Himalaia pulii

Ati auzit cu totii de Himalaia si de Chomolungma pizdii ma-sii. Si chiar daca nu de la orele de Geografie sau de pe la televizoare, in mod sigur din magazinele alimentare. Asa caci, intrucit cunoasteti zona, am sa va povestesc o intimplare care m-a dat cu roatele-n sus. Nu, nu e vorba de vreun jurnal de calatorie, ci de unul de panificatie. Ca dupa cum va spuneam si aratam acum citeva posturi, fac o piine cu masline, nuci si alte alea de m-a aflat toata urbea.

Dar ce s-o mai lungesc, ca de lunga nu-i nici groasa, vorba cimiliturii. Astazi, cu noaptea-n cap si papuci in picioare ma reped in „birou” sa mesteresc o piine. Si pentru ca la reteta personala spune sa bag 255ml de apa calduta in care sa dizolv 5 gr. de drojdie si 5 gr. de sare, uite cum ma pun pe treaba azmesticind ingredientele pina se topesc pentru o mai uniforma incorporare.

Azmestic eu ce azmestic si cind vad ca nu mai e fir de drojdie nedizolvata, torn „braga” asta peste faina. Dar o fac printr-o sita de ceai ca nu cumva sa fi ramas vreo bucatica de drojdie. Ca vedeti voi, drojdia e d-aia proaspata si o tin in congelator ca doar nu fac cite 100 de piini odata ca sa folosesc tot pachetul.

Bun, si strecurind eu cu grija, in grijania ma-sii, observ ca drojdia se dizolvase complet, dar sarea imi lasase un precipitat ca un fel de rugina, ca aur, sigur nu era. Si-mi zic, „ia-n te uita cum s-au gindit pakistanezii la sanatatea noastra!” Adicatelea, precipitatul respectiv nu s-a dizolvat nici dupa ce am mai incercat, encore une fois, cu niscai apa calda. Si cum flacara oxi-acetilenica n-am, sa-l fi topit, l-am luat pe domnul borcan, cu sarea din pintece, si l-am depus cu grija in lada de gunoi, sa-l manince viermii, ca aia n-au rinichi.

Cum, bai, adica am ajuns sa-mi confectioneze pakistanezii o litiaza renala si sa le-o mai si platesc? Si, ma rog, ei ca ei, ca daca beau toata viata apa cu namol, e firesc sa nu-i afecteze niscai decantari ruginoase, dar boalele departamentului de „Food end drug regulation”, aia care aproba ca mizeria asta roz sa fie comercializata in Canada, cum de n-au descoperit precipitatul? Sau fiind si ei pakistanezi, de pamint, s-au gindit ca decit sa plinga mamele lor, mai bine sa plinga ale noastre.

Asa ca dragi consumatori de sare roz, va propun sa faceti experimentul cu dizolvatul si apa si sa trageti singuri concluziile. Si inca un detaliu important. Ce vedeti in a doua foto. e precipitatul din doar 5gr. de sare.

Read Full Post »

Preputul lui Hristos

Deunazi am avut o discutie cu un amic mai … foarte credincios si cu care vorbesc cam o data la patru ani, daca ne amintim. E si uite asa, din vorba-n vorba, imi arunca manusa drept in ochi, desi convorbirea era telefonica. Cum nu sunt ala sa se dea in laturi de la un duel, i-am aruncat-o si eu pe-a mea. Dar ce sa vezi? Cind sa scoatem sabiile, observ ca amicul avea la el doar un briceag. E drept, era d-ala c-o cruce alba. Numai ca sabiei mele i se cam rupea de crucea aia helveta.

Zice: „Credinta ma tine-n viata (el n-avind vreo suferinta anume). Ca daca n-as fi urmat exemplul lui Iisus, praful s-ar fi ales de mine” Eu la acel moment al zilei am ramas cu vinu-n git. Si asta pentru ca nu-l stiam intr-atit de dus cu capul. Dar ce sa zic? Omul cit traieste … se mira. Ba de una, ba de altu. Zic: „Auzi mai, …Onofrei, dar de mine, ca nu-i urmez exemplul, cum de nu s-a ales praful?” „O sa se aleaga, fii pe pace!” „Pai o sa se aleaga, inteleptule, asa cum se va alege de noi toti, inclusiv de tine care te crezi imprafuibil” Si-apoi in gluma: „Chestia e ca habotnicii-mi rasar in cale, „cum rasat zorii printre petale/ si de acum luminezi viata mea, micuta stea, Maria, floare alba de mai, …. Bai, ce adinc cuvinta Nicolae Nitescu! Stii cumva daca se refera la Maria-lu Iisus?” Nu numai ca n-a gustat gluma, dar m-a acuzat de blasfemie, desi sigur nu stia la care Marie se referea Nitescu.

E si atunci, asa, blasfamat cum eram, vazind c-a muscat-o si s-a-ntepat, decizia de-ai mai pune-o rima-n ac a venit firesc, ca ce dracu sa faci in vremurile astea de rastriste? Si-i zic: „Pai bine mai, Pintilie, ia spune-mi, daca tot afirmi ca-i calci pe urme Juniorului, urmindu-i pilda cu strictete, desi nu prea vad cum, te-ai si circumcis, cumva?” El face o pauza sa se asigure ca nu-i vorbesc de pe lumea cealalta, dupa care graieste: „bai, nebunule, pai ce are circumcizia cu Iisus?”

Adica, cum ar veni, eu eram nebun ca pe el nu-l ducea dovleacu. „Bai, n-as vrea sa crezi c-am dat in arheologia preputurilor sfinte, dar e logic ca divinizatul tau sa fi fost circumcis cu mult inainte de-a se putea impotrivi. Ca stii, el era mai evreu de pamint si din parinti. Si atunci, daca el si-a sacrificat preputul, neavind incotro, ca ofranda adusa Tatalui, sau ca legamint de credinta, ca asta n-am inteles-o prea bine, nu-i normal ca si tu, discipol invederat, sa-ti belesti madularul cu briceagul ala „sfint” ca sa-ti demonstrezi credinta prin acelasi sacrificiu? Ca nu stiu daca ai aflat, dar faptele vorbeste, precum in cer, asa si pe Pamint. De vorbe goale s-a cam saturat si Barosanu. Toata lumea „da si mie, da si mie”, dar n-am auzit pe niciunul sa zica „ia, mosule, d-acilea, ca te stiu baiat de gasca!”

„Bai, gata, de cele sfinte nu se vorbeste niciodata de rau. Prefer sa nu vorbesc deloc” „Da’ de ce Georgele? A ajuns si religia un fel de vaccin? Ca nici de ala nu poti vorbi decit la superlativ. Asta una, si-a doua, nu eu am adus vorba de prafuri. Ca si eu as fi putut sa spun „daca urmam exemplul lui Iisus, praful s-ar fi ales de mine” si cred ca afirmatia mea ar fi avut mai multa acoperire istorica sau narativa.

In fine, discutia s-a incheiat ca toate discutiile dintre un habotnic si un ateu. El declarindu-ma ignorant, eu indemnindu-l sa gindeasca. Si evident ca pe mai departe el va continua sa nu gindeasca iar eu voi continua sa nu fiu ignorant. Ca cine gindeste, isi da seama ca ignorant e cel care refuza sa ia in calcul evidente irefutabile, ca de exemplu, evidenta populatiei ( aaaaa, da! ) nu orice speculatie fabricata din interese si necesitati lumesti.

Read Full Post »

Ademenirea prin … ispitire

Lumea spune ca ademenirea ar fi o actiune reprobabila. Ca n-ar fi moral si nici civic sa faci asa ceva unei alte persoane. Ca asta denota egoism si egocentrism si mai stiu eu ce alte neologisme sau mahalagisme, ca nici nu stiu unde sa le mai incadrez. Pentru ca daca stai sa judeci, toti barbatii ademenesc si toate femeile sunt ademenite, ele devenind ispite, dupa ce le trece pubertatea. Bine, e adevarat ca si barbatii pot fi ademeniti de alti barbati, dar aia intra, deocamdata, la exceptii. Exceptie la care se refera si postul de fata.

Ca vedeti voi, cind e vorba sa-mi satisfac o placere, nu mai tin cont de traditii, de obiceiuri, de morala, de moravuri, de sex si nici ca se cade sau ca nu se cade. Cind e sa-mi satisfac o placere, mi-o satisfac, daca ma tin puterile. Si uite ca m-au tinut. E foarte adevarat, dupa cum spuneam, ca n-am ademenit vreo paralizanta si asta pentru a nu-mi ofusca sotia. Si ca sa nu deviez de la linia adevarului absolut, voi mentiona faptul ca ademenirea a avut acceptul sotiei.

In concluzie si nedorind sa va mai pun rabdarea la incercare, va voi spune ca l-am ademenit pe mosu. Nu pe ala cu cocosul rosu, ci pe Mos Craciun. Cum am reusit aceasta performanta, stiut fiind ca asta hiberneaza pina spre sfirsitul lui decembrie? Simplu. Am impodobit bradul, convins fiind ca Mosul nu poate rezista unei astfel de ispite. Si dupa cum se poate vedea in poza de mai jos, n-a rezistat. Basca faptul ca fiind cam ramolit, n-ar fi exclus sa uite si sa mai vina si de Craciun cu niscai fiole.

Traditionalistii vor argumenta ca graba diminueaza farmecul zilei de Craciun. Acelora le voi raspunde cu elegantul „ba nu!” Logica e simpla. Ca decit sa ma bucur ca altii, o zi, o saptamina, prefer sa ma bucur pret de-o luna sau chiar doua. E ceva rau in asta?

Ei da, vor continua ei, dar se bagatelizeaza semnificatia Craciunului. Si nu spun ca nu-i asa, dar cum nici eu, nici bradul, nici Mosul si nici Rudolph the red nosed reindeer n-avem nimic in comun cu latura religioasa a Craciunului, zic ca n-am a-mi face reprosuri. Asa ca, de ce sa nu, cind se poate sa da? Mai ales ca atunci cind lumea va intra in febra sarbatorilor si cind magazinele vor arata ca metroul in zi de lucru si la ora de virf, eu voi sta in fotoliu, cu picioarele catarate pe taburet si cu bourbon-n mina dreapta, admirind gazele care ard in semineu. Ba nu, ca alea-mi imput casa. Mai bine ” admirind bradul” ca e mai putin poluant. Referitor la taburet, astia ii spun „ottoman”, ca cica l-au importat pe la 1700 din partea Otomana a Europei si cum n-au imaginatie, l-au botezat ca pe Imperiu.

Si inca un detaliu, ca doar v-am spus ca-s haplea. Bradul meu sta aprins de cind il impodobesc si pina-l string, prin ianuarie. Ca impodobit si cu beculetele aprinse da o nota de sarbatoare casei care face bine tonusului. Motiv pentru care eu l-as tine aprins si-mpodobit tot anul, dar cum nici n-as vrea sa se creada ca-s dus cu capul, il tin asa vesel doar pentru o luna si ceva maruntis.

Read Full Post »

Kant si fiinta umana

Cine n-a auzit de Kant sa ridice mina! Cum nu vad nicio mina ridicata, inteleg ca toti ati auzit de amicul Immanuel. Asta e de bine, dar nu de el e vorba, deocamdata. Vorba e ca am primit un clip. Si dupa prostul meu obicei, l-am vizionat. De ce prost? Pentru ca in majoritatea lor sunt gunoi de grajd, bun doar pentru ciupercarii. Da, dar asta n-a fost ca celelalte si cum ma aflam sub efectul dementelor care se petrec momentan in lumea larga si-n ce-a strimta, ca si aici la Canada e de sa-ti smulgi pilozitatile capilare, clipul mi-a confirmat ceea ce stiam si eu si multi altii. Iar daca din intimplare, clipul cu pricina nu v-a parvenit si voua, vi-l voi istorisi, ca merita.

Intr-un anfiteatru plin cu studenti, profesoara de filosofie explica un quelque chose. Adicatelea, influenta grupului asupra individului. Dar pentru ca demonstratia sa fie cit mai concludenta, le propune si un experiment din care sa reiasa cestiunea in cauza.

– Ia sa-mi spuneti voi ce culoare are dosarul asta, zice si le flutura un dosar verde.

– Verdeeeee! striga studentimea-n cor.

– Bun, dar daca va intra pe usa vreun intirziat, voi sa spuneti ca e rosu, atuci cind va voi intreba.

Zis si facut. Si nu trec doua minute ca intra si „intirziatul”.

– Bine, sa continuam, spune profa dupa ce studentul se aseaza in banca. In filosofie exista curente ca pozitivismul care nu admite o alta realitate in care nu se regasesc faptele. De exemplu, culoarea acestui dosar. Ia spune-mi tu, cel de acolo, ce culoare are dosarul acesta.

– Rosu, vine raspunsul

– Dar tu, ce culoare are dosarul?

– Rosu, zice si urmatorul

Si uite asa intreaba vreo zece studenti care raspund, asa cum convenisera „rosu”. In timpul asta, intirziatul se uita nedumerit la cei care raspundeau si la dosar, neintelegind ce se intimpla.

– Bun, acum tu cel care ai intirziat, ia spune ce culoare are dosarul!

– Aaaa, paiiii, rosu.

La care intreg amfiteatrul a bufnit in ris.

– E clar ca dosarul e verde si ati fost martorii debilitatii umane cind e supusa presiunii ambientale de grup, spune profa. El deja renunta la propria dorinta, perceptie, adoptind-o pe cea a grupului.

– Dar doamna, zice intirziatul, eu am vazut ca e verde, dar am crezut ca e un joc …

– Da, dar nu ai spus ceea ce ai vazut, ci ceea ce au spus ceilalti. Fiinta umana e de doua feluri. Unii care urmeaza propria dorinta si altii care urmeaza dorintele altora. Primii sunt puternici si nu se lasa guvernati de nimeni. Iar ceilalti sunt slabi si se limiteaza sa faca ce zic si ce fac cei puternici. Asta a fost si cazul nemtilor care au crezut ce le repeta zilnic propaganda nazista. Asa cum spunea Kant, cu toata amaraciunea „Fiinta umana e unicul animal care are nevoie de un stapin, pentru a putea trai”

Si uite asa am ajuns si la Kant, dar pina la el, demonstratia, fie ca a fost regizata sau nu, e dureros de adevarata in lumea de astazi si-n cea de ieri. Ca ce va fi miine, ramine de vazut. Dar pina una-alta, la Canada se vor interzice zborurile interne si internationale ale celor neinjectati. Cu alte cuvinte, daca vrei sa zbori la Cancun, ca Mexicul nu te restrictioneaza, n-ai cum, intrucit PM-ul nostru, care este foarte echivalent cu golanescul „pm”, iti interzice, chiar daca zbori cu o companie mexicana, careia i se rupe daca esti injectat au ba.

Asa ca, cine are ochi de citit, minte de gindit si vrea, poate sa traga oarece concluzii.

Read Full Post »

Foamea-n git si datu-n cap

De cind e lumea, nu si Pamintul, oamenii si-au dat in cap, unii altora. Cea mai triviala motivatie ar fi aceea ca omul isi doreste ce-i lipseste si nu poate dobindi pe cai legale, fie ca e vorba de-o femeie, de bani, de un teritoriu, de o mostenire sau de haleala. Ca exista si alte motivatii pentru datu-n cap, stiu, dar nu stau sa le insir atita timp cit am ajuns la cea la care intentionez sa ma refer.

Hai sa facem un exercitiu simplu de gindire. Suntem barbati, avem familii de intretinut, facturi de platit, parinti bolnavi si suntem pusi pe liber pentru ca nu avem cardul verde. E, cam cum am reactiona intr-o astfel de situatie, tinind cont ca oriunde ne-am duce, am fi respinsi din cauza hotaririi de-a nu ne injecta? Asadar si prin urmare, foamea-n git poate determina pe oameni sa dea in cap pentru a-si asigura „piinea cea de toate zilele”. E adevarat ca daca nu va fi nimeni care sa-i impiedice s-o obtina, vor fura fara sa dea nimanui in cap, ceea ce reprezinta varianta ideala. Un fel de Gavroche-i actualizati. Nu mi-e clar daca Hugo i-a numit mizerabili pe cei ce traiau in mizerie sau pe nenorocitii care-i osindisera la mizerie, dar ce stiu e ca o astfel de situatie poate conduce la disperare iar disperarea la datu-n cap sau la furt, dupa cum spuneam. Si aici as vrea sa fac o paranteza muzicala, in care Paunescu, prin vocea Tatianei trateaza fix tema de fata.

Se va ajunge oare pina aici? Poate ca nu, dar cine poate baga mina-n foc? Reiau. Restrictiile conduc la lipsuri, lipsurile la disperare si disperarea la datu-n cap. Cum? Simplu. Ca daca neinjectatilor li se suprima dreptul de-a munci, nema mula pentru papica si pentru alte necesitati, mai ales cind au de hranit o familie-ntrega.

Dar sa nu va imaginati ca numai neinjectatii vor avea de suferit de pe urma restrictiilor. Nu, tata! Ca dupa cum stim din frageda pruncie, si injectatii maninca, merg la spital, au nevoie de servicii si nu in ultimul rind, au nevoie de neinjectati. Pai si daca cei din urma vor fi pusi pe liber, nu se cheama ca aprovizionarea magazinelor, serviciile medicale incluzindu-le pe cele de urgenta, stomatologiile, scolile, pompierii, politia, bancile, transportul, aprovizionarea si toate celelalte vor lucra cu personal foarte redus ceea ce va conduce la penurie, inflatie, frig, cozi la benzina, la carne, la medic, la disperarea intregii populatii, indiferent ca sunt verzi sau nu? Asta va crea haos si anarhie iar capeteniile asta-si doresc pentru a-si motiva masurile draconice ce vor urma pentru a pune lucrurile in ordine. In noua ordine, numai de ei gindita. De fapt n-ar fi prima oara, in istoria recenta, cind poporul e oprimat in numele poporului.

Ce vreau sa spun e ca „verzii” ar trebui sa faca front comun cu ceilalti si sa protesteze impotriva acestor abuzuri, nu sa-i demonizeze pe cei ce-si permit sa-si apere libertatile constitutionale. Oare au capacitatea de-a intelege pericolul care-i paste si pe ei, nu doar pe cei marginalizati?

Read Full Post »

Covide et impera

Ce ar fi putut urma dupa romanescul „Verde stop” din postul precedent? Evident, latinescul „Covide et impera” care mi se pare a fi cea mai inteligenta, mai sumara si mai exacta descriere a epocii prin care trece omenirea in momentul de fata. De fata si de spate. Sincer sa fiu, ma oftic asa, pe mine, ca ideea nu-mi apartine. De fapt nici nu stiu a cui e, ca pe bune, nu-l cunosc pe caricaturist, dar il banuiesc a fi un tip cu minte-ntr-un cap si cu oua la celalalt cap. De ce spun, inteligenta? Pai pentru ca similitudinea dintre un substantiv si un verb mi se pare superba. Covid-ul, acest virus gripal, a devenit un simbol, cu ajutorul guvernului mondial, al divizarii omenirii. Iar „impera” este exact motivul pentru care aceasta scindare a fost gindita si implementata.

Evident ca aceasta axioma a tiraniei este o plagiere ordinara, nu e vreo noutate gindita de mintile lor infierbintate. Se pare ca asirienii, cu vreo 12 secole inaintea lui Iulius Cezar, care a desavirsit-o, au implementat-o in scindarea si cucerirea Babiloniei sub conducerea lui Tukulti-Ninurta. Asa au reusit sa cucereasca si sa anexeze Syria, Palestine, Armenia si Mesopotamia, cladind un imperiu. Ba mai mult, au divizat si cele 12 triburi evreiesti care, de oftica, au ars-o-n exil, de-si pling de mila si-n ziua de astazi.

Asa ca, dupa cum se poate constata, invatamintele diabolice ale trecutului sunt urmate cu multa abnegatie si rigurozitate de mai marii lumii actuale. Si daca Ninurta a cucerit Babilonia, Bill Gates si-ai lui au recreat-o. Numai ca actualii despoti nu se mai rezuma la tribusoare-tarisoare-putisoare, ci o dau global, ca d-aia vor globalizare, sa-i fut. Dar, pe undeva, e normal tinind cont ca raul se invata cel mai usor, exercitind o atractie mult mai mare decit binele. Vorba maica-mii, „ceva bun nu puteai invata de la el” atunci cind ii spuneam „pai si tata fumeaza”

In concluzie, in momentul actual noi suntem „divide” prin „covide” si „impera” de potentatii lumii cu ajutorul cozilor de topor medicale. Dixi, bro et sis!

Read Full Post »

Verde stop!

Timpit joc! Atit de timpit incit credeam ca nu se va mai juca vreodata. Cum, n-ati auzit de el? Pai normal, ca daca sunteti pusti, cum sa fi auzit si de la cine? Dar vi-l descriu ca sa intelegeti de ce spun ca-i timpit. Jocul asta se juca intr-un cerc de colegi sau prieteni. Adica aia care ne vedeam mai des si mai tot timpul. E si jocul se juca pe „ciunga”, pe timbre, pe capace de bere si mai stiu eu ce alte maruntisuri. Regula era simpla. Daca un jucator ii spunea altuia „verde stop!”, ala trebuia sa-i arate ca are la el sau pe el ceva verde. Daca nu, trebuia sa plateasca birul la care convenisera. Si uite asa aveam eu iarba prin toate buzunarele, dar numai pina se ofilea. Ca dupa aceea trebuia sa reimprospatez stocul.

Mai tirziu, dupa ce depasisem inocenta copilariei, verdele devenise un tel in viata. Tel pe care-l atingeam adesea cind cumparam dolari americani. Jocul era practic pe invers, pentru ca in cazul unui „verde stop!”, ai fi putut da de dracu daca-l aveai, nu daca-ti lipsea. Si uite asa a trecut si tineretea, tot cu verde, doar ca de data asta era un verde ceva mai riscant.

Si nu va mint spunindu-va ca din ’90 incoace eram convins ca „verde stop!” disparuse cu desavirsire. Dar uite ca m-am inselat, intrucit acum, dupa 30 de anisori, jocul a revenit la forma lui initiala, adica, timpita. Diferenta ar fi ca acum daca nu-l ai pe „verde” ai cam belit-o pe „doamna”. Acum nu mai tine cu capace de bere, timbre si „ciunga”. Nooo! Acum se trece direct la represalii. Daca pe vremuri jocul era benevol si hazos, acum e obligatoriu si odios. Acum daca iti lipseste „verdele” ti se amputeaza libertatile si drepturile constitutionale, inclusiv dreptul de-a munci si dreptul la asistenta medicala.

Si mai e ceva. La cel din copilarie daca te prindea fara verde, se chema ca esti cascat, cu capu-n nori. Acum esti proscris si declarat pericol public, desi la fel de pericol public e si cel cu verdele-n portofel. Da, numai ca ala a plecat capul si conform proverbului, „sabia nu-l taie”. Si banuiesc ca stigmatul va dainui, cam ca floarea de crin cu care erau infierati criminalii in Franta Evului Mediu. Si asta pentru ca acest „verde stop!” se va repeta iar si iar pina cind le va intra in reflex posesorilor sau pina ce scopul machiavelic al acestui „verde” va fi atins.

Si aici se cade sa spun ca n-am nimic cu cei ce-au ales „verdele”. E dreptul lor sa decida asupra propriei persoane, tot asa cum si celalti ar trebui sa beneficieze de acelasi drept. Dar din anumite motive de manipulare, „verzii” ii demonizeaza pe ceilalti, urmind cu strictete linia trasata de partidul de guvernamint, refuzind sa privesca situatia cu discernamint. Si am sa dau un exemplu recent. I-am trimis unui amic un clip cu un europarlamentar roman care a luat pozitie, motivata legal, fata de politica EU referitoare la aceste „verdeturi”. Ei bine, raspunsul mi-a venit prompt. „Un idiot!” Mentionez ca amicul e „verde”. Si adica in ce consta idiotenia? In faptul ca arata in mod plenar cum EU isi incalca propriul statut? Sau pentru ca europarlamentarul respectiv a refuzat sa voteze orbeste o decizie nestatutara? Sau si mai grav, ca europarlamentarii erau obligati sa voteze fara a detine informatiile necesare analizarii cazului. Mi-e greu sa inteleg aceasta ura absurda si nefondata a „verzilor”. O ura izvorita din ignoranta si credulitate.

Din cite am aflat, la RO se preconizeaza votarea acestui „verde” in Parlament pentru ca amputarile sa se desfasoare in conformitate cu legea, nu doar pe sugestii verbale. Si desi aici, intre cele doua mari oceane, inca nu s-a pus problema legiferarii acestei aberatii verzi, sugestiile verbale continua sa inunde spatiile virtuale. Si nu numai ca le inunda, dar in multe locuri sunt deja urmate cu strictete, ca si-n RO, de altfel. Pentru ca atit Mumiei americane cit si lui Justin, file de poveste, totalitarismul si despotismul le-a intunecat mintea inexistenta. Dar crunta realitate e ca au cu cine. Ca daca Justin Castro striga „bau!”, trei sferturi dintre canadieni se caca pe ei. Dar nu de frica. Nu, ci din dorinta de-ai face pe plac bastardului fara a analiza riscul la care se expun.

Dar zic sa nu disperam. Istoria e ciclica. Evenimentele se repeta cam ca ciclul menstrual. Poate cineva sa jure ca in timpul prohibitiei nu existau bauturi alcoolice si nu se bea pe rupte? Nu. Dar daca atunci mafia procura si comercializa bautura, acum se va ocupa intens de „verdeata” impusa, ca tot e la moda salvarea naturii.

Read Full Post »

Pe-al nostru steag e scris … rusine

Rusine-n cuget si simtiri, ca sa-ntelegem exact despre ce e vorba. Ca ce altceva ar putea fi scris dupa „performanta” echipe Nationale de fotbal? O echipa de 2 lei cu un antrenor de 50 de bani si-o Federatie rupta-n cur. Asta ca valoare fotbalistica, ca-n rest, toti sunt milionari. Dar pentru ca nu vreau sa-i demoralizez pe jucatori sau ce-or fi ei, am sa spun ca ieri au obtinut o victorie istorica, reusind sa invinga Liechtenstein-ul, o tara a carei populatie nu poate umple Arena Nationala din Bucuresti. Altfel spus, cam cit Miercurea Ciuc, care n-are echipa nationala. Si desi nu le-a fost usor, datorita daruirii si caracterului lor inexistent, trogloditii jucatori romani au reusit sa smulga o victorie acelor ciobani care vorbesc germana, folosesc moneda elvetiana, cinta imnul Angliei, pe alte versuri si joaca fotbal in pauza de prinz.

La drept vorbind, a fost o demonstratie de forta si rabdare din partea romanilor care au privit meciul. Pentru ca daca, prin absurd, le-ar fi trebuit 3 goluri pentru a se califica, tot la televizor ar fi privit Campionatul Mondial, ei nefiind in stare sa inscrie nici de la 11m. Si de aceea as sugera Federatiei sa ceara mafiotilor de la UEFA si FIFA ca echipei Romaniei sa i sa permita executarea penalty-urilor de la 3m. Iar portarul sa stea pe linia porti, dar in afara cadrului ei. Ce spuneti? Cum, ar fi posibil sa rateze si in conditiile astea? Mmmda, la posibilitatea asta nu ma gindisem. Bun, atunci sa le permita romanilor sa dea lovitura de la 11m in plic, fara s-o mai execute. Ca la sah. Adica sa spuna „voi trimite mingea in vinclul din dreapta”. In felul asta va fi exclusa ratarea. Sutul va fi pe spatiul portii si din vinclu n-o mai scoate niciun portar, indiferent cite miini si picioare ar avea.

Totusi, nu prea inteleg de ce sa ne fi calificat noi? In fond traditia noastra e sa nu ne calificam si cum romanul tine la traditiile lui, o calificare ar fi fost considerata antiromaneasca, cam ca Halloween-ul imperialist. Si atunci nu e mai bine ca n-am invins Islanda, o alta forta a fotbalului mondial?

In concluzie, doresc sa-mi cer scuze pentru titlul ales. N-avem de ce ne rusina. Ba din contra, ar trebui sa ne mindrim cu rezultatul acestei campanii de calificari. In fond am terminat pe podium. Ca asta nu inseamna nimic, e un detaliu neglijabil. Pentru ca, la drept vorbind, din greseli se invata. E adevarat ca jucatorii, antrenorii si federalii nostri invata de vreo 24 de ani si inca mai au pina sa le intre lectia respectiva-n cap. In fond au ratat doar sase Mondiale. Dar ce sa mai zica Liechtenstein-ul care le-a ratat pe toate? Si cu toate ca le-au ratat, ia te uita ce bine o duc! Sa fie, oare, vreo legatura intre fotbal si „GDP(PPP) per capita” de care noi habar n-aveam? Ca prea e al lor de trei ori cit al romanilor. Si poate ca aceste ratari au ca scop ajungerea din urma a unor tari ca Liechtenstein-ul.

Ca pina la urma nici nu sti ce sa mai crezi.

Read Full Post »

Azi cu mula belesti … prazul

Nu stiu daca se simte, dar actuala inflatie in care am intrat cu capul sus, e galopanta. Altfel spus si pentru a parafraza si adapta un vechi proverb romanesc, „cu cit cumperi azi un bou, miine cumperi doar un ou”. Un ou de bou, se-ntelege. Si asta pentru ca desteptele guverne idioate au umplut piata de bani, nu si de produse. Cererea depaseste cu mult oferta, motiv pentru care pretul produselor a crescut si va tot creste, ca daca se poate sta elegant pe banii tipariti de guvern, de ce-ar iesi pulimea la munca? Si pentru a nu-mi umple condica cu reclamatii, voi spune ca ma refer la nord-America.

Mai ieri sau mai alataieri, apare Mumia Casei Albe pe sticla tv-urilor si declara pe propria raspundere, intrucit declaratia era plina de aberatii si minciuni, ca toate trilioanele printate si alocate comunismelor comunistilor din Partidul Democrat, sunt deja acoperite si ca populatia poate sa doarma linistita intrucit aceste trilioane n-o vor afecta la buzunare. Si nu numai ca a spus-o, dar si cum a spus-o e de mare pret. Adica si-a apropiat fata aia operata inestetic, care cind inchide gura i se belesc ochii, si a soptit conspirativ in microfon ineptiile pe care nu le crede nici nevasta-sa. Adica datoria US este de 29 de trilioane si el spune ca trilioanele recent printate sunt deja acoperite. Acoperite de ce? E, asta n-a mai spus-o pentru ca nu-i sta in caracter. In schimb a dat in alte demente si absurditati demne de-o minte paralizata. „Lumea are mai multi bani!” Pai are, boule, dar sunt bani cu care n-au ce cumpara si ce cumpara e la suprapret. Basca faptul ca banii de care dispun se devalorizeaza zilnic, preturile crescind de la o ora la alta.

Deci, ca sa reluam vrajeala cu inflatia, evaluata la 6.2% ceea ce reprezinta o crestere ametitoare si care tinde sa nauceasca intreaga America, Spun asta pentru ca in loc sa se ia masuri care sa readuca inflatia la un nivel controlabil, balabustra de la Washington propune plata ilegalilor, sistarea unei alte magistrale pentru combustibil fosil si alte 3.4 trilioane de tocat pe altarul comunismului. Acest descreierat senil va duce America intr-un punct fara intoarcere, chiar daca peste un an vor pierde majoritatea si in Camera si in Senat. Si asta pentru ca ce si-a facut americanul cu mina lui la alegerile de anul trecut, se numeste, laba sau hand job.

Penuria de produse si de carburanti se va adinci, cu atit mai mult cu cit nevaccinatii vor fi dati afara din servicii in mod abuziv si anticonstitutional. Deja nu mai exista suficienti tiristi care sa care marfa de la producatori la centrele de desfacere. Deja sunt ditai vapoarele pline ochi de containere cu bunuri care nu pot intra in porturi pentru ca nu are cine sa le descarce. Deja se plateste cu de doua-trei ori mai mult orice produs. Deja criminalitatea a crescut si tot creste. Deja politia a fost decimata si redusa la tacere. Deja Constitutia a devenit mai abuzata decit hirtia higenica. Si nu in ultimul rind, deja Trump e mai dorit ca oricind. Oare de ce?

In concluzie si tinind cont ca Mumia n-are de gind sa moara, iar daca moare ar fi jalea si mai mare, Hiena Kamala fiind si mai periculoasa, eu consider ca banii la saltea sunt o mare eroare din cauza relatiei bou-ou.

Dar as vrea sa se inteleaga, inflatia e ca virusul, ataca intreaga lume, nu doar America. Asa ca, sfatul pe care mi-l dau singur, e ca decit sa stau cu banii sub perna, mai bine cu datorii la banca, dobinda fiind foarte mica. Si cum pretul proprietatilor imobiliare a cam luat-o in sus, zic c-ar cam fi cazul sa-mi mai trag un imprumut cu care sa mai iau o casa pe care s-o inchiriez, Adica sa se plateasca singura, caci, dupa cum spuneam, cind dolarul o ia in jos si valoarea produselor o ia in sus, bine e sa ai produse, nu dolari. Daaa!

Read Full Post »

Spovedania

Nu va udati pe voi de bucurie ca nu e vorba de „Spovedania” aia in care popa profita de inocenta enoriasei si-o babardeste intr-un superb apus de soare. Noi nu ne ocupam aici de astfel de desertaciuni. Nu, tovarasi, noi nu profitam de blog cum profita popa de sutana. Noi suntem manierati si cu frica de Dumnezeu (!?!) Timpita expresie! Pai cum sa-ti fie frica de ala care cica te iubeste cum nu te-a iubit nici ma-ta? Exclus. Reiau de la „manierati”. Manierati si cu respect pentru sexul slab, in eventualitatea ca nu ni se-ntareste. Ca daca s-a-ntarit, se duc dracu si manierele si respectul. Devenim fiare. Dar intrucit acum suntem in stare de repaos relativ, profit de ocazie pentru a-mi incropi o spovedanie la scara macro, ca doar n-o sa intru-n detalii picante.

De ce simt nevoia sa ma spovedesc? Ei bine, n-o simt. Dar intrucit de Mumie si vaccin am tot vorbit si degeaba, am considerat necesar sa-i satisfac si pe cei care gindesc „ii toaca pe altii, da’ la el nu se uita?” Ba ma uit, dar nu scriu, ca nu sunt vreun Pesedinte de America sau de Romanie si nici vreun virus important. Asa ca daca vorbind de aia n-am scos lumea-n strada, cum s-o scot (lumea) vorbind de mine? Dar in fine, treaca de la mine. Ma voi spovedi, dar cu perdea. Sau mai bine cu draperie.

La inceput si-n RO, as spune, dar c-o juma’ de gura, eu am cam fost cocosul. Dar cum era greu ca doi cocosi sa coexiste, mi-am tras ipostaza de gaina, ca stiti si voi cum sta treaba cu cine cedeaza. Evident ca si eu am pedalat in aceeasi directie, dar ea tinea ghidonul. Si inca ceva, nu mi-a fost niciodata rusine s-o recunosc, poate si pentru ca devenisem, totusi, factor de echilibru, jumatatea mai chibzuita a casniciei, chiar daca abandonasem, de buna voie, intiativa. Asa s-a intimplat in toate afacerile si investitiile ulterioare. Ea era cu „hai sa dam cu capu-n zid”, eu cu „sa ne mai gindim, sa mai analizam!”. Ca in final tot la zid ajungeam, e adevarat, dar cunoscind pe de-a-ntregul riscul asumat si modalitatile de-al minimaliza, ca de eliminat n-ar fi fost chip. Si uite ca n-am intrat niciodata in acel zid al esecurilor, desi, dupa cum spuneam, riscul de-a ne vatama cranian era cit se poate de real, in multe situatii.

Ce ne-a ajutat foarte mult a fost dorinta de-a reusi, munca si recordul perfect la banci, ca fara asta am fi fost mincati. Si nu in ultimul rind, faptul ca de multe ori am fost in momentul potrivit la locul potrivit, ceea ce eu numesc, noroc. Noroc pe care ni l-am facut singuri, ca nu ne-a dus nimeni de mina, nici de minte.

Si gata, ca n-as vrea sa ma besteleasca norocul pentru ca l-am dat in vileag si nici n-as vrea „sa plec pe paduri cintind”, vorba lui Ducu

Read Full Post »