Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘let’s food’ Category

Ringburger !?!


Ei, da, Ringburger! Si nu va mai mirati de parca l-ati fi vazut pe Trump luindu-si limba-n gura cu Merkel.

Ca toti ati auzit de Hamburger, o stiu, ca doar nu traiti in grote. Dar c-ati fi auzit si de Ringburger, e putin probabil, intrucit n-am facut cunoscuta aceasta titulatura care-mi apartine in proportie de 100%. E foarte adevarat ca de apartinut, imi apartine doar titulatura, intrucit produsul l-am preluat din Youtube. Aia il botezasera diferit, din vreo cinci cuvinte. Aspectul e totusi acelasi, desi reteta difera. De fapt in privinta compozitiei, totu-i la liber. Pui ce-ti dicteaza pipota.

Si io-te cum e cu inelele astea.

In priml rind aveti nevoie de timp si rabdare. Daca nu le aveti, apucati-va de alte preparate. Apoi aveti nevoie de ceapa. Mare, nene. Cit de mare, ca daca-i cit de mica, ati cam bagat-o pe mineca, intrucit va chinuiti de-o sa va cam bagati picioarele-n el de Ringburger. Motivul ar fi gaura, ca in majoritatea conflictelor umane si animale. Pentru ca vedeti voi, cu cit e mai mica, cu atit va va fi mai greu s-o penetrati cu fisiile de bacon. Si de aceea ceapa trebuie sa fie mare si cit mai rotunda (sferica). In concluzie, fiti cu ochii pe gaura! Gaura cepei, ca acum gatim.

Dupa ceapa, aveti nevoie de carne tocata. Eu am ales vitel, dar cum spuneam, puteti pune orice va trezeste interesul. Si curcan, daca doriti un Ringburger mai usor. Cu vegetale nu cred ca tine, pentru ca nu stiu cum le poti convinge sa stea intre inele, ca astea nu-s vreun Dan Grecu.

Carnea o azmesticati cu mirodenii, urturoi, oua si brinza rasa. Dupa care taiati ceapa transversal, in felii de cite doi centimetrii, si desfaceti cercurile, unu cite unu. Pentru a face loc carnii intre inelele obtinute. Puneti imperechea inelul 1 cu 4, 2 cu 5 si asa mai departe. Aia, pe Youtube, sugerau 1 cu 3, 2 cu 4, caz in care nu intra suficienta carne si de aceea nu le-am adoptat sugestia.

Dupa ce umpleti spatiul dintre inele, ca-n pozele pe care vi le voi arata, inveliti inelele cu fisii de bacon si bagati-le la cuptor sau pe barbeque, dar musai sa stea pe un gratar pentru ca grasimea, care se va topi, sa se scurga si sa nu le prajeasca. E, si uite asa, le lasati pina se rumeneste bacon-ul. Eu le-am lasat pret de vreo 70 de minute la 350 F care s-ar traduce in vreo 176 C.

In compozitie puteti pune si ceva sos de barbeque. Direct in compozitie, pe bacon sau deloc. Depinde in ce mood va aflati. Cele pe care le vedeti nu contin niciun sos. Nu folosesc sosurile respective intricit sunt pline de zahar si nu ala-i gustul pe care-l asociez unui Ringburger.

De servit, le puteti servi individual sau pe un platou de unde sa se serveasca fiecare, ca-n exemplele de mai jos.

Si acum, iata si pozele, facute pas cu pas.

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

Reclame

Read Full Post »


Astea sunt un fel de Poale-n Briu, dar in varianta Papala. De ce in cap? Pentru ca nu-mi place sa ma-ncurc cu jumatati de masura. Totul sau nimic. Asa ca, dezechiparea! Nu, nu voi. Vorbeam cu croissant-ii.

Unii vor spune: „iar haleala, altceva nu ma stii?” ba stiu, dar na, e Craciun si daca de Craciun nu vorbim de d-ale gurii (terminati cu insinuarile ca nu sunt vreun Clinton si nici n-am vreo Monica-ngenuncheata-n bucatarie) atunci cind? Sa vorbesc de vreme? Bine, e de cacat. Gata, am terminat. Sa vorbesc de fut? Pai ce vreti aluzie mai evidenta decit pole-n cap si bend over pe „masa” din bucatarie, minjiti cu faina si-n miros de coca rumenita?

Dar s-o iau (!?!) da capo. Deci, luni, dupa duminica cu invitati, am hotarit, atzitzat (interesant termen!) de polele-n briu facute de Cudi, sa suflec si eu niscai poale, dar cum spuneam, pina-n cap. Numai ca poalele pe care le-am executat au si ceva carnaraie, ca fiind in preajma Craciunului, m-ar blestema porcul daca l-as ignora. Asta una, si a doua. De ce ridici poalele, nu ca sa dai de …. carne? Mai mult, in privinta brinzei, am hotarit una forte. Nu ma-ncurc eu cu dulcegarii stafidite. Asa ca bag un cedar care nu stiu cum ar veni pe romaneste, dar stiu ca vine bine cu un Bourgogne Macon-Lugny. Si dupa bunul meu obicei, voi sustine-n imagini cam tot ce-mi iese pe gura. Sau ce-mi intra? Asta-i ca aia cu Azor care lingindu-se se-ntreba: bei, dar ce fac eu, dau sau iau?

Dar stati, ca asta nu-i totul. Neeee!  Pentru ca-mi ramasese un stake baban de ton, l-am facut tartar, dupa cum se vede, asta pentru a nu lasa sampania sa se-ncalzeasca. Tuna am servit-o la micul dejun, cu sampanie, cu tot, ca sa n-o azmesticam cu porcismele. La prinz i-am ars o piftie, pe care-mi propusesem s-o servesc ca pe tort (tort de porc, cum ar veni !) si o preptula cu salata de cruditati sau mai pe romaneste, de legume. Iar pe seara, am devorat si vreo doua sarmale, desi as fi mincat vreo cinci. E adevarat c-am mai facut si niste varza calita cu curcan afumat, dar p-aia o pozez cind o fi s-o servim, ca nu m-apuc sa minjesc farfuriile doar de dragul pozatului. Ca n-a ajuns curcanul vreo Tyra Banks si nici eu vreo Victoria’s Secrets, sa ne tragem poze toata ziua, buna ziua. Desi as putea sa vi le arat cum stau cuminti in oala, ca doar nu le mincam pe toate-odata.

Mai fac o mentiune ca sa nu se creada c-am ajuns sa mincam copaci. Pe don-soarele sarmale le-am garnisit si c-o cetina pe care jur ca n-am gatit-o eu. De fapt am imprumutat-o de la un brad vecin cu casa. Da’ inapoi i-o dau cind si-o stringe acele de pe terasa, cu care-mi maninca toti nervii din cap.

Orele fiind inaintate, zic sa trecem la vizionari c-adorm pe mine.

Asta-i tartar-ul de ton

SONY DSC

Intrucit poalele-n cap n-au iesit toate cum imi propusesem, v-o arat doar pe premianta. Cam asa trebuiau sa iasa si celelalte doua. Dar au iesit doar la gust, nu si la aspect.

SONY DSC

Tortul de … piftie.

SONY DSC

Friptura cu piure de cartofen si salata

SONY DSC

Si la final, sarmalele c-o inima de mamaliga. Doream sa fac un brad, dar forma respectiva-mi lipsea. Asa ca am bagat-o cu sentiment, ca vorba romanului „unde nu-i brad, buna-i si-o inima” (!?!). Ca sa clarificam afirmatia, romanul eram eu.

SONY DSC

 

Read Full Post »


 

SONY DSC

E migalos, dar bun, al dracului de bun. V-o jur. Si in fond nu-l veti servi la nunta. O puneti si voi de un „Vulcan” cind aveti 2-3 musafiri la masa. Si iata cum se procedeaza. Luati trei cartofi, ca atitia am facut eu, ii spalati pina-i ia toti dracii si-i fierbeti. Apoi ii taiati la ambele capete, ca-n poza urmatoare. Dar nu-i decojiti, ca doar d-aia vam spus sa-i spalati cu rautate.

SONY DSC

Dupa aceea ii scobiti doar la unul din capete, avind grija sa lasati marginile si fundul suficient de groase pentru a nu scapa „lava”

SONY DSC

Apoi va ocupati de „lava”. In privinta careia nu exista reteta. Umpleti cartofii cu ce doriti. Eu am pus ciuperci, ceapa verde, brinza rasa, carne de vaca afumata si ou batut. Dar daca doriti puteti pune carne de mici sau o bucata de cirnat sau citeva bete de asparagus.

SONY DSC

Compozitie cu care indopati cartofii pina la refuz.

SONY DSC

SONY DSC

Puteti pune doua oua pentru ca din ce ramine faceti o omleta pe care i-o serviti sotului la micul dejun. Dar nu uitati sa mentionati cu vocea sugrumata de emotie, „iubitule, omleta asta-i facuta din dragoste si bine ar fi sa-ti placa pentru ca neam de neamul ma-tii n-a mincat asa omleta si daca te aud cricning, o sa-ti iei si vreo doua coate-n dinti” Nu ca i le-ati da, dar doar asa, sa va situati pe pozitie de forta.

SONY DSC

Dupa ce-ati umplut vulcanii, ii infasurati in fisii subtiri de bacon sau pe romaneste cred ca-i spune costita, desi n-are a face cu coastele. Nu uitati ca terminatiei sa-i infigeti vreo doua scobitori pentru a nu o lua razna cind se coace. Si uite asa, ii bagati la cuptor intr-o tava data cu unt si faina ca sa nu se lipeasca pe la baza.

SONY DSC

Dupa vro ora la 350F care sunt vreo 175C, baconul e facut, dar daca-l vreti si mai bine facut, puteti sa-l lasati 90 de minute. Dupa care il asezati in farfurie, turnati pe el smintina sau iaurt, dupa preferinte sau avizul medicului, si-l ornati cu ceva verdeturi sau cu ce doriti. Eu i-a bagat o „limba” de guacamole care sa suplineasca lipsa unei salate. Asta se prepara foarte simplu. Avocado, ceapa, lime, sare si piper.

SONY DSC

 

 

 

 

 

 

 

Read Full Post »


Cu ceva timp in urma, intrucit ne veneau niscai musafiri, am executat o salata mai diferita, ca aspect. Si ca de obicei, am prezentat-o mai intii CCC-ului (controlul de calitate al consoartei) spre aprobare. Aprobarea fiind obtinuta, am servit-o si pot spune, fara pic de modestie, boala de care n-am suferit niciodata, c-a avut un succes rasunator.

E o salata de papadie cu nuci si telemea incorporate intr-o para. Simplu, gustos si mai ales, aratos. Singura mentiune ar fi ca para trebuie sa fie foarte coapta si moale. Daca nu este, ati bagat-o pe mineca sau mai bine o bagati in aburi fierbinti si va deveni suficient de moale pentru a putea fi usor de sectionat. Altfel, riscati sa va sara in brate, asa cum mi-a sarit mie la prima incercare. Totusi, de preferat e sa fie foarte coapta pentru ca la aburi isi pierde culoarea. Si ar mai fi un amanunt. Dupa ce am taiat-o-n felii, i-am extirpat simburii si am nivelat-o la baza, inainte s-o aranjez pe farfurie.

Nu-i asa ca-ti vine s-o maninci?

De ce para? Din trei motive. In primul rind gustul placut, discret si nobil. In al doilea rind, parfumul inconfundabil si extrem de rafinat, dupa parerea olfactivului meu. Iar in al treilea rind, care poate fi foarte bine si primul, forma. Nu stiu altii cum sint, dar eu cind ma gindesc la locul nasterii mele …. Oops! Ma gindesc pe dracu. Asta-i din alta poveste si de alt autor. Revin. Nu stiu altii cum sunt, dar pe mine, forma perelor ma duce cu gindul la o pasiune mai veche si care nu m-a parasit nici pina-n ziua de astazi. Frumoasa forma! Oare s-o fi ales, vorba lui Proust, a la research de temp perdu?

SONY DSC

 

SONY DSC

Read Full Post »

Rulada de curcan


V-am spus ca nu-mi place pieptul de curca? De CURCA, sa ne-ntelegem, ca n-as vrea sa se creada ca nu-mi place pieptul in general. Ei bine, asta-i motivul pentru care am conceput rulada cu pulpe si nu cu piept, desi, din ce-mi amintesc, se spunea ca de obicei picioarele le dai la o parte. Ma rog, poate ca expresia nu se referea la curci, ca p-astea chiar nu le-as elimina din ecuatia ruladei.

Bun, asa cum spuneam, am dat fuga sa cumpar doua picioare ce curcan sau de curca, ca sa fiu exact. Le-am dezosat, dupa cum se vede si am asezat unul din ele, cu pielea in jos, pe un celofan. Tot dupa cum se vede, l-am piperat, ardeiat, i-am pus citeva ciuperci taiate si niste fisii de bacon. Dar pentru ca-mi place sa vin si cu ceva de la mine, inedit, am tocat si citeva sun dried tomatoes, ca sa-l pot numi „a la Papa”. Dupa aceea am venit cu celalalt bulan si le-am acoperit. Dupa acoperire urmeaza rulatul care se face cu celofan, cu tot si care se executa cit mai strins, in vreo zece layers, tragind din cind in cind de capete si perforindu-l de vreo doua – trei ori pentru a-i scoate si ultima suflare. Dupa aceea se leaga bine capetele si se baga intr-o punga zip-lock pe care o atirni intr-un vas cu apa, dar sa nu atinga fundul, si o fierbi fo ora. Dupa aceea o racesti si cind ai de gind s-o servesti, ii scoti prezervativul si o bagi la cuptor cu ceva sos pe ea. Servita arata ca-n poza ultima.

Pofta buna!

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

Read Full Post »

Bine, bine si mustul?


Nu e toamna, dar gurile pe care le cunosc mi-au soptit ca asta ar fi o reteta frantuzeasca. Asa mi-a fost prezentata impreuna cu produsul finit. E adevarat ca pastramele degustate au fost de porc si rata, dar cum in frigider aveam curcan si cum curcanul e tot carne, m-am gindit ca tot pastrama va iesi daca-i aplic acelasi procedeu.

Asa ca, am luat frumusel curcanul si un pahar cu vin pentru a sarbatori reusitele fiecarei etape. Apoi am asezat bestia, pe tocator, in pozitia misionarului. Dar nu ca sa i-o trag, ca nu-s zoofil, ci ca sa-l depieptez sau depoitrinizez, ca daca reteta e frantuzeasca, se cere si-o terminologie adecvata.

SONY DSC

SONY DSC

Si intrucit prima etapa a fost executata exemplar, zic s-o sarbatorim.

SONY DSC

SONY DSC

Dupa sarbatoreala, se pune pieptul in sare timp de o zi sau doua, depinde cit e carnea de subtire. Si cum pieptul e cam baban, l-am lasat vreo doua zile in frigider sa-l patrunda clorura-n sodiul ma-sii, ca mare boala am pe pieptul de curcan. Si asta pentru ca e fad si-ti ramine-n git daca nu-l maninci cu un … unguent lichid.

SONY DSC

SONY DSC

Dupa doua zile, l-am scos si spalat, bine-bine, ca pe dinti. L-am uscat cu paper towl si l-am dat cu mirodenii. Ce mirodenii? Ce vreti si ce va place. Eu am bagat boia dulce, mustar, cimbru, piper si caien pepper ca sa-i dea un kick. Si inca un amanunt. Nu uitati de paharul ala cu vin, ca altfel n-o veti face cu tragere de inima si mi-e teama ca in loc de pastrama, va iesi doar oooo ….. carne oarecare.

SONY DSC

SONY DSC

Dupa ce-am baut si l-am admirat, l-am bandajat in tifon, exact ca pe mumii. I-am tras si fo doua elastice ca sa nu se desfaca si l-am bagat din nou la frigider pentru fo luna. Stiu, pastrama se lasa la vint, dar cum frigiderele sunt pe aer, nu vad de ce nu l-as frigideriza. Vorbesc la a treia singular ca-i vorba de un singur piept, chiar daca-i rupt in doua.

SONY DSC

SONY DSC

Ei bine, azi am dezbracat poitrinul de tifonul acoperitor, asa ca pot incheia si postul inceput acum fo luna. Daca doriti, il puteti minca asa cum e si cum il maninc si eu, ca e de fapt un fel de prosciutto. Sau puteti sa-l perpeliti sau sa-l maruntiti si sa-l bagati intr-o omleta. Oricum l-ati minca, va asigur ca e excelent.

Bine, bine si mustul?

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

Read Full Post »


C-o zi inaintea Revelionului, cind eram in durerile facerii de sarmale, piftii si ciorbe, sotia m-a anuntat ca vom avea ceva musafiri in ianuarie si ca ar vrea la antreuri ceva peste, dar mai diferit. Diferit? Diferit de ce? Adica ce aveau somonii pe care i-am pregatit in trecut? Dar cum dorinta ei e porunca pentru mine, mi-am pus intrebarile-n gind si m-am pus pe treaba, dar nu in sensul de asezat pe ea. Nu, ca nu pregatesc chesti din pozitia sezut.

Si mi-am zis asa, pentru ca tot aveam timp, sa execut un fel de somon murat, conservat, marinat, ca nici nu stiu cum sa-i spun, dar ce stiu in mod sigur e ca englezul il numeste cured salmon iar suedezul, ca a lor a fost ideea, gravad lax, pentru ca se foloseste si mult marar. Daca vreti, e un fel de Carpaccio, dar mai elaborat.

Asa ca, in primul rind am cumparat un fileu de somon cu piele, dar fara oase. Apoi, pentru a-l marina, am avut nevoie de sare, zahar , marar, citeva bucatele de hrean si zest-ul de la o lamiie. Iar pentru a-i da un aspect mai wow!, am bagat in blander, doua sfecle rosii, pentru o coloratura vibranta. Peste adunatura asta am turnat un paharel de coniac, dar daca nu va impresioneaza gustul coniacului, puteti pune gin, vodka sau alcool rafinat.

In fine, faceti totul chisalita si turnati compozitia peste somonul spalat si uscat cu paper towel, acoperindu-l cu grija. Inveliti-l apoi in celofan, bine-bine si lasati-l in frigider fo 24-36 ore. Dupa care il curatati de marinata respectiva, il spalati, uscati, ca-n imaginea de mai jos si il acoperiti in intregime cu marar tocat peste aruncati zest-ul altei lamii. Dar fiti atenti, numai ce-i galben, ca albul e cih. Apoi,  somonul, frumos imbrobodit, l-am bagat in frigider si cu ceva greu pe el, ca sa nu-i fie usor.

Dupa vreo 10 zile, il scoateti din frigi, il taiati feliute subtiri, tot ca-n imaginea de mai jos, pe care le aranjati frumos in virful unei salate de cruditati in care puteti pune ce vreti voi, dar nu uitati fennel-ul sau cum ii spune pe romaneste, chimen dulce. Ma refer la bulb, nu la seminte.

Privind pozele, credeti ca musafirilor le va face placere sa manince gravadlax-ul meu? Oricum, sotia a fost extrem de multumita si … recunoscatoare, dupa ce l-a vazut si gustat.

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

 

Read Full Post »

Older Posts »