nenorocita si nu exagerez cu nimic, asta care a defaimat Romania in lume, isi permite sa candideze la prezidentiale? Asta care atit cit a fost Ministra Justitiei i-a facut toate jocurile BaSecului, dupa care a fost premiata cu un post de europarlamentar pentru a-l pazi pe idolul chior de minia propriului popor? Cum va putea cineva care nu face parte din gasca ei de oprtunisti sa voteze o astfel de lepadatura? Temerea mea e ca se vor gasi, dar asta-i problema romanimii, nu a ei.

In concluzie, Udrea va candida numai daca exista o oferta certa si de nerefuzat la capatul celalalt al campaniei electorale. Pentru ca Udrea nu e Ghise, s-o faca din convingere si din drag de tara si nici vreo politicianca de marca nu s-a dovedit a fi.  Godolele si terenurile de fotbal in panta nu stiu daca pot fi numite politica si nu-i vor garanta vreo imunitate in fata miniei pontiste, voiculiste, nastasiste si care-or mai fi. Sa nu uitam faptul ca BaSecu n-a avut aservita intreaga Justitie. In afara capeteniilor din CSM, Minister, ANI, DNA si a altor citiva nenorociti cumparati sau santajati, marea majoritate a procurorilor si judecatorilor au fost calcati in picioare. Asa ca, aia sunt sigur ca nu vor uita usor zilele fripte comandate de zbanghiu. Iar cind armele se vor intoarce, va fi macel. Si de aceea cred ca perioada urmatoare va fi extrem de interesanta si va produce multe dezvaluiri si dezvaluiti, ca si multe posibile emigrari, in scop medical, evident.

 

Read Full Post »


by papa

Nebarbierit, cu parul vraiste, sta-n fata foii-ncremenit. Ochii il dor, iar pieptu-i arde, dorinta creste-n el mocnit.

Pe-o canapea linga fereastra, in arcuiri si perne moi, tentatiei fara pudoare, suvite-i cad pe sinii goi.

Nervos, carbunele-l framinta, asuda, scrisneste din dinti, termin-o sticla si ia alta, pare nebun, iesit din minti.

Ochii lui aprigi, ca de vultur, si-i repezii asupra ei, sa-i prinda formele rotunde, cioplite-n marmora, de Zei.

Ea, voluptuasa unduire, privind la el, provocatoare, l-a-nvaluit pe nesimtite, cu-n farmec ce pe el il doare.

Cu miscari repezi, sacadate, pe coala alba-ntruchipa, obscena muzei relaxare, ce-n perne moi se afunda.

Si rupse foaie dupa foaie, de munca lui nemultumit, caci doar un gind i-ardea in vine, un gind salbatec, ne-mblinzit.

In van se-mpotrivii artistul si-a lui launtrica sclipire, el n-avea cum sa mai astepte, ca firea sa-i revina-n fire.

In graba hainele-si arunca si-n patimi se-ntrupara goi, pe inserat, artist si muza, intr-un tablou cu perne moi.

Read Full Post »


Ceea ce afirma potecuta, e ca exista o cutie, metaforic vorbind, inlauntrul fiecaruia dintre noi, din care privim lumea de afara, lume cu care interactionam atunci cind ne parasim cutia, dar o lume in care nu putem lua cu noi tot continutul acelei cutii. Ei bine, sunt absolut de acord cu acest concept si iata de ce. 

Multe concepte filosofice se bazeaza pe idea ca omul traieste in doua planuri. Unul material (trupul), altul spiritual (sufletul), altfel spus, fizic si psihic. Nimic rau in asta. Numai ca, aceleasi concepte pretind ca diferenta fundamentala intre aceste doua planuri ar fi faptul ca cel spiritual ar fi repetabil, in comparatie cu cel material care este unic. Ei bine, mie mi-e foarte greu, ba chiar imposibil sa accept aceast concept speculativ. Ratiunea pentru care spun acest lucru, e ca atita timp cit materia e generatoarea spiritului, nu vad cum ar fi posibil ca acel spirit sa-i supravietuiasca materiei, in speta, omului.  Si continuind deductia logica (logica mea, evident), daca spiritul este complet independent in raport cu materia, de ce atunci cind materia e anesteziata, spiritul intra intr-o stare letargica? Doar anestezia, ca materie, poate avea efecte doar asupra altei materii, nu si asupra spiritului generat de ea. Iar daca are si asupra spiritului, generat de materia anesteziata, insemna ca spiritul este total dependent de materia care-l produce si va disparea inevitabil cind generatorul va claca.

Bun, deci in concluzie, eu consider ca traim intr-o singura dimensiune, din punct de vedere al stari de agregare. Ca generam cimp gravitational si biocurenti, dataorita reactiilor chimice si electrice care ne trec prin cap, ca trenurile prin gara, este absolut firesc si explicabil, dar alea sunt generate de miliardele de neuroni si transmise prin si mai multe miliarde de sinapse, nu ne vin din ceruri, prin cine stie ce circuite galactice si din surse divine.

Si revenind la ceea ce-a sustinut potecuta, spun si eu ca existenta noastra se imparte totusi in doua planuri, dar nu cele deja mentionate. Un plan interiorizat, in care gindim si actionam fara vreo reticenta, neingraditi de vreo restrictie sau ghidati de vreun cod anume. Acolo suntem doar noi cu noi insine. Cu cultura noastra, cu logica noastra, cu cunostintele noastre. Acolo nu putem fi ipocriti, nu putem fi mitomani, nu putem fi actori, nu putem insela, nu putem distorsiona adevarul si in fine, acolo ne evaluam la adevarata noastra valoare. As spune ca acel „acolo” e o cutiuta, pentru a o parafraza pe potecuta, a libertatii totale, supreme si a adevarului absolut, in acceptiune personala. Cutiuta in care exista de toate, si bune si rele, dar care ne apartine, care e numai a noastra si in care pastram toate secretele noastre, sperantele, dezamagirile, realizarile, esecurile, frumosul, dar si uritul. Cum spuneam, a nu se confunda totusi cu acea Cutie a Pandorei. Legenda spune ca Epimeteu, sotul Pandorei (o alta Eva, creata de zei in Olimp, nu in Rai) a deschis acea cutie, primita-n dar de la Zeus, permitind tuturor relelor, ferecate-n ea de zei, sa se imprastie in lumea noastra, a muritorilor. Precizez ca in acel moment Pamintul se pare ca era populat doar de barbati, zamisliti de Zeus. E totusi adevarat ca una din zeitati, aia responsabila cu intelepciunea, a strecurat in cutie „speranta” si asta a fost singura care a ramas la cutie si poate de aceea se spune ca nu ne paraseste niciodata sau ca moare ultima.

Revenind la acea interiorizare, in momentul in care parasim confortul si siguranta pe care ne-o confera, comportamentul nostru devine altul. Devenim atenti, alertati cu noi insine si cu cei din jur. Si asta pentru ca iesim intr-o lume regularizata de legi, de reguli, de cutume, de semne de circulatie, o lume care te judeca cu ochii ei, nu cu ai tai, o lume pe alocuri buna, pe alocuri rea. O lume in care trebuie sa zimbesti chiar daca suferi, in care trebuie sa minti daca se cere, in care trebuie sa te supui daca n-ai incotro. O cu totul alta lume, decit cea interioara noua, lumea in care s-a imprastiat continutul Cutiei Pandorei.

Read Full Post »

Older Posts »