Am citit citeva titluri „destepte” pe bloguri, in special pe cele cu tematica religioasa, in care era infierata aceasta sarbatoare satanica. Inteleg, ei prefera austeritatea fericirii vesnice, pupatu’ icoanelor si mersul piticului, pe genunchi! Nu e rau, da’ sa fie la ei! Eu prefer viata vie, nu aia moarta si desi costumele par moarte, va garantez ca restul e extrem de viu si sexos. Asa ca, eu ador petrecerile de Halloween si daca nu e petrecere, nu-i nimic. Mi-am impodobit intrarea cu lumini, dovleci si papusi, mi-am tras aproape doua cutii imense cu dulciuri si-mi astept piticutii sa le impart. Un lucru e cert, toata lumea e in mood de sarbatoare si de petrecere iar copiii alearga nebuni de fericire de la o casa la alta sa-si umple punga cu bunatati.
De ce oare nu putem iubi frumos? Oare dragostea genereaza in mod inevitabil si ura? Daca e sa ne gindim la fanatism si teroristi, nu am fi departe de adevar. Sau poate ca o dragoste exacerbata poate duce la acelasi paroxism la care poate duce ura impinsa la apogeu, caz in care dictonul „extremele se ating”, devine dureros de adevarat. Dar e oare vorba de dragoste si ura sau de dragostea de ura?
Toti stim ce s-a petrecut aseara la Ploiesti, unde o specie primitiva de suporter a intrat pe teren si a lovit doi jucatori ai Stelei. Nu stiu daca exista antecedente de aceeasi natura, cu exceptia celui in care Monica Seles a fost injunghiata de un neamt dement, dar ce mi se pare ciudat, e aceasta patima oarba pe care o genereaza fotbalul. Cine a participat sau a vazut fie pe stadion, fie pe la televizoare alte transmisiuni sportive, poate realiza faptul ca in niciun alt sport nu au loc astfel de incidente, desi nenorociti sunt peste tot.
Pe de alta parte, fotbalul nu e nici pe departe un sport care sa incite la violenta. Daca ne gindim la fotbalul american, la box, la full contact, care sunt sporturi singeroase, ne vom da seama ca fotbalul e doar un sport de scolarite, prin comparatie. Asta ca sa nu mai amintesc hockey, singurul sport, din cite stiu, in care bataia e permisa si penalizata doar cu doua minute de suspendare, in timp ce pentru acelasi lucru, ca fotbalist, te-ar fi suspendat vreun an de zile. Nu spun ca e normal, dar ce vreau sa spun e ca la aceste sporturi, nu am vazut violente intre suporteri sau ceea ce s-a intimplat la Ploiesti, desi mi se par mult mai instigante, prin violenta lor.
Iata doua mostre din NHL, unde nu apar incidentele la care am asistat aseara, iar confruntarile one on one, desi violente, nu produc razmelita ca la un meci de fotbal. Publicul isi incurajaza preferatul, iar combatantii, in general, si-o trag pina obosesc, dupa care uita si-si vad in continuare de meci.
Si nu numai atit, dar suporterii celor doua competitoare sunt amestecati prin tribune si fiecare-si incurajeaza echipa fara a sari la gitul celorlalti. Ba mai mult, fiecare poarta tricourile echipei favorite, ca sa fie clar pentru toata lumea cu cine voteaza. Ei bine, chiar si in aceste conditii, n-am vazut si nici n-am auzit de batai sau de invadarea terenului de joc sau a ringului de catre descreierati. Se pare ca pina si descreieratii sunt mai civilizati in alte sporturi.
Si atunci, va intreb, de ce in fotbal? O fac pentru ca eu nu reusesc sa gasesc, singur, un raspuns plauzibil si satisfacator. Cum de fotbalul atrage atit de multi dezaxati bolnavi de patima? E oare, dupa cum spuneam, o dragoste de ura?
Rid cind joc de al meu ex, Care a ramas perplex, Cind i-am spus ca pentru sex N-am nevoie de AMEX, Ci de un falus complex, Sa il simt pina in plex, Cum e noul meu yonex.
Titlul va poate duce cu gindul la cartea revelatiilor si la ce se presupune ca spunea Hristos in mod obsedant, pentru a-si imbrobodi ovrei. Numai ca eu nu doresc sa imbrobodesc pe nimeni, dar fie ca sunteti adeptii evolutiei, fie ca sunteti adeptii creatiei,
fie ca stiti cine a poruncit nimicului sa se transforme-n univers, fie ca agreati ipoteza formarii treptate de-a lungul a mii de miliarde de ani, fie ca stiti cu exactitate cum a aparut omul peste noapte si femeia din „flotanta”, fie ca acceptati evolutia organismelor monocelulare in ceea ce suntem astazi, fie ca va inchinati si rugati de dimineata pina seara sperind ca cineva va va salva sufletul pe lumea cealalta, fie ca preferati sa vi-l salvati singuri pe lumea asta, fie ca ati ales sa credeti intr-o…ceva sau preferati sa credeti in voi insiva, un lucru cred ca e cert pentru toti, chiar daca nu ne suna bine nici unora, nici celorlalti. Pentru ca tot ce are un inceput, are indiscutabil si-un sfirsit si desi distantele in Univers sunt colosale, un eventual cataclism nu poate fi exclus de nimeni. Dar daca inceputul umanitatii si ce va fi dupa disparitia ei nu ma intereseaza, fiind pure speculatii ale framintatei noastre minti, disparitia in sine n-as spune ca ma lasa nepasator. Poate si pentru ca acum exist si e normal sa ma preocupe un eveniment cu astfel de implicatii care ma poate afecta si pe mine. Intrebarea este, cum si in ce fel. Oare, va fi un cataclism natural sau va fi vorba de-o autodistrugere, intrucit amindoua mi se par plauzibile, avind in vedere dorinta inexplicabila a omului de-a-si da singur in cap? Personal, dupa cum am mai spus-o, cred ca noi ne vom fi calaii si nu cred ca va fi pentru prima oara in istoria de patru miliarde si jumatate de ani a Pamintului. Ca va fi acum sau peste o mie de ani, nimeni nu stie, nici macar speculantii clar vazatori, dar posibilitatea nu poate fi negata, cred eu.
Intrucit eminenta cenusie (si la propriu si la figurat) care si-a tras domiciliu in White House, a facut din politica si economia americana un circ, s-a gindit sa vinda si bilete de intrare in acest deplorabil show. De fapt, cam ce putea sa-i bese mintea unui Obamez, sub a carui domnie s-a ales praful de US?
Asa ca, dupa ce a distrus economia, pompind sute de miliarde, si alea imprumutate, in industria auto, s-a gindit el, in mintea lui putina, ca ar fi timpul s-o redreseze in vederea alegerilor care se apropie si-n care democratilor le cam tremura nadragii. Eee, si cum statea el in Rose Garden, contemplind circul creat, i-a venit o idee genitala, careia i-a dat drumu pe trunchiul unui pom, gemind: „daca tot e circ, de ce n-as vinde bilete la intrare?” Apoi, timpit de fericire si mindru de ce-i basise mintea, a dat fuga s-o instiinteze pe tovarasa Cliton, care avind clit-ul inflamat si obisnuita fiind cu circurile lui Bill, i-a sarit de git, in culmea excitatiei. Asa imbratisati l-au chemat pe Franz, Franz Timothy Geithner, neamtul scolit in Africa , India si China (!), ajuns secretarul abuzatei trezoreri americane, pentru a le calcula beneficiul. Si uite asa au ajuns la concluzia ca daca vor percepe $5,50 fiecarui canadian care doreste sa intre la spectacol, vor pune mina pe vreo suta de milioane, care le-ar ajunge de cite un cornet de seminte pe cap de locuitor. Pe de alta parte, liliacul trebuia sa suga de undeva si cum p-ai lui nu-i putea taxa, taman inaintea alegerilor, a decis sa-si redreseze economia pe spatele vecinilor, ca astia doar n-au drept de vot in circul lor.
Insa palma acum urmeaza. Intrebat ce parere are, in legatura cu aceasta taxa, un oficial canadez a declarat ca e regretabila si ca noi, cei de la nord, nu vom raspunde cu aceeasi moneda, desi sunt sute de business-uri americane care fiinteaza in Canada, de unde-si trag profitul.
Sarutul. Straniu obicei! De fapt cred ca a devenit un gest reflex, atita timp cit il executam instinctiv, fara a-l mai analiza. Oare cum l-am privi daca nu l-am practica si nici n-am fi auzit de el? Nu stiu, dar banuiesc ca ni s-ar parea mai scirbos si mai septic decit un fut. Sincer, daca stau sa analizez gestul in sine, nici nu mi se pare ca ar fi o expresie a afectiunii. O mingiiere, o privire tandra, o vorba soptita, chiar si o imbratisare mi se par mult mai semnificative decit balaceala asta reciproca si inexplicabila. N-as vrea sa se inteleaga ca as avea ceva impotriva sarutului, ci a mentalitatii noastre aiurite. Inteleg acest gest ca fiind parte a unui act sexual, dar nu reusesc sa mi-l explic executat in tramvaie sau restaurante sau si mai rau, rezemat de zidul blocului. Evident ca am facut-o si eu, dar asta nu ma impiedica sa ma intreb, ba chiar imi da intr-un fel dreptul, intrucit cind sarutam o tipa, ma gindeam invariabil la fut, nu la fragi si alte fructe de padure, vorba cintecului – „ea fraga buzelor i-a dat…”.
Cum se face ca un sarut pe gura e permis public, ba chiar admirat, dar daca sarutul ar fi depus pe git, pe umar sau pe sini, asistenta si-ar da coate si ar intoarce privirile in semn de profunda dezaprobare? Mi se pare mie sau gindim anapoda? Cu ce e mai obscen sarutul pe sin, decit cel pe gura?
Personal consider gura ca fiind o zona intima, chiar daca e la vedere. De ce atunci nu ne putem saruta pe orice zona intima in public? Sau, cu ce e mai intim un picior sau gitul, decit buzele si gura iin general? Pentru ca daca e sa n-o consideram zona intima, de ce nu ne sarutam in gura si cu o simpla cunostinta sau atunci cind facem cunostinta? Ca un necunoscut sa-ti sarute mina e un gest de curtuazie, dar daca ar fi sa te sarute pe gura sau oriunde altundeva, ar fi un afront. Poate cineva sa-mi explice si mie care-i logica, dac-o fi vreuna.
Si ca sa inchei subiectul intr-o confuzie totala, am sa spun ca pina si in biserica, popa te indeamna sa-ti saruti nevasta in fata tuturor, fara a protesta daca sarutul e in gura. Deci, aceasta penetrare bucala in public, este perfect morala, pe cind mingiierea unui sin, e considerata imorala, desi are aceeasi semnificatie, atit sexuala, cit si emotionala.
Nu, asta nu e vreo carte a lui Mihail Drumes, dar are o oarecare tangenta cu „Elevul Dima dintr-a 7-a”. Cum spuneam, cam printr-a 9-a, mi s-au intimplat o sumedenie, semnificativa, de transformari. Nu neaparat morfologice, dar in mod sigur comportamentale. Cam pe atunci as putea spune ca am inceput sa traiesc asa cum imi placea. Nu spun ca n-am trait si pina atunci, dar fusese mai mult o joaca puerila sub papucul matern de care-mi aduc aminte cu placere, dar care nu-mi provoaca nicio alta emotie speciala. E, dar incepind cu anii ’70, lucrurile au luat o intorsatura spre bine, zic eu, pentru ca optica parintilor e putin diferita.
Odata intrat la liceu, viata mi-a devenit palpitanta, brusc, firesc si natural. Incepusem sa frecventez discotecile, initiat cu bunavointa de tipa cu care o ardeam, sa prestez un chiul regulat, nu sporadic ca-n clasele primare si cel mai important , incepusem sa-mi cistig o oarecare independenta fata de ai mei. E adevarat ca acea independenta nu era nici agreata, nici acceptata de ei, dar semnele erau mult prea evidente ca sa nu poata fi percepute. Deja incepusem sa fac ceea ce-mi trecea prin cap, si va asigur ca-mi treceau multe si in special extrascolare. Nu eram vreun macho, daca la asta v-ati gindit, dar eram dement dupa patreceri, distractii si muieri. Un alt ceva care-mi placea si care mi-a adus multe „beneficii” atit in viata sociala, cit si in cea sexuala, a fost dansul. Imi placea sa dansez si aveam destula usurinta in miscari, asa ca prindeam repede si cum niciodata n-am fost napadit de emotivitate, va puteti imaginata ca eram primul pe ring, indiferent daca mai dansa careva sau nu. De fapt, pe atunci aveam un prieten, Pete, cu care o ardeam zilnic si care dansa meserie. Asa ca, eram nelipsiti din ring, de cind ajungeam si pina plecam. Evident ca nu dansam intre noi, dar fetele se mai schimbau in timpul serii, ca de, eram la discoteca, nu la Starea Civila si nici la Sf. Elefterie.
Dupa introducerea asta, sunt convins ca voi v-asteptati sa urmeze cine stie ce intimplari spumoase, numai ca despre unele dintre ele v-am mai vorbit iar daca e sa trec la cele de care nu am pomenit inca, nu m-ati crede, drept pentru care intentia mea e sa va introduc in atmosfera acelor ani si sa va las sa ascultati ceea ce ascultam si dansam eu prin Universitas, Continental si Studentesc, in 70’s. Dar pentru a nu dezgropa toti mortii, va bag un hit recent, dar care-mi aduce aminte de acele vremuri, inclusiv lirica, in care se vorbeste atit de sugestiv despre o anume pisicuta dupa care alergam cu limba scoasa, plin de dorinti.
*
*
Hey yall
I come to talk about this girl that had my love ya see
I went away for a while
She gave my love away
I really shouldn’t blame her
But now that pussy is a stranger
Baby, something’s on my mind I gotta say it
Yeah, Your pussy done changed
It ain’t the same girl and that’s a shame
(A crying shame baby)
Oooh, aint being funny
I know when other bee’s been in that honey
Ooh, baby, that pussy done changed
It’s such a shame girl and that’s a shame
(Who the hell you been giving my loving to girl?)
Oooh Nooo
Tell me where that pussy gone
Cause it don’t feel the same no more
(I miss that pussy, that pussy, that pussy)
Oooh Nooo
(Why you do me like that baby)
Why is that happening to me
Oooh Nooo
She told me that it was my pussy
(I miss that pussy, that pussy, that pussy)
Oooh Nooo
Yeah yeah yeah yeh
She, she used to be a really special lady
I guess she’s feeling kinda freaky lately
It’s such a shame cause now the pussy’s changed
(Pussy changed)
She used to squeeze me
Grip me tight so she could please me
But now-now, that pussy changed
It’s such a shame, that pussy changed
Oooh Nooo
Where did ya pussy go?
Cause girl, I need to know
(I miss that pussy, that pussy, that pussy)
Oooh Nooo
You see it was on some old one of a kind type shit baby
I’ma about to kill this bitch
Oooh Nooo
She gave away all my shit
(I miss that pussy, that pussy, that pussy, that pussy)
Oooh Nooo
Yeah, yeah, yeh
Damn, darlin’, do change ya oil?
I’m your number fan belt they are not important
I don’t use a cordless… microphone avoid ‘em
They don’t feel real to me
Meaning real woman
Others peeled on me (like paint)
You the primer on the lime bean green box when I couldn’t afford a Ford
Clean socks scootin’ across the floor in your grandmama house
Hand on your mouth
You yap too much about the penny ante, this mechanic so uncanny
X-men, x-men, your ex boyfirend should thank me that I took you off his
Hands
No I can bring another beach to the sand
And know I am well aware that you can bring a man to his knees
And get what you need without saying please
But can you bring a man to his feet when defeat is on repeat
And they go put this man’s Grammy’s on the street?
What? Why so quiet?
Hate that all of our memories happened in a Hyatt
You were perfect before you went on a diet
You was way thicker, you think I don’t remember
Shit, the magazine got to your head
Now somebody you don’t even know got you in bed
Bet ya buddy don’t even know you don’t like red
Or was it fuchsia? fuck it, our future is dead
I thought a pussy cat had 9 lives man
Oooh Nooo
(I miss that pussy, that pussy, that pussy, that pussy)
Oooh Nooo
She gave away all my shit
(I miss that pussy, that pussy, that pussy, that pussy)
Yeah, yeah, yeh
I miss ya girl
Stiu ca va uitati patrat intrebindu-va „ce se intimpla?”. Ei, ce sa se-ntimple, astazi pregatim un liqueur. Si pentru ca reteta e frantuzeasca, numele bauturii este Quarante-Quatre. Vreti sa stiti de unde vine acest „44”? Well, din modul de pregatire. Iata despre ce e vorba. Intr-o portocala bine spalata, se fac 44 de gaurici (ca de furnici) in care se baga 44 de boabe de cafea. Boaba si gaurica. Apoi portocala astfel insamintata, se introduce impreuna cu 44 de cubulete de zahar intr-un borcan pintecos si cu o gura suficient de larga pentru a inghiti portocala cu totu, ca-n imaginea de mai sus. Si pentru ca vrem liqueur, nu compot, mai adaugam un litru de vodka sau de rom alb, dupa gust. Asta nu inseamna ca am scapat de acel obsedant 44, pentru ca dupa ce inchidem ermetic borcanul il vom lasa timp de 44 de zile la rece si intuneric, inainte de a-i degusta continutul. Indicat e ca in timpul celor 44 de zile sa agitam borcanul de cel putin 44 de ori. Acum c-ati aflat, spuneti si voi, ce alt nume mai potrivit i-ar fi putut da frantuzii acestui liqueur?
VatiClanul Papal 