Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘tenis’


Astazi, in prima zi de „fuck that job!” am decis sa vorbesc despre penis. Dar penis cu „t” ca mai sunt domnisoare care ne citesc si n-ar fi moral sa le zboare pulile-n stoluri prin fata ochilor, asa cum zboara tiganii spre Canada, ca sa-si ia limba-n gura cu Trudeau.

De ce tenis? Pentru ca, fara falsa modestie, va voi spune ca am jucat si eu tenis de performanta. E adevarat ca am jucat numai doua luni si doar la perete, pentru ca venea examenul de admitere in liceu si oricum ma cam plictisisem de peretii Tenis Clubului de linga Opera Romana. Dar consider ca a fost o performanta sa ma masturbez, caci cam asa se poate numi ceea ce faceam, pentru doua luni incheiate pe z-gura ma-sii.

Si inca ceva inainte de-a incepe, am observat cu oarecare parere de rau ca daca nu mai ai 6o de ani, in mod sigur ai 61, in niciun caz 59. Asta e si motivul pentru care opiniile sunt SEXagenare. E foarte adevarat ca exemplul dat nu ma vizeaza pe mine, eu trecind pragul respectiv acum trei anisori.

E si cum imi savuram eu cafeaua, citind presa romana online, numai ce vad ca Halepa se joaca de-a tenisul cu una, Riske. Si atunci am dat buzna la rusi pe site-uri sa vaz ce-a mai ramas din meci. Si uite asa am dat peste setul 3, caruia i se mai spune si decisiv. Bai, eu va spun, am o mare admiratie pentru Halepa asta. Chiar daca face parte din neamul lui Becali si Hagi, si chiar daca-mi maninca nervii de multe ori, eu o admir sincer. Ba mai mult, daca ar ajuta-o si psihicul, cred ca ar face ravagii. Dar na, si eu daca as avea o elice-n cur as fi barca cu motor. In fine, se vede ca fata munceste enorm si ca e foarte ambitioasa, cu toate ca are handicapul asta de ordin psihic. Ca sa ajungi prima-n lume si sa te si mentii atita timp, nu-i la indemina oricui. Ca daca ar fi, probabil ca si eu as putea face parte din elita tenisului. In cazul meu, cu „p”.

Unii imbecili pretind ca e tare-n racheta numai cind joaca cu „miini moarte”. Pai da, o fi, dar pina sa joace cu ele, a jucat numai cu campioane, ea fiind „mina moarta” la vremea respectiva, si uite c-a ajuns prima-n lume. Asta n-o mai ia nimeni in calcul? Ca n-a cistigat vreun mare turneu, e adevarat si pacat, dar nu pentru ca n-ar fi meritat, ci din cauza caracterului ei coleric care se pare ca e greu, spre imposibil, de controlat si domolit. De fapt nici nu stiu cum dracu lucreaza caracterul asta la Halep, ca daca nu-i iese jocul, devine colerica, dupa care cade-ntr-o apatie limfatica si dusa e.  A propos, asta-i vreo trasatura specifica machedonilor, ca din citi cunosc, cam toti o iau razna-n balarii cind li se pune pata? Basca ca li se pune din te miri ce.

Si ca tot i-am adus indiscutie, zic sa comentez si iesirea-n decor a lui Hagi. Adica inteleg ca fiecare cioara are impresia ca puiul ei e privighetoare, dar sa sari ca toapa in presa si pe ecrane cu „daca nu-l selectionati pe fiu-meu sunteti niste profani si incapabili” mi se pare mizerabil. Ba mai mult, ca sa dreaga busuiocul, dupa ce i se da o replica civilizata, apare din nou intrebindu-se cum de tocmai el, somitatea in materie de oratorie si conduita civilizata, trebuie sa-si ceara scuze? Si pentru ce? Pentru ca a … fotbal, a … academie, a … titluri, a … Mondial, a … Viitorul, pentru ele sa-si ceara scuze? „Pai nu, bai bolovane, ca scuzele se refereau la iesirea ta de tata idiot, nu de fotbalist si patron de academie fotbaliatoare. Chiar e greu sa pricepi sau e mai comod sa faci pe prostul si sa te-mpaunezi cu realizarile pe tarim sportiv? Nu pentru Hagi, marele fotbalist, trebuia sa-ti ceri iertare, ci pentru Hagi ala infatuatul, penibilul si dobitocul. Pentru ala trebuia sa-ti ceri scuze” Dar na, in general, poti cere celor care au de unde sa dea, nu celor care duc lipsa.

Dar facind abstractie de iesirile-n decor ale acestor machedoni, talentul, puterea de munca si dorinta de afirmare nu le-o poate contesta nimeni. Adica de putut, vad ca pot, dar n-ar avea nici dreptul, nici argumentele si nici tinuta morala s-o faca.

Hm! Se pare ca prima zi de „stress free” nu decurge chiar rau, ba dimpotriva.

Reclame

Read Full Post »


Aseara m-am uitat la tenis. Nu ca ma omor dupa el, dar cind joaca fetele, spectacolul devine mult mai atractiv si nu-mi explic de ce. Dar pentru ca n-am avut de unde alege, am dat peste Sharapova. Asta juca contra altei …ova pe care cred c-o mai vazusem si-n alte dati, dar care nu prea are cum sa-ti atraga atentia. In schimb Sharapova are. Ca fara exagerari, asta arata a femeie. Dar aici se impune o paranteza. Arata a femeie pina deschide gura. Si cum o deschide de fiecare data cind loveste mingea, e cam greu sa n-o compari cu o vita injunghiata sau, cautind o comparatie mai sexoasa, pe masura aspectului, cu o vita la prima ei monta.

Nu spun ca e singura care rage, dar Sharapova o face de ti se zbirleste organul pe tine. Daca e sa asculti si sa nu vezi, ai spune ca esti intr-un abator. Si nu rage numai cind da sa rupa mingea, asa cum facea Bruce Lee cind termina armate intregi de samurai. Nooo! Asta urla si cind o mingiie. Pe minge. Ceea ce ma determina sa cred c-o face premeditat si nu neaparat pentru a-si elibera plaminii de rezidurile efortului, cam cum face toba de esapament cu gazele rezultate din ardere. Am asa o convingere, a mea, care spune ca rage cu intentie, nu din necesitate.

Urlete scotea ea si inainte, cind inca nu fusese depistata pozitiv, dar acum urletul e prelung si tare-mi e ca o sa inceapa sa urle si intre lovituri. Sau intre ghemuri. Ca, de ce nu? Daca tot i se permite. Permisiune care mi se pare inexplicabila si absurda. Adica nimeni n-are voie sa scoata un scincet in ditai stadionul, numai asta poate sa zbiere cit o tin bojocii. Pai daca Bruce Lee, ca acum daca m-am apucat si de asta, macar sa-l termin, urla sa-si inspaiminte adversarii, de ce Mariei i se permite sa si-i inspaiminte pe ai ei? Poate ca „inspaiminte” e prea mult spus, nefiind vorba de full contact, dar sa-si derajeze oponentele.

Ca d-asta zic, mai Shut up-ova, fa!

Si inca ceva, Halepa tocmai i-a tras-o Eugeniei Bouchard.

Read Full Post »


Ce se intimpla cind mitocanii si neamurile proaste pun mina pe cite-o caramida? Tind sa-si dea cu ea in piept pentru a arata lumii cit sunt ei de eroi dedicati, devotati, bine intentionati si auto-sacrificati.

Ilie Nastase a fost unul din marii sportivi ai Romaniei si pentru contributia lui in sport, a fost apreciat ca atare si iubit de un intreg popor. Dar din pacate acel talent incredibil s-a materializat doar in rezultate pe plan sportiv, nu si pe plan intelectual sau comportamental.

Spun asta pentru ca Nastase a fost un dezaxat si un mitocan imbecilizat, atit atunci, cit si acum. Mai mult, intrucit acum nu mai joaca tenis de performanta, din ce-a fost, a ramas doar mitocania, prostia si grandomania.

Evident ca asta nu e singurul, dar asta iese-n in fata, crezind ca va rupe gura tirgului cu remarcile lui retardate.

Nastase, asta, decit sa deschida gura mai bine si-ar coase-o. Nu inteleg cum de-si permite sa emita pareri in privinta Halepei. Si nu e vorba de vreo tehnica de lovit mingia in cros sau in lung de linie, ca la alea sigur s-ar mai pricepe, dar se apuca, ca mitocanul, sa dea sfaturi legate de comportament. El. Tocmai el, care a avut si are un comportament execrabil. El a ajuns sa-i pretinda Simonei explicatii referitoare la schedule si patriotism.

Pai de unde pina unde? Adica de ce trebuie Halepa sa joace neaparat in Fed Cup? De ce nu-si poate aranja programul asa cum o avantajaza? Pai eu cred ca fetita asta a dovedit mai mult patriotism pina acum decit toata clasa politica la un loc, incluzindu-l pe Nastase. Sa nu uitam ca Nastase a jucat in Cupa Davis cind se jucau 5 turnee pe an, nu ca acum cind se joaca aproape in fiecare saptamina. Pe de alta parte, Cupa Davis de atunci, nu cea de acum, se bucura de o popularitate extrema. Din cite-mi aduc aminte, se vorbea mai mult de acel concurs pe natiuni decit de marile competitii individuale.

Si inca ceva. Jucind in Fed Cup chiar joci pentru tara, in Romania actuala? N-as zice. Unde se duc toti banii cistigati de Federatie? La imbunatatirea conditiilor de pregatire a tinerilor tenismeni, sau in buzunarele federalilor? Si ce a facut Federatia asta pentru aceste valori, de pe urma carora suge o gramada de banet? Oare Halepa a ajuns la nivelul actual datorita conditiilor de antrenament exceptionale si a fondurilor impinse de Federatie sau pe sacrificiile parintilor si contributiile unor sponsori?

Si atunci, de ce sa renunte Halepa la Stuttgart? De dragul lui Nastase? Pai ce a facut Nastase pentru ea? Si cine-i Nastase, omul, sa-si permita astfel de aprecieri timpite si lipsite de sens? Sau a facut-o si el din ratiuni politice? Ca atunci nu m-ar mai mira atitudinea de javra cu care se incadreaza perfect in spectrul politic romanesc.

Offf, of si iar of, ce ne mai pricepem la morala cind e vorba de altul!

Read Full Post »


Nu, nu e vorba de Will, ci de faptul ca pestele cel mare l-a mincat din nou pe cel mic. E adevarat ca Halep a fost de data asta o pirana, dar oricit de pirana ar fi fost, ce dracu sa faci cind ai ditai orca in fata?

Unii spun ca ar fi putut cistiga meciul si nu spun ca n-ar fi fost posibil, doar ca avea nevoie de ajutor pina la ultimul schimb de mingii. Pentru ca hai sa fim realisti, Halepa noastra n-a mai jucat la fel de bine cum a facut-o cu Sloane si probabil ca ar fi pierdut in doua seturi scurte daca n-ar fi fost publicul.

Asta cred eu ca a fost cheia acestui meci. Romanasii din tribune, care in fiecare pauza ii strigau numele Simonei, acoperind toate celelalte zgomote ale stadionului. Serena a fost macinata psihologic de strigatele lor. Nimeni nu striga „Serena” desi juca la ea „acasa”. Asta a turbat barbatul din ea. Forta ii ramasese, dar concentratia se dusese dracu-n Atlantic.

Dar in mod inexplicabil, la ultimile doua ghemuri, aportul romanilor din tribune a scazut si asta a contribuit la „reprogramarea” monstrului. Pentru ca asta, dupa ce ca e mai mare si mai solida decit doi barbati normali, mai e si dotata cu echivalentul greutatii ei, in talent. Pai si atunci cum s-o bati, daca n-ai prastie?

Read Full Post »


E vorba, dupa cum bine v-ati dat seama, de finala Australian Open dintre Williams si Sharapova.

Inainte vreme, finalele feminine se jucau intre femei. Acum se joaca intre barbati, ca astea numai femei nu sunt. E foarte adevarat ca exista si unele exceptii, ca de pilda Sharapova, dar numai in ceea ce priveste aspectul, in rest, sunt convins ca un Rod Lever n-ar fi facut fata loviturilor ei, nici de dreapta, nici de rever si cu atit mai putin celor de serviciu.

Dar daca Sharapova e exceptia, in privinta aspectului, Williams e regula. Sincer va spun, eu n-am vazut o femeie mai barbat ca asta. Si asta pe linga faptul ca nu ma refer doar la forta, ci si la aspect. Bai frate, are asta un spate si niste hartane de te ia groaza. Basca curul care cintareste cit toata Sharapova. Si asta n-o spun pentru ca mi-as fi rupt vreun dinte-n curul ei, da daca cineva crede ca e simplu sa-l muti de colo-colo si sa-l si alergi, se inseala amarnic. Asta e si motivul pentru care se deplaseaza ca melcul de gradina, intre ghemuri. Isi conseva energia necesara pentru a termina meciul in picioare.

In privinta Sharapovei, lucrurile sunt mult mai simple in ce priveste deplasarea. Ea e lenta intre jocuri nu pentru a conserva, ci pentru a enerva si deconcentra adversarele. Probabil ca din acelasi motiv rage ca vaca la fiecare lovitura.

Ca mie ragetele ei mi se par a fi o lipsa de fair play, e una, dar ca federatia internationala de tenis admite atmosfera asta de abator pe terenurile de tenis, mi se pare de domeniul absurdului. Ca mai icnesti din cind in cind, e normal, dar s-o faci in halul in care o face Sharapova, e de Cartea Junglei. Si din aceasta cauza ma vad fortat sa urmaresc aceste meciuri „animalice” in liniste, cu sonorul dat pe „mute”

In fine, referitor la meci in sine, in afara unor zvicniri de orgoliu in al doilea set, meciul a fost la discretia monstrului. Ba mai mult, tactica Sharapovei de a exagera pauza dintre servicii i-a permis Serenei sa-si traga sufletul, greu incercat de citeva scurte sprinturi. Chiar nu pricep de ce Maria n-a scurtat acele pauze si de ce n-a jucat-o pe Serena din stinga-n dreapta si cu alternari frecvente a mingiilor lungi cu stopurile la fileu. S-a vazut doar ca de cite ori a facut-o, a fost cistigatoare, plus ca a gifiit-o pe Serena de sa-i sara plaminii pe gura.

In rest, o simbata normala, in care Chelsea a jucat de tot rahatul, reusind totusi un egal cu City.

 

Read Full Post »


Astazi am ajuns la serviciu ceva mai tirziu. Trebuia sa urmaresc meciul Simonei, care fusese programat fara a se tine cont de schedule-ul meu. Dar cum Simona e intelegatoare, a terminat-o pe Lizica, sau cum s-o fi numind ea,  cit ai zice „semifinala”.

Parerea mea, care e diametral opusa de cea a retardatului chelios de la B1, e ca jocul acestei fete e o poezie. O poezie nascuta din calcule matematice riguroase de la care nu abdica niciodata. E foarte adevarat ca are si sincope, dar tinind cont ca nu e nici vreo Cosbuca si nici vreo Moisila, consider ca ceea ce face, pe terenul de tenis, este fabulos. Sa ajungi a treia in lume, e remarcabil, dar sa treci prin adversare ca rapidul prin Chitila, mi se pare o performanta formidabila, cu atit mai mult cu cit celelate vecine, din pozitiile fruntase, o iau zilnic de la jucatoare cvasinecunoscute si mult mai slab cotate.

Felul in care reuseste fata noastra sa se concentreze, sa se stapineasca, sa-si controleze emotiile si sa execute ceea ce-a planuit in pregatiri, este de-a dreptul impresionant. Pe de alta parte jocul Simonei este de-o sinceritate cuceritoare, fara siretlicuri, tertipuri, vaicareli, blamari, simulari jenante si trageri de timp. Daca pierde, pierde, nu se da lovita si nici nu cauta vinovati prin vestiare, prin tribune sau prin Turnul Londrei. Nu urla, nu trage de timp, nu invoca accidentari inchipuite, nu vocifereaza, nu face scandal. Ea isi vede de jocul ei, de ritmul ei, de concentrarea ei si de planul pe care l-a gindit in prealabil, facind abstractie de bruiajele de tot felul. Concentrarea si ritmul de joc pe care le-a avut la 1-4, erau aceleasi cu cele din finalul meciului, dupa ce a cistigat 11 gemuri consecutive. Doar precizia loviturilor sale a fost mult superioara primelor 5 gemuri jucate, altfel, Simona a continuat sa-si scrie poezia pe iarba Wimbledon-ului, gindita cu meticulozitate matematica.

E foarte adevarat ca uneori, asa cum cred ca s-a intimplat si cu turneul din Olanda, premergator acestuia de la Wimbledon, a abandonat, cred eu, in mod calculat. Simona nu mai e jucatoarea nevoita sa acumuleze puncticele de pe la turnee de 200K de euro, doar pentru a ajunge in virf, strategie pe care a aplicat-o cu mare succes pina acum. Acum insa, ea e deja in virf si deciziile ei sunt in concordanta cu elita tenisului din care face parte.  Simona a trebuit sa sacrifice acel turneu mititel, la care era prima favorita, pentru a-l pregati pe cel de Mare Slem, la care era cel de-al treilea cap de serie. Ei bine, aceasta decizie tine de o matematica de la care nu te poti abate atunci cind ajungi in zonele rarefiate ale tenisului mondial. Si dupa cum se vede, a luat hotarirea corecta, tinind cont ca aici avea de jucat 7 meciuri tari si aproape zilnic, pentru a cistiga turneul.

Nu stiu daca va reusi sa cistige acest turneu, desi i-o doresc din toata inima si cred ca are o mare sansa, dar stiu ca fata asta incepe sa scrie o a doua istorie in tenis pentru Romania, dupa cea scrisa de Nastase.

In semifinale o va intilni pe Bouchard, o canadianca frumusica, tinerica si cu mult talent, forta si ambitie. Simonei ii va fi extrem de greu s-o invinga, dar sper sa reuseasca. De fapt pentru ele cred ca asta e hopul cel mare, nu finala propriu zisa, asa ca:  Hai Simona!

Read Full Post »


Desi prins in mrejele unui audit nenorocit, am reusit sa ma furisez in birou pentru a urmari semifinala pe site-ul Roland Garros-ului. Si sincer sa fiu, cred ca n-am mai urmarit sportul asta cu racheta cam de cind ne calificam si noi in finala Cupei Davis. Dar cum romanii au cite o rabufnire de orgoliu la fiecare jumatate de secol, uite ca amorul pentru sportul alb (de fapt acum e mov cu portocaliu), mi-a napadit sufletul si simtirile.

Poate ca cei din tara nu traiesc cu aceeasi intensitate acest sentiment de mindrie nationala, dar cind te afli la dracu cu carti, printre straini, cam orice reusita romaneasca te furnica si te inlacrimeaza. Nu bravez si nici nu maninc cacat, dar asta este sentimentul pe care-l avem noi astia, dezradacinatii, atunci cind ascultam imnul national, vreo romanta sau cind se intimpla sa auzim de romani si de bine.

E adevarat ca auzim mai mult de rau si atunci ne facem mici si ne ferim nationalitatea de tavalugul acuzelor generalizate si absurde ale unora care au mai multi delicventi decit noi, dar care, din cauza de ipocrizie, vad ce le convine. Si de aceea spun, cum se iveste un prilej ca cel oferit de Simona, ne-nfoiem in pene de parca ar fi vorba de copilul nostru. Dar de, astia suntem si nu cred ca suntem singurii. Sunt convins ca orice emigrant, din orice fund de lume ar fi, simte si gindeste in mod asemanator.

Dar pentru a reveni la subiect, Simona a fost formidabila. Trist e ca se vor gasi unii jurnalisti sugatori care sa spuna, asa cum s-a mai intimplat, ca n-a avut un parcurs greu, ca a avut bulan, ca poate daca, desi pe cind, n-ar fi exclus sa fi…. si alte imbecilitati de onanisti. Astia de fapt sunt aia la care se referea cunoscutul catren comunist „noi cu muschii ca otelul vom culege musetelul”, cu alte cuvinte, mari in gura, mici in fapte . Dar eu as zice ca tot asa, si Serena, Sharapova  si restul capilor de serie de pe la mai toate turneele, au intotdeauna un parcurs favorizat. Asta datorita faptului ca au ajuns acolo sus, unde nu ajunge orice gisculita lovita-n aripa, ci doar vulturoaicele puternice, fizic si mental. Traseul asta, aparent usor, si l-au cistigat prin munca si rezultate, nu cu gaoaza, ca Udrea sau prin proptele basite, ca EBA.

Asa ca, eu as zice ca trebuie sa-i multumim acestei fete extraordinare care ne ajuta sa stam cu capul sus, surexcitindu-ne mindria nationala, lucru pe care o armata de politicieni si una de tigani nu reusesc s-o faca, ba dinpotriva, ne-o terfelesc zilnic.

P.S.

Ma vad nevoit sa revin astazi si sa adaug un post scriptum deoarece acum citesc in Cotidianu, ca aseara la B1 Tv, Banciu, un idiot consacrat, care parca vorbeste de sub apa, a minimalizat succesul acestei admirabile sportive, ca asa i-a dictat lui chelia basesciana si mintea de curca. De fapt asta-i genul de om care incearca in disperare sa se faca observat prin orice mijloace, chiar si imbecile.

Pentru cei ce n-au auzit de Banciu asta, jurnalist de pripas, am sa-i rog sa-si aduca aminte de pick-up urile de altadata si de discurile de ebonita sau ce draci era materialul ala negru din care erau facute. Ei bine, dupa cum se stie, discurile erau facute pentru anumite viteze si din cite imi aduc aminte, daca discul era facut pentru viteza 45 si-l ascultai pe 33, suna exact cum suna bolovanul asta de Banciu care debiteaza idiotenii la foc automat si cu vocea aia neverosimila pentru o fiinta care tine capul deasupra apei.

Intrebarea mea, ca despre indignare n-are rost sa mai pomenesc, ar fi urmatoarea. Cum de i se permite unui astfel de nenorocit sa defaimeze adevaratele valori romanesti? Asta nu se mai numeste libertate de gindire si exprimare, ci libertatea absurdului, a incompetentei, a diletantismului jurnalistic si a propagandei antiromanesti. Ce pazeste CNA-ul? Se pare ca menirea CNA-ului e sa apere non-valoarea patapievicilor, a basestilor, a banciulilor, a macovelelor si in general a celor ce terfelesc imaginea Romaniei, in tara sau in lume.

N-am cum, dar eu pe astia i-as exila la Jilava, cu CNA cu tot.

Read Full Post »

Older Posts »