E vreo lege dincolo de lege?

Nu raspundeti ca nu pe voi va intreb. Nu va intreb pentru ca intrebarea era retorica. De ce retorica? Pentru ca-i cunosc raspunsul. Raspunsul meu, nu neaparat vreun raspuns bazat pe obiectivitate, ca d-asta-l numesc al meu si nu al nostru.

Ei bine, dincolo de legi, consider ca este constiinta fiecaruia dintre noi. Ce legea nu prevede, poate sa prevada constiinta. Reciproca fiind, de asemenea, adevarata. Problema e ca exista situatii in care constiinta se ascunde in spatele legii, ignorind faptul ca legile sunt lipsite de constiinta. Si aici doream sa ajung.

Despre parerea mea referitoare la dreptul diasporei de-a vota in Romania, stie si UE-ul si unele institute de stiinte securisto-sociale. Si asta, adica votul diasporei, ar fi unul dintre exemplele in care constiinta foloseste legea ca justificare a unui vot greu de justificat pe cai morale si chiar logice. Un alt exemplu, ca doar de vot am mai trimbitat pe blogul asta, ar fi pensia si pensionarii.

Ieri am fost la o petrecere geriatrica. Cu indulgenta-i spun petrecere, dar daca era sa numar cam citi prafuiti erau acolo, mi-ar pieri si bruma de ingaduinta de care pomeneam.  Un bun amic, director al sigurului ziar in limba romana din Toronto, si-a sarbatorit mai multe evenimente. Si amicul fiind un leader in cadrul diasporei romanesti, evident ca invitatii, si nu putini, erau membri activi ai comunitatii romanesti din TO.

Cum noi nu avem tangente cu comunitatea, e clar ca multi dintre invitati ne erau necunoscuti. Asta nu ne-a impiedicat sa intram in discutii cu unii dintre ei. Si uite cum, din vorba in vorba, aflu, desi stiam si de la alti romani, ca multi, daca nu, majoritatea, si-au luat deja sau se duc in Romania sa-si pretinda pensia pentru anii lucrati acolo. E si aici discutia a luat o turnura previzibila. Previzibila pentru ca in acceptiunea mea, cel care a parasit tara pentru o viata mai buna, chiar indestulata, n-are ce cauta la Casa de Pensii din RO.

Pentru ca logic vorbind, daca tu ai plecat la mai bine, lasind mai raul in urma, nu vad scuza pentru care te-ai intorce sa faci raul si mai rau.  Ca daca cei ramasi o duc prost, asa cum tu n-ai vrut s-o duci, cu ce tupeu te-ntorci sa-i saracesti mai mult decit sunt. Si nu-i vorba ca iei bani din buzunarul celor care muncesc si au, dar iei, cu buna stiinta, bani care provin din fondul de pensii, adica din buzunarele aproape goale ale pensionarilor.

Da, stiu ce prevede legea, dar intrebarea e: ce-ti prevede constiinta? Pentru ce te injosesti sa iei 200-300 de dollari pe luna sau cit draci o fi pensia aia, cind ai din ce trai si chiar foarte bine? Pentru ca toti, cei cu care vorbisem, amintisera de vacante la Paris, la dracu, la lacu, asa ca aveau resurse, nu stateau in pensia romaneasca. Stiu ca e dreptul celui care a muncit si contribuit cu acel procent la fondul de pensii, dar daca nu ai nevoie, pentru ce sa-l pretinzi? Ca daca ar fi sa-l pretinzi unora care stau pe saltele din bani, as mai intelege. Dar cind pagubitii sunt vai de ei, cum poti face asa ceva? E ca si cum un milionar i-ar lua maruntisul din cana, unui om al strazii. Mi se pare o culme a meschinariei si josniciei.

Si eu am lucrat multi ani in RO plus facultatea care acum am aflat ca e calculata la vechime, dar mi s-ar parea degradant sa aplic pentru acei bani stiind ca sunt romani care nu vor avea o pensie sau o vor avea diminuata din cauza mea si-a altora ca mine. Ca vina e a celor care se perinda la putere, nu disput, dar decontul il vor face tot cei nevoiasi. Si atunci?

Cu toate astea, cei cu care am discutat, continuau sa evoce, in corpore, prevederile legale si dreptul lor ca fosti contribuabili. Si unde mai pui ca toti sunt de cei ce frecventeaza biserica romanesca in fiecare duminica si-ti vorbesc de religie, de morala si de alte boli psihice, c-o dezinvoltura de-ai zice ca-s sanatosi.

Dar intrucit ma aflam in minoritate si deja sila incepuse sa-mi naclaiasca rabdarea, am decis sa-i las sa-si continue discutia informativa de cum si unde trebuie sa mergi in Bucuresti pentru a-ti revendica pensia cea de toate zilele. Oricum ai da-o, e urit, tare urit!

Read Full Post »

Aveti de pus vreo intrebare?

Intrebari incomode si posibile raspunsuri PSD-iste.

I: De ce sunteti impotriva protestelor?

R: Pentru ca nu putem fi impotriva noastra.

I: De ce sunt romanii din tara impotriva protestelor diasporei?

R: Pentru ca ei sunt impotriva oricui, chiar si-mpotriva lor.

I: De ce membrii ai PSD au adresat injurii protestantilor din diaspora?

R: Pentru ca urmeaza linia trasata de tovarasul Lenin in alocutiunile lui proletare.

I: De ce nu protesteaza populatia locala?

R: Pentru ca de proteste si demonstratii se ocupa numai tiganii si aia sunt mai mult plecati la „cumparaturi” in vest.

I: Bun, dar romanii ce fac?

R: A, ei muncesc, soptesc si tremura de frica.

I: De ce sunteti impotriva muii?

R: Nu suntem, dar noi am fost alesi sa dam, nu sa luam si nu ne putem dezamagi electoratul.

I: Ce numar de inmatriculare aveti la masina?

R: „Muie PNL”, dar de ce intrebati?

I: Acceptati ideea ca cei ce vor participa la mitingul de miine sunt hoti si curve?

R: Bineinteles. Altfel ar fi fost ca cei din tara, cuminti.

I: Le veti multumi pentru ca au facut atita drum pentru a-si manifesta protestul?

R: Numai daca sunt mineri.

I: Si cum va veti da seama ca sunt mineri?

R: Dupa fapte, domn’le, ca numai minerii sunt capabili de fapte marete, ca cele din ’90.

I: Considerati ca hotii si curvele din diaspora va intrec in hotie si curvie?

R: Nu, domnule, aia-s niste diletanti. Noi trebuie sa fim cei mai mari hoti si curve, daca vrem sa fim realesi.

I: Cum ati defini dumneavostra, ca parte integranta a elitei, democratia romaneasca?

R: Va pot raspunde-n versuri. Apartin unui binecunoscut poet pe care nu-l stie nimeni.

Read Full Post »

Votul diasporei, un drept sau o prostie?

Credeam ca va voi lasa cu postul precedent, dar in urma unei discutii, o tema mai veche mi-a reinviat in minte. Si anume, votul diasporei.

Voi incepe, evident, cu ceea ce cred eu. Iar eu cred ca, desi o mare parte a diasporei detine si cetatenia romana, dreptul de-a vota ar trebui suprimat. Motivul e simplu. Atita timp cit ceea ce se intimpla in Romania nu ne afecteaza in mod direct, decit poate doar emotional, mi se pare absurd ca noi, diaspora, sa hotarim soarta celor din tara, indiferent daca votul nostru ar duce la mai rau sau la mai bine. Consider ca cei afectati direct de acel vot ar trebui sa fie singurii care-si decid soarta.

Problema este totusi mai cotoioasa, decit am crezut-o, pentru ca ce se intimpla daca eu, de exemplu, hotarasc sa ma intorc si sa traiesc in Romania, pastrind si cetatenia canadiana.? In cazul acela, as fi indreptatit sa votez? Si as zice ca, da.

Dar cei care lucreaza in strainatate fara a fi cetateni ai acelor tari si care, la un moment dat, vor trebui sa se intoarca, atunci cind le va expira viza?

In fine, discutiile au fost aprinse si ma intreb, cam cum vor fi cele de acum.

Read Full Post »

BaSecu in turul 2

E, nu-l cheama chiar BaSecu. Il cheama Ponta, dar fiind la fel de mitoman, n-ai cum sa nu-i confunzi. E foarte adevarat ca Ponta are o fata de copil abuzat, nu de nenorocit, ca a lui BaSecu, dar Abuzatul se dovedeste a fi cel mai silitor elev al coabitantului zbanghiu de la Cotroceni.

Dupa cum a reusit sa afle toata planeta si poate si partea luminata a Lunii, la Romania s-au intimplat alegeri. Alegeri de presedinte cu care, o data in plus, ne-am facut de cacat in lume si, cum spuneam, poate si pe o buna parte din Luna.

Si pentru ca asta nu era suficient, iese Abuzatul, transfigurat de nervi si vorbeste ca un basist cu state vechi. Mai intii afirma ca el e presedintele care uneste, ca in fraza urmatoare sa afirme ca-i e scirba de cei din partidul opozant. De fapt Ponta se referea la cei din PDL cu care s-au aliat liberalii, uitind ca de fapt el, Viorica, a fost primul care si-a luat limba-n gura cu basistii. Fie ca era BaSecu insusi, fie ca erau UDMR-istii sau UNPR-istii aceluiasi Basecu. Tare ma tem ca aceasta mitomanie si manipulare basista a fost contagioasa, iar coabitarea nu a facut decit sa faciliteze molipsirea lui Victoras, care la rindul lui i-a transmis-o si lui Dragnea, Corlatean, Andronescu si celorlalte capuse. Astia ii calca BaSecului pe urme ca cercetasii apasilor. Adica electorii, mii la numar, care au asteptat o zi intreaga sa voteze si care in mod firesc isi strigau frustrarea fata de organizarea idioata a acestor alegeri, au fost declarati „provocatori”, exact asa cum a procedat si un Ceausescu si un Iliescu si nenorocitul de BaSecu.

Ba mai mult, ca sa-si demontreze imbecilitatea, nativa sau dobindita, se avinta in niste afirmatii naucitoare. Cica MAE n-are nicio implicare in organizarea deplorabila a acestor alegeri. Si pentru a accentua perplexitatea, sustine ca de fapt centrele de votare de „afara” au mai multe stampile decit aveau in 2009. Pai si atunci zic:  „ba, tu esti intreg la minte sau doar nenorocit? Pai treaba MAE era sa mai bage trei stampile sau sa se asigure ca sunt suficiente sectii de votare, suficient personal, suficiente stampile, suficiente formulare si pe dracu sa te ia, ca toti cetatenii cu drept de vot sa-si poata exercita acest drept constitutional in conditii decente? Asta era treaba acelui Minister si a lui Corlatean, care-ti e in subordine, loaza!”

Dar pe de alta parte era firesc ca Ponta sa-si doreasca, la cit e de javra, ca alegerile sa se desfasoare de-a-n pulea, intr-o zona care se stie ca-i este potrivnica. Si nu m-ar mira ca toata parodia votului sa fi fost premeditata de Dragnea, creierul auxiliar al Abuzatului. Ala care a gindit si transhumanta oilor din primarii, spre gloria socialismului si continuarea pe mai departe a stalinismului de tip basist.

De fapt asta a fost o diversiune pentru a le taia romanilor din diaspora pofta de-a mai vota pe 16. Numai ca eu am o oarecare banuiala ca rezultatul acestei manevre murdare va fi taman pe dos. Ceva imi intareste convingerea ca turma asta rosie si-a cam pus in cap intreaga diaspora care va vota, cu mic, cu mare, „Iohanis”, desi stim cu totii ca nici ala nu se face vinovat de merite deosebite, dar care poate cistiga cu un vot negativ.

Se pare ca votul se va da celui care pina la alegeri va face cele mai putine nenorociri, nu cel mai mult bine. Si cum Abuzatul e predispus la astfel de esecuri politice, n-ar fi exclus sa si-o ia direct in rect, pe 16, la drum de seara, cind se termina numaratoare. Singura sansa a lui Ponta e necunoasterea. Intrebare la TV: „Cu cine vei vota, batrinico?” „Cu Iliescu maica, pai cu care altul” Cam asta e nivelul in mediul rural, in care Ponta exceleaza.

Mai apoi, ca n-am terimat cu speach-ul premierului, pentru a pune ditai colacul peste pupaza aia de alocutiune, fatalaul abuzat se ia si de Realitatea Tv pentru ca si-a permis sa transmita nemultumirea electoratului din diaspora si din tara. Adica, ce s-o mai balacim, basism dus la paroxism, despre care electoratul ar cam trebui sa-si dea seama. Nu spun ca Realitatea o fi cel mai echidistant post de tv, dar sa-i acuzi ca transmit un eveniment care-ti e defavorabil, mi se pare a fi o noua dovada a caracterului antidemocratic si basist al acestui pripasit.

Read Full Post »

Adversitatea romanilor fata de … romani.

Citeam un fel de sondaj in care se punea intrebarea daca romanii stabiliti aiurea, de-a lungul si de-a latul  globului, au dreptul de-a vota Presedintele Romaniei. Eu am mai abordat subiectul asta si ce am afirmat atunci, afirm si astazi. Nu cred ca e normal, logic si moral ca eu, care-mi traiesc viata la 8000km de Romania, sa decid cine sa conduca destinele romanilor din tara. Cred ca e firesc ca fiecare sa doarma dupa cum isi asterne si nu dupa cum i se asterne. Cel putin, asa vad eu democratia. Cu toate astea, recunosc ca am fost la vot, dar mai mult din indignare, nu dintr-o pornire civica.

Dar de la aceasta discutie, zic eu, fireasca si necesara, pina la zoaiele deversate de unii romani din Romania care au comentat la acel sondaj, e o distanta chiar mai mare decit cea amintita mai sus. Se pare ca o mare parte a romanimii din Romania  a ramas calibrata tot pe vechile slogane cu iz totalitar. De fapt este vorba, in mod paradoxal, de o xenofobie dusa la extrem datorita incapacitatii de intelegere a fenomenului democratic, a Constitutiei si chiar a limbii romane. Cum poti spune ca prin plecarea mea, mi-am tradat tara, cind eu n-am plecat din cauza tarii, ci a celor care-o locuiesc si care au facut ca pentru unii viata sa fie de nesuportat?  In ochii acestor „romani”, noi romanii de dincolo de hotare suntem o gasca de Pacepa, niste tradatori, niste anti-romani, niste scursuri, niste javre si inca multe alte emanatii ale acelor minti maladive. Iata si exemplificarile:

#2 piciul 28.08.2014 18:15

• Raspunde

Intrebarea trebuia sa fie mai explicita: „Romanii care au plecat din tara mai au dreptul sa fie considerati romani?”

 

#3 Tudor 28.08.2014 18:34

• Raspunde

@piciul: Sau chiar „Romanii care au plecat din tara ar trebui impuscati?”

 

#9 io 28.08.2014 23:05

• Raspunde

Iudelor care ati plecat, taca-va gura spurcata, EU SI ALTII CA MINE CARE AU ALES SA RAMANA, TINEM TARA CU TAXE SI IMPOZITE, EU CARE STAU AICI ZI DE ZI SI CONSUM nu cativa euro cand si cand ca tine, ci zi de zi, luna de luna
IMBECILA ESTI TU, IUDA CE ESTI
FARA DREPT DE VOT CELOR PLECATI, AI PLECAT , PA SI-ATAT

 

#23 IoNasu 29.08.2014 14:42

• Raspunde

Ce mai „democratie”a instaurat basescu cu voturile unor pribegi care,chipurile,fericesc tara cu maruntisul pe care-l trimit amaratilor de-acasa.

Ca sa fiu sincer, nu plec urechea la toate gurile de canal, dar pe de alta parte, gindesc ca ar fi mai bine si poate mai sanatos sa-mi vad de treaba si de viata mea si sa nu ma mai tot interesez de natia din care provin. Sa renunt la blogaritul in romana si la cam tot ceea ce inseamna legaturi cu romanimea Romaniei. Evident ca nu toti romani din Romania nutresc astfel de sentimente fata de noi, romanii care am ales sa traim altundeva, dar nu de putine ori am detectat o astfel de adversitate si pe bloguri. Motivele nu le cunosc si nici nu ma intereseaza, pentru ca daca ei nu ma vor, nici eu nu-i vreau, ca doar nu-s vreun Lapusneanu si nici nu-mi doresc sa fiu.

Pe linga toate astea, afirmatiile si justificarile „romanilor” sunt de-a dreptul puerile si pot fi combatute cuvint cu cuvint, chiar si cele referitoare la contributia pe care „anti-romanii” o au in economia nationala. Dar cum fiecare gindeste dupa posibilitati, ma voi abtine de la detalieri pedagogice. In aceeasi nota de deces mental, suntem acuzati de realegerea BaSecului in care cica diaspora a avut un rol hotaritor. Zau? Pai ce-o fi fost mai hotaritor in alegerea paranoicului, cele 49% din voturi venite din tara sau acel 1 sau 2% venite din diaspora?

In fine, nu pot sa uit ca inainte vreme ne uitam la romanii plecati cu multa admiratie. Ii respectam si apreciam pentru curajul de-a se opune unui sistem ticalos si de-a pleca in necunoscut, luind viata de la zero. Pe multi dintre acei romani ii ascultam, pe pitici, la Europa Libera si Vocea Americii. Ei ne mentineau treaza speranta ca intr-o zi ceva se va schimba si in Romania. Si s-a schimbat, dar daca un sistem politic il poti schimba intr-o zi, intr-o luna, intr-un an, pentru a schimba mentalitatea celor multi ai nevoie, probabil, de citeva generatii.

Eu de pilda si nu numai eu, tin pe birou un suport cu doua stegulete. Unul canadian si celalalt romanesc. Nu m-am dezis niciodata de originea mea si nici n-am s-o fac vreodata. Iar pe fiul meu l-am educat in limba materna si pot afirma fara teama de-a gresi ca e mai roman decit multii dintre romanii care ne ponegresc in mod nejustificat.

Fiului meu

………………………………………..

Fii mindru, chiar orgolios,

De tot ce vei crea frumos,

Si tot ce doar in suflet porti,

Sau ce ti-e dat de-ai vietii sorti,

De-al tau copil, de munca ta,

De-al tau talent de a crea,

De tara-n care-ai aparut,

Si tara care te-a crescut,

De mama care te-a nascut,

De truda ei, de truda mea.

………………………………………………….

Aici, in Canada, multi isi cumpara proprietati si se muta prin Florida sau America Centrala sau chiar in alte state ale US, dar n-am auzit pe nimeni sa-i blameze, ba dimpotriva, ii considera „proud canadians”, ceea ce de fapt sunt. Acum, de fapt, inteleg sensul acestei devize pe care la inceput o consideram doar o lozinca rasuflata. Ei bine, nu este si poate in vreo suta de ani vor ajunge si romanii din Romania sa constientizeze ca si cei plecati de acasa sunt tot romani, mindri de originea lor. Poate chiar mai mindri decit multi din cei ramasi in tara.

 

 

 

 

Read Full Post »

Romania, l’amour d’autrefois

Din vreo zece persoane, noua m-au intrebat daca sunt intreg la minte. Pai ce sa spun? Nu stiu, o fi, dar intentia afirmatiei mele nu era de a ma diagnostica pe mine, ci de-a intelege, direct de la sursa, cam care mai este sentimentul romanilor fata de tara in care traiesc. Iar cind spun tara, nu ma refer doar la gura de rai sau de „vai-vai!” dintre hotare.

Evident ca nu e vorba de vreun poll condus in mod stiintific, pe esantioane reprezentative, cu calcule matematice si concluzii multiple, dar chiar si asa, simplificat pina la limita trivialitatii, acest minisondaj de opinie emana, zic eu, chintesenta realitatii. Ideea mi-a venit atunci cind tipa care lucra la banca si la care ma dusesem sa schimb ceva bani, m-a intrebat daca imi place ceea ce am gasit in Romania, referindu-se la situatia de ansamblu, nu la un ceva anume. Ei bine, cind i-am raspuns ca ma bintuie gindul repatrierii, i-au sarit ochii din cap ca la melci. Pret de citeva secunde ma privi cu un interes nedisimulat, ca pe-o operatie de schimbare de sex. Apoi ingina ca pentru ea „hm, sa vrei sa traiesti unde nu-i de trait!”

Mai apoi, avind ideea deja formata si formulata-n cap, am bagat acelasi text si altor persoane cu care am venit in contact saptamina trecuta, petrecuta in Romania. Ba mai mult, am incercat ca cei carora-mi spovedeam intentia sa aibe un statut social diversificat, convins fiind ca asta va atrage dupa sine si o oarecare diversitate de opinii. Din pacate m-am inselat, maica-mea fiind singura fiinta rationala care nu a dazavuat intentia, ba as zice, chiar dinpotriva. Dar intrucit optiunea materna contravine pragmatismului riguros si logicii matematice, fiind de cea mai pura natura sentimentala, ma gindisem s-o elimin din calcul. Singurul motiv pentru care am decis s-o iau in consideratie e doar faptul ca in general procentajul de 100% pare neverosimil, prin perfectiunea lui, si n-as fi vrut ca rezultatul actiunii mele sa fii fost pus cumva la indoiala, nici chiar de sceptici.

Asa ca, dupa cum spuneam, in afara maica-mii, nimeni altcineva nu mi-a apreciat intentia declarata. Si asta ma duce cu gindul, impotriva vointei mele, la sceleratul Cotrocenilor, care intreba printre hahaieli, intr-un tete-a-tete cu diaspora  „pai de ce v-ati intoarce?” Si tot el, din cite-mi amintesc, ii invita pe doctori s-o-ntinda spre alte zari albastre, ceea ce s-a si intimplat.

In concluzie, se pare ca Romania a ajuns o tara in care nu mai merita sa traiesti, cel putin pe lumea asta. Si asta o spun cei ce-o traiesc, nu vreo Merkel sau vreun Barosso care dau verdicte aberante in ceea ce-i priveste pe romani. Oare cine o fi de vina pentru halul in care a ajuns aceasta tara a noastra? „Ghici ghicitoarea mea”, vorba unui mare ginditor contemporan.

Read Full Post »

Dor de mine

                    Iata o discutie pe care am mai avut-o cindva si pe care o supun si atentiei voastre.

                    ”Dor de tara” Ce-o fi aia, ca mie,  expresia mi se pare cel putin bizara, ca sa nu spun absurda. In primul rind hai sa vedem la ce tara se refera. In cazul meu si a mai multora care s-au pripasit prin strainataturi, expresia se poate referi la tara unde te-ai nascut sau la tara unde traiesti. Si atunci, n-as putea spune ca ma arde dorul de tara, chiar daca m-as afla in Romania? Ba as putea, atita timp cit sunt si cetateanul altei tari, care imi este „acasa”. 

                    Dar hai sa nu fac pe timpitu’, va spun ca stiu la care din tari se refera lozinca, desi nu reusesc sa-mi explic sensul. Asadar, Romania. Imi este mie dor de Romania? Nu. Nu strimbati din nas, ca n-aveti motive! Cum ar trebui sa se manifeste dorul asta, daca ar fi sa ma incerce? Sa-mi fie dor de cimpii? Nu, ca am si aici si sunt la fel de verzi si chiar mai intinse. Sa-mi fie dor de munti? Nu, ca si din astia avem si chiar mai elvetieni decit Carpatii. Sa-mi fie dor de ape? Nu, ca aici avem ape cu aceeasi formula chimica si multe de nu le mai poti tine socoteala, plus faptul ca sunt si mult mai putin poluate. Sa-mi fie dor de paduri? Nu, ca aici padurile sunt si-n orase iar castanii si teii sunt la fel ca-n Cotroceni sau Floreasca. Sa-mi fie dor de limba? Exclus, atita timp cit in casa vorbim numai romaneste si zilnic. Sa-mi fie dor de traditii? Nu, doar pe alea care mi-au placut, le-am luat cu mine si ma tin de ele, poate mai abitir decit o faceam in Romania. Sa-mi fie dor de pamint? Cind voi ajunge sa-mi fie dor de el, ma voi interna in primul ospiciu. Sa-mi fie dor de-o titulatura? Nici macar. Cum sa-ti lipseasca un nume in asa hal, incit sa te cuprinda dorul?   Priviti pozele de mai jos. Frumoase! Pot fi toate din Romania? Sigur. Dar oare, poate sa nu fie niciuna? Mda si asta-i posibil. Ei bine, una e din Elvetia, una din Bulgaria, una din Romania si una din Canada. De care mi-o fi dor?

                    Evident ca din lista de mai sus lipsesc toate motivele pentru care nu mi-ar fi dor de Romania, chiar daca as locui acolo. Dar ce rost are sa le mai enumar, atita timp cit pe alea le discreditati si voi? Problema cred ca e cu totul alta si nu are nimic de-a face cu tara in sine, ci apartenenta la o anumita comunitate. Si nu ma refer la apartenenta legala, ci la cea afectiva. Cu alte cuvinte, mi-e dor sa fiu roman printre romani. Mie asta imi lipseste, nu tara in sine. Nu zic, e posibil ca amintirile sa-mi evoce o strada, o cladire, un litoral, dar in niciun caz tara in sine.

                    Hai sa facem un exercitiu de imaginatie. Daca prin absurd s-ar muta toti romanii in Canada, si Canada s-ar numi Romania, credeti ca v-ar mai fi dor de teritoriul din curbura arcului Carpatic, ramas viran? Eu nu cred. Si daca e asa, asta nu ar insemna ca de fapt dorul se refera la comunitate si nu la spatiul respectiv. Dar pentru a va scoate pe voi din ecuatie, am sa ma refer doar la mine.  Acest „dor de tara”, e de fapt, dorul de propria mea identitate. De ce spun asta? Pentru ca eu, si ma refer strict la mine, nu ma identific in nici un fel cu astia de pe aici. Mie identitatea-mi lipseste, citeodata. De ea mi-e dor. Pe ea cred c-o regasesc in familie, in petreceri, care sunt in proportie de 90% , numai in cercuri de romani. Si asta cu toate ca sunt multe lucruri care ma deranjaza si pe care le trec cu vederea numai din dorinta de a-mi satisface dorul de a fi roman printre romani.

                    Asta e si motivul pentru care ma simt fericit la fiecare medalie cistigata de romani si in general la fiecare succes romanesc. Pentru ca ma identific cu acea persoana si acel succes. Asta e si motivul pentru care sunt lipit de blogurile astea de limba romana, frecventate de romani. Dar evident ca prin acelasi mecanism, identitatea mi-e ranita de mizeriile care se spun despre romani sau pe care le fac romanii prin italii si austrii. Nu pentru ca am fi noi cei mai hoti si mai criminali din Europa. Ca daca e sa ne luam dupa statistici, la capitolul asta n-o sa-i intrecem pe italieni in veci vecilor. Dar ei pot sa-si camufleze gunoiul, ca-i la ei in tara. Al nostru migreaza. Cum dracu sa-l bagi sub covor? Si asta ma doare. Evident ca sunt mindru sau ma doare cind aud vorbindu-se de Romania. Dar daca Ukraina si Romania ar face schimb de popoare, mi-ar pasa in mod sigur de Ukraina.  Dar stiti care e paradoxul? Ei bine, faptul ca de plecat, am plecat din cauza oamenilor, nu a tarii, ca tara saraca, ce rau sa-mi fi facut? Cu toate astea, uite ca nu de ea mi-e dor, ba ma surprind ca de fapt mi-e dor de mine, romanul.

Read Full Post »