Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘let’s listen’ Category

Stiati ca …


… majoritatea romanimii, din tara sau din diaspora, e manelista? Stiati. Da’ ca eu nu fac parte din acea majoritate din punct de vedere muzical? Si p-asta o stiati. Ei bine, in postul de fata am sa plictisesc acea majoritate. De ce? Pantru ca nu particip in alegeri si de aceea nu ma intereseaza voturile lor. Ca daca m-ar fi interesat, o bagam cu pe ritmuri sirbo-turceasti. Asa insa, am s-o dau pe bel canto ca n-ar fi pentru prima data. Si pentru ca vo-ti fi saturat si voi, melomanii, de operele arhicintate, arhiascultate si deci, arhicunoscute, am sa bag ceva arii superbe din opere mai putin ascultate in comparatie cu o Traviata sau o Bohema.

Prima, „Quando le sere al placido” este o arie din opera Luisa Miller a lui Verdi.

 

A doua e o arie din opera Romeo et Juliette de Gounod si se numeste, Je veux vivre.

Ultima e din Flautul fermecat a lui Mozart, Regina noptii.

Sper ca v-a placut selectia (ma adresez minoritarilor).

Reclame

Read Full Post »

De la peixe, la fish


Nu e usoara trecerea de la pestele portughez la cel nord american, dar zic eu c-am ales cea mai competitiva specie de peste care poate eclipsa toate subagvaticele Portugaliei. Pe pestoaica aleasa o cheama Samantha si pot spune, fara teama de-a gresi, ca e cea mai tare dintre pesti. Degustati-o si spuneti-mi ca n-am dreptate!

Si pentru ca Chills & Fever n-avea cum sa nu va placa, va voi pune si clipul oficial. Asta pentru ca astazi ma simt mai generos ca de obicei.

 

Read Full Post »


Citind, vizionind sau ascultind, constati o anumita discriminare atunci cind se discuta despre ochi. Peste tot, dar absolut peste tot, cind e vorba de ochii femeilor, superlativele curg riu, vorba lu’ Cosbuc. Ca-s frumosi, ca-s migdalati, ca-s mai verzi ca marea si mai albastri ca cerul, ca te fascineaza, ca te baga-n bola, ca te scoate din minti si cite si mai cite. Si nu spun ca n-ar fi asa, ca este, dar nu acelasi lucru se intimpla cind e vorba de ochisorii nostri, desi noi nu-i ornam cu farduri, rimeuri si tot felul de alte sclipiciuri atractive. Adica de ce p-ai nostri nu-i apreciaza nimeni? Cum de numai noi suferim de tulburari ale vederii? Si nu numai atit, dar suntem si acuzati din cauza asta. Altfel spus, ni se scot ochii pentru ca suferim cu ochii, ceea ce e peste poate.

Si ca sa nu credeti ca bat cimpii, desi sunt pe-aproape, bag si citeva exemplificari. Da’ nu le bag din dorinta de-a crea disensiuni intre sexe, ci mai mult pentru a scoate-n evidenta nedreptatile cu caracter oftalmologic care ni s-au facut de-a lungul timpului. Si desi n-am pastrat ordinea cronologica a clipurilor, o puteti banui, fiind evidenta.

In postul urmator voi analiza acuzatiile Angelei, care mie mi se par absolut scandaloase. Ba nu, incalificabile.

 

Read Full Post »

Intunericul dintre noi


Ce-i cu intunericul asta? Pai ce sa fie? Imi place mie bucata asta si pentru ca tocmai am reascultat-o, am decis s-o reascultati si voi. Imi place si blues-ul, in general, imi place si Tab si piesa si „piesa”.  Din cauza de „piesa” n-am pus o inregistrare live, ca e una, daca vreti sa-l vedeti si pe baiat dati un search. Si as zice ca merita, desi, evident, nu-i genul meu, fiind un el.

In fine, revenind la bucata (cea muzicala) din clip, desi Tab se refera la el si vreo tipesa cu care si-o fi tras-o cindva, as zice ca titlul, intr-un sens mai larg, ar putea fi extrapolat la scara macro. Sau ma-nsel eu si in lume domneste o dragoste nebuna intre semeni de sa te cuprinda si mirarea si mindria? Neeee! Si chiar de no fi chiar darkness, as zice ca o-nserare tot este.

 

Read Full Post »


In fine, mi-am gasit acolitii. Pai de cind o spun si nimeni nu-mi dadea crezare? Na ca mai sunt si altii care considera ca „viata” in rai ar fi anosta, moarta si vai de mama ei. Iadul, neica, iadul e adrenalina pura, cu baruri de noapte si discotecile de apoi. Ca doar acolo s-a adunat toata floarea cea vestita a bagaboantelor si a bagabontilor. Iar astia ce erau sa construiasca, manastiri si universitati? Haida-de! (Nu-i scriu cu „v”, ca au unde dormi, nu unbla brambura, ca homeless-ii, impingind un carut, de la Mega, plin cu paturi si saltele).

Ca decit sa-ti traiesti toata viata de apoi inaltind ziua-ntreaga la psalmuri, zic c-ar fi mai bine prin petreceri cu muieri. Ca acum, pe bune, nu mi-o fi ajuns cita „Cintarea Romaniei” si cite ode, inaltate lu’ Nea Nicu, am inghitit timp de 35 de anisori? Imi trebuie un alt Nea Nicu pentru restul vesniciei, sa-i cint si sa-l aburesc? Nu, tata, eu la iad voi cere sa fiu relocat si cum sunt plin de pacate, ca maimuta de par, nu cred ca-si va permite cineva sa-mi respinga cererea.

Dar revenind la canadienii mei, „The dead south”, ca de la Canada sunt baietii, as spune ca nu cinta rau. Iar melodioara asta, care-mi cinta si-n struna, as spune ca e chiar reusita. Iacat-o!

Read Full Post »


Titlul e o traducere mai mult decit aproximativa a ceea ce se vrea de fapt  „Pourquoi se („me”, in original) réveiller, ô souffle du printemps?” din opera Werther a lui Massenet. Dar fiind vorba doar de-o litera, mi-am zis „de ce nu?”, ca parca-mi suna mai imbietor decit trezitul in bataia unei calde adieri de primavara si-n biziit de muste. Basca faptul ca daca veti considera, privind clipul, ca Jonas Kaufmann pune intrebarea in traducerea mea, va veti strica de ris, privindu-l. De fapt nici mimica Charlottei, iubita lui Weether, maritata cu altul, nu poate parea mai putin haslie in versiunea papala.

Dar ca sa fiu sincer, am incercat sa urmaresc intreaga opera, insa n-am reusit, din motive de incompabilitate muzicala. In schimb aria asta ma subjuga, asa cum de altfel v-am mai spus-o de vreo zece ori si-n trecut. Dar na, cu cine sa ma-nteleg? Si de aceea am ales s-o mai pun, encore une fois, ca poate asa sa-mi intelegeti trairile si framintarile interioare pe care mi le produce amicul Jule cu partitura primaverilor lui.

Pe de alta parte, imi propun sa mai descretesc fruntile greu incercate de subiectul postului anterior si de aceea am sacrificat postul si aria dindu-le o nuanta hilara prin jocul de cuvinte.

 

Read Full Post »

Intermezzo de-o bucata


Pina acum fo 3 zile, nu vedeai un petec de nor. De trei zile-ncoace, nu vezi un petec de cer. Astazi, insa, dupa ce ne-a plouat la Monserrate, a iesit un soare dementializant. Cu toate astea ocenul e foarte-ndracit. Valuri de te ia cu ametela si pe tarm.

Dar sa trec la subiect. V-am spus ca acum doua zile am vazut un film. Once. Nu pot spune ca m-am udat pe mine, dar a fost o melodie care mi s-a-ntiparit direct pe creier. Si pentru ca doresc sa v-o gravez si voua, iat-o:

 

Read Full Post »

Older Posts »