De data asta a fost un Revelion mai purple sau mai lilac, functie de zona Canadei in care te afli. Intentia initiala a fost sa-mi asortez tinuta, vestimentatiei Pomului de Craciun. Si nu ca n-as fi putut s-o fac, dar am realizat ca bradului ii sta mai bine in mov si argintiu, decit imi statea mie. Si cum nu concep sa fiu eclipsat de-un copac, am decis o cromatica diferita. Dar pentru a nu lasa bradul sa-si poarte movul de unul singur, am echipat masa de Revelion in aceleasi nuante si pot spune c-a avut succesul scontat. In rest, bautura, haleala, dans si antren, ca doar asta e scopul unei petreceri.
Paradoxul acestor petreceri e ca desi nu prea-ti mai vine sa sarbatoresti trecerea anilor, o facem de fiecare data cu un chef nebun. Poate pentru ca asta facem de cind ne stim. Interesant e si faptul ca dorul de munca ne paraseste, treptat, pe cind cel de chefuiala, niciodata. Si cu toate ca astfel de petreceri produc stari dolorante, continuam sa ni le dorim si de aceea consider ca sunt comparabile cu nasterile, pe masura ce inaintezi in virsta.
VatiClanul Papal 