Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘about papa’ Category


Alt weekend, alta zi la birou. Si cind spun „birou” ma refer la bucatarioara mea, ca dupa cum se stie, ala-i hobby-ul meu, gatitul. Atit ala culinar, cit si cel vestimentar. Si de aceea ieri am participat la un triatlon. De unul singur, se-ntelege, dar spre surprinderea invidiosilor, am iesit pe primul loc. Ei da, se putea sa ies si pe ultimul daca musafiri nu m-ar fi felicitat pentru fiecare din cele trei probe. Prima a fost un rulou cu fajitas, somon afumat, avocado si salsa verde, executata de mine.

A propos, ati pus gogonele la murat? Ati pus. Si v-au mai ramas? Nu? Naspa! Eu l-am rugat pe amicul cu plantatia de rosii sa-mi aduca ce-a mai ramas prin aracii zgribuliti de frig. Si omul mi-a adus o gramajoara bunicica de gogonici, si mai mari, dar si mai mici. Asta pentru ca n-am gasit tomatillos pe la magazinele din vecinatate. Si uite asa, din gogonele, ardei de trei feluri, ceva usturoi, toate pirlite pe BBQ si date prin blender, am realizat o salsa verde de s-au lins pe degete, ca doar la alea puteau sa ajunga. Ba le-am dat un borcanel si pentru acasa.

Dar sa revin la restul triatlonului. Deci, ruloul respectiv a fost prima proba. A doua proba a fost o salata de caracatita cu caracatita (DA!), cilantro, bete de telina, ulei, lime, usturoi, sare si piper. A iesit meserie, exact ca aia pe care am devorat-o in Estoril, pe faleza. Mai ales ca i-am bagat si-o tequila, s-o acompanieze. Iar a treia proba a constat din doi scalops culcati pe un „pat” de alge, in propria cochilie. Pozele va asteapata ceva mai jos. La main dish nu am mai contribuit decit cu salata, pieptul de pasare umplut si cartofiorii la cuptor fiind executati de fetele de la pravalie. Dar trebuie sa recunoasteti ca salata e sexoasa si face toti banii. Sau macar o parte din ei.

Oricum weekend-ul asta a fost mai bine decit weekend-ul trecut cind a fost mai mult un pentatlon si tot de unul singur. Si culmea, fiind invitati la o aniversare dansanta, ar fi fost normal sa nici nu trec prin „birou”, dar stiindu-ma generos, bun la suflet si cu frica de Dumnezeu, (hai ca asta cu Barosanu e buna rau! LOL) sotia s-a gindit sa ma voluntarieze cu niscai preparate pentru petrecerea respectiva. Asa ca am dat fuga la unguri de unde am cumparat mezelarie, afumaturi si brinzeturi. La COSTCO pentru fasole si cartofiori pitici, in mai multe nuante. La Loblaws pentru flori si la LCBO pentru o sticla cu vin. Asta a fost alergatura, dupa care a urmat bucatareala. Adica doua platoruri cu mezelaraie si brinzeturi, un platou cu salata din fasole verde si un altul cu fasole batuta. Si evident, cartofi la cuptor, ca nu obisnuim sa-i mincam cruzi. Sotia a adus torturile, dar alea nu se pun, ca nu le-a compus nici ea, nici eu.

Ce au toate competitiile astea culinaro-sportiste cu batutul sotiei? Pai au, ca ieri m-am razbunat pentru pentatlonul de saptamina trecuta si am snopit-o-n batai … la canasta. Ca asta era motivul vizitei, triatlonul fiind doar o fita, ca doar nu era sa-i primim cu piine si sare.  E foarte adevarat ca dupa bataie ni s-a sugerat, in mod civilizat, de catre doamne, sa ne aranjam un culcus in garaj. Ce sa mai zic? Concluzia e ca femeile nu stiu sa piarda cu demnitate si fair play.

 

 

Reclame

Read Full Post »


Proaspat revenit din RO, pot spune cu certitudine, desi o stiam, ca banii aduc fericirea. Ceea ce vine in contradictie cu „postulatul” pe care nu stiu cine l-a emis, dar care sigur era putred de bogat si dorea sa pozeze-n victima sau care era putred de sarac si dorea sa braveze. Si de aceea eu nu l-as numi postulat ci prostulat. Ca vedeti voi, in primul rind e satisfactia pe care ti-o da obtinerea banilor. Iar mai apoi e satisfactie pe care ti-o confera cheltuirea lor, adicatelea, placerile pe care ti le oferi, cheltuindu-i. Placeri care te fac, fie c-o accepti sau nu, fericit, ca altfel n-ai mai alerga sa ti le satisfaci. DAAA!  De fapt, pe linga masini, case, vacante, petreceri, business class, restaurante, spectacole, …etc., cea mai mare fericire consta, as zice, in lipsa grijii de miine, sau mai bine spus, a stresului la care te supune aceasta grija.

Dar sa revin pe asfalt, ca dupa cum vad, mi-a scapat o roata pe aratura.

De cum am dat cu nasul de RO, am incalecat pe toti caii si ne-am dus unde ne-a indrumat GPS-ul si unde-i place ciobanasului, sus la munte, sus la munte la Simon. La o nunta. Ca asta fusese, de fapt, motivul pentru care venisem a doua oara in RO. Simon-ul asta e pe linga manastirea Bran si problema n-ar fi fost departarea de Buc. cit mai ales infrastructura fracturata pe care a trebuit s-o calarim. Si am explicat acum doua posturi cam care a fost oful, asa ca nu mai revin.

Au fost patru zile de petreceri sudate cap la cap. Cu mincaruri bune si bauturi la discretie. N-as putea spune daca a fost scump, ca nu stiu, dar sigur n-a fost ieftin, pentru ca prea ne-am simtit extrem de bine, din toate punctele de vedere, si nu ne-a lipsit absolut nimic. Si cam asta-i justificarea primului paragraf.

Nunta a fost pitoreasca, dupa cum va puteti imagina. Si pentru ca mirii si-au dorit biserica, el fiind mai mexican, s-a tinut si o slujba religioasa la o bisericuta din lemn, adusa de prin Maramu, dupa cum spunea lumea. Nu prea stiu cum s-a rezolvat problema catolicismului lui, dar slujba s-a tinut in mod sigur si a fost una ortodoxa, ca prea au lungit-o. Cum a decurs slujba, nu stiu sa va spun, dar unii dintre noi ne-am distrat copios. Poate si pentru ca biserica fiind foarte mica, eu n-am mai incaput si nici vreo alti citiva cu care, ramasi pe dinafara, am dat-o pe bancuri si cu care am ris de ne dureau falcile. Totusi, sa nu va imaginati ca biserica sau ceremonia ar fi contribuit la buna noastra dispozitie. Nicidecum. Cred eu ca mai degraba a fost palinca pe care un nuntas grijuliu o adusese cu el, ca-ntaritor. Unde mai pui ca, din cite spunea respectivul, palinca aia ar fi avut aceleasi provenienta geografica cu biserica.

Dupa biserica am revenit, cu totii, la conac si cum eram deja foarte … simpatici, am dat-o pe dans si antren, inainte ca ospatarii sa ne serveasca aperitivele. Si uite asa am tinut-o toata seara intr-o topaiala si-o bautura, ca micarea n-o mai pun la socoteala. Pe la trei din noapte, cind nu mai simteam ca exist, mi-as fi dorit ca ospatarii aia sa fie brancardieri, dar n-au fost si de aceea ne-am indreptat, pe picioarele noastre, dolorante, spre camera unde cred c-am adormit inainte s-ating patul.

A doua zi, cind am coborit la breakfast, am observat, cu oarecare satisfactie, ca nu eram singurul cu ochii cit sarmaua. Dar intrucit masa era din nou plina, am dat „ignore” si am luat-o da capo, dupa care am bagat si-o plimbare prin padurile din imprejurimi. Seara, iar la razboiu, ca sa incheiem ce incepusem c-o seara-nainte. Si pot spune ca am fost cu totii placut surprinsi de performantele noastre fizice, bahice si gastronomice.

A doua zi, dupa ce ne-am lins ranile, am incalecat herghelia cu care venisem, si dusi am fost pe drumul Bucurestilor.

Ce sa va mai spun, nu mi-a fost usor, dar vai, cit de placut!

 

 

 

 

 

Read Full Post »


Spun asta pentru ca la RO, de unde ne-am ritornerat, am avut parte si de viata si de-un parastas. In acceptiunea mea, viata e o placere. Parastasul o prostie. Si cum eu cred in parastase cam cit cred in viata de apoi, e clar ca mi-a facut o placere deosebita parastasul la care am participat, dar, na, fiind vorba de socru-meu, se impunea. Ce-am facut la parastas? Am mincat, baut si analizat asistenta pentru a intelege mai bine care-i spilul cu partuzele astea. Si cu cit ii observam mai mult pe parastasieni, cu atit imi dadeam seama de cita dreptate am in a privi aceste obiceiuri (eu le-as spune, apucaturi) ca pe niste scenete de prost gust si de ochii lumii. Ochi care, evident, privesc realitatile d-a-ndaratelea, judecind-o pe dos. Ca va spun eu, daca cumva nu stiati deja, lumea te vorbeste, de nu te mai spala toata Niagara, daca n-ai impartit sau n-ai parastas sau n-ai alte alea. Atit iti trebuie sa nu le prezinti un parastas bine pus la punct si-n care cheltuiala sa fie pe masura obrazului. De fapt, daca stau s-o gindesc, aia te vorbesc oricum, asa ca Niagara iti va fi utila indiferent ce bunatati le pui pe masa, cit de multa nuca ai pus in coliva sau ce le dai la pachet.

Dar zic ca mai bine sa trec la viata si trai bun. Cum spuneam, daca intr-adevar am spus-o vreodata, am fost la o nunta, la Simon, linga Bran. E foarte adevarat ca pina am ajuns i-am expus sotiei, care a dorit sa sofeze, tot evantaiul de injuraturi si in ambele limbi. Evantai imbogatit substantial prin introducerea locurilor prin care treceam. Acest exces actoricesc s-a datorat faptului ca de la Rasnov la Simon am facut tot atit cit de la Buc. la Rasnov, desi drumul era de douazeci de ori mai scurt. Drept pentru care am ajuns la hotel dupa cinci ore de … mersul piticului. De fapt pe A3 s-a mers snur, si poate de aceea am facut doar cinci ore, altfel cred c-ajungeam a doua zi, pentru ca Rasnov – Simon era in lucru.

Mai mult, dupa ce ne-am cazat la Casa Maria, unde aveam rezervarea, ne-am luat avint spre Conacul Boieresc, intrucit acolo era paranghelia. Prietenii nostri, adica parintii miresei, rezervasera tot conacul pentru nunta si citeva camere prin alte hoteluri, ca nici conacul asta nu era vreun Peles. Asa ca la o raspintie, am cotit dreapta si am mers pe asfalt pina am dat de „Balaban”, un drum forestier, prin padure. E si atunci am apelat din nou la evantaiul susnumit, intrucit hirtoapelor li se cam rupea de balanganeala organelor noastre interne. Dar la un moment dat, ce sa vezi, dispare padurea si in locul ei ni se lipeste de parbriz o priveliste din cele care-ti cam taie respiratia. Adica o deschidere imensa, inconjurata de toti muntii Pamintului si-n mijloc un muntisor mai mic in virful caruia se odihnea, alb, conacul respectiv.

Sincer va spun, in acel moment l-am dat dracu de evantai, atit eram de extaziat. Si unde mai pui ca am tinut-o in acel extaz vreo patru zile, pe terasele conacului si prin padurile din apropiere. La extaz a contribuit si-un berbecutul la protap, asa, de bun venit, celelalte bucate alese, bautura din belsug, dansul si voia buna care, sa stiti, e contagioasa. Si ca sa vezi paradox, in tot acest timp m-am simtit cind boier, cind haiduc, incit mi-a fost imposibil sa-mi determin statutul social. Statut de care, oricum, mi se rupea, intre noi fie vorba.

Acum as fi bagat mai multe poze pentru a nu crea impresia ca-l maninc pe … dinsul, dar WP nu-mi da voie ca cica n-am spatiu necesar. O fi si spatiul asta limitat. Se pare ca trebuie sa sterg din pozele trecute pentru a crea spatiu, ceea ce mi se pare o idiotenie, sa las posturile trecute vaduvite de imaginile care le contin. Daca stiti voi cum pot beneficia de-o extensie, sugerati-mi-o va rog!

SONY DSC

 

Read Full Post »


Sunt OK.

Adica sa nu va imaginati ca mi-e rau sau … si mai rau. Noooo!

Va spun asta in eventualitatea ca mi-ati dus dorul, desi n-am nici patratele pe abdomen si nici tite sa cada barbatii, din picioare, cind ma vad. In fine, ceva cur as avea, dar cu exceptia colonoscopiei, nu mi-l las penetrat, pen-ca inca n-au intervenit modificari in preferintele-mi sexuale.

Asa ca, stati linistiti, inca nu-i momentul sa dati banii pe cale. Cu atit mai mult cu cit saptamina viitoare si alte saptamini voi fi in RO la nunti si paranghelii. Dupa care am in schedule o Costa Rica (pot transmite prin viu grai mesaje pentru Udrea, daca aveti). Si mai apoi, fo doua luni de Portugal.

A bientôt, haiducilor!

Read Full Post »


Da’ s-o suga pina se-neaca, nu doar o abureala, ca nu vorbim de sters lentile. Si-o sa incep cu mine, ca sa va dau putin curaj, ca va stiu ezitanti la subiecte delicate. Ei bine, nu ma pot lauda ca-mi place s-o sug sau c-o sug foarte des, poate de doua-trei ori pe an, dar cind o sug, o sug de mi se sterpezesc dintii-n gura. Ca asa sunt eu cind sunt chitit pe-o treaba. O fac cu suflet, pasiune si profesionalism.

Si uite ca ieri am supt-o. Rau! Da’ rau de tot.

Si sa vedeti cum. Intru eu la un magazin, in downtown sa-mi caut un quelque chose de-o anumita culoare, ca duminica suntem invitati la masa si imi intrase-n cap o anumita tinuta. Bun, deci intru in magazinul respectiv, mic cochet si scump ca dracu, dar daca vrei culori, apoi n-o sa le gasesti la vreunul din lanturile barosane. Nu, alea sunt decente, mai bine zis, procomuniste. La alea in afara de maro, bej, bleumarin, negru si gris, gasesti fix piula. Si cind spun ca nu gasesti, ma refer la masculi, ca la femei sunt de-ai zice c-ai intrat in vreo expozitie Gaugain.

Asa, si cum spuneam, de cum intru ma si ia unu, unu d-ala pe invers, in primire. Bai si unde nu-mi baga o gestica si niste modulatii in voce ca-mi venea sa-l fut. Nu l-am futut si desi „fetita”-mi aratase ceva exact-exact pe dorinta mea, ca boul am decis sa caut si pe la alte magazine pentru ca pretul era cam de pareza faciala coroborata cu infarct miocardic. Si cum n-am de gind sa ramin vaduv, am purces lasindu-i vorba „fetitei” ca ma voi ritornera si sa le puna bine.

Dupa vreo doua ore de rupt pingele si-o cafea, m-am ritornerat si culmea, „fetita” m-a recunoscut si s-a-ndreptat spre mine cu mersul „ei” de cocota. Cu aceleasi gesturi ample si modulatii in glas mi-a marturisit ca n-a putut sa-mi pastreze pantofii si cureaua, pentru ca venise un alt nene si le saltase.

-Cum, baby, zic, adica nu le-a cumparat nimeni in doua luni si tocmai astazi, in doua ore, ati avut doi clienti la ele?

-Yesss, isn’t that funny? I’am really sooorrryyy! I didn’t expect you to be baaaack.

-So, you don’t have that color anymore and I suck it big time?

-Hihihihihi! Sooorrryyy, but Yesss! I don’t haaave it.

In concluzie, si pe romaneste, am supt-o. Da’ rau, dupa cum va spuneam. Asta e. Bai, si daca nu i-as fi spus sa le puna de-o parte. Da’ na! Intr-un fel avea si el dreptate, ca doar lucreaza la comision.

Acum trebuie sa schimb totul si sa vad cu ce draci ma echipez, ca nu ma mai duc pina-n downtown dupa piele-ntoarsa si draci baltati. Si nu ca n-as avea cu ce, dar cind imi intra o idee in creier, n-o mai scoti nici c-o decizie judecatoreasca sau court decision, ca sa ma inteleaga si astia de-aici.

Sucker!

 

Read Full Post »


Nu m-a pasionat niciodata agricultura si derivatele ei. Produsele, da. Si intrucit aici mi-e imposibil sa gasesc usturoi verde, n-am avut incotro si am sacrificat una din terasele care coboara in backyard pentru a-mi satisface pofta de arsenic crud. Dar pentru ca l-am plantat ca sa-l consum verde, n-am ocupat intreaga terasa, care si asa nu e decit, poate, 1m X 1m. In spatiul ramas am bagat un rasad de rosii galben-singerii si unul cu rosii carora in Romania si nu numai, li se mai spune inima de bou. Le-am ales pe astea pentru ca sunt mai gustoase si nici nu le gasesti cind ti se scoala. Pofta!

Dar pentru ca aspectul usturoiului e de fecale si nu se compara cu cel al florilor si tufisurilor decorative, am hotarit sa aleg patul de sus, dupa cum se vede in poza. Acolo e mai dosit si mai aproape de bucatarioara pe care eu am botezat-o „Office”, ca suna mai intelectual. E adevarat ca soarele ajunge acolo pe dupamasa, si doar pentru vreo ora, dar asta e si daca rosiilor nu le convine, le bag la murat, ca nici gogonelele nu-mi displac.

Tot in patul asta am bagat si-o radacina de leustean, ca nici d-asta nu gasesti pe tarimurile artarului vesnic, decit ca rasad. Problema e ca javra asta de buruiana nu vrea sa-mi creasca. Iese cite un firicel amarit si vai de capul lui, cu niste frunzulite aschilambice de-ai zice ca-i patrunjel. Nu stiu de ce-i asa anemic, ca la altii cresc copaci, nu alta. Dar voi mai face rost de-o radacina si-o s-o bag in plin soare. Poate ca si leusteanului ii e necesara niscai vitamina D, sa-i asigure o crestere viguroasa si armonioasa. Dracu sa-l ia de pitic subnutrit!

Si cam atit. Altceva nu mai pun ca n-am de gind sa-mi trag culturi de zarzavaturi. Desi poate ca vreo menta si vreun busuioc n-ar strica. A propos, salata de rosii cu telemea, usturoi verde si busuioc. Yammy! Iar menta la mojito, e ca mamaliga la sarmale. Musai! De fapt menta o pot folosi la mai multe deserturi sexoase.

Dupa cum se vede, gradinarul n-a venit inca. A promis ca vine astazi sau miine sa aranjeze pot-urile care, dupa cum se vede, sunt goale dupa ce le-a scos decoratiunile de iarna si sa inlocuiasca citiva trandafiri care au dat in primire peste iarna. Dar pe 29 vom da o petrecere si atunci voi baga mai multe poze florale si nu numai.

 

 

 

 

Read Full Post »

Am pus-o!


Nu bey, nu de sex e vorba. E vorba de pachetul compensatoriu pe care-l asteptam de doi ani si nu mai venea. E, dar uite c-a venit si acum ma simt ca un nou nascut. Asta nu inseamna ca ma urinez pe mine, inseamna ca am intrat intr-o alta etapa a vietii mele, in care pot sa ma fut pe ea de munca. Iar asta, din cite stiu, e dezideratul fiecarui om al muncii.

Seful site-ului ma chemase din concediul medical, dupa cum spuneam acum fo doua posturi, ca sa-mi dea vint. Dar vintul nu mai venea si-ncepusem sa ma iau de ginduri. Dar astazi, pe la vreo 9AM, intra in birou si ma invita, protocolar, sa-l urmez ca are sa-mi spuna un quelque chose. Si ma duc. In sala de sedinte ne astepta un nene de la HR care nestiind aranjamentul, se uita la mine c-o mima compatimitoare de-mi venea sa-l imbarbatez eu pe el.

In fine, seful zice ca desi cu parere de rau, se vede nevoit sa-mi redea libertatea, dar nu din cauza performantei, ci din cauza de gaura-n buget. Eu, ca nu-s vreun timpit, mi-am jucat rolul, dar sa nu intelegeti ca m-as fi dat de ceasul mortii, desi nenea ala ma tot intreba daca sunt OK.  Pai cum sa nu fi fost OK, doar ca nu puteam sa-i sar de git sefului si sa-l pup de fata cu HR-ul.

In fine, ramin singur cu nenea ala care dorea sa-mi explice in ce consta pachetul, numai ca eu i-am taiat-o scurt, ca de fericit ce eram, numai chef sa-l ascult n-aveam (asta-mi suna a rima manelista). Si-i zic, „hai sa nu pierdem timpul! care-i totalul, ca ala m-ar interesa?” E si dupa ce mi-l arata, ii string mina si „pai cam asta-i tot ce doream sa stiu” afisind un zimbet pe care nu-l mai puteam struni. De fapt, pentru a nu-mi atribui mai multe merite decit e necesar, nici ala nu cred c-avea chef sa continue, pentru ca s-a aratat foarte multumit ca l-am scutit de cacatul pe care ar fi fost nevoit sa-l manince.

A urmat luatul ramasului bun de la toata lumea, imbratisarea, pe sest, a sefului, receptionarea documentelor de bye-bye, predarea lap top-ului, celularului si batch-ului (legitimatia) si dus am fost. Asa ca, din acest moment, programul meu nu va mai depinde de programul de lucru, ceea ce ma face sa cred c-am pus-o.

Pentru curiosi, pachetul consta in salariul meu pe urmatoarele 18 luni plus toate beneficiile pe urmatoarele 12 saptamini. Mai sunt si alte alea, dar minore, asa ca nu le mai amintesc.

Read Full Post »

Older Posts »