„Iluzii pierdute”

Bai, cind imi aduc aminte de RO predecembrista, ma unfla plinsul. Un plins interior, ca sa nu va imaginati ca umblu prin casa hohotind in lacrimi. Nu, neica, doar mintea-n mine plinge. (hai c-am pus-o!) Imi plinge realizind ca, fara urma de exagerare, am ajuns de unde-am fugit. De fapt, analizind situatia in detaliu, pot afirma ca actuala Canada e comparabila cu Romania ceausista si pe alocuri o depaseste in despotism. Din asta rezultind o concluzie halucinanta. Si anume ca Romania de astazi e mai democrata si mai libera decit Canada actuala. Stiu ca poate parea neverosimil, dar …

Libertatea cuvintului in CA a devenit dintr-o realitate, un ideal. Libertatile de orice alta natura sunt mai ingradite decit cele ale RSR-ului de odinioara. Aici oamenii sunt dati afara din serviciu daca nu sunt vaccinati. Oameni nu pot calatori cu avioane, vapoare si trenuri daca nu sunt vaccinati, chiar daca, spre deosebire de RSR, au pasapoarte si vize. Oamenii nu pot cumpara produse „neesentiale” daca nu sunt vaccinati. Oamenii nu pot intra in restaurante daca nu sunt vaccinati. Libertatea oricarei opinii, alta decit cea guvernamentala este cenzurata. Daca nu adopti doctrina guvernamentala esti catalogat drept fascist, anti-democrat, rasist si alte etichete aberante. Asta cu toate ca idiotul national, cel care face acuzatiile, declara pe gura de canal de sub nas ca a participat activ la demonstratiile organizatiei teroriste „BLM”. Asta cu toate ca acelasi idiot facea misto, in tinerete, de negri. Asta desi retardatul afirma ca intr-o democratie oricine trebuie sa fie liber sa decida asupra propriei persoane.

Tot el, zdreanta, acuza Freedom Convoy ca sunt o minoritate care nu-i reprezinta pe canadieni, desi au peste 50% suport din partea populatiei. Iar daca e sa vorbim de minoritari, el a fost ales de 21% dintre votanti. Numai legile idioate ale Canadei l-au mentinut in functie si partidele socialiste care-l pupa-n cur.

Un alt element comun RSR si Canadei actuale este presa. Canada nu are presa de opozitie. Toata presa e liberala si cinta cum i se dicteaza de la centru. Dezinformarea, minciuna si musamalizarea fiindu-le pietre de capatii.

Ah, uitasem si acum, dupa ce am dat drumu acestui post, trebuie sa revin. E vorba de avorturile in RSR. Mai tineti minte cind mamele erau sacrificate pentru ca avortasera? Ei bine, In Quebec, dupa ce au dat afara personalul medical nevaccinat si s-au trezit cu pantalonii-n vine, i-au rechemat la munca din motive de lipsa de personal, (daaa!). Dar, pentru ca nebunia atinsese paroxismul, au rechemat doar pe cei vaccinati intre timp, chiar daca prezentau teste pozitive, nu si pe cei cu teste negative care refuzau in continuare sa se vaccineze. Nu stiu voua, dar pentru mine asta demonstreaza clar ca nu virusul si contaminarea e problema, ci vaccinarea cu orice pret. De ce? Simplu. Pharma a dat spaga de milioane poponarului ministerial pentru a aproba milioane de vaccinuri pe care le-a platit Canada cu miliarde din banii contribuabililor. Simplu, corupt, imoral si condamnabil.

Din aceste motive si din altele, pe care le-am tot amintit, afirm ca iluziile de-o viata s-au pierdut in numai citiva ani de Trudeau-ism liberal.

Si daca nu il credeti pe Papa, poate-l credeti pe Kyle, fratele de mama a lui „I feel pretty” Trudeau. Asa ca daca aveti o ora la dispozitie si le aveti cu engleza, merita, chiar daca situatia Canadei va lasa nepasatori si reci. Kyle vorbeste liber, cursiv si clar, spunind exact ce spun si eu de citva timp incoace.

Read Full Post »

Zari albastre, orizonturi rosii

N-am de gind sa fac vreo recenzie cartii lui Pacepa, dar discutindu-ma deunazi cu o mai veche amica, un gind mi-a fulgerat mintea. Si profitind de fulgerare, am decis sa-l astern pe … blog. Pentru ca, spre surprinderea unora, am fost inzestrat de genitori cu niscai gindire. Si pot spune, dupa zeci de ani petrecuti in cimpul gindirii, ca, in general, ajuta. Nu-i vorba, ajuta si-n particular, doar ca gindind, tragi concluzii, vrei – nu vrei. Si aici pot interveni neajunsurile pe care le voi discuta in acest „referat stiintific”.

Plecat din orizonturi rosii spre zari albastre, am constatat ca orizonturile nu erau chiar atit de rosii si nici zarile nu erau foarte albastre. O concluzie pe care unii o ignora. Altii incearca sa indrepte ce poate fi indreptat. Iar altul, adica eu, cauta scuze care sa diminueze efectele concluziei.

Pantru ca, dupa cum spuneam, privind din punct de vedere al spectatorului, nu al actorului, dupa rascoala din ’89, cind RO a scapat de acel socialism de cacat, multi „actori”, printre care si eu, au plecat spre acele zari albastre, din rau de socialism. Dar vai, tinind cont ca zarile albastre au inceput sa se inroseasca, s-ar putea concluziona ca am plecat nu de rau ci de dor de socialism, ala de care tocmai scapasem. Ca daca am fi ras-o avant la revolution, atunci se putea spune ca ne-am dorit un socialism cu fata umana sau gorbachevian. Dar asa, uite ca motivatia mi s-a oprit in git si nici ca vrea sa se lase rostita.

E foarte adevarat ca imediat dupa razmelita, cind multi „nostalgici” doborisera tablurile cu Nea Nicu pentru a le inalta pe cele cu Iliescu, sperantele unei noi orinduiri se cam naruisera, mai ales ca mineriadele comuniste anuntau „o revenire sub o alta denumire” (copy right in effect). Dar asta n-ar justifica, totusi, alegerea CSR (Canadskaia Socialisticiskaia Respublika). Mai mult decit atit, la acea vreme si la orice vreme, Canada era si este cam singura tara care da vize la foc automat si oricui. Da, dar asta putea insemna si ca ea, Canada, va fi prima unde orizonturile se pot inrosi intrucit populatia incepuse deja sa se inmulteasca in directii marxiste si nu pe cale naturala, adica pe cale de fut.

Trebuie totusi sa mentionez, intru propria-mi aparare, ca acum 30 de anisori, Canada nu era nici pe departe ceea ce este in ziua de astazi, tot asa cum nici US nu putea sa dea de banuit c-ar putea deveni vreodata o uniune socialista destinata colapsului. Dar uite ca imposibilitatile au devenit, intre timp, posibile si uite ca am cam halit-o, cu craci cu tot. Si poate c-ar fi fost previzibil inca de pe atunci daca as fi avut o minte joulverniana pe care, ca sa fiu sincer, n-o am nici in ziua de astazi.

Asa caci, ce-ar mai fi de facut in aceasta situatie care pentru mine si altii ca mine poate fi sintetizata printr-un simplu „déjà vu”? Dar cum de schimbat n-ai ce si cum sa schimbi atita timp cit capeteniile socialiste absorb tot mai multi doritori tuciurii de socialism, nu-ti ramine decit o singura solutie, transhumanta. Iarna in tarile calde si vara inapoi in socialismul canadez cu fata umana. Totusi, nu suna chiar rau, atita timp cit raul canadez e mic copil, comparativ cu cel american, cu conditia ca Mumia si adjuncta lui sa ramina pe mai departe la butoanele US. Pentru ca, dupa cum am mai afirmat, un cuplu prezidential mai inept si mai nenorocit ca asta nu cred sa fi existat vreodata pe Pamint si nici in toata Calea Lactee. E adevarat ca nici cu „I feel preaty” nu ma pot lauda, dar in mod sigur nu se compara cu Mumia americana.

Asadar, tinind cont ca-mi propun un du-te-vino temporar, inainte de-a o taia definitiv, as zice ca transhumanta e cam singura alegere logica. Ramine de vazut, intrucit nici lumea a treia, unde iarna-i cald si bine, nu e o solutie. Sau cel putin asta-i concluzia la care am ajuns vizitind tropicele. Ca nu stiu cum se face, dar toate tarile de cacat s-au inghesuit in zonele cu „climate control”, lasindu-i pe dezvoltati sa dirdiie in bunastarea lor.

Concluzionind, (concluziile astea devin exasperante) as spune ca pentru a nu te impotmoli intr-o multitudine de concluzii, probabil ca e mai sanatos sa actionezi instinctiv. E drept, riscul parerilor de rau e mai mare, dar si daca-ti pare rau dupa ani grei de gindire, sigur iti vei face rost de-o tesla (unealta, nu masina), ca sa nu mai transmiti si altora capacitatea de-a gindi profund si degeaba.

Read Full Post »

Pensia si pensionarul ei

Anul trecut a fost anul pe care l-am visat inca de cind m-am angajat. Si nu anul in sine, ca nu anul mi-l doream, ci evenimentul pe care-l continea. E foarte adevarat ca de munca m-am lasat acum trei ani, dar pensia am inceput s-o iau anul trecut. Insa cine crede ca am asteptat pensia, se inseala. Pensionarea, da, ca pensia aici, la Canada, e modica si are doar valoare de simbol. Ca daca la viata ta ai fost doar greiere, nu si furnica, ai supt-o direct in esofag. Si asta pentru ca guvernul canadez iti da atit cit sa nu mori foarte rapid, dar nici s-o duci cit ti-e s-o duci. Ca o paranteza cu caracter informativ, la Canada e mai avantajos sa fii refugiat decit pensionar. Logica e simpla. Refugiatul aduce taxe, pe cind pensionarul aduce pagube. De fapt cu taxele de pe spinarea refugiatilor si nu numai, plateste, pe linga multe altele, inclusiv salariile lor babane, si pensiile inutililor. Iar guvernul n-are voie sa piarda pentru ca el nu produce. 

Si poate de aceea guvernantii, in frunte cu poponarul francofon, au pupat toate icoanele budiste pentru pleasca de Corona care i-a m-ai usurat de pensionari. De fapt cred si nu stiu cam cit de mult gresesc, ca  izbelistea de care au fost lasate casele de batrini, a fost premeditata. Spun asta pentru ca don’soara Corona si-a manifestat preferintele geriatrice inca de la nastere. Cu toate astea in casele de batrini a fost macel. Si nu oricum. Pe fata si la lumina zilei. Cine dracu stie citi bani au economisit cu decesele „inutililor”?  Nu stiu sa spun, ca astia se bucura pe furis. Cind apar pe ecrane zici ca sunt bocitoare arvunite.

Bun, sa revenim la marmotele noastre. Da, mi-am dorit pensionarea mai abitir decit am dorit-o pe Charlize Theron. Asta nu inseamna ca n-as mai vrea sa fiu din nou de 25 si s-o iau da capo? As vrea, dar cu pensie, cu tot. Ca si atunci era mare nevoie de malai. Si poate ca n-ar mai fi fost necesar venitul micului „intreprinzator” in conditii de risc maxim.

Si acum c-am adus vorba, desi stiu c-am mai spus-o de 38 de ori, dar na, spun si eu sa n-o uit, viata Bucurestiului si a Litoralului romanesc din anii ’70, a fost si va ramine de neegalat. Spuneam intr-unul din posturile dedicate acelei perioade „noptile erau zile, zilele erau duminici si ceasuri nu existau” Cam asta a fost si mare pacat ca nu pot folosi verbul „a fi” si la prezent, ca dracu ar mai avea timp de blogareala si filme pe netflix.

Dar ce-a fost, a fost si ce-a ramas, e ceea ce conteaza in momentul de fata. Asa ca, vorbind de pensie si pensionarul ei, eu am ajuns la o concluzie la care n-a ajuns nimeni, desi multi o aplica in mod instinctiv. Am convingerea ca viata ideala ar fi sa te nasti, sa copilaresti si sa te scolesti in socialism. Mai apoi sa muncesti in capitalism. Iar pensionarea s-o petreci din nou in socialism. Nu in socialism de tip canadez, ci unul de tip tropical, unde costurile sunt mult mai mici, caldura mult mai mare si banii strinsi in capitalism iti pot oferi o viata imbelsugata. 

Asa ca, desi urasc sistemul socialist c-o pasiune explicabila, trebuie sa recunosc ca e ideal pentru tineri si pensionarii capitalisti. Si de aceea cred, fara dorinta de-a o demonstra, ca migrarea in sensul descris ar trebui practicata de cei ce-si doresc o viata frumoasa si aventuroasa. Ca poti avea o viata frumoasa si daca o arzi numai in capitalism, nimic de zis, dar cu conditia sa te pensionezi multimilionar. Ca daca incepi cu dentisti si spitale, te cam urinezi pe milionul cu care ai ramas dupa o viata in cimpul muncii. Basca toate taxarile care se opresc numai dupa ce dai coltul. Pe cind daca-ti iei milionul si pensia si-o arzi printr-un socialism, pe undeva, te cam doare-n „Capitalul” lui Marx de cit costa patul de spital, pe noapte, in US. Stiu, exista asigurari, dar si alea tot din banii asiguratilor traiesc si daca e sa stai la mina lor, e jale. Veti spune, „dar care-i problema cu Republica Socialista Canadiana”? Pai este, ca in socialismul de tip capitalist al Canadei, preturile cresc continuu, taxele nu scad niciodata, pensia ramine aceeasi iar asistenta medicala e doar partial gratuita. Dintarul nu e acoperit si costa de te-ndoaie, motiv pentru care multi se duc sa-si repare fanoanele in Romania. Programarile la unele teste medicale pot dura si trei-patru lui. Adica poti muri linistit si fara diagnostic pina sa-ti vina rindul. Totusi, e foarte adevarat ca daca esti suficient de bonav incit sa necesiti internare rapida, totul merge ca pe roate. Adica esti cam piua-ntii la orice. Daca nu, faci coada pina-ti trece, intr-un fel sau altul. 

Si ar mai fi ceva. Majoritatea tarilor dezvoltate „beneficiaza” de cel putin trei luni de iarna. Canada „beneficiaza” de sase si alea de la -18C la -40C. Pe cind lumea a treia sta bine-merci la caldurica si frecangeala. Si va spun eu, frigul nu e bun prieten cu pensionarul. Berea, da.

Asa ca, parafrazindu-l pe tovarasul Lenin, „emigrati, emigrati, emigrati!” sau „imigrati, imigrati, imigrati!” depinde de unde privesti fenomenul. Dar la timpii potriviti (potriviti de mine), ca daca incurcati borcanele, nu va va fi nici moale si nici cald.

Read Full Post »

Serviciile noastre secrete

Filmul pe care tocmai l-am terminat de vizionat se numeste „Where is the old hag to break her hand?” In traducere, „Unde-i baba sa-i rup laba?” Va anunt, la modul cel mai serios, ca asta a fost o gluma introductiva. E adevarat ca nu e de actualitate ca, de exemplu „Dupa alegerile trucate din US, Romania afirma ca e pregatita sa primeasca refugiati americani”, dar fiind vorba de violenta, am considerat-o mult mai oportuna in deschiderea acestui post.

Si acum cuprinsul. „Bad Blood” e un serial de care nu te poti dezlipi. Eu m-am dezlipit cu greu, dar numai dupa ce s-a terminat ultimul episod. Si nu ca ar fi fost vreun Coppola sau Zeffirelli, dar e palpitant, ca toate ecranizarile despre mafie si mafioti. Iar atractia era cu atit mai mare cu cit era vorba despre mafia canadiana despre care nu vorbeste nimeni si asta pentru ca, se pare, e infiltrata in intreaga societate canadiana. Dracu stia? Ca daca as fi stiut, m-as fi comportat mult mai elegant cu constructorul italian care mi-a ridicat casa, pentru ca, din cite spune filmul, constructiile sunt controlate de familiile de mafioti. Dar na, or mai fi si italieni neafiliati, ca altfel cred ca as fi fost invitat sa-mi bag mintile-n cap si sa-mi inghit interventiile verbale. Nu toate, doar apostrofarile.

Tot filmul ne invata ca Montrealul este un punct nodal in traficul de droguri al Americii de Nord, cam ca Simeria. Cu precizarea ca Simeria e nod de cale ferata. Punct nodal pentru ca de aici era si mai este distribuita marfa venita de la esos productores latinos, in toata America de Nord. Pe linga familia Rizzuto, care te duce cu mintea mai degraba la orez, decit la droguri, si care detinea monopolul acestui trafic, mai sunt si alte „asociatii” de binefacere prin imprastiere, care traficheaza cocaina columbiana si mexicana mai abitir decit se importa zaharul cubanez.

Dupa cum se poate observa, nu comentez firul evenimentelor, nedorind sa va stric placearea de a-l cauta si urmari pe Netflix, dar nici nu pot sa-mi tin degetele legate cind aflu chestii palpitante. Una dintre chestii ar fi si faptul ca o tara din America de Sud, cunoscuta mai mult din cauza de cutremure, cupru si fotbal, Chile, a fost cea mai tare producatoare de cocaina, cindva. Nu stiu ce s-a ales din aceasta faima, dar bag seama ca a palit, facind loc altor Columbii si Bolivii sa puna mina pe manufacurarea stimulentilor respectivi.

Dar revenind la antica noastra Canada, am ramas placut impresionat de multitudinea crimelor mafiote despre care habar n-aveam pina sa mi le aduca la cunostinta Bad Blood-ul. Chiar ma intrebam si nu de putine ori, care ar fi motivul pentru care oamenii de pe aici sunt mindri ca sunt canadieni. Acum am aflat si daca tot am aflat, de azi inainte ma voi mindri si eu, ca pe bune, nu-i putin lucru sa fii cea mai tare tara din America. Chiar daca si numai in servicii secrete de trafic.

Read Full Post »

Puțul si Bourbon-ul

Ca bine zicea poetul, din putul intelepciunii lui :

„Dupa iarna vine toamna, 

dupa noapte vine seara,

dupa ploaie, alta ploaie,

tot sa-ti dai cu tesla-n _oaie.”

Cum care poet? Eu. Pai mai e vreun altul sa nasca astfel de pietre filosofale? E adevarat ca asta-i filosofie canadeza care n-are a face cu filosofia in sine si nici cu realitatile  europene. Dar

„privind prin usi afara

si chiar de le deschid,

m-apuc-asa o greata,

de-mi vine sa le-nchid”

*

ca nu e numai poaia,

(ah, dac-ar fi doar ea!)

dar au bagat si friguri,

sa fie de belea.

*

si ca sa uit de vreme,

am pus un saxofon,

sa-mi acompanieze,

paharul cu Bourbon.

***

Any questions?

SONY DSC

SONY DSC

Read Full Post »

Asera vintul barea / badea-n brate …

…o sugea, ca sa mor daca nu ma luase cu inspaimintari de cum se aplecau brazii din spatele casei. Ca va spun pe cuvint, desi sunt dupa doua whisky-uri si o sticla de vin adusa de nu stiu cine, la petrecerea trecuta, a fost de vise negre. Nu stiu de unde vin vinturile astea, desi stiu, dar ala de ieri a fost mult prea nenorocit. Si nu exagerez, desi putin … binedispus. A culcat la pamint ditai brazii si a rupt copacii-n doua, dupa cum veti vedea. Mai mult decit atit, la Canada noastra, cea de toate zilele, unde firele electrice si celelalte fire si firisoare, alearga din stilp in stilp, era firesc ca brazii, de care vorbeam, sa cada peste ele si sa ne lase-n bezna. Asta ca sa stiti cum se traieste in lumea care-si spune-a-ntiia.

Dar cum astazi a dat soarele si caldura, iar vinturile s-au dus dracu-n treaba lor, am stat la soare pe terasa cu o frapiera linga mine. Si cum numai telefonul mobil functiona, am dat-o pe muzici. Muzici de pe vremea cind voi inca nu va nascuseti. Vremurile saptezecilor si chiar optzecilor cind viata era viata, nu bulangeala de astazi. Viata pe care mi-o amintesc cu placere si pe care n-as da-o pe sapte alte vieti.

Sa intri in discoteca la 6pm, sa treci din discoteca-n discoteca pina la 3 am si cine stie prin ce alte cearceafuri, dupa care sa te asezi in cur, pe trotuar, la Vulturul de Mare si sa maninci parizer cu piine proaspata si iaurt furat din fata alimentarelor, si sa nu-ti aduci aminte cu cine te-ai futut in seara respectiva, e mult peste ce-ar putea un tinar sa-si doreasca. Ei bine, cind ard o sticla de vin de unul singur, cam astea-s amintirile care ma napadesc si va spun sincer, rau imi pare ca au ajuns doar amintiri.

Of, cum a fost si cum nu mai este! Nu spun ca-i rau acum, dar nu mai e ce-a fost si nici n-o sa mai fie vreodata.

Daca mi-ar propune cineva sa mai traiesc anii de la 20 la 30 de ani, dupa care sa mor, n-as ezita nicio clipa. Nu spun ca imi regret casnicia, as fi ipocrit s-o fac, dar anii respectivi sunt de neinlocuit, realmente.

Daca n-ati citit 54 part 1, 2, 3, 4, 5 ati pierdut esentialul, un esential care ma cam defineste.

In fine, tocmai am inchis telefonul cu Piro, un prieten din acele vremuri si care a ajuns, ca si mine, in lagarul Canada. Ce viata a avut si asta, e greu de descris in cuvinte si probabil ca nici n-ati crede. Suntem de aceeasi virsta si de aceleasi amintiri.

Ma fut, si incep cu pozele luate astazi, dupa vintul de ieri si voi incheia cu o sexoasa a anilor la care m-am referit si care mi-a amintit nu numai de discoteci, dar de viata de atunci, in general. Si poate si in particular.

 

Si acum, facind abstractie de nenorocirile canadieiene, bag o sexoasa cam ca cele cu care o ardeam in vremurile de care aminteam. De fapt si bucata e una pe care ne destrabalam prin discoteci.

 

 

Read Full Post »

„Si in loc de flori de gheata, o floare cu viata”

Ca ce altceva isi poate dori un eschimos roman, primavara, in Aprilie, cind se trezeste cu geamurile inflorite?

Read Full Post »

Exacerbarea excesului

Avea de condus vreo zece ore bune, asa ca o porni cu noaptea-n cap. Se hotarise sa dea o fuga pina la frate-sau la Chicago. Nu, nu era vreun prilej anume, doar asa, sa-si vada geamanul. Cum n-avea de gind sa stea mai mult de un weekend, si-a pus ceva bulendre-ntr-o geanta de voiaj, si-a luat trei trabuce si arde-o. Cunostea drumul bine, asa ca pina la iesirea din Windsor, totul a decurs normal. Problema a aparut dupa ce a trecut Ambassador Bridge in Detroit, la vama US. Arata pasaportul canadian si asteapta cuminte in masina. Vamesul se uita la el, prin masina, ii pune vreo citeva intrebari de rutina printre care si „Ai ceva de declarat?”, dupa care-i spune sa parcheze. Omul nostru, nedumerit si contrariat se supune stiind cit de ciufute sunt „organele” americane. Astora daca le-ai raspuns sau le ceri lamuriri, duc mina direct la pistol. In fine, parcheaza si asteapta. Vine ofiterul si-l intreaba ce natie sunt trabucele care stateau cuminti pe scaunul de linga sofer. „Cubaneze” spune omul. „Cubaneze?” mai intreaba odata americanul. „Da, cubaneze. de ce, e vreo problema?” In acel moment „inteligentul” de la vama s-a basicat rau de tot. „Pai bine, mah, esti atit de stulid incit nu stiai ca exista un embargou pe care America l-a pus Cubei?”

Canadianul, de origine romana, ramase fara replica auzind injuria care i se aducea in mod gratuit si abuziv. Ce era sa-i spuna dobitocului, ca de fapt le primise de la frate-sau, care i le adusese din America, cind venise la Toronto? Animalul asta ar fi fost in stare sa-i aresteze tot neamul pentru trei tigari. „Bine domnule, n-am stiut, te rog sa ma scuzi. Luati-le!” In mod surprinzator, idiotul a refuzat sa le atinga, spunind „No, nu asa. Ia-le si mergem inauntru” Intra in ghereta, da o scurta declaratie idioata si asteapta cu trabucele in mina. Pina la urma, un alt „important” ii cere hirtia, o citeste si ii spune ca trabucele trebuiesc distruse. Omul incearca sa i le inmineze, dar si asta a refuzat sa le atinga spunindu-i : „nu mi le da mie, tu trebuie sa le distrugi”  Zis si facut, scoate amicul trabucele din etuiurile lor si le rupe-n doua. Dar pentru ca prostia nu are frontiere, americanul ii spune ca nu-i bine si ca trebuie sa le distruga complet, sa nu se mai inteleaga ce-au fost ele la origine. Bun, le faramiteaza de le iau dracii si iar incearca sa le dea vamesilor in stare pisata. Insa pentru ca inca nu atinsese apogeul, prostul l-a pus sa arunce singur resturile intr-o punga de gunoi, punga pe care l-a pus s-o ia si s-o duca la o bena unde mai zaceau si alte pungi ca a lui. In fine, venise timpul mustruluieli si educatiei politice in care i s-a spus ca e ignorant si ca gestul lui constituia o ofensa adusa statului american si politicii lui intelepte. In acel moment, omului nostru ii statea pe limba sa le aduca aminte ca unu de-ai lor se jucase cu o cuban cigar in orificiul oval, in timp ce don’soara Lewinsky ii sugea trabucul lui de Presedinte? Asta ar fi lungit insa agonia, in care intrase dintr-un exces exacerbat de zel american.

Read Full Post »

Her Klisma

Jürgen Klinsmann la Toronto FC!

Alelei haiducii mei, asta news! Se spune ca domnul Klisma va avea ca sarcina principala, restructurarea intregii organizatii torontoniene. Se spune de asemenea ca sunt multi antrenori interesati sa antreneze Toronto FC. Dintre ei, Donadoni, Baresi, Dowie, Queiroz. Nu se stie exact care va fi pozitia lui Klisma si nici atributiunile zilnice in club, dar in mod sigur nu va fi antrenor. De altfel se zvoneste ca Her-ul nu se va muta din L.A. Probabil ca va lucra prin telefon sau mai stii, o fi avind puteri paranormale. In orice caz, se pare ca vor fi miscari serioase de trupe cu nume sonore, ceea ce-i foarte bine pentru fotbalul canadez.

Go TOR Go!

Read Full Post »

Canada scumpeste indispensabilii

Da, Canada a pus-o de-o excrocherie marxista. Nu toata Canada, doar Ontario si British Columbia, ca Newfoundland-ul plateste 18% sales taxes de cind s-au vrut canadieni. Dupa cum stie tot chinezu’ din Spadina, aici in tara democratiei absolute si futute, aveam doua tipuri de taxe. Una federala de 5% care se aplica la majoritatea produselor si serviciilor si care de citiva ani fusese redusa de la 7% si una provinciala, de 8% care se aplica numai la anumite produse, servicii si mortii ma-sii. Acum, in spiritul principiului „cu una dau, cu doua iau”, s-a hotarit ca la anumite produse si servicii, carora le lipsea taxa provinciala sa le fie adaugata. Eeee si cum credeti voi ca au poreclit marxistii nostri noua taxa? Taxa de armonizare!?! Adica un fel de taxa muzicala, care sa-ti umple sufletul si sa-ti goleasca buzunarul. Dar stati, ca dracul nu e chiar asa de negru. Nuuuu! Dracul asta-i mai depigmentat, urmind bineinteles sa fie tinut in soare pina va deveni la fel de drac ca toti semenii lui europeni. Cum spun, acest exces taximetrist nu se aplica la toate verzele si conopidele gostaturilor. Ca  se va ajunge si acolo, e absolut clar, dar nu acum, pentru a nu scoate lumea-n strada. Populatia trebuie stoarsa treptat, ca sa nu-si dea seama de storsatura, iar cind si-o da, sa fie prea tirziu. Acum de pilda, s-a umblat la ce-i este omului mai indispensabil. Caldura, benzina, internet, cablu tv, case si alte nimicuri din care sa-si traga si paduchii guvernamentali de-o supa cu galusti.  Evident ca galustile le-nghitim tot noi. De aici se poate intelege mai bine cam ce va fi taxat. http://www.rev.gov.on.ca/en/taxchange/taxable.html.  Culmea apatiei e ca nimeni nu s-a revoltat. In schimb au demonstrat impotriva G-urilor, organizate last weekend, de-au facut spume la ochi, de cite lacrimogene le-au dat mascatii. De fapt pina si la demonstratiile respective, umbla zonul ca au existat politisti under cover, infiltrati printre demonstranti cu scopul de-ai intiga pe violenta. De ce? Pentru a putea justifica mormanul de banet cheltuit cu securitatea Geistilor. Cine-a zis ca procedeele leninisto-bolsevice de manipulare a opiniei publice au disparut? Dar revenind la taxe, au aparut si unii special…isti pe la televizoare care ziceau ca sa le moara lor mamele, daca aceasta harmonie de taxa nu va creea 200k de locuri de munca in urmatorii 5oo de ani. Ceea ce s-ar traduce in engleza, „Fuck off, suckers! Swallow it!”. In concluzie, concluzia mea bineinteles, ne indreptam, putin mai cocosati, spre binecunoscutul salariu social. Ala care nu se vede, dar se simte. Ce va genera noua taxare, care dupa cum vedeti include si serviciile? Afacerile la negru. Nu, nu la Obama. Dar multe si felurite se vor plati under the table, pentru a distorsiona „harmonizarea”. Un alt fenomen care va lua amploare ca urmare a noilor taxari va fi trashumanta. Cozile de masini la granita cu US fiind deja interminabile, pentru ca, pe linga preturile mult mai mici, eviti si taxele astea cocosabile. Dar ca sa vedeti pina unde ajunge jigodismul, hai sa redau ce s-a-ntimplat cu alcoolicele. Taxele astora erau deja 15%-17%. Acum, dupa cum se poate observa, taxele se vor diminua la 13%, ceea ce ne-ar fi ars mai mult pe esofag si mai putin la punga. Dar bucuria a tinut pina cind am citit si mentiunea care suna cam asa „Although sales tax on alcohol is decreasing, other alcohol fees and taxes are changing to continue to support social responsibility” Cit de nenorocit trebuie sa fie hotul care-si justifica in halul asta tilharia? Adica, va fur pentru a va descuraja iresponsabilitatea. Ce sa le mai spui? Go fuck yourself, you piece of shit communists assholes! Asta in limbaj basescian s-ar traduce, „sa fiti iubiti!”

Read Full Post »