Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘about papa’ Category


Rideti voi, dar veti vedea ca nu-s dus pe-o parte si nici n-am incurcat borcanele sarbatorilor. Dar daca am inceput pregatirile, se cheama ca s-apropie. Nu, nu ma refer la de-ale gurii, ca sa nu va imaginati ca am vreun porc pe care sa-l pirlesc pe terenul de golf. Nu ca nu mi-ar placea un porc crescut si executat sub ochii mei, dar la cite legi trebuie sa te supui in Canada, si-un melc e dificil de crescut si executat.

Dupa cum stie tot romanul, Revelioanele le execut acasa, impreuna cu alte 11 cupluri. Dar pentru ca anul asta avem un cuplu care n-a participat la ultimile 14 Revelioane, am comandat numai 10 USB flash drive.  Si asta pentru ca vreau sa le fac tuturor o surpriza. De fapt va fi un fel de show. Unul mai mic, dar care sunt sigur ca-i va binedispune.

Si intrucit Revelioanele noastre tin doua zile, am hotarit ca a doua zi, cind toata lumea e mai relaxata si cu mai mult dor de vrajeala sedentara, decit de zbenguieli adolescentine, sa selectez si sa proiectez cele mai haioase poze din ultimii 14 ani si nu doar de la Revelioane, ci si de la celelalte petreceri. Asa ca, ma asteapta o munca de sisif, tinind cont ca ceea ce vreau e sa selectez pozele si sa le atasez si cite un comentariu haios, pe masura imaginii. Si nu numai ca voi proiecta pozele, dar le voi salva intr-un file pentru fiecare pereche.

Mai mult, intr-un alt file, am sa string poze cu fiecare cuplu in parte, pentru a-si viziona transformarile fizice, fizionomice si vestimentare. Suna a sadism? Poate, dar cine sa-l condamne?  Sunt sigur ca va fi o surpriza placuta si ca toti o vor primi cu mare placere. Spun asta pentru ca si mie mi-ar facea placere o astfel de surpriza. Asa ca, desi mai sunt patru luni, n-as vrea sa ma prinda decembrie cu temele nefacute.

Dar pina atunci, miine avem un get together la un bbq pe terasa unor prieteni. Salata am promis-o eu, dulciurile, sotia. Iar duminica, ziua de canasta e la noi, asa ca va trebui sa gatesc chestii si inca nu m-am decis ce anume. Cine spunea ca lipsa unui serviciu e plictisitoare? Ascultati-ma pe mine, cu cit mai devreme-l veti abandona, daca se poate, cu atit mai bine pentru voi.

Reclame

Read Full Post »

Pensionarisme


Oare cum se defineste pensionarul? E ala care colecteaza pensia? Ca atunci n-am fi. Sau e ala care s-a lasat de munca? Ca aici ne-am incadra. In fine, who gives a flying fuck about this description? Noi, nu. Asa ca, ne-am inteles sa iesim la pescuit. Fo sase. De fapt, acum, la o zi dupa, formularea corecta ar fi „sa iesim la balta” Si cum se apropia simbata, aia a fost ziua aleasa. Vremea se anunta „buna de pescuit”, asa ca mi-am luat lanseta, cutia cu acareturi pescuitoare, ceva porumb, ca urma si o tentativa la crap, un scaun, o jumatate de cort, ca asa sunt astea pentru pescuit, sa te apere doar de soare, nu si de intunericul noptii, si le-am incarcat in masina de cu seara.

Dimineata, cum s-au ivit zorile, eram in drum spre „lacul codrilor albastru” in care nu era niciun nufar, dar in care stiam sigur ca sunt basculante de peste. Conform obiceiului, fiecare a ars-o cu masina personala pentru a nu depinde unul de celalalt. Si noi, adica vreo doi, am ajuns primii la locul crimei. Pe la 7:30, exact cind isi ia pestele micul dejun.

Ajuns, am pus cortul, scaunelul, am pregatit lanseta, am bagat citeva boabe de porumb in ac si acu-n balta. Sa va mai spun ca porumbul il marinasem in miere? Neeee! Ce rost ar mai avea, cind stiti foarte bine ce breakfast-uri sexoase pregatesc? Dupa aceea, am dirdiit vreo 15 min. intrucit temperatura era de doar 11C. Asa ca am urmarit lanseta din masina data cu caldura la maxim. Mai tirziu, cind soare a hotarit sa depaseasca si coroana copacului care ma umbrea, am trecut outdoor, bucurindu-ma de placerile pe care ti le ofera natura in anumite momente.

In fine, cum spun, pescuiala incepuse. De fapt noi aveam impresia ca incepuse, dar ea se terminase inainte sa inceapa, ca dupa patru ore de incercari zadarnice, porumbul meu s-a dovedit de-o impotenta imposibil de tratat la malul baltii. Asa ca, desi un alt coleg de generatie, mult mai dotat decit mine, le-a aruncat tot felul de malaiuri, porumburi si seminte, de mi se facuse si mie foame, animalele alea de pesti au refuzat s-o suga si pe-a noastra. Dar na, prinzi, nu prinzi, pescar te numesti si asta ne-a fost singura mingiiere.

Totusi, intrucit noi, aia primii, am ras-o pe la 11:30, n-am stiut ce evenimente-au mai urmat. Evenimente care s-au dovedit a fi unul singur. Unul, da’ bun. Adica o saramura garantata. Sa fi avut vreun kil, poate doua, chiar trei. Si ca sa ne consoleze, ne-a trimis si poza, ca la ce boala aveam pe ei, deja eram hotarit sa nu le mai vizitez locatia. Dar vazindu-l cu trofeul in brate, am realizat ca mai sunt si pesti de la tara, care prefera fasolea, tartarului. Nu ca iahnia n-ar fi buna, dar la ora 7:30 dimineata? Problema e ca n-am prins prinzul.

Iata-l pe norocos si pe sinucigas intr-o pozitie compromitatoare:

 

 

Read Full Post »


Dupa cum se vede, in mod explicit, in unele fotografii postate, backyard-ul casei mele da intr-un teren de golf. Si tot privindu-l, ce mi-am zis, „de ce nu?” Si uite asa, avind prieteni infestati cu acest microb, am decis sa-ncerc, desi parea un exces, iar mie excesele nu-mi trezesc prea multa incredere.

Bun, zis si facut. A doua zi, dupa ziua de canasta, altfel spus, ieri, m-am intilnit cu Octav la un teren special pentru practicarea golfului. El mi-a explicat ce si cum, ca sa nu va imaginati ca-i un fel de turca. Nu, tata. E o treaba cit se poate de cotoioasa si care presupune ore, zile, ani de munca. Nu in ce priveste partea teoretica, ci mai mult sau cel mai mult, in privinta mecanicii. Felul in care te misti si lovesti bila, lovi-o-ar putregaiul, e cam totul in jocul asta aristocratic. Adica, doar asa, sa va dati seama. Bila trebuie sa fie pe directia calciiului sting, daca esti dreptaci. Miinile trebuie sa fie extinse in timpul rotatiei. Umerii trebuie sa … nu stiu ce draci sa mai faca. Tot asa si corpul. Adica buricul trebuie sa ajunga in directia de zbor a bilei …etc.

In fine, ce s-o mai scutur de prun, cert e ca mie, pina sa aplic avalansa asta de informatii, mi-a luat ceva timp s-o nimeresc. Pe bila. Mai apoi am invatat cum sa tin crosa, cum sa flexez genunchii, cum sa stau cu ochii pe bila, cum sa n-o lovesc din incheietura miini si multe altele.

Toate bune si frumoase, desi greu de executat, dar totul a durat pret de vreo 15 lovituri. La a 16-a, m-am rotit ca un titirez si-am simtit cutitul care-mi trapunsese coapsa stinga. Bai, da’ ce durere! Exact de cutit infipt. E, din momentul ala m-am tras pe-o banca la umbra si l-am lasat pe Octav sa se lupte cu ditai cosul cu bile. Ca ne si luasem, ca inecatii, o gramada sa dam pina ne ies miinile din umeri si ochii din cap.

Ajuns acasa, deja nu mai puteam calca pe piciorul sting, asa ca am topait pe dreptul de la masina pina-n casa. Bai si unde n-am umplut o ditai punga cu gheata si mi-am atasat-o coapsei de mi-a inghetat si sufletul, cite era el de cald si simtitor.

Dupa ce am terminat de vizionat, in acele conditii frigide, meciul Wolverhampton –  Man Unated, m-au luat niste frisoane de-mi clantanea toata carnea pe mine de la nenorocita aia de gheata. Cu chiu cu vai am ajuns in pat si dus am fost pentru vreo doua ore. Iar cind m-am trezit, copsa tot rece-mi era, in halul asta am inghetat-o de tare, desi pusesem un prosop intre ea si mine, ca doar nu eram peste pus la vinzare-n galantar.

In fine, azi e mult mai bine, dar pentru a fi sigur de binele asta, voi da fuga, schiopatind, la vraci, sa vedem daca am toate componentele la locul lor si-n stare de functionare.

Asa ca am terminat-o si cu golful, tot asa cum o terminasem si cu schiatul, cind dindu-ma la vale am sarit peste un dimb pe care, la aterizare, l-am luat direct in noada de m-a secat la ficati. Ba si cu patinajul, ca aia ma trageau dupa ei, dar cind ei au cotit stinga, picioarele mi-au ramas blocate pe „inainte” Ajungind in pozitie orizontala, in aer, mi-au dat drumu si in aceeasi pozitie m-am izbit de gheata de m-am lecuit si de patinaj.

Nu stiu ce concluzii sa trag, dar ce stiu in mod sigur, e ca Bourbon-ul nu mi-a produs niciun fel de durere, numai placeri. Si-atunci?

Read Full Post »


„Bine-i mirelui, …” Pai si cum sa nu-i fie, cind el e sirian si ea romancuta? Dar, realitatea, cea perceputa cu cele sase simturi, e ca tipul e de nota 9 si are o familie, numeroasa, cei drept, dar toata de nota 10. Cind este, este si o recunosc, pentru ca cine m-a etichetat ca fiind xenofob, s-a-nsalat amarnic.

Reluind, pentru o mai buna intelegere, admit ca am participat la acea nunta si mi-a placut. Mi-ar fi placut si mai mult daca ar fi servit si ceva preparate cu specific arabesc, dar si asa a fost foarte misto.

Nunta a avut loc la un club de golf si s-a executat intre fata unor prieteni si el, sirianul. Cum spuneam, atit el cit si toata familia lui, veniti cam de pretutindeni, oameni educati si cu mult bun simt, mi-au facut o adevarata placere sa-i cunosc si sa petrec impreuna cu ei. Oameni care inteleg sa respecte tarile care i-au primit si care se comporta ca atare. A fost totusi si-o imbrobodita, dar cred ca broboadele erau la misto, ca femeia era de-o exuberanta, dezinvoltura si un umor greu de asociat tinutei.

Programul a fost foarte dragut si de bun gust. Mai intii ne-am intilnit cu totii pe terenul de golf, pe un deal unde s-au servit diverse gustari, bauturi si unde s-a stat la vrajeala. Mai pe scurt, un coctail de-ncalzire si socializare in cadru natural. Vremea a fost excelenta. Sa fi fost vreo 24C si senin cu niscai nourasi. Spun asta pentru ca mai devreme nourasii fusesera ditai norii, plumburii si cu tente de furtuna. Dar n-a fost si totul a decurs conform planului.

Tot acolo, in mijlocul naturii, dupa socializare, a urmat ceremonia civila, scurta si la obiect. Fara tam-tam-uri bisericesti si alte nenorociri de genul alora care te adorm, daca stai pe scaun si te lesina daca stai in picioare. Dupa ceremonie, a urmat trasu-n poza si alte ordevuri.

Pe la 7 seara am coborit, cu carturile de golf care ne urcasera pe deal, la restaurantul unde avea sa se tina bairamul. Mise en place-ul foarte frumos si elegant si din care n-a lipsit si cadoul, extrem de inspirat, pentru fiecare invitat. Era vorba de niste linguri de lemn, pictate de mina, aduse toate din Romania si cite o punguta cu condimente arabesti. Un fel de herbe de Provence in varianta araba. Mincarea n-a fost rea, dar nu s-a ridicat la nivelul finger food-ului din deschidere. Alea chiar mi-au placut si prost am fost ca nu m-am saturat cu ele. In fine, am sperat la ceva arabesc, dar n-a fost sa fie.

Prima jumatate a programului a fost sustinuta de o formatie arabeasca. Si cum ritmurile erau destul de alerte, arabii au iesit la dans. Vazindu-i pe ei, am iesit si noi sa ne prostim, ca de unde sa fi stiut sa dansam arabeste? Oricum, atmosfera a fost degajata si foarte placuta. Am ris in draci, unii de altii, in incercarea de-ai imita pe arabi si araboice, care, spre deosebire de noi, stiau exact ce si cum trebuia dansat.

In partea a doua au adus citiva dansatori in costume populare romanesti, care au ars-o pe tot felul de banatene si ce-or mai fi fost ele. Dupa care s-a trecut la disco si dans international, la care a participat pina si imbrobodita. La sfirsit ne-am pupat cu totii hotarind iesiri viitoare la restaurante, fie cu profil arabesc, fie european. De profil nord american n-am auzit sa existe, ca le-am calca si pe-alea cu mult entuziasm.

Si acum sa revin la oful meu. Nu am absolut nimic impotriva celor care inteleg sa se comporte in acord cu normele civilizatiei care i-a primit, exact ca cei de aseara. Fara excese religioase care, dupa cum s-a vazut si continua sa se vada, nu duc la nimic bun. Religiile dezbina, fie ca religiosii o admit, au ba. Dar cum noi, cei de la nunta, eram mai mult atei, agnosti si poate c-or fi fost si vreo doi-trei moderati, ne-am inteles de minune. Pastrarea convingerilor religioase, daca le ai, in cadru intim, e tot ceea ce pretind, nimic mai mult sau mai extraordinar. Respectul trebuie sa aibe dublu sens, altfel e doar o vrajeala politica, urit mirositoare. Daca se doreste o societate multiculturala, functionala, atunci trebuie gasit un numitor comun, vestimentar si comportamental. Iar religia, indiferent de natura ei, trebuie sa fie tratata ca pe propriile organe genitale si nu va mirati. Asa cum nimeni nu le poarta la vedere, tot asa ar trebui sa trateze si religia pe care pretind c-o inteleg si-o practica. Pentru cei care inteleg acest lucru, am tot respectul, indiferent din ce semintie provin.

Iata si cadourile:

SONY DSC

 

Read Full Post »


Motto:

Venit-am vineri din Carpati

Si azi ne planuim plecarea,

C-am vrea sa fim unde-i caldut,

Cind va da gerul si ninsoarea.

Si asta pentru ca in lumina postulatului care-mi apartine, „decit sa-mi fie rau, prefer sa-mi fie bine”

Asa ca, fo doua saptamini din iarna le-am planificat prin Caraibe, ceva luni, nu spun care, le vom petrece in Cascais, comme d’habitude, in Valencia, pe care n-am vazut-o inca si imprejurimile ei pentru ca are imprejurimi interesante. Si cum la Sevilla am stat intr-un hotel cu piscina si restaurant pe terasa, chestie extrem de placuta, am hotarit ca si de data asta sa cautam ceva asemanator. Si-am gasit, chiar prin centru Valenciei.

Dar asta referitor la zburdatul de care pomeneam. Referitor la KLM, sa-i fut. Doresc sa comunic faptul ca bagajele de cala nu ne-au parvenit nici pina astazi. Nu disper pentru ca nu merita sa disperi pentru niste boarfe, dar fiind boarfele noastre, am incercat sa le dam de urma. Ei bine, idiotii KLM-ului n-au fost capabili sa-mi spuna unde se afla bagajele neajunse din Amsterdam. Dar dupa ce i-am facut si cu ou si cu otet, primesc un telefon de la niste mexicanski. Iar unul Carlos, imi spune ca e-n posesia bagajelor noastre, caci KLM-ul ia rugat sa ni le aduca la Toronto. Bueno, hombre, dar apar doua intrebari. Una. De ce ne-a instrainat KLM bagajele fara consimtamintul nostru sau fara a ne instiinta? Si doi. Cum de operatorul KLM nu stia ca bagajele ne sunt aduse de „Malaguena salerosa”? Ar mai fi si-a treia, intrucit va trebui sa le platim mariachilor 20 de dolari pentru ca ni le aduc, cind canadianca Baljinder, de la bagaje pierdute, ne-a scris negru pe hirtie „free delivery”. In fine, nu e vreo paguba, dar principial vorbind, fuck KLM!

In rest, toate bune si racoroase, intrucit temperaturile de aici sunt mult sub 35-ul pe care l-am lasat, fara pareri de rau, in Bucuresti.

Read Full Post »


Dupa cum anunta „Toscana News” si dupa cum am spus-o si eu, am fost la Florenta. Cum a fost? A fost cu de toate, „si mai bune si mai rele”, vorba Paunescului.

La bune as trece Ufizzi, Duomo, Piazzale Michelangelo, Santa Maria Novella, David, Palazzo Pitti, Palazzo Vecchio, Hotel Kraft cu Terrazza Rossini, cumparaturile, bistecca fiorentina, trippa alla romana si bineinteles savurosul Chianti. Evident ca tot la bune nu pot si nici nu voi omite vreodata Le Cinque Terre, Siena, San Gimignano, Lucca si minunatul Viareggio. Considerindu-le, pe absolut toate, superbissimae.

In cazul asta va veti intreba, si pe buna dreptate, „unde dracu a mai fost loc si de rau in doua saptamini?” E, uite c-a fost! Pisa e o mare teapa si am convingerea ca daca turnul (clopotnita) nu s-ar fi inclinat, nici dracu n-ar fi auzit de oraselul asta. Asa insa, raminind in acea pozitie neverosimila, a pus Pisa pe harta italienismelor de neratat, umplind zona de turisti.

Un alt obiectiv de neratat, dar care nu m-a impresionat, ar fi Giardino di Boboli. Spre deosebire de Palazzo Pitti care musteste de Tizan, Rubens, Tintoretto, Rafael, Goya, Rembrand si multi altii si al carui decoratii interioare te cam lasa cu gura cascata, Boboli, care reprezinta gradinile acestui palat, sunt neingrijite. Ele, saracele, ar fi frumoase daca ar avea cine sa le gradinareasca ca pe cele ale Versailles-ului, dar din pacate, sunt cum sunt.

Un alt deranjament si cel mai grav mi-a fost servit de trei romani. Intrasem intr-un magazin dupa o rochie pentru sotie, ca eu inca nu port. La un moment dat s-a produs o mica busculada si dupa vreo doua minute o nemtoaica a-nceput sa urle ca i s-au furat banii si actele din geanta. Si acum revin, cind am intrat in magazin am auzit si vazut trei romani, doua femei si un barbat, la vreo 40-50 de ani. Nu le-am dat importanta, dar ei sunt cei care au produs busculada si cei care au ras-o rapid inainte ca nemtoaica sa dea drumul vocalizelor. In momentul ala am stiut exect cine erau faptasii. Iar romanca, angajata magazinului cu care vorbeam, ne-a confirmat faptul ca romanii si albanezii sunt de speriat, nu doar pentru turisti, dar si pentru angajatii magazinelor unde intra la furat.

As dori sa fac si o mica mentiune pentru ca asa mi se pare corect. Nenorocitii aia trei, nu erau tigani. Si bine ar fi sa se inteleaga ca tiganii au o parte din vina pentru care suntem catalogati ca hoti, dar nu sunt singurii iar fata aceea ne-a spus ca marea majoritate a hotilor cu care se confrunta magazinele din zona centrala nu sunt de provenienta roma.

Imediat dupa incident, fata cu care vorbisera hotii s-a dus la magazinele din vecinatate pentru a le da semnalmentele zoaielor societatii romanesti. Ca ma credeti sau nu, are o foarte mica importanta, dar doua zile n-am fost om si din acel moment, care s-a intimplat sa fie la inceputul excursiei, nu ne-am mai declarat romani. Ne-a fost rusine s-o mai facem. Ne simteam, cumva, partasi la actele acelor mizerabili, pentru ca una e sa le auzi de la altii si cu totul alta sa le traiesti.

Marele nostru noroc a fost ca Toscana e o minunatie, altfel, excursia ar fi fost un fiasco.

In fine, bine v-am regasit!

Read Full Post »

À la Bac, comme à la Bac


„Pe o stinca neagra, …”, undeva prin Rahova, se afla liceul Dimitrie Bolintineanu. De ce-l aduc in discutie pe acest machedon? Pentru ca fiind perioada bacalaureatului si avind o discutie cu un vechi amic, am depanat si niscai amintiri legate de bacul nostru. Evident ca al nostru a fost, cumva, special, pentru ca nici noi nu dusesem o viata obisnuita de liceeni. Si pentru a va improspata memoria, voi aminti faptul ca Bolintineanu era al saselea liceu in care mi-am ingropat adolescenta, inainte de a-mi ingropa si parte a tineretilor in F.U.T. Puritanilor le voi explica abrevierea, „Facultatea de Utilaj Tehnologic”, ca nu cumva sa ma acuze pe nedrept de oarece vulgaritati.

Asadar, mergem noi, ieri, la un restaurant prin spatele Ateneului si din vorba-n ciorba, ajungem sa discutam si de nivelul rezultatelor la Bac. Si atunci intreb: bai, tu-ti mai aduci aminte bacul nostru la Dimitrie Bolintineanu? Zice: cum dacu sa uit ceva ce nu poate fi uitat?

Da, asa e, ne inscrisesem la bac in acelasi timp si la acelasi liceu. De fapt ajunsesem acolo printr-o pila, ca altfel nu cred ca ne-ar fi inscris careva. Motive sa nu fim primiti ar fi fost cam cit sa umpli o basculanta, dar pila s-a-ngrijit sa le bagatelizeze si sa ne strecoare pe liste.

La drept vorbind, prea multe detalii nu ne-am amintit noi, dar un lucru, unul singur, ne-a ramas intiparit in creieri, ca un stigmat. Ei bine, eu la matematica  eram tarisor spre tare. De fapt era cam singura materie la care-mi iesea in evidenta duritatea. In rest, eram un fel de cosmar parintesc. Si pentru ca amicul imi comunicase ca la scris facuse cam de 3, am hotarit, de comun acord, c-ar fi o expresie a amicitiei daca l-as ajuta sa treaca matematica. Dar pentru ca n-aveam cum sa i-o bag in cap, capul lui fiind incompatibil cu materia respectiva, a trebuit sa ma prezint la oral in locul lui. Da, nu-i vreo erore de dactilografiere, am intrat si m-am dat … el. Cum profesorii habar n-aveau cine suntem si care-i care, noi avind o fizionomie aproximativ asemanatoare, trucul a tinut si nu numai c-a tinut, dar i-am obtinut si un ditai 10-le care rotunjit cu „scrisul”, i-a asigurat nota de trecere.

La mine nu se punea problema, desi nici eu n-am trecut cu coronita. Numai ca noi nu eram acolo pentru a intra in cartea recordurilor, ci pentru a bifa si testul asta nenorocit. Si l-am bifat.

De fapt eu am ajuns sa bifez si alte examene nenorocite, unele din prima, altele in „re”, in timp ce el a luat-o in directia afacerilor si n-a dus-o rau deloc, ba dimpotriva.

Si uite cum ne-am petrecut o intreaga seara in lumina faradelegilor savirsite in tinerete. Si sincer v-o spun, asa cum ne-am distrat facindu-le, tot asa ne-am amuzat rememorindu-le.

Read Full Post »

Older Posts »