Martie

by v2v

Dintr-un mic crimpei de nea, aparu spasit si ud, un graunte mic si alb, atirnind cam dezolant, intr-un fir de verde crud.

Mai incolo iesi altul, tot asa firav si trist, suparat ca este primul, sa vesteasca primavara, el, un zgribulit turist. 

Laolalta adunat, se-ntregise buchetelul, asteptind raza din soare, sa le incalzeaca-n treacat, frunzele si clopotelul.        

-E-eu v-va spun stimati c-confrati, mama-n bulb a zis „Sa-ti spui, sansa voastra astazi este, daca vine vrun baiat, sa va dea iubitei lui”

 

Un ghiocel si-o primavara insorita tuturor doamnelor si domnisoarelor!

Read Full Post »

Dac-as lua-o de la inceput, as mai face-o?

Ia sa va vad puisorilor cit de onesti sunteti. Si pentru ca onestitatea sa nu va pricinuiasca oarece neajunsuri, va primesc declaratiile si sub alte pseudonime. Pentru ca pina la urma nu incerc sa aflu care ce-ar face, ci pur si simpu ce-ati face. Si ca sa elimin ambiguitatile, am sa incep eu cu mine si numai despre mine ca sa se inteleaga la ce ma refer. Voi nu trebuie sa raspundeti acelorasi intrebari. Alegerea-i a voastra.

In primul rind, dac-ar fi posibil sa ma mai nasc odata, as mai face-o? Da nenicuta! M-as mai naste de zece ori da-c-ar fi posibil. Imi place viata la nebunie, indiferent de vicisitudinile ei.

Dac-as lua-o de la inceput, m-as mai dezvirgina asa cum am facut-o? Absolut! Cu cit mai devreme, cu atit mai bine. N-as pierde frumosii ani de gradinita jucindu-ma cu bastonase. Le-as lasa pe fete s-o faca.

Dac-as lua-o de la inceput, as mai face facultatea? Vazind cit m-a ajutat in viata, as spune, nu. Dar daca n-as stii ce-mi rezerva viitorul, sigur m-as mai chinui o data. Si probabil ca as face-o tot din dorinta neexprimata inca, de a-mi scrie pe sonerie „Fam. Ing. Floci”. Ca de! Ing, Doc, Profesor, Actor, Avocat…sunt titluri de noblete, fara de care nu ne puteam caca de foame. Recunosc ca n-am murit de foame, dar datorita altor motive, nu datorita prefixului.

Dac-as lua-o de la inceput, as mai face „bisnita”? Sigur ca da. Evident ca bisnita capata alte valente in societatea actuala, in care legalitatea o transforma in mult rivnitul business, dar chiar daca societatea ar fi aceeasi, tot as mai face-o. De ce? Pentru ca e atractiva si convenienta. Iar ilegala era doar din punct de vedere ideologic. Cit de sanatoasa era ideologia respectiva, o stim cu totii.

Dac-as lua-o de la inceput, m-as mai fute cu zeci de femei? Nu, as incerca cu sute. Asta nu inseamna ca-i timpul pierdut, dar locul e foarte nepotrivit, desi nimic nu-i imposibil. Mentionez ca n-am de gind sa raspund intrebarilor suplimentare generate de acest raspuns.

Dac-ar fi posibil, m-as mai casatori cu actuala sotie. Da. Fara doar si poate. Si de zece ori la rind. Nu stiu daca ea ar mai face-o, dar ceva imi spune ca da. Si in privinta asta nu ma insel. Parol!

Dac-as lua-o de la inceput, as mai face copil? Hmmm!!! Sigur mi-as dori, dar in nici un caz nu unul ca mine.

Dac-as lua-o de la inceput, as mai vrea sa imbatrinesc? Nu, categoric nu, dar cu o conditie. Sa nu-nbatrineasca nimeni. Nu sa ramin eu ca bolovanul si toti ceilalti sa treaca asa, ca apa pe linga mine.

Dac-as lua-o de la inceput, as mai emigra? Da. Eu n-o am pe aia cu „gorunul adinc infipt in glia stramoseasca”. Pe Pamintul asta nimic nu-i personalizat. Si chiar daca ne-o dorim, oricind ne poate lovi vreo comeata si atunci, ce se alege din dorinta noastra de proprietate si din toate hotarele decise arbitrar tot de noi? Chestia cu „tara mea” e o formula ridicola. Daca n-ar fi limba si traditiile, despre ce „tara” s-ar mai vorbi? Sunt unele conventionalisme in care cred. In altele, nu. In mod sigur ar fi mai greu de administrat tot Pamintul, dar nu imposibil. Absolutismul ma sperie. Iar, nationalismul, ca si religia, mi se pare foarte periculos pentru societatea umana in ansamblul ei, tocmai pentru ca este absolut.

Dac-as lua-o de la inceput, as mai nega existenta unei divinitati. Da, in mod sigur, daca as gindi la fel si as fi tot eu.

Dac-as lua-o de la inceput, as mai citi beletristica. Poate ca da, desi consider ca e mai important sa-ti traiesti propria viata, decit s-o citesti pe-a altora, oricit de interesanta ar fi ea. Dar daca ar fi posibil ca timpul petrecut cu cititul unei carti, sa fie dedus din viata autorului, nu dintr-a mea, atunci as citi opt ore, zilnic. Din curiozitate. Acelasi tratament l-as aplica si filmelor.

Dac-as lua-o de la inceput, mi-ar mai place sa maninc si sa beau? In mod sigur. Nu cred ca as fi vreodat in stare s-o fac doar din necesitate.

Dac-as lua-o de la inceput, as mai scrie poezie (naiva, e adevarat) , dar posturi pe blog? Da, dar nu daca cititul lor de catre altii mi s-ar deduce mie din viata. Viata-mi place mai mult ca orice altceva.

Dac-as lua-o de la inceput, as mai face lucruri regretabile? Oho!!! Au si ele in fond rostul lor, desi sunt nedorite.

Dac-as lua-o de la inceput, as mai incerca sa sochez? Da, imi place cind sunt in centrul atentiei, indiferent cum am ajuns acolo. Evident ca ar exista unele limite.

Dac-as lua-o de la inceput, m-ar mai incinta societatea sau mi-as dori singuratatea? Nu nene, eu nu-s bun de pusnic. Nu concep viata in izolare.

Dac-as lua-o de la inceput, as mai vrea sa fiu cine sunt? Nu. As vrea sa am absolut orice de cind ma nasc si sa nu fiu nevoit sa muncesc pentru a le obtine.

Dac-as lua-o de la inceput, as mai vrea sa muncesc? Nu, sub nici o forma. Adica stai! Poate numai sub o forma placuta, ca doar si aia poate fi considerata munca.

Dac-as lua-o de la inceput, as mai vrea sa fiu roman? Da, fara discutie. As dori-o pentru ca-mi place. Cu alte cuvinte, imi place ceea ce sunt si nu-mi doresc sa fiu altceva, dpdv etnic.

Read Full Post »

Tineti fiara-n fiare!

Poate cineva sa-mi spuna care-i asemanarea dintre animalele de mai jos? Nu ma refer la asemanarea fizica sau fizionomica, ca alea-s evidente. Ma refer la comportament. Ei bine, atit Chris cit si Travis au mutilat cite o femeie.

 

 

 

 

 

 

 

Animale fiind, evident ca actioneaza instinctiv nefiind dotati cu ratiune, dar nu inteleg de ce sunt lasati sa umble in libertate. Se vede clar ca animalului din stinga i s-a pus lantul de git, dar de ce n-a fost legat de-o poarta sau de-o cusca-n mortii mamei lui de jivina? Cum poti lasa doua bestii sa circule-n voie pe unde vor muschii lor? Nu numai atit, dar primatele astea nenorocite se pare ca sunt dotate cu acel simt al autoconservarii, ca nu ataca vreo gorila ca Liddell sau Couture. Nu, astia-si demonstreaza vitejia cu femei lipsite de aparare. Pai sa nu-i impusti in cap cind ii prinzi? Ma rog, pe Trevis l-au mierlit, nu inteleg de ce nu i-o trag si astuilalt maimutoi, care mi se pare mult mai vinovat decit fratele lui.

Read Full Post »

Penn-ibil

Faptul ca Oscarul a devenit doar un eveniment comercial, politizat in totalitate, nu surprinde pe nimeni, desi se pretinde in continuare o recunoastere obiectiva a talentelor industriei cinematografice. Nu spun ca cei alesi nu-s talentati, ca sunt, da-i dracu de drogati, dar care este criteriul de departajare intre cinci actori, filme sau directori excelenti, nu stie nici Enciclopedia Britanica. Pe Penelope hai s-o consider o eroare onesta! In fine, cui ii pasa? Bani sa iasa! Problema care ma roade e ca nu stiu cine, nu stiu cind si nu stiu din ce motive, le-a bagat in cap saltimbangilor si nu numai lor, ca cine-i tare-n cinematografie, e tare-n toate. Parerea mea e ca majoritatea sunt tari de cap. Faptul ca politicienii joaca teatru, nu presupune ca si actorii pot face politica. Ce-o cauta una ca Jane Fonda, unu’ ca Robert Redford, o Susan Sarandon sau Meryl Streep si nu in ultimul rind, numarul unu mondial, Sean Penn, sa discute politica, strategii militare si drepturile vietuitoarelor Pamintului, cind ei in afara de pretul cocainei si sticla de whisky, habar n-au de mama lor? Daca ar face-o in mod decent si cu bun simt, nu m-ar deranja, dar cind trec la invective si cind incep sa-si dea cu stingu-n dreptu’, emanind idei contradictorii pe care le declara postulate, imi vine sa le dau peste bot. Dobitocii astia au ajuns sa admire toti dictatorii de notorietate , militind in acelasi timp pentru drepturile omului. Cum dracu vine asta? Nu numai atit, dar in prostia lor, care sigur va ajunge proverbiala, dau din groapa-n groapa, incercind sa-si etaleze cu orice prilej gindirea de omida strivita. Acum deja nu se mai multumesc cu luarile de pozitie, acum au trecut si la atitudini moralizatoare. In discursul de multumire pentru Oscarul primit, Sean Penn a facut numai gafe, care mai de care mai ridicole. In primul rind, spune mintosul, ar trebui sa ne fie rusine ca nu suntem de acord cu o anomalie. Eu nu sunt credincios, dar atunci cind cineva-mi va dovedi ca doi barbati pot procrea, am sa accept homosexualitatea. Pina atunci insa, o voi considera un accident genetic cu consecinte devastatoare pentru societatea umana. De ce? Pentru ca daca toti am fi la fel de „normali”, intr-o suta de ani ni s-ar duce dracu’ rasa.  Dar in acelasi timp, tot el e cel care-i elogia din toti rarunchii pe Castro si Sadam, care n-au respectat nici drepturile omului, cu atit mai putin pe a le bulangiilor. De fapt, pentru a respecta adevarul istoric, Sadam ii executa pe poponari, lasaindu-i sa se casatoreasca doar pe lumea cealalta, iar Castro, mai indulgent, ii baga in puscarie. De Obama afirma ca in fine si-au tras presedinte „elegant”, ce-o fi vrut sa spuna cu asta, nici el nu cred ca stie, dar luind-o in contextul speech-ului si Obamezul s-a declarat impotriva casatoriei intre indivizi de acelasi sex. Bai Penn-ibilule, tu sti macar ce cacat maninci? Realitatea e ca pe astia-i doare-n cur de ce crede restu’ lumii. Asta-i paranoia popularitatii. Continua sa se creada morali si intelepti. Moralitatea si intelepciunea banului, ca de unde alta?

Read Full Post »

Concurs de „Dragobete”

La propunerea Emirului

Dati va rog un titlu pozei de mai jos. Cel mai reusit titlu va primi un premiu sclipitor (de la Emiru’)

 

Read Full Post »

My dirty little secret

Azi am pupat un cur in cur. Si nici macar nu e vorba de-o femeie, ca de-alea as putea pupa toata ziua, fara sa ma lamentez. Nu, azi l-am pupat in cur pe sefu’ care, dupa cum am spus, e un cur el insusi. De obicei n-o fac si asta incepuse sa-mi dauneze sanatatii. Cred ca pupatu-n cur are efecte curative. Reduce stresul. Cum de obicei sunt rezervat, azi cind in fine am facut-o, mi-am dat kissometrajul peste cap. Adica i-am facut aluia curu’ rosu, ca la maimutoi, de atitea sarutari fierbinti. Cred ca era timpul, intrucit alti manageri facusera deja herpes de cit ii morfolisera bucile. Asta nu inseamna ca as fi vreun virgin in materie de pupat in cur si nici ca as avea ceva impotriva acestei activitati pseudosexuale, dar sunt un om principial si de obicei, pup numai cururile care-mi plac. Pe cind asta, nu numai ca nu-mi place, dar ma si umple zilnic de draci, ca gindeste cu curu’. Asta e o specie de dobitoc  interesat in primul rind de pampoane si baloane viu colorate si abea in al doilea rind de continutul pachetului. Vorba-ceea, „ce-ti e capul, ce-ti e curu’?”Asa ca astazi am pus-o pe secretara, ca ea saraca le face cam pe toate, sa pozeze intreaga echipa si sa insereze pozele in tot felul de grafice frumos colorate si pe care le-a lipit pe pereti, de nici camera Piratului nu arata atit de sorcova. Dupa aceea, i-am  cerut sa redacteze citeva diplome de recunoastere a meritelor fruntasilor in munca si sa comande un slab cake (tort mare , rectangular) si bauturi racoritoare.  Urmatorul pas a fost sa-mi pregatesc speech-ul. Iar apoi, am pus-o tot pe secretara sa trimita invitatii  tuturor membrilor departamentului si bineinteles „curului”, pe al carui cur urma sa-l pupezez. In alocutiunea mea, in care am prezentat realizarile, economiile si imbunatatirile aduse departamentului, nu am uitat sa subliniez suportul nepretuit primit din partea sefului si beneficiile implementarii ideilor lui novatoare, care de fapt sunt de tot cacatul. Lectia o stiam din tara, asa ca nu mi-a fost greu s-o adaptez noilor conditii. In incheiere s-a vazut nevoit si „curul” sa fisiie citeva fraze basite. Dupa ce am concluzionat linsul cu ceva aplauze, s-a dus dracu in biroul lui sa mai excrementeze ceva idei ale dezasimilatiei lui craniene.

Daca cumva ma condamnati pentru pupicii depusi pe curul sefului, nu uitati ca insemnele zilelor noastre sunt

          Adica, daca nu lingi, zbori.

 

 

 

.

.

.

Read Full Post »

„Oscar”, democratul!

Astazi va avea loc decernarea Oscarurilor. Un spectacol superb si bine pus la punct, asa cum numai americanii sunt in stare sa organizeze. Totul incepe cu asa zisul „Red carpet show” in care toate gioarsele Hollywood-iene vor prezenta toaletele marilor designeri. De ce le numesc gioarse? Simplu. Asta sunt. Nu unul, nu zece. Toti. Drogati, betivi, imorali, infatuati, aroganti, inculti, depravati, dar talentati. N-as vrea sa se inteleaga gresit, le apreciez profesionalismul in ceea ce fac pe scena si ecrane, talente indubitabile, carora le-as acorda cununa de campioni mondiali intr-un Campionat Mondial al Artelor, dar nu ma voi ridica niciodata in picioare sa aplaud omul din ei. Insa, tinind cont ca Oscarul e o recunoastere a talentului si nu a vietii private, ma opresc aici. Totusi nu inteleg de ce in sport sunt alte standarde. Mi se pare revoltator cum actorilor li se trece cu vederea orice, in schimb sportivii sunt infierati, penalizati, suspendati pentru aceleasi vicii. Cum spun, voi urmari intregul „Red carpet show” care ma incinta, si pe care-l consider mult mai spectaculos, prin realismul lui, decit oricare alta prezentare de mode traditionala, in care se prezinta cam tot ce nu se poate purta. Apoi sunt tare curios sa-l vad pe Hugh Jeckman in postura de gazda. La oricine m-as fi gindit, dar numai la sexosul #1, nu. De asemenea sunt curios sa urmaresc performantele live ale diversilor cintareti si mai mult ca orice, astept sa vad citi dintre mintosii Hollywood-ieni se vor lua de Obama, asa cum au facut-o cu Bush si alti republicani in trecut. Sunt curios ce va spune sleatha asta democrata de democratul la putere. Probabil absolut nimic. Dar printre ei sunt si citiva republicani. Sunt convins ca nici ei nu vor face misto de diletantismul actualului presedinte ales. Dar asta din decenta. Lucru de care democratii nu se vor face niciodata „vinovati”, pentru ca le lipseste cu desavirsire. Cit priveste premierea in sine, nu ma intereseaza citusi de putin. Si asta din doua motive. In primul rind consider ridicola ierarhizarea in arta, pentru ca nu poate fi obiectiva, depinzind de gustul fiecaruia. Iar in al doilea rind, premierile astea au ajuns atit de politizate, incit nu mai e nici macar amuzant. Dar daca show-ul in sine, nu a fost niciodata o incintare pentru minte in schimb a fost intotdeauna o incintare pentru ochi.  Vizionare placuta!

Read Full Post »

Changeling

Un film foarte bun al lui Eastwood, in care Angelina ofera un recital de actorie in rolul Christinei Collins. Filmul este inspirat dintr-un fapt real petrecut prin 1928 in Los Angeles. Pe scurt, un psihopat ucide douazeci de copii. Dar asta e doar fondul problemei, subiectul principal constituindu-l coruptia politiei locale. Fiul Christinei este rapit. Politia-i aduce alt copil pentru a inchide cazul si a se spala pe miini. Christine nu-l recunoaste iar politia o declara psihopata si-o interneaza fortat intr-un ospiciu. Aici, Christine afla ca nu e singura sanatoasa internata. Multe persoane, incomode politiei, fiind internate in aceeasi institutie. Evident ca se gaseste si un „Eliot Ness” care sa dejoace planurile diabolice ale superiorilor lui. Acesta fiind trimis la o ferma sa deporteze un copil, intrat ilegal din Canada, afla de la acesta ca ferma respectiva era teatrul unor crime oribile savirsite de unchiul lui, Gordon. Acest real psihopat rapise si ucisese nu mai putin de douazeci de copii, implicindu-l si pe nepot in aceste orori. In acelasi timp, un pastor care avea o emisiune radiofonica la postul local de radio si care ura politia cu aceeasi intensitate cu care iubea divinitatea, face un tam-tam imens pe seama acestui caz. In sfirsit, Christine e eliberata, copilul deportat iar Gordon arestat prin Vancouver. Concomitent se deruleaza doua procese in urma carora criminalul e condamnat la moarte, dupa doua luni de izolare iar din politie cad citeva capete. Nu se stie daca si coruptia (GA ne poate da mai multe amanunte in aceasta privinta). In preziua executiei, Gordon cere sa vorbeasca cu Christine pentru a-i spune adevarul despre fiul ei. Ei bine, acum criminalul spune un lucru interesant care incrimineaza, dupa parerea mea, religia si biserica. Zice Gordon „Eu am cerut iertare lui Dumnezeu si el m-a iertat. Nu credeam ca vei veni si acum mi-e greu sa-ti spun adevarul. Nu vreau sa mai pacatuiesc mintindu-te. Am fost iertat si voi ajunge in Rai” Adica victima este torturata fizic si mai ales psihic iar „scursurii” i se trimite un popa sau ce pizda ma-sii o fi fost boul ala, care sa-l linisteasca sufleteste si sa-i acorde iertarea suprema. Nici nu mai conteaza ca n-a fost iertat de nimeni, ca n-avea de cine, dar faptul ca religia si popii absolva criminalii de crimele comise, eliberindu-le constinta de apasarea pacatului, mi se pare, el insusi, o crima impotriva civilizatiei si ratiunii. Este incredibil si inadmisibil cum victimele continua sa fie victimizate de sistem iar criminalii se bucura de toate drepturile. Revenind la film, la citiva ani distanta, se afla ca trei dintre copii, printre care si fiul Christinei, reusisera de fapt sa fuga din ferma respectiva. Aceasta dezvaluire publica e facuta de unul din cei trei, dar care nu avea, din pacate, nici o informatie despre ceilalti doi, de care se ratacise in timpul evadarii. Aceia nu vor reapare niciodata.

In orice caz, un film care te umple de revolta impotriva a doua rele, coruptia si religia. Si bineinteles, impotriva reprezentantilor lor, ppp (politicieni, politie, popi).

Read Full Post »

Trecutul meu religios (2)

Odata ajuns in Canada, primul lucru pe care trebuie sa-l faci, e sa te prezinti la Immigration Office. Al doilea, sa aplici pentru Social Insurance Number si Health Card. Iar al treilea, sa-ti cauti un job. Dar, intre punctele doi si trei ar mai fi punctul doi si jumatate, in care tu nu cauti nimic, dar te cauta altii pe tine. 

Intr-o dupamiaza de noiembrie St.John’s-iana, adica friguroasa, vintoasa si lapovitoasa, bing-bang la usa. Deschid. Doua cravate si un deux pieces ma priveau cu zimbete exagerat de largi. Initial am crezut ca ne deporteaza si incepusem sa ma bucur, dar vai, ma inselasem. Astia venisera cu Welcome-ul. Erau de la una din cele un milion de biserici ale orasului, care se intitula extrem de sugestiv, „The Salvation Army” Cind mi-au spus-o prima data, am crezut ca-i vorba de infirmeria vreunei garnizoane, dar mi-au explicat ei repejor ca de fapt e una din multiplele ramurele cu care-i altoita craca crestinatatii. Bun! Dupa ce ne intreaba intr-o engleza literara, foarte clara si aproape silabisita, ca pentru noii veniti, daca ne e bine, daca avem ce ne trebuie, daca ne simtim singuri si inca vreo doi de „daca” pe care i-am uitat, au inceput o succinta expunere a beneficiilor credintei, cu care n-ai fi convins nici un homeless. Dupa, au dat-o pe compatimiri la adresa soartei vitrege care ne-a impins la un pas atit de dramatic si-au incheiat invitindu-ne la biserica. Cum nu prea era nimic altceva de facut in weekend, am acceptat, desi ma batea gindul sa le spun ca sunt musulman. Asa ca, vine simbata si odata cu ea si recruterii. De fapt doar deux-pieces-ul cu barbatu-sau, imbracati ca de nunta. Evident ca si noi eram echipati ca de starea civila. Aflasem deja ca biserica e un fel de Opera din Paris. Ma rog, ajungem. Cum intram, toata lumea „Hi!” in sus, „Hi!” in jos, de parca ne cunosteam de-o viata. Toti draguti, atenti si primitori. Unele dintre gagici erau chiar foarte „primitoare” de m-au bagat la idei. In orice caz, zimbetele erau atit de largi ca toata scena aducea mai mult cu o reclama la pasta de dinti. Incepe slujba. Mai intii s-au rugat in cor. Dupa, a inceput unu’ sa vorbeasca. Cind am auzit prima oara ca e minister, nu am stiut ce sa cred, dar pina la urma am inteles ca-i tot un fel de popa, dar pe limba lor. Bai si unde nu s-apuca asta sa explice un pasaj din Biblie de l-au trecut toate transpiratiile. A inceput-o pianissimo, apoi allegro, allegro ma non tropo cu accente psihedelice, ca spre final sa arate blazat, spasit si ponosit. In timpul discursului toata congregatia dadea aprobator din cap ca la Congresele PCR si dupa ce ne-a ridicat, ne-a asezat, ne-a ingenuncheat si ne-a pus sa ne salutam cu cei din imediata vecinatate, s-a trecut la cintat. Si uite asa am tinut-o intr-un rock & roll pina au inceput sa paseze un cosulet din mina-n mina pentru coleta de final. Hmmm! Bani luati fara chitanta. Buna afacere biserica asta!

A doua experienta religioasa am avut-o in Toronto si am povestit-o deja aici https://v2valmont.wordpress.com/2009/01/01/buricu-lui-adam/  asa ca n-o mai repet. Iar ultimile patru, au fost trei cununii si-un botez, unde am fost nasi si despre care nu prea am ce povesti, in schimb am altceva interesant pentru voi. Avem o buna prietena, acum pensionara, care e habotnica si cu care ma mai ciondanesc din cind in cind pe teme religioase. E, despre femeia asta as putea spune cu mina pe inima ca e un fel de Maica Teresa. Dar in fine, intr-o buna zi, fiind in vizita la noi, ne spune „Vai draga, m-a ajutat Dumnezeu sa-mi iau cetatenia canadiana” Am felicitat-o, ca de, era intr-adevar o realizare cu atit mai mult cu cit luptase din greu s-o obtina. Dar formularea m-a socat, asa ca am intrebat-o ca sa fiu sigur ca am inteles exact ceea ce-a afirmat. Nu ma inselasem, femeia era convinsa ca Dumnezeu o ajutase sa obtina cetatenia si ca fara ajutorul Lui ar fi fost deportata. Si atunci am intrebat-o, „adica tu vrei sa spui ca Dumnezeu asta al tau, te-a ajutat pe tine sa-ti iei cetatenia, dar intoarce spatele miilor de copii nevinovati care mor de inanitie prin fundul Africii?” Evident ca n-am primit nici un raspuns. Ce sa fi zis? Si ma intreb, oare Dumnezeu a incurcat lista prioritatilor sau credinciosii au luat-o razna definitiv? Interesant e ca in viziunea multora tot ce-i bun pe Pamint e datorita Lui iar tot ce-i rau, e din cauza noastra. Pai sa nu te umfle risul de ridicolul situatiei?

Read Full Post »

Trecutul meu religios (1)

Primul meu contact cu religia si orinduielile bisericesti s-a produs odata cu botezul. Cum nu m-a intrebat nimeni ce convingeri am sau daca sunt sau nu de acord cu imbaierea, am sa-l consider un mic abuz crestinesc si n-am sa ma refer la el, ca oricum nu mi-l amintesc. Urmatoarul contact cu biserica l-am  avut in scoala primara. Scoala care avea curte comuna cu o biserica ce era situata pe General Brosteanu, vis-a-vis de ASE. De fapt, ca sa ajungi la scoala trebuia mai intii sa treci prin fata bisericii. Problema e ca ne era interzis sa intram in biserica, din considerente binecunoscute. Cum insa eu n-am avut niciodata nota 10 la purtare, cam ce mi se putea intimpla? Asa ca, la un parastas am intrat cu un coleg sa cerem si noi coliva. Cind am iesit cu prada in mina, s-a intimplat ca-n carti, am dat nas in nas cu invatatoarea. E si uite asa s-a aminat pionieria mea. La urmatoarea escapada religioasa eram beat rupt. Era de un Paste si dupa ce bausem noi prin Doina, ne-am repezit pina la Casin sa vedem daca dam de vreo prospatura la slujba de la miezul noptii. Cu chiu cu vai reusim sa intram in biserica (,) care gemea de lume. Cum eu ma-nebunesc dupa aglomerarii umane zic, „hai bai sa plecam dracu din cutia asta de conserve”. Imediat a venit replica taioasa a lui Florin „bai, da-o-n pizda ma-sii, vorbesti de draci in biserica?” Dupa o secunda de digerare si aprofundare, am pufnit cu totii in ris si s-a dus dracu agatatul nostru. In schimb am gasit usa Arcului de Triumf deschisa si-am urcat pina sus pe terasa de unde n-am plecat pina n-am terminat sticla pe care-o luasem cu noi de frica deshidratarii. Urmatorul contact cu religia a fost sexual si savirsit la vreo doi ani diferenta, cind am rastignit-o pe Sisel. Nu mai stiu cum draci o chema, dar era putin peltica si buna rau. O condamnasem de vreo saptamina, dar nu reusisem s-o urc pe esafod. Ca un facut, in noaptea de Inviere sentinta a fost dusa la indeplinire. Aia Inviere! Si ultima ciocnire pe care am avut-o cu religia in Romania, a fost la vreo trei ani dupa nunta cind la insistentele nasilor, credinciosi si traficanti in acelasi timp, am chemat un popa acasa sa ne puna fiarele-n cap. Acelasi popa care cu doua zile mai devreme ne botezase Piratul.

Va urma

Read Full Post »