Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘let’s listen’ Category

Obosesc iubindu-te


Nu e cazul meu, dar de curind am redescoperit-o pe Gianna Nannini. Tipa nu mi-a placut niciodata si nici acum n-am reusit s-o plac, dar melodia asta si interpretarea ei, m-au cucerit. Pina si textul imi place, desi nu pot relationa cu situatia respectiva. Asa ca, v-o pun si voua in speranta c-o veti asculta iar si iar, asa cum am procedat si eu pentru un timp.

Read Full Post »

Bocitoarea


Precizez din capul locului ca postul nu se adreseaza iubitorilor de hard rock, rock’n roll si manele.

N-as putea sa spun daca Llorona inseamna bocitoare, in intelesul pe care-l dam noi termenului, dar ce stiu e ca, la mexicanski, Llorona e o forta a raului si a urii, asociata cu moartea. Si cum folclorul mexican nu mai avea teme de tratat pe la sfirsitul secopului XIX, uite ca au luat-o si pe Llorona la scarmanat. De fapt povestea se refera la o tipeza care si-a inecat copiii in riu, din motive de barbat care-o parasise pentru o prospatura. Adica, cit de mexicanca trebuie sa fii, sa faci o asemenea oribilitate?

Din cite am aflat, de curind a aparut si-un film care o trateaza pe Llorona, ca subiect, dar cum nu l-am vazut, nu-l comentez. Probabil ca nici n-o sa-l vad vreodata ca din cite am inteles e cu bau-bau si eu ocolesc astfel de emotii inutile, care nu fac bine pitpalacului.

Dar, ca n-am ales subiectul din vreo pornire tenebroasa, am dat de-o varianta a cintecului, interpretata de-o pustoica, de numai 15 ani, Angela Aguilar. Si intrucit interpretarea ei mi se pare superba, am decis, de capul meu si-n unanimitate de voturi, sa v-o recomand spre ascultare. De fapt voi baga si traducerea, ca poate fi utila.

 

Ieșeai din templu într-o zi,
bocitoare, când trecând te văzui,
frumoasă bluză purtai,
bocitoare, că Fecioara te crezui.
Vai de mine, bocitoare,
bocitoare dintr-un un câmp de crini,
cel ce nu știe despre iubire,
bocitoare, nu știe ce este chinul.
Nu știu ce au florile,
bocitoare, florile unui cimitir,
că atunci când le mișcă vântul,
bocitoare, pare că le umple plânsul.
Vai de mine, bocitoare,
bocitoare, du-mă la râu.
Acoperă-mă cu șalul tău,
bocitoare, pentru că mor de frig.
Două săruturi duc în suflet,
bocitoare, ce nu se despart de mine:
ultimul al mamei mele,
bocitoare, si primul ce ți l-am dat.
Vai vai vai …

 

Read Full Post »

Florica lu’ Marin


Bey, ati auzit de Tosca, aia pe care o mai chema si Floria? Nu? Dommage! Sa va spun eu cam care-a fost vrajeala cu tipeza asta.

Fata era indragostita cu stropi de unul, Mario Cavaradossi. Unu d-ala de picta biserici. Bun, deci asta era la treaba pictind-o pe Maria Magdalena, cea de care biserica zice c-ar fi fost golanca, desi aflu, pe surse, ca de fapt asta-i o facatura misogina nascocita de biserica. In fine, cind vine vorba de biserici, I really don’t give a fuck.

Dar Cavaradossi alesese ca muza o marchiza, dar nu d-aia de pun romanii in fata casei. Nu, asta era o nevasta de marchiz sau cam pe-acolo. In fine, asta avea un frate, care cica era consulul Romei si care pe motive politice era fugarit de potera lui Scarpia, al mai politist din Roma acelor vremi. Si cum fugarul, Ancelotti, se ascundea in aceeasi biserica, da cu ochii de soru-sa cocotata pe perete de pensula lui Cavaradossi. Si uite asa isi da pictorasul drumul la glas si plesneste o „Recondita armonia”, adicatelea, armonia intre figura marchizei si pictura lui.

Dupa ce termina de cintat (si ce cintat!) ii promite fugarului sa-l ascunda la vila lui. Dar Scarpia afla si-i pune pe amindoi sub urmarire. Dar ca s-o scurtam, si s-o vorbim si pe Floria, ca doar ea e eroina lui Puccini, revin.

Don’soara se roaga de Scarpia cu cerul si pamintul, sa-i crute iubitul intemnitat si sa nu-l execute, ca pe Ancelotti, care devenise intre timp istorie. Scarpia, care era o scorpie de om, ii propune un schimb reciproc avantajos, care pina si mie mi s-a parut echitabil. O babardeala sexualizanta in schimbul vietii lui Cavaradossi. E si Tosca, dupa ce se da de ceasul mortii, in aria de mai jos, accepta, dar cu un plan de contraatac bine pus la punct.

Si pentru ca Floria noastra nu era vreo gisculita bleaga si usor de dus de cioc, pune mina pe un pumnal si-i da politaiului de-l satura de sex, scurtindu-i viata, Asta nu inainte de-a obtine de la el pardonul in scris.

Numai ca pardonul era la misto si Mario, amorezul, va fi executat pe bune. Iar inainte de-a da coltul, mai plesneste o arie de sa-ti taie respiratia si sa-ti faca pielea de gaina.

In final, Floria, eroina, dindu-si seama ca a halit-o cu craci cu tot si observind ca Mario e foarte mort, se arunca de pe zidurile castelului Sant’Angelo, pe care, in paranteza fie spus, l-am vizitat si eu, de dragul operei.

In speranta ca v-am trezit interesul vizionarii acestei opere, incalec pe-o sa, desi imi cam lipseste calul, sfatuindu-va sa iubiti opera, ca merita.

Read Full Post »

Stiati ca …


… majoritatea romanimii, din tara sau din diaspora, e manelista? Stiati. Da’ ca eu nu fac parte din acea majoritate din punct de vedere muzical? Si p-asta o stiati. Ei bine, in postul de fata am sa plictisesc acea majoritate. De ce? Pantru ca nu particip in alegeri si de aceea nu ma intereseaza voturile lor. Ca daca m-ar fi interesat, o bagam cu pe ritmuri sirbo-turceasti. Asa insa, am s-o dau pe bel canto ca n-ar fi pentru prima data. Si pentru ca vo-ti fi saturat si voi, melomanii, de operele arhicintate, arhiascultate si deci, arhicunoscute, am sa bag ceva arii superbe din opere mai putin ascultate in comparatie cu o Traviata sau o Bohema.

Prima, „Quando le sere al placido” este o arie din opera Luisa Miller a lui Verdi.

 

A doua e o arie din opera Romeo et Juliette de Gounod si se numeste, Je veux vivre.

Ultima e din Flautul fermecat a lui Mozart, Regina noptii.

Sper ca v-a placut selectia (ma adresez minoritarilor).

Read Full Post »

De la peixe, la fish


Nu e usoara trecerea de la pestele portughez la cel nord american, dar zic eu c-am ales cea mai competitiva specie de peste care poate eclipsa toate subagvaticele Portugaliei. Pe pestoaica aleasa o cheama Samantha si pot spune, fara teama de-a gresi, ca e cea mai tare dintre pesti. Degustati-o si spuneti-mi ca n-am dreptate!

Si pentru ca Chills & Fever n-avea cum sa nu va placa, va voi pune si clipul oficial. Asta pentru ca astazi ma simt mai generos ca de obicei.

 

Read Full Post »


Citind, vizionind sau ascultind, constati o anumita discriminare atunci cind se discuta despre ochi. Peste tot, dar absolut peste tot, cind e vorba de ochii femeilor, superlativele curg riu, vorba lu’ Cosbuc. Ca-s frumosi, ca-s migdalati, ca-s mai verzi ca marea si mai albastri ca cerul, ca te fascineaza, ca te baga-n bola, ca te scoate din minti si cite si mai cite. Si nu spun ca n-ar fi asa, ca este, dar nu acelasi lucru se intimpla cind e vorba de ochisorii nostri, desi noi nu-i ornam cu farduri, rimeuri si tot felul de alte sclipiciuri atractive. Adica de ce p-ai nostri nu-i apreciaza nimeni? Cum de numai noi suferim de tulburari ale vederii? Si nu numai atit, dar suntem si acuzati din cauza asta. Altfel spus, ni se scot ochii pentru ca suferim cu ochii, ceea ce e peste poate.

Si ca sa nu credeti ca bat cimpii, desi sunt pe-aproape, bag si citeva exemplificari. Da’ nu le bag din dorinta de-a crea disensiuni intre sexe, ci mai mult pentru a scoate-n evidenta nedreptatile cu caracter oftalmologic care ni s-au facut de-a lungul timpului. Si desi n-am pastrat ordinea cronologica a clipurilor, o puteti banui, fiind evidenta.

In postul urmator voi analiza acuzatiile Angelei, care mie mi se par absolut scandaloase. Ba nu, incalificabile.

 

Read Full Post »

Intunericul dintre noi


Ce-i cu intunericul asta? Pai ce sa fie? Imi place mie bucata asta si pentru ca tocmai am reascultat-o, am decis s-o reascultati si voi. Imi place si blues-ul, in general, imi place si Tab si piesa si „piesa”.  Din cauza de „piesa” n-am pus o inregistrare live, ca e una, daca vreti sa-l vedeti si pe baiat dati un search. Si as zice ca merita, desi, evident, nu-i genul meu, fiind un el.

In fine, revenind la bucata (cea muzicala) din clip, desi Tab se refera la el si vreo tipesa cu care si-o fi tras-o cindva, as zice ca titlul, intr-un sens mai larg, ar putea fi extrapolat la scara macro. Sau ma-nsel eu si in lume domneste o dragoste nebuna intre semeni de sa te cuprinda si mirarea si mindria? Neeee! Si chiar de no fi chiar darkness, as zice ca o-nserare tot este.

 

Read Full Post »

Older Posts »