Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for iunie 2011

Oh, Canada!


 

Happy Canada Day!

 

 

 

 

Read Full Post »


                    Intrucit sunt sarit de 35 si am promis, ma simt dator sa-i raspund Emirului la postul exclusivist despre inclusivitate:  http://travel-blog.ro/?p=503 

                    In primul rind, sintagma la care se refera suna altfel si se referea strict la Romania, nu la inteaga populatie a globului „viitor de aur tara noastra are” Bun, hai sa lamurim ce inseamna „All Inclusive” In aceasta privinta ma vad nevoit sa-i dau dreptate lui, asta constituind de fapt acele 20% de dreptate pe care i-am acordat-o deja. All inclusive se refera la mincare si bautura, dar nu numai. Una e, „all inclusive” la *** resort si cu totul alta la un ***** resort. Asa ca, „alergind dupa o stea” in plus, nu e snobism, nici moft, ci confort. Dar pentru ca mincarea si bautura sunt comune „all inclusive”-lui, indiferent de numarul de stele, accept definitia, desi incompleta. Dar ca „all inclusive” inseamna cantina si imbuibare, mi se pare o exagerare lipsita de sens. Faptul ca este din plin, nu inseamna ca trebuie s-o si termini. La resorturile de cinci stele, nu e vorba de mincare la cazan, ci de accesul liber la orice restaurant din incinta resortului. Toate restaurante de cinci stele, nu bodegi. Nu numai atit, dar la acele restaurante se serveste menu „a la carte” iar prezentarea, calitatea, cantitatea si serviciul sunt intr-adevar excelente si nu se compara, nici pe departe, cu vreun restaurant de 35E/plate. Nici menu-ul si nici atmosfera.

                    Pe de alta parte, ca tot aminteam mai sus, diferentele nu constau doar in pret, ci si in confort si servicii. Una e sa ai absolut totul asigurat si la indemina si alta e sa vii pe plaja cu prosopul in mina si sa-ti cauti sezlong, sub care sa-ti ascunzi geanta. Una e sa te duci la dracu-n praznic sa stai la coada pentru o bautura oarecare si alta e sa treaca butler-ul, din sfert in sfert de ora, sa te intrebe ce coctail doresti si sa ti-l si aduca. Una e sa ai transportul de la aeroport asigurat si elegant si alta sa iei taxiul. Una e sa ai scuba diving inclus si alta sa-l platesti, una e sa joci golf daca vrei si alta sa vrei sa joci si sa n-ai unde. Una e sa stai intr-o camera cu vedere in craci, cu igrasie si gindaci si alta intr-o casuta cu piscina proprie unde poti comanda cina pe care sa ti-o serveasca angajatii resort-ului.

                    Si inca un amanunt, de loc de neglijat, a propos de virsta propusa de Emir pentru Caraibe. Una e sa-ti joace puradeii prin fata si sa te umple de nisip si de nervi si alta e sa stai intr-un resort, exclusiv pentru adulti.

                    Multi vor spune ca e scump. Da este. In jur de 1000$ pe noapte, ceea ce mi se pare extrem de convenabil pentru ce ti se ofera. Evident ca unii sunt multumiti cu un acoperis, un dus si o cafea. Well, nu vad nimic rau in asta, dar daca nu te multumesti doar cu atit si vrei sa ai confortul pe care ti-l doresti, de ce sa nu-l cumperi, daca ai cu ce? Adica de ce e ridicol si stupid sa-ti doresti vacante in confort si relaxare? Sincer, eu nu judec pe nimeni dupa felul in care intelege sa-si petreaca vacanta. De ce adica trebuie neaparat sa fie o lectie de istorie sau de geografie in aer liber? Sunt multi care vor sa se relaxeze si atit. Altii inteleg sa cutreiere muntii cu tona de rucsac in spinare. Altii alearga din muzeu in muzeu. Altii alearga dupa vestigii si ruine. Well? Cine si de de i-ar condamna? E vacanta lor si fac ve vor cu ea. Fiecare dintre noi, in vacanta, incearca sa faca ceea ce-l distreaza si relaxeaza.

                    Emirul a ridicat si-o alta problema, manelistii. Pai in Romania, 90% din populatie e turbata dupa manele. Oameni din toate categoriile sociale. Si atunci, unde-i conflictul? Dau muzica la maxim si deranjaza? Da e adevarat, unii sunt neamuri proaste, dar sunt si rocker-i, sunt si hip-hop-isti, nu doar manelisti romani. Nu-i agreez pe niciunii, daca le lipseste bunul simt, dar nici nu-i pot extermina. Iar faptul ca romanii sunt neamuri proaste, cind nemtii rigiie la masa, finlandezii se basesc din mers, cind englezoii se imbata ca porcii si fac scandal si cind italienii tin furculita ca pe topor si vorbesc de rasuna valea, mi se pare ca suntem in acord cu toate celelalte semintii? Insa, vorbind de acele „all inclusive” scumpe, ei bine, acolo au life bands in fiecare seara, dar dupa 12 noaptea, nu ti se mai permit tam-tam-muri si golanii nocturne.

                    In concluzie, nu cred ca luxul e apanajul celor trecuti de 60, altfel spus, „terminati”, ci celor care si-l doresc si le da mina, iar asta nu-i de condamnat.  In aceeasi nota, consider ca „all inclusiv” este un mod inspirat de a face business. Nu numai atit, dar e si foarte popular, intrucit e comod si avantajos.

                    Emirescule, postul tau mi s-a parut comunist. Si sa stii de la mine, premiile sunt in general chip, doar prezentarea lor e pompoasa.

Read Full Post »


                    Am decis, de unul singur si cu unanimitate de voturi, sa provoc o provocare provocatoare care sa va provoace imaginatia si ceva dureri de cap. Asa ca, iata la ce m-am gindit. Poza-n poezie. In fiecare zi de marti, voi posta o poza. Fiecare dintre voi va fi rugat sa compuna o strofa, formata din patru versuri, cu tipul de rima la alegere, dar care sa descrie poza respectiva sau cel putin sa aibe legatura cu ceea ce exprima ea. Evident ca versurile pot fi cit de hazoase doriti, dar nu „foaie verde dimb, bou-mi paste  timp?” E acceptata si o strofa care sa continue ideea unei strofe scrisa in prealabil de altcineva, cu conditia s-o „copy – paste” in comment-ul vostru si pe aceea, pentru a nu cauta, noi ceilalti, ca bezmeticii. Evident ca vom incepe astazi si tot evident, voi posta si poza si strofa.  Iata prima propunere:

*** 

Cind soarele-si aprinde cerul

Si noaptea-n valuri se pogoara,

Barci dormitind se-ntorc alene,

Pe sub aripi ce le-nconjoara.

***

Read Full Post »


                    Nu, nu sunt chiar indragostit, dar sunt oricum pe aproape. Cu marea, am o relatie mai veche, iar afrodisiacele-i ascunse-n ape, mi-au ravasit intotdeauna simturile. Ce poate fi mai romantic pe lume, decit un dinner tirziu la malul marii? Sa-ti inciti si sa-ti exciti gustativul cu fructe de mare, in sclipirea jucausa a sampaniei si-n soaptele sipotite  de valuri, nisipului incins?

                    E adevarat ca sunt cam departe de mare si de farmecul ei, atunci cind vrea ea sa fie fermecatoare, dar asta nu ma opreste sa-i degust produsele. Asa ca ieri, dupa cum va spuneam, mi-am propus un sea food dinner. Dar pentru asta, a trebuit mai intii sa dau fuga, sa cumpar citiva jumbo shrimps, un pui de octopus si vreo doua kg de scoici.

                    Intrucit imi doream o varietate de gusturi, in gura, am hotarit o supa de shrips cu curry, un stew pugliese, (polipo in umido) si evident, mussels in sos rosu. Dar inaite de-a ma apuca de treaba, mi-am pregatit un gin-tonic pentru a-mi premia intiativa.

                    Supa e extrem de usor de facut. Chicken broth, smintina, un galbenus, usturoi, curry powder, sare, putin cayenne powder si evident shrimps, pe care-i adaugati cu trei minute inainte s-o luati de pe foc. Cind vine vorba de caracatita, trebuie spalata pina o iau toti dracii. Se indeparteaza o chestie neagra din mijloc, intre tentacule. Se taie in cuburi de vreo 2cmm. Se caleste o ceapa mica, taiata marunt, vreo trei catei de usturoi si citeva bucatele de ardei iute, toate  in ulei de masline. Se adauga si vreo doua-trei fileuri de anchois. Apoi se adauga vreo patru rosii decojite si taiate marunt, impreuna cu bucatile de caracatita si vreo 250ml vin alb. Se lasa sa fiarba inabusit pret de vreo ora, dupa care se adauga o mina de patrunjel tocat, se mai lasa sa fiarba vreo 15 min si…aia e.

                    La scoici e mai complicat. Nu gatitul, cit pregatirea. Scoicile trebuiesc curatate bine, prin mai multe ape. Reci. Sosul se face din ulei de masline in care caliti urturoiul. Adaugati apoi rosii, vin alb, patrunjel, sare, piper. Bine e sa faceti sosul in avans si sa indepartati toate scoicile deschise sau cele care nu se inchid cind le atingeti. Cind sosul e gata, adaugati scoicile si acoperiti. Dupa aproximativ 10-15min, cind toate sunt deschise, le puteti servi. Pe cele care nu s-au deschis, aruncati-le.

                    Si pentru ca tot o dadusem pe fructe, m-am gindit ca la desert sa servesc o salata, la care, cine doreste, poate adauga citva stropi de kahlua.

                    Dupa un astfel de menu, cum sa nu te declari satisfacut? Ba chiar, aproape fericit.

Read Full Post »


 

                   Tiganusul se lasa incet pe sezut, isi dezveli ciotul care-i mai ramasese din picior, puse vreo doi gologani in cana de tabla, pentru ca trecatorii sa aibe unde sa-i arunce maruntisul de prin buzunare, si incepu sa ingine o rugaciune doar de el inteleasa. Plecase in apus, in Franta, dus de tac-su, un tigan mustacios, negru ca pana corbului si urit mirositor, care il trimitea zilnic la cersit in fata Catedralei. Nu, nu venea aici de placere si nici cu tragere de inima. Simtea in adincul sufletului, inca de copil, ca ceea ce face e-mpotriva firii lui, desi fusese crescut si invatat sa suteasca si sa cerseasca de la altii.

                    Ehe, daca n-ar fi fost accidentul ala nenorocit din targ, care l-a lasat beteag, inca de cind era doar de-o schioapa, de mult ar fi fugit in lume. Viata pe care o ducea devenise insuportabila, mai ales in zilele cind oamenii parca aveau buzunarele „tesute” si trebuia sa se intoarca seara acasa fara o letcaie. Ei bine, acele seri, cind tac-su, tiganu’, isi iesea din minti, duhnind a bautura, injurindu-l, blestemindu-l si spunind ca nu-i bun de nimic, ca se vede ca nu-i de-al lor,  ei bine, acele seri, el cu greu le mai suporta. Totusi, curios lucru, le astepta cu nerabdare. Spera ca intr-o seara, tiganul sa spuna si al cui e el de fapt, daca nu „de-al lor”. Asta-l macina si ar fi fost in stare sa suporte luni intregi de umilinta, numai sa afle adevarul.

                    In fiecare zi, in timp ce-si recita cu sarg partitura invatata de la tac-su, isi privea cu ciuda ceea ce-i mai ramasese din picior, incercind sa-si aminteasca circumstantele accidentului. Simtea ca e ceva ascuns in spatele acelei intimplari si nu intelegea ce.  

                    Isi lasa fata in jos, isi facu palmele caus si sufla in ele sa le incazeasca,  „dar daca nu sunt al lor, atunci al cui?” Tot ce-si amintea, era un murg inhamat la o trasura si o voce calda care-l alinta necontenit. O voce pe care si-o dorea si care-i rasuna permanent in minte. O voce pe care o aude si acum. O aude spunind „Viens, mon amour, nous somme en retard”. Deschise instinctiv ochii. In fata lui, aparu o femeie, infasurata intr-o blana imensa si care ajuta un baietel, poate cu vreo doi anisori mai mic decit el, sa coboare din masina aia lunga si sclipitoare. „Je vous en prie madame!” mai spuse „tiganusul” sperind sa mai auda odata vocea aceea, singura care-i lumina copilaria. Femeia scoase o hirtie de zece euro din geanta, o puse in cana de tabla si fara sa mai scoata un cuvint, se indrepta spre usa Catedralei, tinindu-si grijulie odorul de mina, in timp ce-n urma lor, micutul „tiganus” ofta lacrimind, „dommage!”

  

Read Full Post »


                    Cind am postat-o pe Eva, am fost acuzat de discriminare. Adica de ce nu i-am postat si pe Adami, ca in fond si lutul e om, nu doar copacii. Ei bine, am decis sa remediez scaparea, prezentindu-va unele consideratiuni personale pe marginea acestui subiect si acestor subiecti, Adamii. Vreau sa spun, exemplarele cele mai bine crescute, ca marime, nu ca maniere, ca manierele nu apar in poze.

                    In lume exista idioti. Nu pretind ca posed adevaruri absolute, dar verigiditatea acestui postulat nu cred ca mai trebuie demonstrata. In ceea ce-i priveste pe masculi, toti vor sa arate ca baiatul de alaturi. De ce? Pai simplu. Pentru a penetra mintea, simtirile si inca vreo doua trei posesiuni ale femeilor. Femei care la vederea pachetelelor pectoralo-abdominale, cad direct pe spate. Poate nu toate, dar cele care nu cad, ar cadea bucuroase daca nu le-ar poseda educatia comunisto-retrograda si strugurii acri. ” Vai tu, pentru mine, barbatul trebuie sa fie, in primul rind, inteligent” Ei bine, eu n-am auzit astfel de pretentii in Nord America. Barbatul trebuie sa fie good looking si amuzant, ca sa atraga. Pe urma intervin si celelalte pretentii, functie de intentiile don’soarei. Ca daca-l vrea pentru o aventura, de ce si-ar dori unul caruia sa-i bubuie capul de carte, ca vecinul de mai jos, la care sunt convins ca nu se uita nici ma-sa? Fiti sincere, v-ati uita la unul ca asta?

    

                    Deci, pentru a recapitula, putem spune ca Evele sunt atrase in primul rind de fibra Adamilor cu o fizionomie agreabila. Problema e, dupa cum spuneam, ca Adamii, de multe ori, dau in timpeala si acumuleaza o cantitate de fibra care-ti provoaca repulsie, mai abitir decit vecinul din imaginea de mai sus. De fapt, un astfel de idiot sau aratare, nu are in general viata lunga si nici, ca sa zic asa, placuta, cu tona aia de muschi pe el. Judecati si voi daca v-ati dori un Adam ca astia linga voi, chiar daca, presupunind prin absurd,  ar fi vreun docent, cu creierul cit pectoralu’.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Si pentru a incheia in delir, hai s-o pun si pe asta, care personal cred ca-i trucata, desi n-as baga mina in foc, vazindu-le pe celelalte de mai sus, in special pe prima. Cam cit de dobitoc trebuie sa fii, sa te slutesti in halul asta?

Adamul atomic

 Asa ca, fetelor, Adamii va asteapta!

Read Full Post »


           Cum ati intitula voi poza de mai jos?

Eu i-as spune „E DOAR UN PAS (intre vis si realitate)”

 

 

Read Full Post »


In primul rind mi-am creat fondul propice unei sarbatori

Dupa care mi-am luat avint si-am purces la horicultureala, plantind tot felul de aranjamente florale si rupindu-mi spinarea. Poze n-am facut, ca cine-si face poze muncind? Poate doar actorii, muzicienii, politicienii si sportivii, da eu n-am vazut pe vreunul de la salubritate sa-si faca poze cu tomberonul. Iar eu, lucrind la spatii verzi, numai la poze nu-mi statea mintea. Dupa ce am terminat de horticulturilizat gradina, cam spre prinz, mi-am tras un mojito, dar in loc de zahar, am pus maple syrup si m-am tras la umbra. Uite asa, am mai blogarit putin, ca ce draci era sa fac la umbra? Peste vro ora apare si Piratul, propunindu-mi un cool-tub. Imi zic, „why not?” si intru-n „valuri”, nu inainte sa-mi umplu sonda cu un Campari-orange juice si multa gheata. Ca tot eram acolo, ne-am tras si niste poze. Unele in apa, altele sub apa, functie de pozitia capului.

                    Dupa baie, a urmat plaja, iar apoi, pregatirile pentru cina-n trei. Cum luasem lobsteri, era clar ca o vom arde cu sea food. Intrucit Piratul nu le are cu racii, i-am luat un fileu de tilapia. Am luat si unul de pastrav, dar ala pentru un tartar. Asa ca, am pregatit dupa cum urmeaza: ca aperitiv, ardei copti cu brinza de capra si cite doua fisii de bacon. Apoi, tarte cu tartar de pastrav si la final, lobster, pentru noi si tilapia pane, pentru Pirat. 

         Ei si cam atit cu mincarea. De fapt, cind am ajuns la lobsteri, eram deja cam satuli, asa ca am impartit unul singur, frateste. In acelasi menu, a intrat si-o sticla de sampanie, pe care am executat-o fara mila. Tot atunci si tot acolo, ne-am tras si niste pupaturi haioase si, evident,  citeva poze, din care rezulta, cit se poate de clar, ca Piratul imi calca pe urme, dintr-un anumit punct de vedere. In fine, n-am sa va arat poza respectiva si french kiss-ul cu paharul de sampanie, dar ma puteti crede pe cuvint.

Read Full Post »

Departe


                    Vac. 2011 (4)

                    Si uite asa, usor, usor, ne-am dat seama ca sejour-ul romanesc s-a incheiat. Plecam la Brussels. Belgia, parte integranta a provinciei romane Gallia Belgica, impreuna cu teritoriile actuale din sudul Olandei, nordul Frantei, Luxemburgului si ceva din vestul Germaniei, fusese locuita de triburile belgae pina prin 57ien, cind Imperiul Roman a hotarit sa-i civilizeze cu forta, ca americanii pe afgani.  Belgia reuseste in prima jumatate a secolului XIX sa-si cistige independenta fata de Regatul Unit al Olandei, dar tara ramine divizata din punct de vedere etnic si lingvistic pina in zilele noastre. Regiunea Flanders in nord, animata de idei separatiste si care croncane in general un dialect olandez si Wallonia in sud, in care franceza e de baza.

Iata „Episode of the Belgian Revolution of 1830”  a lui Gustave Wappers, terminata in 1835.

                    In Belgia, programasem deja trei excursii organizate, asa ca ne cazam si-o zbughim la Anvers. A doua excursie avea ca destinatie Bruges-ul si Gent-ul. Iar a treia, era de fapt un tur de oras in Brussels. Impresia dominanta cu care am ramas, e ca daca vezi Breges-ul, nu-ti mai trebuie sa le vezi si pe celelalte.

                    La Anvers, patria diamantelor, un fel de Israel miniaturizat si cu procentaj ridicat de emigranti batavi, a fost interesant si placut, desi vremea era ca dracu. Dar, vizitind o manufactura de diamante am aflat un lucru care ne-a mai incalzit sufletele. De Beers, compania care detine monopolul aproape absolut al business-ului cu diamante, n-a fost in stare sa-i imbrobodeasca si pe canadieni, asa cum a facut-o cu sud-africanii si cu rusii, Canada fiind singura tara care le-a dat cu flit si care, acum am aflat, are un cuvint greu de spus pe piata mondiala a carbunelui sclipitor. In fine, in Anvers ar mai fi de vizitat piata centrala cu stradutele adiacente si fara indoiala Catedrala cu cele doua picturi triptice, in original, ale lui Rubens „Elevation of the cross” si „Descent from the cross”

                    In ziua urmatoare am tuns-o spre Bruges. Well, nu degeaba i se spune Venezia nordului. Evident ca orasul e mult mai aerisit decit sora lui Serenissima si are un farmec aparte. Aici, ca peste tot in Europa de Vest, centrul este locul cel mai tropait, fiind si cel mai cautat punct al orasului. In excursie a fost inclusa si o plimbare cu vaporasul, care era putin mai barca. Dupa ce ne-am navigat cu iscusinta, am luat masa la un restaurant cu specific local, unde evident ca am mincat traditionalele scoici, pregatite in vin alb. Cind spun scoici, ma refer la sea food, asta pentru a elimina orice ambiguitate. Tot la Bruges, trebuie vazuta neaparat Catedrala Notre Dame. Nu pentru ca-i catedrala si nici pentru ca se numeste „doamna noastra”, ci pentru ca adaposteste Madona cu pruncul a lui Michelangello. Asemanarea cu Pieta e izbitoare si de loc intimplatoare, intrucit tot maica-sa i-a servit de model, artistului. Tot la Bruge, se afla un ditai turnul, construit in La Grande Place si care, urmind exemplul celui din Pisa, a venit p-o parte, dar numai cu un metru. In ultima poza din Bruges se vede un tirg sau talcioc sau flee market unde aveau o gramada de obiecte mistoace si de unde ne-am luat si noi un ceva ca amintire.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

                    La Gent, actiunea se petrece doar in spatele catedralei. In rest e un oras suficient de monoton, desi curat si cu citeva canale navigabile. Totusi, nu se compara cu Bruges-ul.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

                    Despre Brussels nu sunt multe de spus. Evident ca La Grande Place e unul din punctele de atractie, apoi Palatul Royal, Catedrala si Avenue Louise, cu toate boutique-urile ei, printre care am intilnit si nume familiare

                    Si evident, Atomium. Construit in ’56, Atomium reprezinta un cristal de fier, cu cei 9 atomi ai sai. Interesanta si constructia si simbolistica. Fiecare atom reprezentind una din cele noua provincii unite intr-un singur cristal, Belgia. Biloaiele au cite 18m in diametru si au in interior cite doua nivele. Legaturile dintre biloaie sunt prevazute cu scari rulante iar in centru este un lift care te duce pina la ultima bila care se afla la 102m inaltime. 

                    Si nu in ultimul rind, ar mai fi ciocolata. Ciocolata servita in diverse forme si fintini.

                    In La Grande Place, am fost suficient de norocosi sa asistam la un festival de jazz, dar din pacate, n-am vazut acel covor floral, celebru de acum in toata lumea, si care se organizeaza in ficare august, prbabil de ziua independentei, pe 25. Iata o poza de pe net pentru exemplificare.

                    Referitor la menu-ul restaurantelor, pot spune ca e extreme de variat, pescaria fiind nelipsita. Iata doua exemplificari si cu asta inchei si capitolul „Belgia”. Cafelele si strudelul de la Metropol, le pun pentru simetrie.

Read Full Post »

Duzina de cuvinte – Colaj


undita, nisip, soare, ape

inceput

 

tacere

smochin

 

ginduri

inalt

tentat

aripi

cuvint

Read Full Post »

Older Posts »