Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Iulie 2014


Nu intentionez sa dau sfaturi sau sa incerc vreo convertire la ateism, asta pentru ca discutiile pe teme religioase sau politice s-au incheiat intotdeauna exact pe pozitiile de pornire. Nimeni nu si-a schimbat convingerile si nici n-a incercat de fapt, asa ca, nu voi face decit sa prezint un material foarte interesant si poate surprinzator, pentru unii. Materialul nu-mi apartine, el fiind un Gallup Poll pe care-l puteti gasi in Wikipedia. Dar pentru cei ce detesta Wikipedia si-mi adora blogul, ca pe Sixtina Vaticanului,  m-am decis sa copy-paste citeva din informatiile pe care le consider extrem de sugestive. Stiu ca multi detesta poll-urile, dar trebuie avut in vedere faptul ca acest exercitiu este folosit in majoritatea studiilor sociologice, politice, economice si chiar financiare. Ca doar n-om organiza referendum ori de cite ori dorim sa aflam ceva la scara macro. Evident ca poll-ul, in sine, este  rigid si anost, dar analizarea lui poate conduce la concluzii neasteptat de interesante.

E foarte adevarat ca exista si poll-uri manipulate, functie de cine le comanda . Dar manipularea nu se face falsificind rezultatele, pentru ca in acest caz n-ar mai fi nevoie de poll. Manipulatorii ar putea sa scoata niscai cifraraie din mataraie (!) si gata statistica. Nu, manipularea se executa prin formularea intrebarilor si esantionul pe care se face studiul respectiv. Daca intrebarea e simpla si clara, atunci si rezultatul poate fi edificator. Dar daca intrebarile sunt lovite de ambiguitate, atunci te cam poti urina si pe el de poll si pe ea de analiza. In privinta esantionului pe care executi poll-ul, e clar ca daca-l selectezi in sediul PMP, credibilitatea BaSecului ar depasi si limita bunului simt, nu doar a firescului. De aceea selectia esantionului trebuie sa indeplineasca o conditie sine qua non  si anume ca acel esantion sa fie reprezentativ, din toate punctele de vedere, pentru intreaga populatie analizata.

Dar hai sa trecem la Gallup Poll-ul din 2009, lasindu-va pe fiecare sa analizati si sa trageti concluzii, daca doriti.

 

Click pe grafice pentru a obtine o imagine marita

1.  Inportanta religiei pe natiuni

1280px-Religion_in_the_world

2. Importanta religiei pe natiuni in Europa

religiozitatea-pe natiuni

3. Lipsa de importanta  a religiei pe natiuni

lackofreligion

Si iata concluziile mele:

 

a. concentrarea cea mai mare a tarilor cu o populatie foarte credincioasa si care, pe cale de consecinta, considera religia importanta, este in zona dintre cele doua tropice. Adica la caldurica. Clima, dupa cum se stie, are o mare influenta asupra mentalitatii si a modului de viata. Acum aflu ca e posibil sa aibe si asupra gradului de religiozitate.

b. privind harta, poti observa ca tarile care considera religia putin importanta, sunt exact cele dezvoltate si cu un nivel al civilizatiei foarte ridicat. Pam, pam!

c. locul Romaniei in lume este cel perceput de romani, undeva la coada, in privinta dezvoltarii si nivelului de civilizatie, dar undeva in top dpdv religios. BTW, din alte surse am aflat ca bugetul alocat BOR creste in fiecare an, in timp ce bugetul pentru cercetare scade in acelasi ritm. Semnificativ, nu?

d. religia frineaza dezvoltarea si poate de aceea Romania arata rupta-n cur, da’ premianta la Religie. Oare coruptia si subminarea economiei au vreo latura religioasa sau poll-ul a dat numai peste credinciosi virtuosi? Nu stiu, dar ce stiu e ca toti delapidatorii de frunte ai Romanie isi fac cruce, se roaga si se declara credinciosi (unii chiar habotnici)

e. gradul de religiozitate este invers proportional cu cel de civilizatie si cu bunastarea.

Declar, pentru a elimina orice echivoc, ca acestea-s concluziile la care am ajuns in urma analizarii graficelor prezentate si nu reprezinta punctele mele de vedere, care totusi n-au cum sa difere, avind in vedere dovezile indisputabile de mai sus. Hai ca v-am bagat in ceata cu lipsa asta de echivoc!

Read Full Post »


Asta spunea Villon in „Ballade des dames du temps jadis”, regretind femeile celebre ale trecutului lui. Dar cum balada se-ntimpla prin secolul XV, sensul s-a metamorfozat si-n loc de gagici, acum citatul se refera la un intreg trecut, cu tot cu gagici. Nu stiu de ce  trecutul ne apare intotdeauna mai bun decit prezentul. Adica noi, omenirea, o ducem din ce in ce mai prost? Ca daca-l avem in vedere si pe Cicero cu a lui „o tempora! o mores!, ne putem imagina cu usurinta ca regretul nu e de azi, de ieri si nici localizat in vreo tara anume. Pina si anglo-saxonii, de pretutindeni, repeta obsesiv „the good old days!” Presupun totusi ca in ivrit nu exista o expresie similara si asta din motive piramidale si holocaustiene. Pai si atunci care sa fie motivul pentru care intreaga lume, mai putin poporu ales, gindeste cu nostalgie, ba chiar cu regrete, la trecut?

Chiar om fi ducind-o mai prost ca romanii? Ca daca tot intr-o „o tempora! o mores!” am tinut-o de la ei incoace, s-ar putea presupune ca aia-n sclavagismul lor, o duceau mai bine ca noi, democrati, capitalisti, cu internet, cu masini, cu case incalzite si nu doar de soare, cu vapoare, cu sapun, cu excursii, cu mincaruri rafinate, cu bauturi alcoolice, cu apa calda, curenta si clorata, cu canalizare, cu periute de dinti, cu medicina, cu medicamente si cu multe alte acareturi pe care le-am inventat si de care beneficiem. Chiar ne dezvoltam intru nefericire si regrete? Cum dracu se poate explica acest paradox? Oare technicizarea, electonizarea si computerizarea sa ne nefericeasca intr-asa masura incit sa regretam „Epoca de Aur”, colectivizarea, razboaiele mondiale, popoarele migratoare, opaitul, sclavia sau luptele cu mamuti si alte lighioane, carora le-am furat Pamantul?  Sau acest „où sont les neiges d’antan” e doar o viziune romantata a trecuturilor noastre adolescentine?

Pai, dragi cititori si spectatori, eu as zice ca de fapt ne cam plingem tineretile, nu neaparat nivelul de trai sau cel cultural sau cel intelectual sau vreo nenorocire a trecutului. Asta o spun intrucit pina azi n-am auzit vreun pusti sa-si plinga prezentul, invocindu-si pruncia. Deci, treaba cu „good old days” e doar o vrajeala caracteristica virstei a doua, a treia si nu cred ca ar mai fi vreo alta. De fapt aparuse si un banc pe aceasta tema, inca de pe vremea cind Ceasca era vivace, tenace si atroce  si care explica exact si-n cuvinte putine, dar intelepte, logica acestui fenomen.

Cica intr-un tramvai, un batrinel stind cu capu-n geam,  ofta de zor „of, of, of, ca bine era, neica, pe vremea lui Antonescu!”.   Lumea speriata de consecintele unei asocieri cu o astfel de afirmatie, se retrasese cit mai departe de sursa. Un militian, care s-antimplat sa fie in tramvai, il ia la intrebari pe batrinel:

„ce spui mosule?”

„domne, bine era pe vremea lui Antonescu!”

„da’ ce era asa de bine, bai, legionarule ?”

„pai don’ major, sa traiti, eram tinar si aveam o ?#l@, de toata isprava!”

„pai bine, ba boule, dar pe vremea lu’ Antonescu mincai mamaliga cu ceapa”

„ei da, asta asa e, sa traiti, doar ca ceapa o spargeam cu ?#l@, pe cind acum….”

Asa ca, vedeti voi, eu cam asta cred ca-i chintesenta celor spuse de Cicero. Din pacate, n-am aflat daca Cicerone minca ceapa si nici ce virsta avea, desi sigur era in pragul pensionarii,  cind si-a enuntat „tempurele cu mure”, vorba Melei si a Bursucelei, carora li se datoreaza postul de fata. Li se datoreaza ideea, ca de cimpii batuti, sunt cam singurul vinovat.

Cert e ca dupa o anumita virsta, ne cam napadeste nostalgia celor trecute si ireversibile, asta daca ni le amintim. Daca nu, o bagam p-aia cu „le roi est mort, vive le roi!” s-am rezolvat-o.

Read Full Post »


Asadar, Congresele Nationale, Extraordinare si Istorice s-au incheiat prin Marea Unire a Dreptei. Unire pe care eu o prevazusem inca de pe vremea cind USL-ul exista si era turat la maxim. Acum insa, n-am prea inteles daca aceasta fuziune e pro Romania sau anti Ponta, desi anti Ponta poate, intr-o anumita conjunctura, sa implice si pro Romania, dar cert e ca din declaratii reiesea clar ca vor sa „ocupe” Cotroceniul. Bun, deci asta am inteles, dar cu cine? Ca din cite am observat exista doi candidati. Unul de care n-a auzit nici ma-sa si unul bun de filme mute.

Pai cu astia vor ei sa cistige alegerile? Hai ca Predoiu a fost mai jucaus, mai incitant, mai antrenant in spech-ul lui, dar Iohannis, ah Iohannis, a fost ca  bromura pe care ne-o dadeau in armata sa ne ucida libidoul si erectiile matinale.

„Pai bine mai Klausica, adica de cind tot incerci sa vorbesti si tu alor tai, n-ai fost in stare sa memorezi poezioara aia scurta, simpla si timpa? Si hai sa admitem ca stai mai bine cu cititul decit cu memoria, dar cred c-ai incurcat ferparul. Asta trebuia sa se refere la o nastere, nu la un deces, asa cum l-ai citit tu. Eu sunt convins ca multi delegati au lacrimat ascultindu-te. Asta daca nu cumva adormisera. Adica esti uituc, esti mofluz, n-ai carisma, n-ai treaba cu oratoria, nu esti inflacarat, nu te poti motiva nici macar pe tine, dar te vrei Presedinte? Zau? In ce filme ai vazut tu asa un dezmat, in care electoratul s-aleaga ca Presedinte, un mort? Pai adica asta-i popor de necrofili sa se-ndragosteasca de un personaj fara viata, asa ca tine?” Nu reusesc sa inteleg ce-a fost in capul penelistilor de-au ales asa un Melc.

„Antonesculeeeeeeeeeeeee! Ai adus Codobelcu’ asta de la Sibiu si acum l-ai lasat sa-l faca Ponta escargot, in alegeri?  Eu iti inteleg supararea, dar intrucit ti se datoreaza in proportie de 90%, take it like a man! Ca doar tu te-ai retras oferindu-i presedentia partidului pe tava, asteptindu-te probabil ca si el, la rindul lui, sa se dea la o parte din calea spre Cotroceni. Dar uite ca ai cam luat putin bot. Eram convins ca retragerea ta era strategica si avea la baza un plan, dar dupa cum se vede, planul a esuat lamentabil, asa ca, pe cai, haiducule, ca nu mai tine vrajeala cu melcii”

Nu prea stiu eu care-s regulile in partidul asta nou infiintat, ca nu le-a expus nimeni pe la teveuri, dar daca as fi Mircea cel Batrin, alias Quintus sau ala care-si linge intruna buzitele pierdute intre falci, pe numele de familie, Blaga, l-as trimite pe Iohannis la Tirgu Jiu sa pazeasca Masa Tacerii si l-as chema pe Antonescu din vacanta sa se bata cu Ponta. Ca adica cum sa te duci, neica, la Prezidentiale cu Melcu’ ala? Pai Prezidentialele astea-s vreun concurs de cine maninca mai multa salata in unitatea de timp?

Bai, ca o fi avind Ponta multe bube-n cap, dar asta nu inseamna ca-l poti invinge c-o mina moarta.

Iata si unele dintre bubele de care avem cu totii cunostiinta:

1. Ponta e cel care dupa ce s-a angajat in fata alegatorilor ca-i scapa de BaSecu, a dat fuga sa se coabiteze cu relicva stalinista

2. Ponta a numit-o din proprie initiativa pe Kovesi, desi jurase electoratului ca-l vindece de basism.

3. Ponta si-a luat limba-n gura cu maghiarii lu’ Basecu, pe ascuns, calcind principiile USL.

4. Ponta si-a luat limba-n gura si cu UNPR-ul curvei de Oprea.

5. Ponta a introdus in Guvern cozile de topor a lui BaSecu.

6. Ponta a promis electoratului ca nu se va atinge de Rosia Montana si escavarile sunt in toi.

7. Ponta a inlaturat-o pe Pivniceru, numindu-si o marioneta care s-o accepte pe Kovesi.

8. Ponta a refuzat numirea lui Iohannis, facuta de PNL.

9…10…n Ponta a facut toate astea pentru a indeparta PNL-ul din USL intrucit Antonescu era mult prea onest pentru a-i putea fi partener.

n+1 Si sper sa nu se uite ca PSD este partidul mineriadelor, iar Iliescu, alaturi de multi altii e inca viu si necondamnat.

In replica la toate nenorocirile executate de Ponta si ai lui, un plesuv pesedist al carui nume nu-l retin, argumenta ca un schizofrenic contopirea celor doua partide, numindu-i pupaciosi sau ceva in sensul asta, uitind insa sa aminteasca faptul ca ei au fost cei care l-au lasat pe BaSecu sa existe, incalcindu-si grav promisiunile facute electoratului. Tot ei sunt cei ce au fortat destramarea USL, dupa ce si-au format o majoritate cu unguri si comunisti. Pentru ca daca BaSecu ar fi fost extirpat atunci, Crin ar fi fost presedinte, PMP-ul n-ar fi existat, decit poate la Jilava, cu presedinta cu tot, iar PDL-ul s-ar fi destramat, fie prin puscarii, fie prin alte partide.

Read Full Post »


Intrucit toata lumea (lumea care ma viziteaza) sunt convins ca l-a citit si pe Dostoevski, si cum citindu-l ar fi imposibil sa-ti scape „Crima si Pedeapsa”,  am sa incerc o paralela care mi-a-ncoltit in creieri. Referiri la acest roman, am mai facut eu si-n trecut, dar de data asta va fi ceva nou, ceva de bine.

Ca un preambul, as reaminti faptul ca Dostoevski, un rus, nascut din parinti lituanieni, cu vederi liberale, ba chiar socialist-utopice, pe vremea cind Nicolai I era inca-n jilt,  fusese judecat si condamnat la moarte pentru acele convingeri si pentru apartenenta sa la un grup de socialisti care actiona in ilegalitate. In fine, pedeapsa i-a fost comutata in ziua executiei, la o scurta „excursie” de citiva ani in Siberia. Dar perioada petrecuta in temnita, asteptindu-si executia, a lasat urme adinci in constiinta lui Dostoevski, iar acest lucru a influentat in mare masura tematica romanelor lui viitoare. Romane care in general analizeaza psihologia condamnatului. Cind spun „condamnat”, nu ma refer doar la cei condamnati penal, ci si la cei condamnati de soarta, cum ar fi in „Idiotul”, in „Adolescentul” si chiar si in „Crima si pedeapsa” sau la cei condamnati printr-un viciu, cum ar fi in „Jucatorul”. De fapt el insusi fusese un impatimit al jocurilor de noroc, care l-au adus in sapa de lemn.

Raskolnikov, personajul principal al acestui roman, si cel cu care-l voi compara pe BaSecu, savirseste o crima. Dar cum criminalitatea nu se refera doar la a lua viata cuiva, BaSecu poate fi usor incadrat la acest capitol din Codul de Procedura Penala. Ba mai mult, asta s-ar incadra la mult mai multe crime, si nu doar asupra unei batrine, ca tinarul Rodion, ci asupra tuturor seniorilor din Romania si a Romaniei propriuzis.

Asadar, Rodion Romanovich era un student la drept care, considerindu-se superior celorlalti semeni, simte ca decizia de-a ucide un „rebut” uman este absolut justificata. Din motive patologice, ca altfel nu-mi pot explica aceste trairi interioare, tipul se credea a fi deasupra legilor si-a moralei si de aceea dispretul fata de oameni devine obsesiv, maladiv.   Pina aici cred ca nimeni nu poate contesta asemanarile dintre cele doua personaje de poveste.

Facind o paranteza, as adauga faptul ca aceasta tema a noului demiurg de formatiune intelectuala, abordata de Dostoyevski, desi nu era crezul lui, a fost preluata la alta scara si de un Nietzsche sau un Sartre.

Mai departe, Radion, dupa cum spuneam, era ferm convins ca aceasta  caracteristica de supra-om, comparabila cu imunitatea lui BaSecu, il absolva de orice vinovatie, indiferent de gravitatea faptelor comise. In acel moment apare Sonia, un fel de Udrea in varianta basesciana a romanului. Ei bine, aceasta Sonia era o tirfa, nu ca Udrea care i-a fost fidela numai cocosului (luati-o cum vreti!), prin pacatele careia, Rodion incerca sa-si justifice propriul pacat. E adevarat ca la BaSecu e putin diferit intrucit asta a impins-o „Sonia” lui la pacat fara a incerca vreo justificare.

In acest roman, apare si acel politai sau detectiv, care datorita olfactivului profesional, adulmeca vinovatia criminalului, chiar daca asta juca rolul de inocent cam ca BaSecu. De fapt si in cazul de fata situatiile difera intrucitva. Rodion  neaga pe fata, crima comisa pe ascuns, in timp ce BaSecu neaga pe fata, crimele comise tot pe fata, ca asa-i e scris lui, sa-si prostesca supusi pe fata, ca doar la asta-i buna imunitate. Pe de alta parte sau chiar pe aceeasi parte, e adevarat ca si in cazul BaSecului exista un politai, pe nume ei conspirativ, „Codruta”, care stiti ce suge, dar asta nu are rolul de a-i devoala crimele, ci de a i le musamaliza, curatindu-i dosarele de probe.

Revenind, intilnirile dintre detectiv si Rodion se indesesc, fara ca detectivul sa aduca vreo acuza directa, ci numai capcane inteligent pozitionate, in asa fel incit sa trezeasca la viata constiinta adormita a criminalului. Dar in timp ce pe Rodion incepe, in mod evident, sa-l mustre constiinta, pe BaSecu nu-l mustra nimic, intrucit in urma unui inventar sumar, a rezultat ca tocmai constiinta-i lipseste din stoc, acestui troc (rima intentionata).  Totusi, tinind cont de muncile herculiene pe care le duce mintea scelerata a cotroceneanului impreuna cu Codruta, cu Udrea, cu Merkel si cu celelalte tentacule pe care si le-a creat  in vederea evitarii unei „Siberii” eminente, am putea conclude ca nu doarme totusi linistit pe pernele-i aurite, de faraon modern, chiar daca in continuare isi considera crimele, justificate.

De fapt aici are loc un fel de pasa-n doi cu schimb de locuri, intrucit, framintarile si chinurile interioare prin care trecea Rodion, dispar ca prin farmec odata cu recunoasterea vinovatiei si condamnarea cu iz siberian. In cazul „BaSecu” se petrec aceleasi fenomene, dar pe invers, asa cum a fost acest personaj cam de cind e el si pina acum, incluzind si numele-i anal. Spre deosebire de rus, chinul astuia va incepe abea dupa condamarea la care are tot dreptul si obligatia si care sper sa-l chinuiasca mai rau decit l-a chinuit constiinta pe Raskolnikov. Asta daca nu cumva, asa cum am mai spus-o, penalul va fugi din tara sau isi va descoperi vreo boala mintala, ca normal oricum nu poate fi. Dar, chiar si asa, fie una, fie alta, va fi chinuit si urmarit pentru tot restul zilelor si noptilor. Zile in care va merge pe strazi, lipit de ziduri, in timp ce ochii-i cameleonici se vor misca permanent si in toate directiile pentru a depista si evita mina lunga a legii. Nopti agitate, cu procurori gata sa-l sfisie de viu sau de mort, cu celule intunecoase, cu un Nastase sugindu-i singele, cu Turcescu sugindu-i &#!@ (noaptea-ntreaga), cu pensionari cintindu-i prohodul, cu Voiculescu sodomizindu-l, cu Mondiali scuipindu-i vitriol in ochi, cu dracii impielitati siluindu-i Elenele si notareasa printre focurile ghenei si cu multe alte clipuri din filmoteca de aur a mintii lui paranoice.

Read Full Post »


Nimeni n-a spus vreodata ca Iohannis va fi un candidat usor de invins in lupta pentru jiltul Cotrocenilor. Ce am spus eu, e ca Iohanis n-are nicio sansa. Un candidat, oricit ar fi el de inalt, de chipes si de sas, nu are cum sa cistige o dezbatere pe probleme politice, economice, sociale si de securitate intr-un adagio tranchilizant care ar putea adormi si un insomniac.

Dezbaterile pentru presedentie sunt in general ciinoase, singeroase si daca te prezinti cu dentitia de lapte, pe cine sa sfisii si cu ce, cind un Ponta, un Tericeanu sau chiar si un Geoana vor veni cu coltii si ghiarele pilite  pentru sfirtecarea oricarui ardelean ce le va sta in calea spre Cotroceni? Asa dar, c-o astfel de dentitie, buna pentru pascut, Iohannis ar avea mai multe sanse la postul de presedinte, dar vis-a-vis, la Gradina Botanica.

Ca sa fiu sincer, mi-e greu sa cred ca acest nemtalau va rezista pina la alegeri in pozitia de candidat. Ceva imi spune ca procentele ii vor scadea in sondaje, cam cum scad cotele apelor Dunarii pe timp de seceta. Pina acum, Klaus a trait la dolce vita, netulburat de nimeni, ca orice inofensiv, dar din momentul in care va fi nominalizat de noul PNL, atunci sa te ti palme, pumni si coate-n dinti. Pai el o fi crezind ca presa pesedista doarme, asa cum ii adoarme el pe cei ce-l asculta. Si problema mare nu va fi doar presa de stinga,  dar Mutulica va afla cu stupoare ca pina si presa prietena va deveni incomoda, cit de curind si foarte insistent.

Cruda realitate spune ca un candidat, cu sanse de a cistiga biroul numarul 1 al Cotrocenilor, trebuie sa aibe carisma , prezenta de spirit, inteligenta, sa fie mucalit, neam prost si sa vorbeasca in ritm de rock’n rolle, dar pe intelesul alora multi cu clase putine. Si inca ceva extrem de important. La dezbaterile publice trebuie sa apara cu minecile suflecate, fara cravata si in pas alert. Zimbetul sa nu-i lipseasca de pe buze, pe care le poate lipi cu scotch si sa nu se lase purtat de discutie prin nisipuri miscatoare. Iar daca e intr-adevar hotarit sa-si nimiceasca adversarii, atunci ar fi de preferat ca intrarea-n scena sa si-o faca pe o manea la moda. Aia singura i-ar aduce un 10-15 procente in plus, chiar daca in dezbatere va fi pamint de flori.

Ei bine, or mai fi si altele, dar rezumindu-ma doar la cele enumerate, nu-l vad pe Neamt facind d-astea si de aceea nu pot sa-i dau nicio sansa, daca va ramine alesul dreptei.

Pe de alta parte si Ponta moare cu zile intr-o sinucidere lenta pe care o executa zilnic si fara sa-l imbrinceasca cineva. Dar nu-mi dau inca seama daca nu cumva aceasta sinucidere e premeditata. Mi-e cam greu sa cred ca ar fi involuntara. Chiar atit de bou sa fie? Cred totusi ca omul intentioneaza sa-si doboare simpatia undeva la un nivel care sa-l descalifice in fata pesedistilor. In felul asta nu ar trebui sa-i refuze, raminind pe mai departe Prim Ministru. Oricum prededintele-i va fi pesedist, intrucit cu Klaus din dreapta, stinga are sanse si cu  Becali, daca ar fi available prin gratiere.

Referitor la ceilati sateliti hamesiti care doresc sa candideze. Aia n-o fac pentru a deveni presedinti, ci pentru a-si trage si ei o spaga in turul doi de la cel pe care-l vor sustine. D-asta afirmasem in „Homo Politicus”:  „Ca politica-i o curva, toti o stim, nu-i noutate/ Si de accea poate-i plina de pesti si prostituate”

Read Full Post »


Nu, domne, nu-i vorba de vreun jurnal de calatorie, nici de mori de vint si nici macar de vreo Olanda.

E vorba, si pe buna dreptate, ca daca esti bun, esti prost. Cred totusi ca o formulare mai exacta ar fi  „daca esti bun, esti luat de prost”, dar asta nu scade cu nimic veridicitatea afirmatiei. Numai ca pe vremea cind mintosii isi pierdeau timpul cu maxime, axiome si teoreme, nu doar cu forme ingenioase de inavutire, ca cei de astazi, probabil ca termenul „onestitate” inca nu fusese inventat. Pentru ca daca ar fi facut parte din vocabular, sigur ar fi fost inclus in axioma deja formulata.

Involutia caracterelor in politica romaneasca, si poate chiar si in politica de…aiurea, este galopanta.  Daca esti onest, esti marginalizat pina la exilare sau autoexilare definitiva. Pentru ca un om integru, nu va suporta la infinit un trai intr-o lume cocosata de slugarnicie si manipulata ca tranvaiul, pe trasee prestabilite. Pe de alta parte, bine ca inca mai exista cite un onest, pe ici, pe colo, care prefera sa nu se dezica de propriile principii pentru a se face pres in fata vicisitudinilor ipocriziei. Onestitatea si verticalitatea in politica sunt o rara avis si de aceea probabil ca nu au trecere la norodul obisnuit sa puna semnul de egalitate intre politicieni, servilism si ipocrizie.  Cine nu prezinta aceste doua trasaturi de caracter, e considerat anormal, dement, un fel de Don Quijote si asta ma face sa cred ca onestitatea a ajuns sa fie considerata un defect sau o boala, de mintea celor multi.

Asta fiind cazul Antonescu, a carui popularitate a scazut pe motive de onestitate si naivitate si care a mizat pe loialitatea partidului, partid care l-a facut sa regrete sacrificiile facute. Din punctul meu de vedere, Antonescu ramane cel mai capabil si integu politician actual si inca nu-l consider iesit complet din cursa pentru Cotroceni. Iohannis are destul timp sa-si erodeze actuala popularitate care i se datoreaza in fapt, Antonescului. Pina in septembrie, nu numai presa pesedista, dar si cea de dreapta il vor macina ca pe tartar. Nu inteleg de ce Crin nu a cerut o dezbatere face to face cu Iohannis, asa cum se procedeaza in America, in locul acelui sondaj de opinie irelevant. Spun irelevant pentru ca daca 80% dintre participanti au fost pesedisti, atunci e clar ca Antonescu n-ar fi avut nicio sansa in sondaj, el avind mai multe sanse sa-l demonteze pe Ponta al lor, decit Klaus. Pe de alta parte, pe ce considerente a fost ales Iohannis? Stie cineva? Popularitate? Pai aia vine si cum vine asa se poate si duce. Unde dracu e dezbaterea pe probleme nationale si internationale? Sau aia ramine de domeniul Cismigiului si a pensionarilor care-l umbla-n lung si-n lat?

Dar pe linga Antonescu, mai e si Ioan Ghise, cel mai Don Quijote de pe malurile Dimbovitei, care dupa ce s-a batut cu morile de vint basiste, a trebuit sa se bata si cu cele useliste, apoi cu cele peneliste, ca acum sa-si dea seama ca o moara de vint, e doar o moara invirtita de un vint si care nu poseda nici macar o adiere de personalitate. Acest om este singurul antibasism si antibasist dovedit, nu auto-declamat cum e majoritatea politicienilor actuali. Omul asta a demonstrat, in litera constitutiei, ca BaSecu nu e presedinte de drept, atita timp cit el este inca sub incidenta suspendari pe care Parlamentul n-a catadicsit s-o revoce sau sa-l demita in urma referendumului. Dar aceaste mori de vint prin capul carora chiar bate vintul, alesi de popor sa-l reprezinte, au fost surzi si muti, cind a fost vorba sa-si indeplineasca atributiunile constitutionale. Oare de ce? Poate pentru ca morile de vint actuale isi modifica pozitia elicei dupa cum bate vintul oportunismului. Migrarile parlamentarilor fiind un exemplu de notorietate, demonstrind lipsa unor principii si al unui crez politic. Membrii de partid de astazi sunt niste mercenari, care azi lupta pentru tine, miine impotriva ta, depinde de cine si cu cit ii plateste. Singurul lor crez fiind banul.

Cu toate acestea, Ghise a continuat sa lupte si sa-ncerce sa-i trezeasca pe uselisti la viata. Numai ca ei nu la viata aia onesta si verticala visau, ci la cea calduta, banoasa si linistita, fara turbulente constitutionale. La fel ca si predecesorii lor de sorginte basista. De fapt adevarurile sustinute de sarmanul Ghise n-au avut ecou nici macar in urechile penelistilor lui de suflet.

Asa ca, dupa atita zbatere si chin, nedorind sa devina o alta moara in bataia vintului, Ghise, incaleca pe Rocinante si pleaca, dindu-si demisia din partid, desi, la cit sunt romani de devotati unei idei, eu cred ca mai bine si-o dadea din tara. O tara a morilor de vint. Ca la urma urmei, privindu-l de undeva de sus, de pe inaltimile aiuritoare ale onestitatii, pare cam singur printre straini. Nu spun ca nu vor fi multi care-l vor urma, dar vor fi extrem de multi cei care-l vor considera in continuare un Don Quijote, un nebun si-un exaltat.

Si acum gata, ca ma dor amprentele digitale de cit am ciocanit la tastatura asta.

Read Full Post »


De ce te uiti la mine cu ochi straini si goi?

privirea-n tavan!

 

privire-n tavan(2)!

 

Inaintea tavanului, Similea isi pusese aceeasi intrebare, dar din motive, oarecum, diferite.

 

Read Full Post »

Older Posts »