Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘let’s listen’ Category


Intrucit sunt o fire simtitoare, mi-am insusit criticile din postul precedent si ca atare, acum incerc sa dreg busuiocul. Potecuto, am cautat un vaccin care sa va fie pe plac si voua, doamnelor, ca m-ai boscorodit si intrucit aveai dreptate ca Astra si Zeneca nu exercitau oarece atractie, io-te ce-am gasit. Sper sa nu te dejamageasca acest Casttelucci, ca desi e un produs italo-american garantat, nu e deloc farmaceutic. Si mai sper ca si tinuta lui sa produca oaresce emotii. L-am gasit si ceva mai imbracat, dar nu sa te dea pe spate.

Vaccinare placuta!

Read Full Post »

Sub praful anilor ce trec


O bucata prafuita, interpretata de doi prafuiti intr-un aranjament deosebit de … formidabil. Si care e in ton cu cerul plumburiu si ninsoarea care cade de-a-n proasta si unde nu trebuie. Du-te, soro, pe ogoare, prin munti, pe la mama dracu, dar nu veni sa bramburesti orasele c-o s-ajungi sa te-noate sobolanii prin canale! Proasto!

In general imi plac bucatile originale (ma refer la muzica, dar nu numai), insa varianta cubanezilor astora mi s-a parut mai excitanta decit toate variantele de pina acum. Omara are acum 91 de anisori, (multi inainte, don’soara!), iar Ibrahim, cu trei ani mai mult decit ea, dar astuia nu-i urez pentru ca, din pacate, e putin mort de vreo 15 ani incoace. Asa ca la momentul inregistrarii or fi fost, ambii, la vreo 70 si. Dar pe linga cei doi „guralivi” mai e si Roberto, pianistul, care nu e de ignorat, dupa cum va veti da singuri seama. Io-te si traducerea pentru curiosii care nu cuvinta limba lui Fidel Castro, asa cum n-o cuvint nici eu, desi ma zbat s-o dezlusesc.

Oricind te intreb,

Ce, cum si unde?

Totdeauna imi raspunzi,

Poate, poate, poate.

*

Si asa trec  zilele

Si eu sunt disperat/a

Iar tu, tu raspuzi,

Poate, poate, poate.

*

Tu iti pierzi timpul

Gindind, gindind

La ce ti-ai dori cel mai mult.

Pina cind? pina cind?

***

Read Full Post »


E, nu zic ca n-o fi, dar nu-s ca astea. Ca cine e de virsta mea si-a lui Matusalem isi mai aduce aminte de Styx. Si daca nici aia nu-si mai aduc aminte, le aduc eu. Balada barcii pe riu nu e chiar din perioada Nationalizarii, dar nefiind vorba de Madona, Michael (George sau Jackson), U2 si toti ai lor, probabil ca si anii ’80 par indepartati. Dar, in fine, ce-i de retinut e ca asta e o balada care-mi place si pe care o reascult cu placere.

Bun, mergem mai departe la o alta feblete de-a mea si care, desi are o jumatate de secol, e inca actuala. Si de aceea nu cred ca e nevoie sa mai „insir’te margarite”.

Dar fiind vorba de balade n-aveam cum sa-l sar pe Blackmore, cu atit mai mult cu cit Richie a dat-o tare pe balade de cind s-a despartit de Deep Purple. La data concertului bucata avea deja 20 de anisori.

Read Full Post »


Vai de mine, ce orori vezi si auzi in clipurile astea! Pe vremea mea erau perfect normale, ca asa si sunt. Dar acum, acum cind trebuie sa gindesti 15 minute inaintea de-a deschide gura, acum cind sa complimentez un barbat e OK, dar e caz de puscarie daca complimentata e femeie, acum zic, totul s-a intors cu curu-n sus. Si stiti foarte bine cine sta de 7 ori pe zi in pozitia asta.

In loc sa-i civilizam pe altii, am ales sa ne abrutizam noi. Ca daca o doamna te reclama ca te-ai uitat la ea si din privirea ta ea a inteles ca i-ai trage-o, ramii fara serviciu sau te alegi cu vreo amenda. Asa ca va dati seama daca e s-o pui, ca astia din clip, sau sa croncanesti ca-n versurile bucatii (bucatii melodice, ca sa nu fiu acuzat de alte prapastii) cam ce nenorociri ti se pot intimpla.

Asa ca, in sfirsit, moralitatea a ajuns la apogeu. Acum nu mai poti complimenta sau atinge. Acum e suficient sa ai suficienti bani, un Bentley si un apartament la lac. Caz in care tu vei fi ala hartuit sexual si nu de putine ori sau de putine doamne.

Si asta e considerata „evolutia moralitatii”. Of, of, of ca bine mai era inaintea acestei „evolutii”! Era exact ca-n clipul de mai sus si ca-n versurile bucatii (stiti care).

Read Full Post »


Read Full Post »

Obosesc iubindu-te


Nu e cazul meu, dar de curind am redescoperit-o pe Gianna Nannini. Tipa nu mi-a placut niciodata si nici acum n-am reusit s-o plac, dar melodia asta si interpretarea ei, m-au cucerit. Pina si textul imi place, desi nu pot relationa cu situatia respectiva. Asa ca, v-o pun si voua in speranta c-o veti asculta iar si iar, asa cum am procedat si eu pentru un timp.

Read Full Post »

Bocitoarea


Precizez din capul locului ca postul nu se adreseaza iubitorilor de hard rock, rock’n roll si manele.

N-as putea sa spun daca Llorona inseamna bocitoare, in intelesul pe care-l dam noi termenului, dar ce stiu e ca, la mexicanski, Llorona e o forta a raului si a urii, asociata cu moartea. Si cum folclorul mexican nu mai avea teme de tratat pe la sfirsitul secopului XIX, uite ca au luat-o si pe Llorona la scarmanat. De fapt povestea se refera la o tipeza care si-a inecat copiii in riu, din motive de barbat care-o parasise pentru o prospatura. Adica, cit de mexicanca trebuie sa fii, sa faci o asemenea oribilitate?

Din cite am aflat, de curind a aparut si-un film care o trateaza pe Llorona, ca subiect, dar cum nu l-am vazut, nu-l comentez. Probabil ca nici n-o sa-l vad vreodata ca din cite am inteles e cu bau-bau si eu ocolesc astfel de emotii inutile, care nu fac bine pitpalacului.

Dar, ca n-am ales subiectul din vreo pornire tenebroasa, am dat de-o varianta a cintecului, interpretata de-o pustoica, de numai 15 ani, Angela Aguilar. Si intrucit interpretarea ei mi se pare superba, am decis, de capul meu si-n unanimitate de voturi, sa v-o recomand spre ascultare. De fapt voi baga si traducerea, ca poate fi utila.

 

Ieșeai din templu într-o zi,
bocitoare, când trecând te văzui,
frumoasă bluză purtai,
bocitoare, că Fecioara te crezui.
Vai de mine, bocitoare,
bocitoare dintr-un un câmp de crini,
cel ce nu știe despre iubire,
bocitoare, nu știe ce este chinul.
Nu știu ce au florile,
bocitoare, florile unui cimitir,
că atunci când le mișcă vântul,
bocitoare, pare că le umple plânsul.
Vai de mine, bocitoare,
bocitoare, du-mă la râu.
Acoperă-mă cu șalul tău,
bocitoare, pentru că mor de frig.
Două săruturi duc în suflet,
bocitoare, ce nu se despart de mine:
ultimul al mamei mele,
bocitoare, si primul ce ți l-am dat.
Vai vai vai …

 

Read Full Post »

Florica lu’ Marin


Bey, ati auzit de Tosca, aia pe care o mai chema si Floria? Nu? Dommage! Sa va spun eu cam care-a fost vrajeala cu tipeza asta.

Fata era indragostita cu stropi de unul, Mario Cavaradossi. Unu d-ala de picta biserici. Bun, deci asta era la treaba pictind-o pe Maria Magdalena, cea de care biserica zice c-ar fi fost golanca, desi aflu, pe surse, ca de fapt asta-i o facatura misogina nascocita de biserica. In fine, cind vine vorba de biserici, I really don’t give a fuck.

Dar Cavaradossi alesese ca muza o marchiza, dar nu d-aia de pun romanii in fata casei. Nu, asta era o nevasta de marchiz sau cam pe-acolo. In fine, asta avea un frate, care cica era consulul Romei si care pe motive politice era fugarit de potera lui Scarpia, al mai politist din Roma acelor vremi. Si cum fugarul, Ancelotti, se ascundea in aceeasi biserica, da cu ochii de soru-sa cocotata pe perete de pensula lui Cavaradossi. Si uite asa isi da pictorasul drumul la glas si plesneste o „Recondita armonia”, adicatelea, armonia intre figura marchizei si pictura lui.

Dupa ce termina de cintat (si ce cintat!) ii promite fugarului sa-l ascunda la vila lui. Dar Scarpia afla si-i pune pe amindoi sub urmarire. Dar ca s-o scurtam, si s-o vorbim si pe Floria, ca doar ea e eroina lui Puccini, revin.

Don’soara se roaga de Scarpia cu cerul si pamintul, sa-i crute iubitul intemnitat si sa nu-l execute, ca pe Ancelotti, care devenise intre timp istorie. Scarpia, care era o scorpie de om, ii propune un schimb reciproc avantajos, care pina si mie mi s-a parut echitabil. O babardeala sexualizanta in schimbul vietii lui Cavaradossi. E si Tosca, dupa ce se da de ceasul mortii, in aria de mai jos, accepta, dar cu un plan de contraatac bine pus la punct.

Si pentru ca Floria noastra nu era vreo gisculita bleaga si usor de dus de cioc, pune mina pe un pumnal si-i da politaiului de-l satura de sex, scurtindu-i viata, Asta nu inainte de-a obtine de la el pardonul in scris.

Numai ca pardonul era la misto si Mario, amorezul, va fi executat pe bune. Iar inainte de-a da coltul, mai plesneste o arie de sa-ti taie respiratia si sa-ti faca pielea de gaina.

In final, Floria, eroina, dindu-si seama ca a halit-o cu craci cu tot si observind ca Mario e foarte mort, se arunca de pe zidurile castelului Sant’Angelo, pe care, in paranteza fie spus, l-am vizitat si eu, de dragul operei.

In speranta ca v-am trezit interesul vizionarii acestei opere, incalec pe-o sa, desi imi cam lipseste calul, sfatuindu-va sa iubiti opera, ca merita.

Read Full Post »

Stiati ca …


… majoritatea romanimii, din tara sau din diaspora, e manelista? Stiati. Da’ ca eu nu fac parte din acea majoritate din punct de vedere muzical? Si p-asta o stiati. Ei bine, in postul de fata am sa plictisesc acea majoritate. De ce? Pantru ca nu particip in alegeri si de aceea nu ma intereseaza voturile lor. Ca daca m-ar fi interesat, o bagam cu pe ritmuri sirbo-turceasti. Asa insa, am s-o dau pe bel canto ca n-ar fi pentru prima data. Si pentru ca vo-ti fi saturat si voi, melomanii, de operele arhicintate, arhiascultate si deci, arhicunoscute, am sa bag ceva arii superbe din opere mai putin ascultate in comparatie cu o Traviata sau o Bohema.

Prima, „Quando le sere al placido” este o arie din opera Luisa Miller a lui Verdi.

 

A doua e o arie din opera Romeo et Juliette de Gounod si se numeste, Je veux vivre.

Ultima e din Flautul fermecat a lui Mozart, Regina noptii.

Sper ca v-a placut selectia (ma adresez minoritarilor).

Read Full Post »

De la peixe, la fish


Nu e usoara trecerea de la pestele portughez la cel nord american, dar zic eu c-am ales cea mai competitiva specie de peste care poate eclipsa toate subagvaticele Portugaliei. Pe pestoaica aleasa o cheama Samantha si pot spune, fara teama de-a gresi, ca e cea mai tare dintre pesti. Degustati-o si spuneti-mi ca n-am dreptate!

Si pentru ca Chills & Fever n-avea cum sa nu va placa, va voi pune si clipul oficial. Asta pentru ca astazi ma simt mai generos ca de obicei.

 

Read Full Post »

Older Posts »