„E Rita fecioara cu ochii sprintari, cu sini ca de piatra” dar nu la ea vreau sa ma refer, Ca e si ea o tiganca celebra, nu contest, ca doar d-aia o cinta Ioana Radu, dar in postul de fata va fi vorba de-o alta, tot tiganca, dar ceva mai celebra decit Rita noastra. P-asta nu numai c-o cinta, dar au bagat-o si-n filme si-n nuvele. E foarte adevarat ca despre asta nu stiu cit era de fecioara si nici cit de ferm isi purta sinii, ca autorul a uitat sa precizeze, dar reiese clar ca barbatii erau cam in limba dupa ea, fie ca era popa, militar sau monstru.
Auzit-ati de-un Jian (fara „d”)? Normal. Dar de Notre Dame? Si de ea. Dar de Notre Dame de Paris? Aha! Bai, da’ umblati si cititi mai sunteti! Caz in care n-are rost sa va mai intreb de Hugo si nici daca stiti povestea lui Quasimodo si a tigancii Esmeralda. Da, dar acum urmeaza doua intrebari de cite trei bitcoins fiecare. Ca ia sa-mi spuneti … voua, nu mie, daca ati auzit de Riccardo Cocciante. Poate ca, da, poate ca, ba, dar de legatura dintre Cocciante si Notre Dame de Paris? E, cu asta cred ca v-am bagat in sedinta si pe google.
Cocciante, asta, carele e un grande cantautore italiano, pe linga tot felul de succese, ca de exemplu, „Margherita”, a pus-o si de un musical pe povestea lui Hugo. Din fericire, musical-ul e integral pe youtube si daca va considerati melomani, vi-l recomand. Mie mi-a placut si inca-mi place. Imi place subiectul, muzica lui Cocciante, montarea si interpretarea initiala din 1998. De fapt Garou (Quasimodo) e preferatul. Asa ca voi posta doua fragmente „Belle” si „Ma maison c’est ta maison” , ca sa nu mai puneti la-ndoiala gusturile mele muzicale.
VatiClanul Papal 