Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for februarie 2021

Tabula rasa


Multi afirma ca omul se naste cu mintea goala, lipsita de facultatea de a gândi, de a judeca, de a înțelege si ca acumularile ulterioare, prin intermediul simturilor, o vor face functionala. Intrebarea e, oare creierele spalate nu pot fi definite tot ca tabula rasa doar pe subiectul „spalat”? Adica o tabla cerata stearsa si deci, in starea ei initiala. Ba bine ca nu si intrucit „tabula rasa” imi suna mai elegant decit „creier spalat”, io-te c-o folosesc exact in sensul asta.

Inca de cind am inceput sa am pareri, am avut eu asa o convingere ca englezoii sunt destepti. Englezoii sau anglo-saxonii, sa-i fut. Si nu doar insularii, ci si cei din Lumea Noua. De ce? N-as putea sa spun cu exactitate. Poate din cauza de Beatles sau de Woodstock sau de Vocea Americii sau de Rolls Royce sau de Churchill. Nu stiu, dar ce stiu e ca-mi cazusera cu tronc. Dar uite ca de la tronc am trecut la fleosc si mai recent la bleah. Pentru ca, o spun ca sa se stie, sunt prosti. Da’ rupti de prosti. Exact ca pungile alea de plastic din care-ti cad cumparaturile. Iar daca n-or fi prosti, sigur sunt tabula rasa.

Astia chiar n-au retinut ca „repetitio mater studiorum est”, („repetitia e mama invataturii”,pentru cei care au facut realul) ca doar romanii i-au calarit si pe ei citeva secole. De ce oare la fiecare meci de fotbal toti cei prezenti pe stadioane in Anglia trebuie sa-ngenuncheze, in timp ce buzele incinse de prostie ale crainicilor sportivi infiereaza rasismul celor din tribunele … goale sau din fata televizoarelor? „Black lives matter!” e ca si cum ai spune „apa e uda”. Evident ca orice viata matter, indiferent de culoare, numai ca niciun pleonasm din lume nu-i poate convinge pe boi ca-s boi. In US pina si pe politicieni i-am vazut ingenunchiind, nu doar pe sportivi. La ce ajuta gestul asta umil si care-i este motivatia? Ca semnificatia e cel putin ridicola.

Ati auzit cumva de „Brown lives matter”? Dar de „Yelow lives matter”? Nu? Cum asa? Pai n-ati auzit pentru ca in acest caz lozinca ar avea caracter rasist, in mintile incinse de prostie. Vietile de culoare galbena sau maro sunt considerate privilegiate. Dar daca e vorba de rasism bazat pe culoarea pielii, atunci toate culorile, in afara rozaliului nostru biblic si rasist, ar trebui sa fie afectate. Chiar nu exista sud-americani, asiatici, arabi, indieni … etc. impuscati de politii? Sau aia sunt impuscati pe bune si numai negri sunt impuscati pe considerente rasiale? Oare rasismul actual ii vizeaza numai pe negri? De ce oare?

Cu cit media si politicienii vor repeta prostia asta cu rasismul mai mult, cu atit ii vor prelungi existenta. Au impresia ca daca pun „prefixul” „is no room for …” rasismul va disparea. Asta o spun de zeci de ani si tot acolo suntem. Cu cit il vor pronunta mai des, cu atit rasismul va avea mai mult succes in lume. Exact ca reclama unui produs idiot. Buna, proasta, repetind-o iar si iar, numele produsului respectiv se va intipari in mintea celor vizati care in mod instinctiv vor cauta si cumpara produsul respectiv.

Oare nu le-a dat prin mintea lor putina ca rasismul nu va disparea atita timp cit presa si politicul vor continua sa-i imparta pe oameni in black people si white people? Cum poate aceasta segregare rasiala, chiar si numai verbala, sa ajute la abolirea rasismului? De ce „a black guy was shutdown by a white policeman”? si nu „a guy was shutdown by police”? Oare de ce? Pentru ca aceasta stare de lucruri e intretinuta si chiar inflamata de audio-vizual. Se pare ca unora le este necesara. Presa si politicienii instiga si dezbina prin modul in care prezinta stiri si puncte de vedere. Blameaza norodul ca nu e „colour blind” in timp ce ei nu uita sa mentioneze culoarea. Se pare ca de la latini au invatat si retinut numai „divide et impera”

Si nu stiu daca a observat cineva, dar numai cind vine vorba de negri, e mentionata culoarea. Ati auzit vreo stire, vreun protest sau vreun politician spunind vreodata „a brown guy” sau „a yellow guy”? Nu, niciodata. Cum de aia sunt numiti mexicani, chinezi, indieni, samd? Desi daca un negru, un indian, un chinez sau orice-ar fi el/ea, e cetatean american, din care motiv trebuie sa-i mentionezi originea sau culoarea? Si cine ar trebui sa fie tras de raspundere pentru aceasta situatie? Coltescu pentru ca a spus „ala negru” sau cei care o spun zilnic si fara-ntrerupere pe toate posturile, canalele, stadioanele si gardurile? Cum poti infiera rasismul cind tu impui o lozinca rasista?

De ce nu se interzice mentionarea rasei si/sau culorii pielii in vorbirea curenta. Mai ales negrilor, ca ei folosesc cel mai rasist si jignitor limbaj la adresa … negrilor. La ce ajuta o astfel de exprimare? Asa ca, de ce-i numesc ei negri si nu americani, daca sunt cetateni US sau belgieni daca sunt cetateni belgieni sau congolezi daca sunt cetatenii congolezi? Sau pur si simplu africani, daca nu le cunosti tara de bastina.

Asta pe de-o parte. Dar pe de cealalta parte, tam-tamul care se face in US pe tema rasismului e de-a dreptul hilar. Adica US are 7 miliardari negri. US mai are si 1.5 milioane de milionari negri, tot atitia chinezi si 1.2 milioane, latinos (dupa Forbes) Asta s-o numi rasism? Negrii americani din US sunt doctori, sportivi, preoti, primari, guvernatori, judecatori, senatori, deputati, pina si Presedintele de trista amintire era tot african la origine. Suna asta a rasism? Cum se face ca politia nu impusca pe niciunul din negri astia? Ca din cite stiu, discriminarea rasiala se manifesta independent de pozitia sociala. Si daca, totusi, vreun megalocefal considera ca asta e rasism, atunci de ce continua sa imigreaze negri din Africa si din Caraibe in Nord America si nu invers?

Just saying.

Read Full Post »


Am avut o dilema care mi se localizase direct in cap. Nu pot spune ca-mi dadea batai, dar ma lovise asa, pe neasteptate. Si asta numai si numai pentru ca ma pune dracu sa gindesc mai mult decit e necesar. De ce gindesc asa de mult? Poate pentru ca am timp si nimic altceva mai bun de facut. Sau poate ca e o deprindere pe care am capatat-o in facultate cind eram nevoit sa gindesc ori de cite ori chiuleam de la cursuri sau seminarii. Ca adica, nu era greu sa decid chiulul in sine, dar muncile intelectuale interveneau cind trebuia sa decid ce sa fac in timpul chiulului. Bar, fotbal, poker sau piscina. Ca in niciun caz n-as fi ars-o prin parcuri ca militarii in termen la vinat de servitoare, ca doar eram in Bucuresti nu-n Botosani. De ce Botosani? Pentru ca acolo am facut armata si stiu. In fine, nu mai insist ca cine stie unde ajung cu divagatia si n-am de gind sa trec granita la ukrainieni.

Cert e ca jucind canasta si cistigind (cum altfel?), fetele au exclamat cu oarecare obida in glas, „iar ati avut noroc!” E si in acel moment creierul mi-a intrat in vibratie din cauza gindirii care mi se inflamase de nu mai avea loc in cap. Ca vedeti voi, problema se pune diversificat. Am avut noi noroc sau au avut ele ghinion? Si atita timp cit toti suntem cam la acelasi nivel, e clar ca a fost vorba si de noroc, pe-o parte si de ghinion, pe alta.

Da, dar mintea nu s-a oprit aici, asa cum era normal, ci a continuat sa lucreze pentru a-mi demonstra c-o am. Ca acum pe bune, urmarim deseori tot felul de nenorociri pe la televizor. Nenorociri carora le-au cazut prada semeni de-ai nostri. Fie ca s-au nascut cu cine stie ce malformatii congenitale, fie ca a dat cancerul peste ei inca din copilarie sau COVID-ul in copilaria de la celalalt capat al vietii, fie c-au fost victimele unor accidente, razboaie, dezastre naturale sau victimele altora. Si ori de cite ori vedem asa ceva spunem, si daca nu spunem, gindim: „bai ce noroc am avut ca nu mi s-au intimplat nenorociri de genul astora!”

Ei bine, asa gindeam pina cind m-a lovit dilema. Caci rumegind ideea, am ajuns la o alta concluzie. Si anume ca normalitatea nu se datoreaza norocului, asa cum eronat consideram citeodata. Si chiar nu inteleg de ce s-a ajuns sa se considere a fi noroc daca ai o viata normala, fara denivelari nesanatoase. E adevarat ca cei care se confrunta cu problemele enumerate sunt ghinionisti, dar asta nu-i face pe ceilalti norocosi. Asa ca nu va mai simtiti norocosi pentru faptul ca sunteti intregi, ca aveti toate componentele prevazute in „Anatomia omului” a lui Papillian, Si nu numai ca le aveti, dar sunt intregi si la locul lor, formind un ansamblu placut ochiului. Ochiului de om, ca n-as putea spune care sunt standardele de frumusete umana la animale si extraterestri. Nu-i noroc ca nu va lipsesc cromozomi, ca nu sunteti muti, surzi sau orbi, ca n-ati avut accidente, boli grave, spitalizari repetate si nici ca n-ati mierlit la cutremurul din ’77.

Asta fiind si cazul meu, consider ca e normal sa fie asa si nu altfel. Ca am fost si norocos in viata, nu neg, numai ca norocul respectiv mi l-am cam facut singur si e de alta natura. E adevarat ca de multe ori trebuie sa risti ca sa te intersectezi cu norocul, dar de riscat, riscam de cind ne trezim si pina ne ia somnul. De fapt nici somnul nu-i lipsit de riscuri, ca daca te prinde sotul doamnei sau vreo eruptie vulcanica, nu se cheama ca ai ghinion, ci ca n-ai evaluat bine riscurile.

Insa e clar ca multi incearca sa profite de norocul pe care il au crezind ca avindu-l cindva, il vor avea mereu si astia de multe ori ajung la vorba intelepciunii romanesti, repetind-o aproape involuntar, „frunza verde foi ca plopul, mama mi-am futut norocul” Mai era si aia cu ulciorul, dar n-o mai dezvolt. Ca daca te bazezi numai pe noroc, e posibil s-o iei direct in rect si genul asta de oameni n-ar trebui sa-si puna prostia sau inconstienta pe seama ghinionului. Si exemple ar fi cu duiumul. Hotii si tilharii fiind exemplele cele mai elocvente, dar mai sunt si cartoforii, alpinistii, amantii, afaceristii, politicienii, judecatorii si, in general, toti cei care intind coarda la plesneala, fara a sti cind va plesni.

Ar fi multe de spus in legatura cu relatia noroc, normalitate, ghinion, dar gindind ca si daca as epuiza-o, tot nimic n-as rezolva, decid sa ma opresc acum pentru a nu risca sa devin prea … celebru.

Asadar, concluzia ar fi ca „nu-i noroc sa fii normal” Axioma imi apartine, thank you very much! Dar daca ai si noroc, nu-l abuza si fii sigur ca merita riscul pe care ti-l asumi pentru a te bucura de el. (De la Papa cetire)

In privinta ghinionului, concluzia e simpla. Daca nu esti tu cauza ghinionului, atunci aia e, taci si-nghite, ca alte remedii nu exista. Iar daca exista, intreaba-i pe altii, ca eu nu le stiu.

Read Full Post »

Sub praful anilor ce trec


O bucata prafuita, interpretata de doi prafuiti intr-un aranjament deosebit de … formidabil. Si care e in ton cu cerul plumburiu si ninsoarea care cade de-a-n proasta si unde nu trebuie. Du-te, soro, pe ogoare, prin munti, pe la mama dracu, dar nu veni sa bramburesti orasele c-o s-ajungi sa te-noate sobolanii prin canale! Proasto!

In general imi plac bucatile originale (ma refer la muzica, dar nu numai), insa varianta cubanezilor astora mi s-a parut mai excitanta decit toate variantele de pina acum. Omara are acum 91 de anisori, (multi inainte, don’soara!), iar Ibrahim, cu trei ani mai mult decit ea, dar astuia nu-i urez pentru ca, din pacate, e putin mort de vreo 15 ani incoace. Asa ca la momentul inregistrarii or fi fost, ambii, la vreo 70 si. Dar pe linga cei doi „guralivi” mai e si Roberto, pianistul, care nu e de ignorat, dupa cum va veti da singuri seama. Io-te si traducerea pentru curiosii care nu cuvinta limba lui Fidel Castro, asa cum n-o cuvint nici eu, desi ma zbat s-o dezlusesc.

Oricind te intreb,

Ce, cum si unde?

Totdeauna imi raspunzi,

Poate, poate, poate.

*

Si asa trec  zilele

Si eu sunt disperat/a

Iar tu, tu raspuzi,

Poate, poate, poate.

*

Tu iti pierzi timpul

Gindind, gindind

La ce ti-ai dori cel mai mult.

Pina cind? pina cind?

***

Read Full Post »


Anul trecut a fost anul pe care l-am visat inca de cind m-am angajat. Si nu anul in sine, ca nu anul mi-l doream, ci evenimentul pe care-l continea. E foarte adevarat ca de munca m-am lasat acum trei ani, dar pensia am inceput s-o iau anul trecut. Insa cine crede ca am asteptat pensia, se inseala. Pensionarea, da, ca pensia aici, la Canada, e modica si are doar valoare de simbol. Ca daca la viata ta ai fost doar greiere, nu si furnica, ai supt-o direct in esofag. Si asta pentru ca guvernul canadez iti da atit cit sa nu mori foarte rapid, dar nici s-o duci cit ti-e s-o duci. Ca o paranteza cu caracter informativ, la Canada e mai avantajos sa fii refugiat decit pensionar. Logica e simpla. Refugiatul aduce taxe, pe cind pensionarul aduce pagube. De fapt cu taxele de pe spinarea refugiatilor si nu numai, plateste, pe linga multe altele, inclusiv salariile lor babane, si pensiile inutililor. Iar guvernul n-are voie sa piarda pentru ca el nu produce. 

Si poate de aceea guvernantii, in frunte cu poponarul francofon, au pupat toate icoanele budiste pentru pleasca de Corona care i-a m-ai usurat de pensionari. De fapt cred si nu stiu cam cit de mult gresesc, ca  izbelistea de care au fost lasate casele de batrini, a fost premeditata. Spun asta pentru ca don’soara Corona si-a manifestat preferintele geriatrice inca de la nastere. Cu toate astea in casele de batrini a fost macel. Si nu oricum. Pe fata si la lumina zilei. Cine dracu stie citi bani au economisit cu decesele „inutililor”?  Nu stiu sa spun, ca astia se bucura pe furis. Cind apar pe ecrane zici ca sunt bocitoare arvunite.

Bun, sa revenim la marmotele noastre. Da, mi-am dorit pensionarea mai abitir decit am dorit-o pe Charlize Theron. Asta nu inseamna ca n-as mai vrea sa fiu din nou de 25 si s-o iau da capo? As vrea, dar cu pensie, cu tot. Ca si atunci era mare nevoie de malai. Si poate ca n-ar mai fi fost necesar venitul micului „intreprinzator” in conditii de risc maxim.

Si acum c-am adus vorba, desi stiu c-am mai spus-o de 38 de ori, dar na, spun si eu sa n-o uit, viata Bucurestiului si a Litoralului romanesc din anii ’70, a fost si va ramine de neegalat. Spuneam intr-unul din posturile dedicate acelei perioade „noptile erau zile, zilele erau duminici si ceasuri nu existau” Cam asta a fost si mare pacat ca nu pot folosi verbul „a fi” si la prezent, ca dracu ar mai avea timp de blogareala si filme pe netflix.

Dar ce-a fost, a fost si ce-a ramas, e ceea ce conteaza in momentul de fata. Asa ca, vorbind de pensie si pensionarul ei, eu am ajuns la o concluzie la care n-a ajuns nimeni, desi multi o aplica in mod instinctiv. Am convingerea ca viata ideala ar fi sa te nasti, sa copilaresti si sa te scolesti in socialism. Mai apoi sa muncesti in capitalism. Iar pensionarea s-o petreci din nou in socialism. Nu in socialism de tip canadez, ci unul de tip tropical, unde costurile sunt mult mai mici, caldura mult mai mare si banii strinsi in capitalism iti pot oferi o viata imbelsugata. 

Asa ca, desi urasc sistemul socialist c-o pasiune explicabila, trebuie sa recunosc ca e ideal pentru tineri si pensionarii capitalisti. Si de aceea cred, fara dorinta de-a o demonstra, ca migrarea in sensul descris ar trebui practicata de cei ce-si doresc o viata frumoasa si aventuroasa. Ca poti avea o viata frumoasa si daca o arzi numai in capitalism, nimic de zis, dar cu conditia sa te pensionezi multimilionar. Ca daca incepi cu dentisti si spitale, te cam urinezi pe milionul cu care ai ramas dupa o viata in cimpul muncii. Basca toate taxarile care se opresc numai dupa ce dai coltul. Pe cind daca-ti iei milionul si pensia si-o arzi printr-un socialism, pe undeva, te cam doare-n „Capitalul” lui Marx de cit costa patul de spital, pe noapte, in US. Stiu, exista asigurari, dar si alea tot din banii asiguratilor traiesc si daca e sa stai la mina lor, e jale. Veti spune, „dar care-i problema cu Republica Socialista Canadiana”? Pai este, ca in socialismul de tip capitalist al Canadei, preturile cresc continuu, taxele nu scad niciodata, pensia ramine aceeasi iar asistenta medicala e doar partial gratuita. Dintarul nu e acoperit si costa de te-ndoaie, motiv pentru care multi se duc sa-si repare fanoanele in Romania. Programarile la unele teste medicale pot dura si trei-patru lui. Adica poti muri linistit si fara diagnostic pina sa-ti vina rindul. Totusi, e foarte adevarat ca daca esti suficient de bonav incit sa necesiti internare rapida, totul merge ca pe roate. Adica esti cam piua-ntii la orice. Daca nu, faci coada pina-ti trece, intr-un fel sau altul. 

Si ar mai fi ceva. Majoritatea tarilor dezvoltate „beneficiaza” de cel putin trei luni de iarna. Canada „beneficiaza” de sase si alea de la -18C la -40C. Pe cind lumea a treia sta bine-merci la caldurica si frecangeala. Si va spun eu, frigul nu e bun prieten cu pensionarul. Berea, da.

Asa ca, parafrazindu-l pe tovarasul Lenin, „emigrati, emigrati, emigrati!” sau „imigrati, imigrati, imigrati!” depinde de unde privesti fenomenul. Dar la timpii potriviti (potriviti de mine), ca daca incurcati borcanele, nu va va fi nici moale si nici cald.

Read Full Post »


Ma trezesc ca huhurezii. Ma uit la ceas. Joaca Cirstea. Timpit de somn cobor la televizor. Ii dau drumu. Ecranu-mi arata numai picioare. Pe moment am crezut ca s-a bulit unealta. Dar nu. De vina erau „transperantele” care-mi acopereau ochii pe jumatate. Reusesc sa le ridic cit sa vad tot ecanul. Meciul incepuse si Cirstea juca de parca era #1 across the nations. Dar vai, excelenta-n tenis a tinut-o pina la 2-2, dupa care s-a mutat la nivelul gurii, orificiu pe care a-nceput sa se discute foarte animat cu antrenorul care n-avea nicio vina ca ea nu mai vedea fileul si nici limitele terenului. Basca faptul ca facea niste fete de parca mesteca algocalmin pe care il inghitea cu zeama de lamiie necoapta. Ca urmare a penibilului spectacol, mi-am tras ceva nervi in cap, i-am urat si ei una-alta si mi-am vazut de programul matinal. Cum inviorarea era deja facuta, am trecut la cafele si alte sporturi mult mai atragatoare.

Da, dar apoi a aparut, pe ecran, gazela. Nu stiu daca exista o fiinta mai delicata si mai suava in tenisul mondial. Dar ce sa vezi? Gratia si frumusetea-i de basm i-au fost eclipsate cu brutalitate de superba costumatie mulata pe curul cit un siloz abandonat si numai pe una din cele doua stalactite care-i strajuiesc „Pestera Muierii”. Femeia era grotesc de diafana. Basca lipitorile de deasupra ochilor care-i dau un aer intelectual de grota. Imi imaginez, asa in treacat, ca plateste multe pagube pe la hotelurile pe unde se aciueste. Ca ce oglinda poate rezista unei asemenea frumuseti, fara sa crape de oftica? Dar cum nu sunt vreun Tiriac sau vreun Nastase sa ma agat numai de splendorile ei fizice si fizionomice sau de data nasterii, ma voi referi si la costumatiile mulate in care se prezinta de cind s-au extins intrarile in teren ca sa poata si ea sa treaca. Ei bine, sunt de domeniul oribilului, penibilului si prostului gust. Ca daca ar avea corpul Mladenovicioaei, sa mor daca as scoate vreo soapta. Dar asa, cind ea e cit Sabalenka la patrat, cum dracu sa nu cad intr-un dezgust galopant? Si cind o vezi cum gifiie ca o locomotiva pe abur dupa fiecare minge, te-ncearca un sentiment tripolar. De sila si de mila si de teama sa nu dea coltu. Si stiti ce cred eu fara sa mi-o ceara careva? Cred ca don’soara executa aceste aparitii dezgustatoare in mod constient si ostentativ. Adicatelea: ‘stiu ca sunt penibila, dar ma doare in „siloz” de disconfortul vizual pe care vi-l produc. Va place, nu va place, haliti-o, eu sunt Serena si voi, nimeni!” Acum, c-o fi asa sau nu, nu bag mina-n foc, ca nu-s timpit, dar tinind cont ca n-am auzit pe nimeni sa-i aprecieze tinuta de balerina, tind sa cred ca sunt in concordanta cu realitatea.

Mai tirziu, in noapte, a aparut si Kyrgios ale carui iesiri in decor nu le mai apreciaza nici ciinii Dingo, oricit simt al umorului ar avea ei. Grecul sufera de-o infatuare extrema care-l impiedica sa renunte la penibil. Ca daca ar juca cu gindul la tenis, nu la mistocareala, asta ar putea ajunge #1 cu talentul care zace-n el. Dar el prefera circul si probabil ca va ramine un circar cu dese incursiuni in penibil.

Aceasta dorinta de penibil, chiar daca nu ne lovim de ea zilnic, reprezinta o permanenta in toate cercurile VIP din lume. Si nu e vorba doar de extravaganta, desi de la extravaganta la penibil e doar un pas pe care multe vip-uri il fac absolut constient, ci de o goana nebuna dupa falsitate, teribil si penibil. Pe linga atitudini si costumatii mai sunt operatiile estetice, botox-ul, silicoanele si infometarea benevola. Toate fiind la mare pretuire chiar daca rezultatele sunt in multe cazuri oribile, penibile si periculoase. Cele mai notorii exemple, dar nu singurele, fiind Donatella Versace, Michael Jackson si unele prezentatoare de moda.

Read Full Post »

Fuck is in the air!


Dupa cum recunosteam in postul precedent, imi petrec „incarcerarea” si in fata televizorului, nu doar a aragazului. Asa ca pe linga filme, mai artistice, mai documentare, bag si mult sport. Asta pentru ca ni s-a recomandat sa stam activi. Dar pentru ca statul si activul se cam bat cap in cap, sportul la televizor era cam singura optiune plauzibila.

Si cum AO e in plina desfasurare, a trebuit sa-mi modific intru-citva ceasul biologic intern, ca daca Australia s-a pozitionat la 16 ore de noi, n-aveam cum sa urmaresc meciurile, dormind. Si nu-mi pare rau pentru ca pe linga schimburile de mingii am asistat si la schimburi de replici, la fel de distractive.

Ca Fognini s-a balacarit dupa meci cu oponentul, Caruso, n-ar fi de mirare pentru ca „un italiano vero” isi respecta statutul indiferent de imprejurari si imprejmuiri. E foarte adevarat ca desi dintre cei doi, Fognini a fost instigatorul si scandalagiul spunind dupa fiecare punct cistigat de Caruso ca a a fost norocos, schimbul de replici din final l-ar fi putut avea altundeva, nu in vazul si auzul lumii, chiar daca dialogul l-au purtat in italiana.

„I said you have been fucking lucky, if I’m wrong saying it. I’m wrong, don’t attack me.”

The duo argued in Italian and eventually someone had to intervene to stop things boiling over

Ca Fognini a facut-o premeditat, pentru a-si enerva adversarul, e absolut clar, dar eu l-as sfatui, tinind cont ca acest Caruso e mai sicilian de pamint, s-o lase mai moale ca sa nu-i fie foarte tare si rece mai tirziu.

Asta, una. Si a doua. La meciul lui Nadal, ala care-si extrage cu rigurozitate sau obsesiv „superstitiile” din cur dupa care-si miroase mina pentru a se asigura ca nu s-a cacat pe el, Nadal, zic, a fost admonestat de-o … doamna mai beata, se pare, care i-a tot dedicat degetul ei mijlociu. N-as putea spune daca gestul semnifica o propunere sexuala sau o injurie, dar oricum ar fi fost, lui Nadal se pare ca nu i-a displacut. In fond ar fi greu sa te superi pe femeia care-ti spune in vazul lumii: „sa te fut!”. Si asta indiferent de care pe care, pentru ca in valoare absoluta futul e fut, indiferent de pozitionarea partilor.

Totusi, as vrea sa mentionez ca „doamna” respectiva a avut mare noroc, agresindul verbal si gestic pe Nadal. Ca daca era vreun Nastase, nici nu vreau sa ma gindesc cite puli si-ar fi luat si ea si tot neamul ei, cu canguri cu tot. Asa, insa, a scapat doar c-o eliminare in huiduielile asistentei revoltate de gesturile ei revoltatoare.

Read Full Post »

Cineblogoteca


Restrictiile impuse de virusi, prin intermediul guvernelor, produc efecte imprevizibile subiectilor. Dintre aceste efecte, trei sunt de-o importanta vitala. Pe primele doua nu le stiu, dar al treilea este culturalizarea fortata si in masa. Mentionez ca semnificatia termenului „masa” difera de cea a termenului „masa”, desi la singular au aceeasi forma. Diferenta mai consta si in numarul de picioare. Asa ca, dupa cum spuneam, noi, masele, ne culturalizam de cred c-o sa ne crape capul de-atita cultura.

Culturalizarea consta in tras de fiare, beletristica, muzica, film si Australian Open, ca tocmai i-au dat startul. In ceea ce ma priveste ma mai culturalizez si cu ceva football in limba engleza. Nu de alta, dar nu-mi pot lasa nervii sa lincezeasca. Si pot spune ca Chelsea mi-i intinde la maxim, pina aproape sa-mi plesneasca. Dar cum sunt un tip echilibrat, ma linistesc rapid in compania cartilor. Un bridge, o canasta si uite asa reusesc sa-mi revin dupa un meci tensionat.

Dar astazi ma voi opri din nou la un film. „Greenland”, care, desi e mai mult white decit green, a reusit, filmul nu insula, sa-mi reaminteasca faptul ca suntem niste nimeni in Universul asta si ca valorile noastre n-au nicio valoare la scara macro. E adevarat ca filmul o da cotita cu iubiri, familie, devotament, sacrificiu si alte daraveli de care Universului i se cam rupe, dar aduce-n discutie si marea problema a omenirii, existenta. Existenta noastra si dependenta ei de tot ceea ce ne inconjoara. La drept vorbind, existenta noastra e un paradox. Pe de-o parte natura ofera conditii prielnice vietii iar pe de alta incearca necontenit prin cutremure, eruptii, cicloane, tzunami si alte dulcegarii de genul astora, s-o curme. De curmat incearca si Universul, nu doar natura. Si nu sunt convins ca toata lumea realizeaza faptul ca locuim pe o imensa bomba riscind zilnic sa fim bombardati cu cataroaiele care cutreiera Universul fara vreun scop anume. Daca nu ma credeti, intrebati dinozaurii.

Stiu ca e depresant sa vorbesti de-asa ceva, dar asta e filmul si nu numai filmul, ci si realitatea. Imaginile de final ale filmului redau aspectul dezolant dupa un mega bombardament cu meteoriti. Bombardament in urma caruia numai cei care au apucat sa ajunga si sa fie primiti in buncarele antiatomice, au supravietuit.

Evident ca multi mintosi, minati de un egocentrism exacerbat, vor invoca tot felul de motive abracadabriene producerii acestor fenomene, abolut firesti, la nivel universal. Iar asta ma face sa cred ca omul, la modul general, si-a pierdut simtul masurii. Multi au impresia eronata ca Universul se roteste in jurul nostru si ca numai pacatele omenirii pot declansa astfel de calamitati devastatoare. Ei, adica aia multi la numar si la fabulatii, cred ca aceste dezastre constituie o pedeapsa cereasca si ca de fapt, „Universul” sau, who ever, ne iubeste de se topeste, pur si dezinteresat, cind de fapt noi suntem importanti doar in mintea noastra muncita de nestiinta, supozitii si frica.

Dar filmul mai devoaleaza un aspect al realitatii pe care toti il cunosc, dar prefera sa-l ignore. Si anume instinctele primare carora inca le suntem vasali. Meteoritii rupeau Pamintul si oamenii spargeau si furau din magazine. Nu toti, dar multi. Si jur c-am mai vazut imagini de genul asta acum, de curind, dar nu mai tin minte cu ce ocazie.

Undeva prin adolescenta am citit „Ultimatum. Ultimile zile ale unui razboi atomic” scrisa de Mordecai Roshwald. Finalu e asemanator, doar ca fiind vorba de razboi atomic, cei ascunsi prin buncarele din lumea intreaga si care comunicau unii cu altii prin radio, ca si in filmul de fata, refuzau sa informeze partea „adversa” de tipul de plutoniu folosit ca nu cumva aia sa poata iesi primii la suprafata. O degradare umana care cu greu poate fi explicata, gindindu-te ca la suprafata nu mai exista viata si nici caramida pe caramida. Astfel ca probabilitatea ca unii sa ajunga sa-i distruga pe ceilalti era practic nula. Cu toate astea instictele de jivina si nu logica sau umanitarismul, primau.  

Un fim trist, nu prin actiune in sine, cit mai mult prin crudul realism.

Read Full Post »

VAR


Nu, bey, nu e vorba de zugraveli si nici de gropi cu var, ca pe timp de pandemie e clar ca gindul te duce mai mult la d-astea care sa-ngroape virusii. Si desi timpul e propice pentru dezbaterea unui astfel de subiect dezinfectant, de data asta nu-l voi aborda. De data asta ma voi ocupa de fut. De fapt si de fut si de bol.

Ca cine a jucat sau n-a jucat si nici nu joaca, dar intelege football, stie ce e ala off side. Si daca nu stie, ii voi explica in doua cuvinte, sau poate doua fraze. Se cheama ca un jucator e in off side, nu cind e in afara suprafetei de joc, asa cum ar da de inteles termenul, ci atunci cind se afla in spatele ultimului aparator al echipei adverse. Dar asta numai atunci cind i se paseaza mingea de catre un coechipier. Altfel poate sa stea acolo, intre portarul advers si aparatorul respectiv pina se termina meciul ca nu-l va deranja nimeni. Dar daca atunci cind i se paseaza mingea se afla in off side, poate sa se dea si-n cur si-n cap ca tot va fi fluierat de arbitru ca fiind in afara jocului, desi, practic, nu e.

Caci asta-i regula. O regula timpita pe care o fi gindit-o un aparator supraponderal. Supraponderal sau puturos, mi-e egal. O regula din cauza careia s-au facut milioane de greseli de arbitraj in urma carora rezultatele unor meciuri au fost afectate sau infectate, ca la cita otrava au turnat in sufletele jucatorilor si suporterilor, poti sa-i spui cum iti vine la gura.

Dar vai! Pentru ca timpenia sa nu aibe margini si pentru a elimina erorile, mai marii imbecililor UEFA sau FIFA, dracu sa-i ia de mafioti, au decis sa investeasca sute de milioane si sa introduca un sistem electronic care sa depizdeze orice unghie sau fir de par aflata in off side, adica in spatele aparatorului. Altfel spus, penibilul a dat mina cu ridicolul, rezultind grotescul. Petru ca, vedeti voi, de la un banal si nesemnificativ offside s-a ajuns la o problema existentiala. Un virf de bocanc sau rotula unui genunchi pot anula un gol, pot decide soarta unei partide, ceea ce poate insemna si o eliminare prematura din Cupele Europene.

Si nu numai atit, dar in handball sau basketball nu exista aceasta regula si se joaca bine-merci. Cum de la aia se poate si in football, nu? La hockey pe gheata regula off side-ului la linia albastr e si mai timpita, dar de aia nu ma ocup ca nu-mi pasa.

Pai bine domnilor idioti, nu era mai simplu sa fi aruncat regula off side-ului la gunoi? Si asta nu pentru a crea confizie, ci pentru ca e, oricum, o regula timpita, care complica jocul si genereaza erori si orori. De ce, adica, regulamentul trebuie sa aibe grija de pozitia atacantului si nu aparatorul? Nu asta-i menirea aparatorului? Nu el e cu ochii pe atacantii adversi? Si atunci nu ar fi logic ca tot el sa fie cel care prin pozitionare sa anuleze eventuala pozitie de offside a oricarui jucator advers, daca il dezavantajeaza? Pe de alta parte e si o crasa lipsa de fair play. Pai adica de ce ajuti aparatorul cu tehnologia si nu ajuti, in egala masura, si atacantul? Ala are 4 oua, sau cum?

Mai mult, desfiintarea regulii ar fi benefica pentru toate echipele in mod egal si pentru suporteri. Golurile s-ar inmulti, spectacolul ar avea de cistigat si rezultatul ar reprezenta diferenta de valoare, nu diferenta pe care o face un virf de bocanc sau un nas a la Ibrahimovic. Jocul ar cistiga in cursivitate si spectaculozitate. Si nu in ultimul rind, nu s-ar fi cheltuit sute de milioane cu VAR-ul dobitocilor de zugravi din UEFA.

Si nu spun ca nu s-a mai pus problema, dar a murit la nastere, neimpartasita si fara luminare.

Read Full Post »


Tovarasi, ati auzit de un animal pe nume „democratie”? Ati auzit. Dar stiti ce-i aia si cu ce se maninca? O stiti si p-asta. Ei bine acum deja am dubii. Dar nu de genul „shoo be doo be doo” care-i chinuia pe Dean Martin, Frank Sinatra sau pe Sammy Davis Jr.

Nu. Dubiile mele sunt mai dubioase. Pentru ca cine dracu, exceptindu-i pe filosofi, s-a gindit vreodata la definirea democratiei, desi flutura, amarita, pe toate buzele pamintului, incluzind labiile mari. Democratia e un concept, analizat si paraanalizat de filosofii tuturor timpurilor care contineau filosofi. Iar concluziile la care au ajuns sunt dragutele si imbietoare, dar inexistente pe Pamint. Poate ca exista pe alte planete, dar cu conditia sa nu fie locuite. Ca daca sunt, atunci democratia devine, inevitabil, o naluca dupa care alearga toti, pe care o invoca toti si pe care n-a experimentat-o nimeni. Poate doar citeva variante partiale, dar si alea rapciugoase.

Ca exista democratie aparenta, e absolut la mintea cocosului. (cu cu ri guuuu! asta ca sa nu fiu luat de prost), dar o democratie reala n-a existat si nici nu va exista vreodata. Poate sa fie ceva prin kibbutz-urile ovreiesti, dar nici aia nu cred ca poate fi numita democratie asa cum e definita de mintosi, atita timp cit se impune o gindire unica si-o supunere totala fata de principiile societatii respective. Principii draconice, daca e sa intrebi celelalte 7 miliarde.

Si ca s-o lamuresc din start, democratia de orice natura, economica, politica, sociala si care or mai fi, este o utopie care te-mbata si-ti da sperante foarte desarte si foarte inutile. Cam ca religiile. Sau exact ca ele.

Liberté, égalité, fraternité! racnea Revolutia Franceza si nu numai ea. De fapt se spune ca aceste trei notiuni ar constitui fundamentul, turnat in beton, al democratiei pe-ntelesul tuturor. Dar oare exista acea libertate, ca doar s-o aclami, n-ar fi mare lucru? Vom vedea, dar in orice caz, egalitatea sigur nu exista. Suntem oare toti egali in fata legilor? Canci! Lozinca asta n-o mai cred nici judecatorii, ca avocatii si procurorii oricum se urineaza pe ea cam de cind sunt ei pe Pamint. Dar fraternitatea? Da, poate cu dracu ca sa treci puntea, ca de pilda UDMR-ul care s-a fraternizat cu toate partidele, dar numai atunci cind erau la putere. Ca-n rest, le ignora c-o superioritate maghiara.

Dar libertatea? Libertatile sunt multe si felurite, problema e, beneficiem de ele? De libertatea de gindire se pare ca inca mai beneficiem, desi spalarea creierelor nu e chiar o vorba-n vint. Altfel spus, pina si gindirea ne e controlata si coordonata prin diverse mijloace si mijlocitori dintre care media si politica sunt cam piua-ntii. Dar sa nu se creada ca ar fi si singurele. Noooo! Pai mai sunt medicina, arta, critica, filosofia, religiile prin reprezentantii lor, care pot fi considerati formatori de opinie. De fapt si rahatul pe care-l maninc eu aici, pe blog, poate fi considerat, de vreun nene sau vreo tanti, ca fiind o incercare de epurare. Numai ca eu scriu ca sa-mi exprim opiniile, nu ca sa conving pe careva, neavind vreun interes sau vreun beneficiu. Bube-n cap, poate.

In privinta libertatii de exprimare, se pare ca nu e nevoie sa mai aduc argumente atita timp cit cenzura e la putere in toata lumea si mai ales in zonele care se declara campioanele democratiei. Ar mai fi si libertatea de deplasare la care, momentan, lucreaza virusii. Apoi vin alte drepturi ale omului de care beneficiezi atit cit ti se permite. Ca daca te dai vreun Navalny, vreun Assange sau vreun Trump si devi incomod, esti redus la tacere si tu si toate drepturile tale garantate de definitii si Constitutii. Pentru ca, sa nu uitam, inscenarea, minciuna si demagogia sunt, de fapt, fundamentul democratiei reale, nu a celei iluzorii, definita de „iluzionistii”. Nu-i asa?

In concluzie, democratia este, dupa cum spuneam, o notiune abstracta, un concept de care se poate vorbi tot timpul si pentru totdeauna. Dar nimic mai mult. „Pai si atunci de ce se mai vorbeste de ea?” Cum de ce? Pentru ca da bine la public. Si mai terminati cu intrebarile!

Read Full Post »

Priveste-ma-n versuri! (84)


Aaaaaaaaaaa …

Ala, bala, portocala,

Unde-i sora mea, Kamala?

Nu mi-e sora? Da’ sotie?

Fie ce-o vrea ea sa-mi fie.

Vreau s-o-ntreb ce sa fac ieri,

Sa cumpar iar palmieri?

Ca miinele-a trecut ca azi

Si-am uitat sa imi iau brazi.

Come on man, Craciunul vine

Si Pelosi mi-a spus: „bine,

Nu te-au vrut, dar te-am ales,

Asa cum ne-am inteles”.

M-ai ales? Pe mine? Cind?

Well, de miine-ncep sa vind,

Influente si favoruri,

Munti, vapoare si stilouri.

O sa-l pun pe MiniMe,

Dobitoc, precum il stii,

Sa-i dea arme lui Kim-Un,

Ca si ala e nebun.

Trebui’ sa-narmam Iranul,

Hamasul si Talibanul.

Sa-i facem iar teroristi,

Ca-i la moda si nu risti,

Sa mirosi a usturoi

Cind le-om declara razboi,

Ca doar d-asta tai importul

La petrol. Sa nu-mi spui Mortul,

Sau sa spui ca nu ti-am zis,

Il voi lua pe tot, gratis.

Datorie de razboi,

De la niste pitigoi,

Buni sa faca taraboi,

Dai intr-unul, tipa doi.

Apuca-m-ar toti de-un coi!

Oare-am unu sau am doi?

P.S.

Gura o tin larg deschisa,

Nu ca n-as vrea-o inchisa.

Mi-au intins pielea doi cioclii

Si de-o-nchid, se belesc ochii.

Read Full Post »

Older Posts »