Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for octombrie 2014


Azi TENORI

Am decis, poate spre dezamagirea unora, sa nu aleg ariile de forta, care-mi plac la fel de mult, ci ariile pline de lirism, muzicalitate, fluiditate si sensibilitate.

Incep cu aria E lucevan le stele din opera Tosca de Puccini. In rolul lui Mario Cavaradosi am ales clipul cu Roberto Alagna, fostul sot al Angelei Gheorghiu.

Apoi m-am oprit la Una furtiva lagrima din L’elisir d’amore a lui Donizetti, in interpretarea lui Pavarotti.

In continuare, Pourquoi me reiller din opera Werther a lui Massenet in interpretarea noii stele a scenei lirice, Jonas Kaufmann

Si nu in ultimul rind, Je crois entendre encore din Les pecheurs de perles a lui Bizet. Si ca sa-mi fac un capriciu, l-am ales pe Domingo a carui interpretare mi se pare de exceptie si greu de egalat.

E adevarat ca am mai pus ariile aceastea cu mult timp in urma, dar asta cred ca e o dovada clara ca-mi plac la fel de mult.

Read Full Post »


Azi, DIVE

Incep cu Norma de Bellini si celebra arie Casta diva. Motivul pentru care n-am ales-o pe Maria Callas, asa cum probabil v-ati fi asteptat, e pur estetic. Calitatile vocale ca si interpretarea Annei Netrebko nefiind cu nimic mai prejos de-ale celebrei soprane.

Din preferinte nu putea lipsi Tosca de Puccini cu celebra Vissi d’arte. Interpretarea Angelei Gheorghiu e dementiala si lacrimogena in acelasi timp.

Si un pic de Rossini cu Una voce poco fa, pe care  Joyce  DiDonato o cinta cu o dezinvoltura pe care rar mi-a fost dat sa vad si sa ascult.

 

Read Full Post »


Azi DUETE

Din La Boheme a lui Puccini, unul dintre cele mai frumoase si solicitante duete, O suave fanciulla. Astazi cu Freni si Raimondi.

Din Traviata lui Verdi am ales un duet inegalabil intre batrinul Germont si Violetta. Aici cu incredibila voce a georgiencei Eteri. Pentru mine, asta este cea mai frumoasa arie incredintata unui bariton.

Si nu in ultimul rind, Claudia Mori si Celentano

 

Read Full Post »


Azi, DANSUL

1. Lacul lebedelor de Tchaikovsky, pe care l-am vazut pentru prima data in Bucuresti. Pas de quatre, dupa care ma-nebunesc. Aici in interpretarea aproape de perfectiune a Baletului Mariinsky.

2. Aida. Monumentala opera a lui Verdi. Iata marsul triumfal, pe care-l stiti cu totii. Nu stiu insa daca ati retinut si muzica baletului de dupa, care, mie unul, mi se pare mai tare decit marsul in sine. De retinut si montarea de exceptie a teatrului Metropolitan din New York.

3. Si bineinteles Traviata cu „Noi siamo le zingarelle, di Madride noi siamo mattadori” care nu cred ca are egal pe undeva pe lumea asta.

 

 

Read Full Post »


Dupa cum cred ca s-a observat, am luat pozitie, si nu o data, fata de fundamentalismul islamic, desi sunt ateu si n-am nimic de-mpartit cu religiile. Ca le consider povesti ispiresciene, e alta vorba, dar dupa cum s-a observat, nimeni, din rindul crestinatatii nu ia pozitie fata de ceea ce ni se intimpla. Stiu, ca doar ni se comunica pe toate canalele informatice de vreo 30 de ani incoace, ca nu toti islamistii sunt fundamentalisti si fanatici si sunt intrutotul de acord cu aceasta afirmatie. Problema e, cum ii diferentiezi ca sa stii pe cine sa stirpesti? Ca dupa fiecare atentat care ne indoliaza, caracterizarea ucigasilor e cam aceeasi. „Vai si era asa un vecin linistit, politicos si saritor! Sunt consternat, nu mi-as fi imaginat ca poate fi atit de odios”

Dar sa nu credeti cumva ca nu inteleg aceasta nepasare. Evident c-o inteleg, altfel n-as fi inteles versurile Imnului National.

Asa c-o voi da pe muzici, ca nervi imi fac degeaba si de unul singur. S-uite asa, d-al dracu, am sa-l pun p-al de-l consider al mai mare dintre mai marii lumii muzicale, Giuseppe de Stefano.

 

 

 

 

Read Full Post »


Cam asta e si e regretabil. Homo, homini lupus, cum spuneam intr-un post mai de de mult. Ori latinii astia aveau o clarviziune de exceptie, ori noi, ca specie, am ramas la nivelul sclavagismului. Nu stiu care afirmatie o fi adevarata, dar suntem si de plins si de risul curului.

Ceea ce era de prevazut s-a intimplat. Canada, un fel de Australie a secolului XVIII, a inceput sa traga „foloase” de pe urma popularii haotice si fara discernamint. Si ca sa o lamurim cu tara de la antipozi, am sa amintesc faptul ca pe cind Franta se pregatea de revolutie, Anglia trimetea prima sarja de penali spre „down under”

La Canada e insa putin altfel pentru ca aici inca se mai primesc penali, teroristi, retardati, fundamentalisti din funduri de Islam si alte vietuitoare care vin sa se hraneasca cu banii si singele celor ce doresc sa traiasca in pace si intelegere.

N-am sa mai relatez cele intimplate sus la Parlament Hill, unde un soldat in garda a fost ucis de un animal paros si imputit. N-am sa discut de  nenorocitul respectiv pentru ca el nu este cauza, ci efectul unei politici imbecile pe care ultra democratii pulii, o perpetueaza din interese meschine si personale.

Cred ca am mai scris de show-urile de prost gust ale alesilor care poarta kippah, turban, sombrero si alte inventii capilare, doar sa mai adune citeva voturi de pe la minoritatile respective. Ba mai mult, legalizeaza turbanul in armata si politie, de te ia greata cind ii vezi pe strada. Si asta poate n-ar fi mare rahat, ca maninci o felie de lamiie si-ti trece, dar cind le vezi pe imbroboditele si mascatele, curului, impinzind Canada, te intrebi in mod firesc, „cum poate o tara civilizata sa admita primitivismul?”  Si uite asa ajungi la concluzii. La ce concluzii? Pai una din ele ar fi ca democratia e gaunoasa. Da’ gaunoasa, neica, ca schweitzerul, nu oricum. Si ca sa nu se creada ca bat cimpii Canadei, aflati ca in Montreal au fost gasiti africani canadienizati care, daca se intimpla sa aibe fete, le extirpau clitorisul pentru ca ele sunt considerate doar aparate de futut si reprodus. Cam cita minte poate avea un astfel de „canadian”? Dar aia care le permit intrarea si aciuirea in aceasta tara?

Stati! N-as vrea sa se creada ca discriminez, dar daca as avea o insula si putere politica, acolo i-as trimite pe toti cei ce vor altfel decit vrea tara care le-a deschis portile. Vrei Islam si moschee, du-te-n Islamul ma-tii pe insula Islamia si islameste-te pina ti-or iesi ochii din cap ca la melci si-oi face apa la genunchi de la matanii. Ba mai mult, pe insula aia le-as permite sa poarte AG-uri si dinamita, pusti automate si pistoale cu amotrizor, tancuri, tunuri si rachete cu bataie pina la 100 de metri, ca se terorizeze-n voie, unii pe altii. Iar indienilor, alora cu turban, le-as confectiona pumnale si iatagane, sa se simta ca acasa.

Deci, recapitulind, nenorocitul de criminal a facut-o din dorinta de-a fi declarat, de ceilalti imputiti, martir. Adica omul lucreaza acum la alea 99 de virgine, dind din cur ca Singer-ul pe programul de tighelit. Probabil ca e in culmea fericirii fundamentaliste. Dar politicienii? Aia cum s-or simti, stiind ca setea lor de voturi aduce in tara setea de singe? De singe nevinovat. Fuck them all!

Read Full Post »


Am auzit pe multi spunind ca-si iubesc tara si poporul din care se trag. Ca sunt munciti de sentimente patriotice si chiar nationaliste. Pe de alta parte, la fel de multi, daca nu chiar aceeasi, spun ca nu-i intereseaza politica. Pai n-as vrea sa mi se ia in nume de rau, dar eu am impresia ca la mijloc e o mare aberatie. Pai cam tot ce se intimpla acestei tari si acestui popor e legat de politica. Fie ca e vorba de nivel de trai, de legislatie, de independenta, de pace, de razboi, de constructie, de distrugere, de economie, de religie de securitate, de vasalitate, de societate, de dictatura, de democratie, de prezent, de viitor si de alte 10000 de chestiuni de interes national si international ale Romaniei si romanilor, totul este indisolubil legat de politica. S-au ma insel eu si nepasarea fata de politica poate reprezenta acea dragoste de tara cu care toti se bat cu caramida-n piept? O fi, dar eu, personal, n-o halesc.

Multi poate vor spune ca eu ar trebui sa fiu ultimul in drept sa vorbesc de acel romanism, tocmai pentru ca am plecat din Romania. Numai ca, dupa parerea mea, romanismul si chiar patriotismul nu constau in domiciliul stabil sau flotant, ci in ceva mai mult de atit, mai intens si mai personal si care se demonstreaza prin atitudine si luari de pozitii, nu prin declamatii ieftine. 

Daca am gresit sau am deranjat pe cineva, cu cele afirmate, imi cer iertare. 

Despre subiectul acestui post am mai scris, dar cum rana a ramas deschisa, m-am hotarit sa scriu din nou, cu atit mai mult cu cit afirmatia lui Ponta mi l-a reactualizat.

Stie oare cineva ce reprezinta titlul acestui post si cu ce se maninca? Poate, dar oricum sunt convins ca nu-s multi. Dar politicienii? Aia or fi stiind ce-i cu acel 28 iunie ’40?

Sincer sa fiu, ma indoiesc, desi toti cei care s-au perindat prin guverne si parlamente de la 1990 incoace, ar fi trebuit sa reinstaureze aceasta zi de doliu national. Ziua in care Basarabia a fost furata din nou Romaniei. E totusi de dezbatut daca a fost furata s-au oferita. Nu stiu daca multi realizeaza grozavia acestui act. E vorba de scindarea unei tari si a unui popor, ceea ce mi se pare a fi o crima odioasa savirsita atit de cei care au pretins, cit si de cei care au permis.  

Dar in loc de doliu national, absolut firesc, Ponta, ca idiotul, promite un referendum care sa determine modalitatea de guvernare a Romaniei. Altfel spus, daca romanii isi mai doresc regalitate sau nu.

Si ma intreb, <ca ce altceva as putea sa fac?> se mai poate pune problema regalitatii, cind pe degeneratii astia-i doare fix in cur de Romania? Asta nu inseamna ca pe degeneratii care conduc actualmente Romania iar durea capul, dar sa invoci revenirea regalitatii, a superioritatii prin nastere, mi se pare o prostie la fel de mare ca dinastia Nord Koreana. 

Ei bine, de la aceasta afirmatie electoarala, am ajuns la marea durere a neamului acestuia, Basarabia. Stiu ca Ponta n-are vreun gind de referendumuri, dar pentru a cistiga votul regalistilor, a decis sa se puna capra. Si lasind la o parte  neconstitutionalitatea afirmatiei in sine, eu am sa tratez problema din alt punct de vedere.

Adica descreieratul de Carol II a renuntat la tronul tarii de trei ori pentru o evreicuta rea de musca, iar Ponta vorbeste de regalitate?

Adica nemernicul de Carol II a instaurat dictatura in Romania, dupa ce a distrus partidele politice si parlamentul, infiintindu-si partidul unic cu care sa se joace,  iar Ponta vorbeste de regalitate?

Adica acelasi venetic a semnat cedarea Basarabiei, ciumei rosii, iar Ponta vorbeste de regalitate?

Adica acest dezaxat de Carol a fugit cu Lupeasca-n mortii ma-sii, luind un tren plin de valori si Ponta vorbeste de regalitate? Mare pacat ca acel Carol II n-a intrat pe mina legionarilor, care au tras in trenul ala ca la nunta.

Adica Mihai, fiul nenorocitului de Carol II, se intoarce in tara, dar nu de dragul romanilor si nici al Romaniei, ci de dragul proprietatilor coroanei, pe care a pus ghiara de cum s-a repatriat  si Ponta vorbeste de regaliate?

Adica acelasi Mihai a fugit ca un nenorocit, lasindu-si tara pe mina criminala a rusilor si Ponta vorbeste de regalitate?  Romanovul Nicolae, Tarul Rusiei, n-a fugit din calea bosevicilor, desi a avut posibilitatea. Dar s-a sacrificat, atit el cit si intreaga lui familie pentru ca nu putea sa-si lase tara sa moara iar el sa traiasca. Mihai a putut.

Ar mai fi multe de spus, dar imaginile si muzica o vor face mai bine decit mine.

Iata prin ce genocid au trecut romani de dincolo de Prut, in timp ce regalitatea romaneasca chefuia cu Lupeasca.

 Iata-i si pe romanii ingenuncheati pe 28 iunie 1940, pe Calea Victoriei din Bucuresti, atunci cind Basarabia si Nordul Bucovinei  i-au fost cedate lui Stalin de catre Carol II.

Doliu National

 Si iata si o romanca careia-i pasa de tara, de popor si de politica.

 

Read Full Post »


Convins fiind ca cei ce ma citesc nu prezinta carente in privinta intelegerii sexului traditional si ca orice as spune nu va reprezenta vreun punct de vedere original si nedezbatut, am sa sa ma refer in cele ce urmeaza la Mircea Diaconu.

Ce are asta cu sexul? Pai desi nu mai are, are. Nu e el vreun „El futadore din Vladesti”, nici vreun sex simbol sau vreun sexolog de valoare internarionala, dar tinind cont de faptul ca acest actoras, aciuit pe la oras, a fost si este futut de don’soara ANI, in toate orificiile lui vizibile, as putea spune ca titlul reflecta  pe de-a-ntregul subiectul postului.

Dar sa ne intelegem, ca nu-l agreezi pe Diaconu, asa cum mi se intimpla mie, e una, insa de la asta si pina la a-l executa ca pe Nechifor Lipan, e drum lung si nepavat. Pai adica ce-o fi in mintea idiotului de Horia Georgescu, de se pune contra deciziilor judecatoresti? Oare el, el asta  de-i sef peste ANI, o fi compatibil cu functia pe care o ocupa, ca din punct de vedere al competentelor, schioapata rau de tot si din cite se vede, pare mai corupt decit aia carora le decide incompatibilitatile. Oare coruptia o fi compatibila cu sefia agentiei? Nu spun, omul are un dosar de cadre exemplar, cu radacini sanatoase, tac-su fiind fostul comandant al Penitenciarului Codlea, pe vremea lui Ceasca. Adica tot un fel de tortionar, cam ca Visinescu, caci cum altfel putea sa fie, mai ales dupa revolta inabusita din Brasov?
Referitor la trecutul acestui tovaras, as mai spune ca s-a plimbat vreo trei anisori si pe la DNA unde a fost angajat pe o spaga grasa, denuntata chiar de frati-sau. Ba mai mult, a fost dat afara in suturi de la DNA pe motive de indisciplina in serviciu. Fapte pentru care se face vinovat in continuare, dar de aceasta data lipsesc suturile. Si pentru a mentiona si apogeul competentelor sale, sa mai spun ca raportul Curtii de Conturi a aratat ca pe vremea cind era secretar general al ANI s-a constatat un prejudiciu de jumatate de milion, creat agentiei.

Dar cum in Romania viorelo-basesciana delapidarea si coruptia sunt recompensate cu pozitii mai coruptibile de unde sa se poata delapida mai mult, omul a fost numit din secretar, sef, si tot la ANI.  Da, dar asta pentru ca el e una din uneltele de tortura ale inchizitorului BaSecu. De aceea e inca bine merci si-n functie, trecindu-i-se cu vederea „micile” derapaje, motiv pentru care acum il urmareste cu inversunare pe anti-basistul Diaconu, dindu-se si-n cur si-n cap sa-l deposedeze de functia europeana. As spune ca aceasta confruntare intre Georgescu si Diaconu este o confruntare a ambitiilor si mi se pare ridicola si de prost gust, atit din partea unuia, cit si din partea celuilalt. In viziunea mea acest futai judiciar aduce foarte bine cu baba care se piaptana.

Dar daca e sa ma ocup putin si de futut, as spune ca, de, vicepresedinte-n PNL nu-i era suficient acestui actoras, a vrut cu tot dinadinsul sa se europenizeze, in ciuda a tot ceea ce nu-l recomanda si la care am facut referire intr-un post trecut. Dar, dupa cum bine spune intelepciunea populara, daca-ti place sa umbli in curul gol pe linga „puta” sculata, ar cam trebui sa te astepti la penetrari dolorante. Doar ca astuia, se pare ca a inceput sa-i placa, intrucit penetrarile se repeta, fara a-i putea atenua ambitiile europene pe care le declama sub noua titulatura, „sete de dreptate”.

Care dreptate coane Diacone? Te consideri compatibil? Pai pe ce considerente? Mai Mirciulica, una-i scena pe care te joci tu de-a teatrul si alta-i scena politica. Cum poti sa-ncurci scenele in asa hal, ca eu, personal, si chiar impersonal, n-as zice ca esti sau c-ai fi fost vreun politician de frunte si nici ca ai fi revolutionat politica romaneasca in vreun fel oarecare. Ca nu te compari cu vreo Eba sau vreun Becali, e foarte adevarat. Dar mai bun ca Eba sau Becali, in acceptiunea mea, nu inseamna destul de bun pentru a reprezenta tara din punct de vedere politic, social si economic, intr-un organism international. Nu tu Comert Exterior sa intelegi mecanismele economice. Nu tu Drept International sa poti interpreta si intelge tot ce tine de acest domeniu. Nu tu experienta politica internationala. Adica, zero pe linie.  Eu inteleg ca Institutul de Teatru e necesar in politica romaneasca, unde se joaca teatru mai abitir ca la Nottara, dar daca e necesar, nu e si suficient. Iar tu, jupine, cam suferi de insuficienta in ceea ce privesc celelalte competente ale unui politician care trebuie sa reprezinte o tara si-un popor.

Pentru ca, in fond, principalul talent al unui politician este de-a convinge audienta ca acel cacat pe care-l maninca, e de fapt ciocolata, chiar daca el stie bine ca nu-i. Iar cei pe care va trebui sa-i convingi nu-s d-aia de te-au vazut prin filme si scenete tv si carora le-ai cazut cu tronc.  Aia sunt rechini versati in politici, care cu un guvide zgribulit, ca tine, se distreaza timpindu-l de cap. Tot ceea ce vei putea spune tu in negocierile pe care le vei avea, va fi un etern „DA”  Asta pentru ca pe „DA” nu va trebui sa-l argumentezi si pentru ca aia peste care vei da, sunt, pe linga multe altele, buni avocati, procurori, judecatori, negociatori, istorici, strategi, vizionari, negustori si sarlatani. Pai in ce vise erotice ti-ai descoperit tu toate aptitudinile astea? Sau tu te duci acolo doar cu dorinta de mai bine?  Asta explica motivul pentru care guvizilor li se mai spune si „puta ciobanului”

Nota VatiClanului: In situatii extreme, „t” poate fi citit „l” , functie de gravitatea semnificatiei.

Asa ca, daca ANI Georgerscu nu-l va hali cu fulgi cu tot, atunci sigur actorasul cel viteaz va fi devorat de versatii politicilor internationale din Bruxelles. Ratiunea pentru care il mai cred capabil pe acel Georgescu de scurte zvicniri nervoase, e faptul ca BaSecu inca se mai afla la butonul ON/OFF al justitiei romane, de unde baga in sperieti o intreaga pleiada de corupti, avind grija sa-si protejeze pe mai departe propria gasca, la fel de corupta.

Concluzionind, as zice ca am avut dreptate cind spuneam ca daca nu va fi mazilit, BaSecu va mai mazili el insusi multi potrivnici. Si am mai spus, dupa cum se stie, ca la alegerile prezidentale vor fi surprize. Ei bine, mentin aceasta afirmatie, convins fiind ca zbanghiul va mai face mult rau. Diferenta este ca daca timp de zece ani a facut mult rau romanilor in general, acum face mult rau, railor, ceea ce pentru romani nu-i rau de loc.

Read Full Post »


Zicea Becoud si nu-l credeam, pe vremea cind eram si eu mai … trandafir. Nu, Trandafir nu e vreun nume conspirativ ca, din cite stiu, n-am fost niciodata vreun ofiter sub acoperire. Daca as fi fost, as fi participat la prezidentialele romanesti, nu la petreceri canadeze de Thanksgiving.

Ei si la petrecere fiind, am observat cu stupoare ca bunul meu obicei, dobindit cu sudoare fruntii si nu numai a fruntii, prin discotecile bucurestene si cele de pe litoral, a inceput sa dea rateuri. Daca atunci, si chiar pina mai acum vreo doi-trei ani, dansam de dadeau dracii-n ele de tibii si peronee, acum „dansez” de ma doare friul limbii si muschi faciali. Nu spun ca nu m-as simti bine si asa, dar parca totusi, lipseste zbintuiala aia debordanta.

Evident ca mai dansez, dar cind am incercat sa fac pe iedul, mi-am dat seama ca topaiala a ramas undeva in urma. Asa ca, dintr-o data,  tangoul mi-a devenit  foarte simpatic, ba chiar preferat. E, drag imi era si-n adolescenta, dar motivatia era alta. Asta pe linga faptul ca pozitia picioarelor, a miinilor si priza dintre parteneri era complet diferita de cea de astazi. Atunci dansurile lente erau si un fel de masaj febril, desi platonic. Acum aceleasi dansuri au devenit doar … dans.

E foarte adevarat ca din cind in cind o mai pun si de cite o electrocutata, dar cu retinere si mai pe loc, „sa rasara busuioc” , pentru a face fata intregii petreceri. Totusi, desi rezistenta a devenit invers proportionala cu gifiiala, pot spune ca nu ma consider depasit de evenimente, intrucit adolescentimea masculina, de astazi, danseaza, daca danseaza, infipti in pardoseala. Nu stiu de ce, dar cert e ca baietii stau ca bolovanii. Iar daca se intimpla sa danseze, se misca, asa, <cum sa spun?> in dorul pulii. (Pentru puritani mentionez ca „pulii” sunt ulii cu prefix.)

Si sa nu se inteleaga ca-i critic, dar cind ii vad cum stau, in timp ce paralizantele de virsta lor se unduiesc intre ele, parca ma oftic eu, de ceea ce rateaza ei. Cine a vizionat „American Pie” stie la ce rateuri ma refer.

In fine, revenind la trandafirul de odinioara, nu stiu cum, dar la petrecerile astea mixte, ca experienta de viata ( asta ca sa fiu ingaduitor cu mine) imi tot vine-n minte Gilbert Becaud cu L’important c’est la rose. Nu prea-i dadeam eu atentie la vremea respectiva, dar cita dreptate avea!

Read Full Post »


„Glorie victimelor” sau „vai de ele”? In ce dracu de lume traim?

Motivul pentru care am combinat aceste doua maxime, este faptul ca nu stiu care din ele se aplica politicii canadiene actuale.

Ieri am urmarit un show la tv si am ramas mai perplex decit daca Monica Macovei ar deveni presedintele Romaniei.

Ati auzit de NCR? Nu, n-ati auzit si nici nu merita. Este un fel de imunitate, este abrevierea unei imbecilitati umane. Ca multe alte imbecilitati pe care niste creiere ipocrite le emana. Acest Not Criminally Responsible ii apara pe criminali de raspundere pentru crimele savirsite.

Si uite care e problema pe care o am cu nonsensul asta judiciar. Exista multi criminali, poate mult prea multi, in libertate. Nu pentru ca ar fi reusit sa se ascunda sau sa evadeze, ci pentru ca legea e de partea lor nu a vicimelor care zac la doi metri sub iarba, ca urmare a actiunilor lor criminale.

Care cum omoara, cum se da lovit la cap, acuzind toate afectiunile mintale cunoscute sub soare. Interesant este ca legile Canadei sunt atit de indulgente, incit acesti nenorociti dupa un an, hai doi, petrecuti in vreun ospiciu, sunt reevaluati si pentru ca ei oricum n-aveau nici pe dracu, sunt lasati liberi fara a fi obligati la vreun tratament sau vreo supervizare din partea autoritatilor sau a psihologilor care le-au dat cecul in alb pentru o libertate totala.

Bai, schizofrenicilor, cu victima cum ramine? Adica, foarte rau ca a murit? Sau poate c-o fi vina victimei ca n-a supravietuit dezaxatului.

Ei bine, un imbecil de doctor, cu nevasta si doi copilasi, pentru ca sotia divorteaza, satula de comportamentul nenorocitului, ii trimite asteia un email in care-i promite ca-i va face viata, calvar. Si pentru a n-o lasa s-astepte, vine acasa cind ea lipsea si-si casapeste copiii cu vreo 40 si ceva de lovituri de cutit.

Bun, pina aici totul pare clar, individul era labil din punct de vedere psihic, ca ce om normal isi poate injunghia copiii? Dar unde-i vina copiilor si unde-i pedeapsa absolut meritata pentru odioasa crima comisa? Ba mai mult, decizia Juriului a fost motivata in cel mai absurd mod posibil. „Crima a fost generata de divortul sotiei” Cam cit de handicapat mintal trebuie sa fii sa sustii o asemenea enormitate? Deci ea poarta vina actiunilor lui incalificabile? Asa ca el, criminalul, a petrecut 18 luni in tratamente, dupa care a fost lasat in libertate pentru ca, nu-i asa, acel timp a fost suficient pentru a se reabilita. Despre ce reabilitare o fi vorba? Doi copii sunt morti. In ce consta reabilitarea? Nu va mai omori de acum inainte? Ei si? Cum ramine cu crimele savirsite? Unde-i pedeapsa pentru cei doi copii disparuti ? Unde e dreptatea lor, cea pe care o trimbiteaza nenorocitii de politicieni si de magistrati?

Eu inteleg ca omul nu era in deplinatatea facultatilor mintale, dar asta nu inseamna ca e absolvit de pedeapsa. Trateaza-l, da-l dracu, dar cei 20 de ani dupa gratii sunt „meritul” lui. Trebuie neaparat sa „beneficieze” de ei.  Ma intreb, asa si eu, dar daca nenorocitul e beat mort, imbatat de altii, cu forta, si comite o crima. Cu asta cum ramine? Nu se poate spune ca mai era constient de ceea ce facea si nici nu era manga in mod voluntar? Te pomenesti ca si asta ar fi lasat sa-si petreaca viata netulburat de legi!

Va spun sincer, povestea asta m-a umplut de scirba. Nu exista circumstante atenuante pentru o astfel de crima cu premeditare.

In fine, intrucit lumea a inceput sa vocifereze formind un cor notabil care poate trezi la realitate intreg electoratul, politicienii au luat act si dintr-un nestavilit simt al dreptatii s-au gindit ca e momentul sa dreaga busuiocul. Asa se face ca legea referitoare la NCR se va modifica in sensul ca dupa constatarea vindecarii psihopatului, acesta va fi monitorizat, in libertate, timp de trei ai. Nimic altceva. Asta-i pedeapsa pe care au gindit-o dezaxatii din politica fata de dezaxatii penali care, in definitiv, inca pot produce voturi. Ca la urma urmei, mortii oricum nu le-ar mai fi de folos, asa ca, mai da-i in motii ma-sii. Dupa cum se vede, victima va ramine in continuare fara drepturi. De drepturi vor continua sa se bucure, in libertate, doar criminalii, ca asa-i democratic si normal intr-un stat de drept (strimb).

In ce dracu de lume traim?

Read Full Post »

Older Posts »