Archive for aprilie 2015
Teroristii pot fi simpatici. Stiati?
Posted in glume papale, tagged arab, funny, interview, sadam on aprilie 28, 2015| 13 Comments »
Priveste-ma-n versuri (20)
Posted in lirica papala, tagged iepurasi coconasi, razbunarea iepurasului, sexisme on aprilie 14, 2015| 5 Comments »
„V-ati destrabalat destul,
Ati redus totul la oase,
Gata, azi sistam haleala
C-avem treburi serioase.”
Pastele prematur si cel de miine
Posted in comentarii papale, tagged catolicism, miel, ortodoxism, pasare, paste, romani, traditii on aprilie 11, 2015| 6 Comments »
Cind o fi inviat Iisus (daca o fi inviat vreodata) nu stiu si nici nu ma intereseaza pentru ca nu cred in fantezia invierii. Hai ca teoria cu spiritul care o ia usor in sus, ca zeppelinul, desi e imposibil de demonstrat sau de combatut, e halita de multi, numai ca tovarasul Hristos, propovaduitorul conceptelor cu iz idealisto-comuniste, se pare ca s-a dus inapoi, de unde venise, cu hoit cu tot, ceea ce nu mai tine de SF, ci de stand-up comedy.
Ba mai mult, decalajul invierii, intre cele doua mari religii crestine, pare ridicol si arunca o umbra de indoiala asupra evenimentului respectiv. Ca daca data ortodoxilor e cea reala, ar insemna ca pentru catolici, Hristos a inviat inainte sa fie rastignit, ceea ce ar fi de risul curcilor. Asta pe linga faptul ca datele sunt variabile. Da, stiu, unii urmeaza calendarul iulian, altii pe cel gregorian. Bine, cel putin, ca in privinta Craciunului au cazut la pace. In fine, realitatea e ca nimeni nu stie nimic, dar cum sinodurile bisericesti si Papa (nu eu, ala de la Roma) n-au altceva mai bun de facut, au decis ca pastele cade cind vor muschii lor flescaiti, ba functie de echinoctiu, ba de Luna plina, ba de Iulius Cezar, ba de Gregorius, ba de fatatul mieilor, noua, nestiutorilor, nu ne-a ramas decit sa ne conformam. Ca pina la urma, who cares? Paste sa fie.
Si poate de aceea, pentru a fi sigur ca nu-mi scapa ziua „I” a Inaltarii, eu le serbez p-amindoua, fie ca e miine, acum o saptamina sau niciodata. De fapt e impropriu spus „le serbez”, ca nu serbatoresc nimic, doar profit si eu de ocazie pentru a mai sta la o vrajeala, la un bors si la un miel rumenit.
Ei da, dar asta se intimpla la mine acasa, ca unde-am fost duminica trecuta, mielu’ disparuse din menu. De fapt, tinind cont ca asta era pastele prematur al catolicilor, era oarecum firesc sa nu ni se serveasca miel, pentru ca astia au niste traditii culinare de tot rahatul. Ce vreau sa spun e ca la America exista doua feluri de mincare pentru orice eveniment. Curcanul si/sau ham-ul.
In fine, retetele sunt totusi extrem de „complicate”. Curcanul se spala si se azvile-n cuptor pina se rumeneste. Iar ham-ul, pe care-l cumperi gata „afumat” dar nu la fum, nici nu se mai spala, ca sa nu-i indeparteze pojghita de afumatura lichida. Dar pina la urma, miel, curcan, sunca, tot un drac, doar gustul difera. Problema apare la garnitura. Ei bine si asta este la fel de comlicat de pregatit. Fasole verde, oparita. Morcovi mici si la fel de opariti. O lingura de cartofi, sfarimati cu furculita. Si la final, mai mult pentru culoare, o lingura de gem. Gem de cramberries. Asta cica e bun si la cistita, asa ca nu stiu exact care e spilul lui in farfurie, alaturi de porc si curcan, dar sigur e pus cu intentii curative sau digestive, in niciun caz gustative.
Bun, asta-i la canadieni, numai ca eu am fost intre romani si de aceea m-am cam mirat s-aud mielul cotcodacind. El fiind mai chiken la gust, la aspect si la origine. Dar na, vorba poetului national, „de-o fi una, de-o fi alta/ ce e scris si pentru noi/ bucurosi le-om minca toate/ de-or fi pasari, de-or fi oi”
Si pentru a nu-mi iesi din mina, miine voi participa la un alt praznic pastoral. Numai ca de data asta voi fi mai precaut. Ma voi duce inarmat cu cotlete de miel si pulpa la cuptor. De bors se ocupa alt invitat, la fel de traditionalist ca si mine. Asa ca, in mod sigur miine la masa de prinz, bucatele vor avea aspectul, mirosul si mai ales gustul Pastelui romanesc.
Un Paste Fericit si voua,
Cu miel, cu bors, cu drob
Si nelipsitul spart de oua!
Caramida mitocanului
Posted in comentarii papale, tagged cupa davis, fed cup, halep, nastase, participare, politica, tenis on aprilie 7, 2015| 12 Comments »
Ce se intimpla cind mitocanii si neamurile proaste pun mina pe cite-o caramida? Tind sa-si dea cu ea in piept pentru a arata lumii cit sunt ei de eroi dedicati, devotati, bine intentionati si auto-sacrificati.
Ilie Nastase a fost unul din marii sportivi ai Romaniei si pentru contributia lui in sport, a fost apreciat ca atare si iubit de un intreg popor. Dar din pacate acel talent incredibil s-a materializat doar in rezultate pe plan sportiv, nu si pe plan intelectual sau comportamental.
Spun asta pentru ca Nastase a fost un dezaxat si un mitocan imbecilizat, atit atunci, cit si acum. Mai mult, intrucit acum nu mai joaca tenis de performanta, din ce-a fost, a ramas doar mitocania, prostia si grandomania.
Evident ca asta nu e singurul, dar asta iese-n in fata, crezind ca va rupe gura tirgului cu remarcile lui retardate.
Nastase, asta, decit sa deschida gura mai bine si-ar coase-o. Nu inteleg cum de-si permite sa emita pareri in privinta Halepei. Si nu e vorba de vreo tehnica de lovit mingia in cros sau in lung de linie, ca la alea sigur s-ar mai pricepe, dar se apuca, ca mitocanul, sa dea sfaturi legate de comportament. El. Tocmai el, care a avut si are un comportament execrabil. El a ajuns sa-i pretinda Simonei explicatii referitoare la schedule si patriotism.
Pai de unde pina unde? Adica de ce trebuie Halepa sa joace neaparat in Fed Cup? De ce nu-si poate aranja programul asa cum o avantajaza? Pai eu cred ca fetita asta a dovedit mai mult patriotism pina acum decit toata clasa politica la un loc, incluzindu-l pe Nastase. Sa nu uitam ca Nastase a jucat in Cupa Davis cind se jucau 5 turnee pe an, nu ca acum cind se joaca aproape in fiecare saptamina. Pe de alta parte, Cupa Davis de atunci, nu cea de acum, se bucura de o popularitate extrema. Din cite-mi aduc aminte, se vorbea mai mult de acel concurs pe natiuni decit de marile competitii individuale.
Si inca ceva. Jucind in Fed Cup chiar joci pentru tara, in Romania actuala? N-as zice. Unde se duc toti banii cistigati de Federatie? La imbunatatirea conditiilor de pregatire a tinerilor tenismeni, sau in buzunarele federalilor? Si ce a facut Federatia asta pentru aceste valori, de pe urma carora suge o gramada de banet? Oare Halepa a ajuns la nivelul actual datorita conditiilor de antrenament exceptionale si a fondurilor impinse de Federatie sau pe sacrificiile parintilor si contributiile unor sponsori?
Si atunci, de ce sa renunte Halepa la Stuttgart? De dragul lui Nastase? Pai ce a facut Nastase pentru ea? Si cine-i Nastase, omul, sa-si permita astfel de aprecieri timpite si lipsite de sens? Sau a facut-o si el din ratiuni politice? Ca atunci nu m-ar mai mira atitudinea de javra cu care se incadreaza perfect in spectrul politic romanesc.
Offf, of si iar of, ce ne mai pricepem la morala cind e vorba de altul!
„Si in loc de flori de gheata, o floare cu viata”
Posted in comentarii papale, tagged aprilie, canada, eschimosul, frig, ninsoare, phoenix, primavara, toronto on aprilie 5, 2015| 15 Comments »
Ca ce altceva isi poate dori un eschimos roman, primavara, in Aprilie, cind se trezeste cu geamurile inflorite?
Bienvenido a Miami!
Posted in comentarii papale, tagged miami open, serena williams, simona halep, sloane, tenis on aprilie 3, 2015| Leave a Comment »
Nu, nu e vorba de Will, ci de faptul ca pestele cel mare l-a mincat din nou pe cel mic. E adevarat ca Halep a fost de data asta o pirana, dar oricit de pirana ar fi fost, ce dracu sa faci cind ai ditai orca in fata?
Unii spun ca ar fi putut cistiga meciul si nu spun ca n-ar fi fost posibil, doar ca avea nevoie de ajutor pina la ultimul schimb de mingii. Pentru ca hai sa fim realisti, Halepa noastra n-a mai jucat la fel de bine cum a facut-o cu Sloane si probabil ca ar fi pierdut in doua seturi scurte daca n-ar fi fost publicul.
Asta cred eu ca a fost cheia acestui meci. Romanasii din tribune, care in fiecare pauza ii strigau numele Simonei, acoperind toate celelalte zgomote ale stadionului. Serena a fost macinata psihologic de strigatele lor. Nimeni nu striga „Serena” desi juca la ea „acasa”. Asta a turbat barbatul din ea. Forta ii ramasese, dar concentratia se dusese dracu-n Atlantic.
Dar in mod inexplicabil, la ultimile doua ghemuri, aportul romanilor din tribune a scazut si asta a contribuit la „reprogramarea” monstrului. Pentru ca asta, dupa ce ca e mai mare si mai solida decit doi barbati normali, mai e si dotata cu echivalentul greutatii ei, in talent. Pai si atunci cum s-o bati, daca n-ai prastie?