Sa moara ipocrizia din oameni daca eu stiam cum se scrie titlul asta! Si ma mai pling de limba engleza!
Asta ar fi una. Iat-o si pe alta!
Citesc ziare. Ziare romanesti. Dar nu ma intrebati de ce, ca dupa ce le citesc, ma-ntreb si eu si nu gasesc un raspuns plauzibil. Singurul cistig ar fi ca de multe ori citindu-le, imi dau dreptate pentru initiativa de-a o tunde din tara. Cineva, o persoana curioasa, ma-ntreba de ce am plecat din tara daca n-o duceam rau. Nu pentru ca n-ar fi banuit, dar asa, sa puncteze intr-un clasament imaginar. Pai daca citesti ziarele, chiar daca nu traiesti efectiv in tara, iti cam dai seama, daca vrei sa-ti dai, cam care ar fi cele 4 mii de motive.
Romanii, in majoritate, se pling c-o duc rau, ba unii sustin c-ar fi chiar mai rau decit inainte de rascoala din ‘89. Se poate. Fiecare dintre noi a avut parcursul lui in viata. Personal nu ma pot plinge nici de viata inaintea rascoalei, nici de cea dupa. Mai mult, daca ar fi sa ma intorc acum, n-as lua-o de la 0 sau de la 100. As lua-o de mai sus, asa ca pentru mine sa afirm ca m-as intoarce oricind, nu mi se pare a fi o afirmatie idioata si de ochii lumii, desi sotia sustine si pe buna dreptate, ca nu e traficul si praful care o deranjaza, ci oamenii. Si cum dracu s-o contrazic cind acei oameni l-au ales pe Iliescu de 5 ori si pe Basescu de 3 ori? Asta nu inseamna ca n-au libertatea sa aleaga pe cine le place, dar se naste o intrebare. De ce se mai jelesc, cind au ce si-au ales?
Dar hai s-o halesc si p-asta cu jelitul, problema care ma deranjeaza si pe care am declarat-o de mii de ori, e ipocrizia. Multi pretind ca detesta minciuna si falsitatea, dar l-au ales pe Iliescu. Altii declara ca urasc mitocania, brutalitatea si l-au ales pe Basescu. Multi pretind ca le repugna tradarea si oportunismul, dar l-au ales pe Johanis. Ba sunt absolut convins ca exista multi care pretind ca sufera de prea mult patriotism si romanism si care l-ar fi reinscaunat pe Mihai, daca prin absurd, s-ar fi pus problema. Numai ca Mihai nu venise sa scoata poporul roman din cacat. Nu. El se ritornerase pentru a-si pune labele murdare de lasitate pe „proprietatile” cumparate din banii romanimii, ca doar nu venise bunica-sau cu vagoane de aur din Germania ca sa-si permita sa cumpere o halca de Romanie.
Pai si daca asta-i poporul de la poalele Carpatilor, care ar fi ratiunea intoarcerii, ca pina la urma, tot printre ei te vei invirti?
Unii spun: meleagurile natale, satul, taranul, puritatea sufleteasca si alte vrajeli si inflacarari din aceeasi categorie ceausist-propagandistica. Pai, bai, iubitorilor de tara, daca chiar va doare-n suflet, de ce ati mai plecat? Culmea e ca toti cei ce regreta viata „idilica” a taranimii sunt taranii oraseniti. N-am auzit niciun taran autentic, fost, actual si viitor, sa vorbeasca la astfel de superlative de viata la sate a taranului roman. Oare ii realizezi frumusetea si puritatea dupa ce ti-ai infestat sufletul cu orasenisme? Sau sunt vorbe aruncate la misto pentru a-ti epata cititorii?
Adica ati plecat sa faceti bani si sa va intoarceti sa va dati mari fata de taranii din rindul carora ati plecat? Bun! Nu gasesc nimic de condamnat intr-o astfel de motivatie, dar lasati dracu vrajeala cu dorul de colbul stramosesc si de piciorul de plai, defrisat. Ca daca va ardea in suflet de „seara pe deal” si „iarna pe ulita” ati fi ramas in continuare in puritatea rurala si-n bunul simt al taranului roman care de toamna pina hat spre vara, uita gustul apei. Nu degeaba exista expresii care glorifica taranul: „bai, da’ ce taran esti!” sau „te comporti ca un taran” sau „taranco!” si multe altele.
A propos, mai era o afirmatie de-o penibilitate rara. Cica in orase e criminalitatea in crestere, pe cind la sate e o armonie si o pace divina. Pai da, tovarasi, pentru ca orasele de astazi gem de tarani. Migrarea le-a umplut de „jaca am, o lecuta di bataie cunosc, …” Evident ca sunt tarani care se adapteaza, tarani cu bun simt si cu o pregatire profesionala si culturala de invidiat. Pregatire si cizelare pe care le-au capatat, (ghici unde?) in orasele detestabile. Si totusi, cite eminente sunt in raport cu gloata delicventilor?
Deci, hai sa lasam dracu ipocrizia si s-o spunem asa cum e. Ca daca „la tara” iti ofera acel caracter de pus in rama, cum de zeci de mii de taranii migreaza spre betoanele oraselor, fie romanesti, fie occidentale? Cum de nu-si iau toti un lot, in Romania, ca multi din cei care au ramas, ca sunt si d-astia, gospodari, sa-l munceasca si sa traiasca fericiti in „puritate”? Pai pentru ca nu-i nicio fericire si nici puritate sa muncesti din noapte pina-n noapte si sa inghiti mitocaniile si incultura generala. Si sa va mai spun ceva, ca doar n-am participat in primele alegeri libere de dupa rascoala fara sa-mi ramina intiparita in minte harnicia taranului roman.
Ei bine, cind incercam sa-i convingem pe tarani ca Ratiu le va garanta proprietatea, strimbau din nas, desi tineri, spunind ca n-au nevoie, ca n-are cine sa le munceasca pamintul? Si daca le spuneam ca ei o pot face, se uitau la noi ca la rinoceri. Adica ce e aia „sa munceasca?” Pai da, ca nu mai vin studentii si militarii sa le rime pamintul si sa le stringa recolta. Mai bine cu Iliescu ca poate le da de pomana si nu ii pune la munca.
Mai mult, „bai, Ceausescu a murit, l-a luat dracu si nimeni nu aduce boierii inapoi” Ca asta era oful lor, preluat din propaganda de stinga. Au preferat sa-si vinda petecul de pamint dat de FSN, din fostul CAP, sa sparga banii pe bautura si pe urma sa se plinga c-o duc rau. Si chiar o duc ca dracu. Ca daca viata la oras e de cacat, la tara e de cacat cu mot. Si poate sa spuna cine-o vrea ca le e dor sa-si munceasca glia, spusul fara facut e egal cu un mare 0. Ca de „eu m-as intoarce, dar…nevasta, copilul, soacra, verisoara” e plina blogosfera si nu numai ea. Adica nimeni nu se intoarce ca nu vrea, ci numai din spirit de sacrificiu. Toti sunt niste sacrifiati ai soartei.
Sa fie clar, toti taranii care o duc bine in ziua de astazi sunt cei intreprinzatori, care au ales sa ramina si sa nu stea cu curul pe coada si s-astepte sa le pice in gura para fesenista.
Iar cei plecati spre oras si strainataturi ar fi bine sa-si revizuiasca afirmatiile si s-o lase mai moale cu ipocrizia si cu „ce sila mi-e de oras si cit imi lipseste satul natal!” ca si asa nu-i crede nimeni. Sunt unde sunt pentru ca le place si o duc bine, mult mai bine decit in catunul de unde au venit.
VatiClanul Papal 
Papa, nu e bai dacă mă vezi ipocrită, dar atâta vreau să spun, clișeic: suntem oameni diferiți, cu viziuni, percepții, experiențe și preferințe diferite.
ApreciazăApreciază
Io nu cred că la tine se referea. Ai văzut vreun link? 🙂
ApreciazăApreciază
Da Cudi, asa vad eu lucrurile. Ca suntem diferiti e firesc si nu la asta m-am referit. Ce spuneam e ca putem spune lucrurilor pe nume, fara a fi ipocriti. Cuvintele mari suna frumos, dar cum spuneam, sunt irelevante daca nu au acoperire faptica.
Ceea ce am spus ii vizeaza pe toti cei care fac afirmatii de genul asta, nu in mod expres pe tine, desi si tu te numeri printre ei. Dar nu esti singura, sunt si altii dispusi sa pretinda lucruri pe care stiu sigur ca nu le vor face vreodata.De fapt, singura la care am facut o referire directa e Elena. Ea e singura care ma intrebase de ce am plecat din tara daca nu ma-mpingea nevoia.
Asa ca afirmatiile sunt de principiu si la modul general. Asta ca sa-l linistesc si pe nelinistitul Aldus care are o obsesie de care nu poate scapa.
Daca te superi pe mine pentru ceea ce gindesc, e OK, desi cred ca preferi sa stii cum iti sunt percepute afirmatiile si de unii ca mine. Spre deosebire de altii, eu spun ce gindesc si nu pup in cur de dragul traficului. Daca tu consideri ca asta nu-i de apreciat, atunci, c’est la vie.
ApreciazăApreciază
Papa, cine pupă în cur de dragul traficului? Te rog, fii mai specific, zi pe nume, dacă ai coaie precum te lauzi.
ApreciazăApreciază
Coaie as avea si nu ma laud, desi n-o pot dovedi vizual din considerente usor de inteles, dar cred ca sunt usor de depistat cei care ling in cur. Oricum, nu la tine faceam referire. Daca era vorba de tine, as fi pus un link.
Ca accepti sa te amesteci c-o anumita tarita, nu e treaba mea si nu la asta se referea pupatu-n cur.
ApreciazăApreciază
Elena adică eu? 🙂
ApreciazăApreciază
Tu, care alta? Tu esti singura Elena din viata mea. 😆
Nu tu m-ai intrebat acum ceva timp de ce am mai plecat din tara daca spuneam c-am dus-o bine si acolo? Intrebare care, din cite imi amintesc, am lasat-o fara raspuns. Si asta pentru ca raspunsul mi se parea evident si intrebarea inutila. 😉
Probabil ca nu-ti mai aduci aminte, asa cum nici eu nu mi-as mai fi adus, dar eu am notat, intentionind sa fac un post. Post ramas la stadiul de ciorna intrucit am renuntat sa-l mai public.
ApreciazăApreciază
Te cred. Am întrebat doar pentru că Elena e un nume destul de comun. La fel și întrebarea împricinatã. Aș fi comentat dar cine știe ce poză îmi mai ascunde telelefonul meu pudic. :)))
ApreciazăApreciază
De acum voi mentiona in post „no pictures” 😉
ApreciazăApreciază
Papa, una din calitățile pe care le-am apreciat dintotdeauna la tine a fost diplomația și că cel puțin în online nu te-ai făcut „frate cu dracul” schimbându-ți brusc pãrerea fãrã a și crede sau simți, validând fals pe cineva pentru a da/a te pune bine sau pentru a fi în rând/a te alinia cu cei „populari și apreciați de alții sau validați de vreo funcție sau un grup de oameni”. Ești autentic. În plus, ai fost un gentileman cu fetele din online. Iar atunci când cineva a avut o părere diferitã de a ta (excluzându-l pe Ios-dacã, excepția care întãrește regula), ai știut cum să argumentezi fără a denigra, umili sau jigni pentru că, dintr-un anumit punct de vedere, cineva facea notă discordanta și era mai diferit, nu rezona sau nu era dintr-un anume punct de vedere la un anumit nivel agreat de tine/grup. Deși uneori acei oameni compenseazã, având alte atuuri. Ceea ce denotă faptul că înțelegi diversitatea, utilitatea și rostul ei, și cã ești tolerant din anumite puncte de vedere. De aceea mi-a fost mai plăcut și ușor să discut cu tine (nu numai cu tine).
Din comment și articol eu una deduc că și tu înțelegi că uneori oamenii încearcã oarecum să-și înnãbușe un complex de inferioritate, mințidu-se uneori chiar pe ei înșiși, când încearcã să aducă argumente și sã gãseascã părți frumoase care să compensezi neajunsurile resimțite de ei uneori în experiențele avute. Dar dincolo de unele exagerãri, viața la țară are și avantaje, deși dezavantajele pot fi mai mari. Dar totul e relativ, depinde de percepțiile fiecãruia, de comparații (de exemplu dacă aduci un african rupt de foame la noi la țară, o să i se pară Rai)…
De exemplu:
– La țarã e mai răcoare dacã e un loc înverzit de copaci și pãșuni, comparativ cu astfaltul negru care atrage cãldura. Acum s-a inventat astfaltul alb, tocmai pe acest principiu.
– Gãsești de cumpãrat fructe și legume proaspete prin vecini (și alte alimente).
– Fetele de la țară sunt mult mai muncitoare, și, mai târziu, dacă vor avea ocazia, vor aprecia mult mai mult confortul oferit de un partener – acest lucru poate cântãri foarte mult în dezvoltarea unor sentimente de afecțiune interesată pe care o pot confunda ușor cu iubirea. ( afecțiunea interesatã reprezintă un cumul de sentimente pozitive pentru oamenii care te ajutã sã-ți îndeplinești nevoile și dorințele personale. Satisfacerea nevoilor, alinierea la anumite standarde care te fac să te simți normal sau împlinit).
Pe când fetele care au deja un confort sau pot să și-l ofere singure, vor dezvolta sentimente pe alte criterii, vor pune accent (inconștient) pe altceva. Dar nu e o regulă, depinde de mai mulți factori.
Visul meu era să mă mut la munte (chiar dacã într-un sat de munte, dar e complet altceva).
ApreciazăApreciază
Elena nu ma peria, ca nu-s intr-atit de prafuit 😆
Hai sa-ti spun eu cum e cu racoarea sateasca. Aici unde locuiesc e o zona cu copaci si de 100 de ani. De multi ce sunt, avem coioti, vulpi, iepuri, veverite si alte lighioane. Nu e sat sa aibe atitia copaci citi sunt in zona asta. Ei bine, acum e o caldura sufocanta, coroborata c-o umezeala de le e rusine femeilor sa iasa in tricou ( you know, wet t-shirt competition 😉 ) Asa ca aerul conditionat e de preferat oricarei umbre silvicole.
La sat gasesti fructe cind li se coc fructele. La oras le gasesti si cind se coc prin alte tari.
Cu fetele de la tara e mai cotoioasa. N-as prefera niciodata una care sa ma iubeasca pentru shimbarea conditiilor de trai. Dar cum spuneam, sunt taranci si taranci. Dar daca e sa vorbim de cele care n-au trecut pragul satului natal decit doar ca sa mearga la tirgul din satul vecin, ce draci sa vorbesc cu ea? Ce-om avea in comun si unde sa ne ciocnim unul de celalalt? Ca doar nu-ti imaginezi ca m-as fi dus la tara sa-mi trag nevasta, daca, prin absurd, ar fi fost cazul. Cu cele orasenite e o cu totul alta poveste, evident.
Iar daca vreau muncitoare, imi angajez filipineze, asa cum fac, de altfel. 😉
ApreciazăApreciază
Nu te perii, îți spun deschis ceea ce cred cum am făcut se multe ori când ți-am zis și ce nu ți-a plăcut și poate că te-am făcut să te simți ușor ofensat/trãdat/atins pe rană/etc. Crezi cã e mai bine să acționăm înainte de a discuta ce ne deranjează unii la alții? Crezi cã e mai ok o persoanã care nu spune absolut nimic care deranjeazã dar din teamã sau precauție face ceva ce ar putea să te punã direct într-o situație limitã? Eu cred că discuțiile pot ajuta foarte mult, pot rezolva multe situații și pot opri ca sã se întâmple lucruri rele atunci când cei implicați în discuție se înțeleg și vor sã se ajute reciproc, să-și rezolve fiecare problema lui astfel încât să le fie bine tuturor celor implicați, evitându-se multe situații neplăcute și riscante nãscute din orgolii.
– Fructe din supermarket sunt radiate GAMA, tratate cu diverse substanțe nocive ca să reziste mult oe raft. Astfel cã nu sunt nici prea hrănitoare, deși pot astâmpãra foamea, nici prea sănătoase, chiar din contra.
– Așa e, dar sunt și fete de la țară cu studii superioare, uneori cu o pregătire și cu un bun simț mult peste cel a celora de la oraș. Nu am vrut să înțelegi cã sunt pro afecțiune interesatã.
Te consider un norocos pentru așa o locație, priveliște, aer purificat de copaci care întradevãr atrag umiditatea, ceea ce pentru naturã e un lucru bun. Dezechilibru cauzat de încãlzirea globală duce însã acest fenomen la o limitã a extremei.
ApreciazăApreciază
Hm! Ma simteam periat. 😆 Si nu spun ca nu-mi face placere, dar cu conditia ca peria sa fie sincera. 😉
Fructele si legimele de pe piata canadiana n-au nevoie de game si solfegii. Astea vin din Ca. si Fl. Doar ca sunt culese mai necoapte pentru a nu se borsi in TIR-urile cu care sunt aduse.
Referitor la fete, pregatirea superioara de care vorbesti nu si-au tras-o la sat. Iar eu de tarancile pursinge vorbeam, nu de cele orasenite.
Norocul si-l face omul, dupa cum se spune si nu gresit. 😉
ApreciazăApreciază
îmi mai schimbã tel cuvintele, mã corecteazã el deșteptul, uneori bagă și cuvinte de la el, numai prima literã îi trebuie. Uf
ApreciazăApreciază
Si mie mi se intimpla cind transmit mesaje in romana, nu dispera, nu are boala doar pe tine 😆
ApreciazăApreciază
Papa, eu asta am înțeles, c-ai tras-o la juma de Românie, +,-. 🙂 Te-am rugat să fii mai specific pentru că, din perspectiva mea, nici unul dintre participanții la discuțiile pe tema rural/urban n-a pupat în fund în fund pe nimeni. Sunt păreri pro și contra, ceea ce e firesc.
ApreciazăApreciază
Cudi, am spus-o la modul general in sensul ca de la mine te poti astepta sa-ti spun ce gindesc, nu sa te pup in cur ca sa mi te am de cititoare. Nu pot fi asa chiar cu riscul de a pierde.
ApreciazăApreciază
Asta e foarte bine, Papa, asta e ceva de admirat. N-ar fi o pierdere să îți întoarcă cineva spatele doar pentru că ai un alt punct de vedere, chiar și diametral opus.
ApreciazăApreciază
Problema e ca adevarul, de multe ori raneste, si nu sunt multi cei care sunt dispusi sa-l digere. In asta consta riscul franchetii. Dar asta sunt si nici nu intentionez sa ma schimb. 😉
ApreciazăApreciază
Aha, deci adevărul vine de la tine… 🙂
ApreciazăApreciază
Always Cudi, always 😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Articolul asta imi aminteste de un tip foarte misto care, cand am ajuns prima data in Romania pentru vreo 3 luni mi-a zis „ba pustiule, neamul romanesc are doua mari metehne: sunt ipohondrii si paranoici”. Sigur ca-i generalizare, da’ mi-a fost al dracu’ de util in relatia cu multi bastinasi :))
ApreciazăApreciază
Norvegianule, parerea mea este ca omul care nu se priveaste in oglinda cu obiectivitate e … orb 😆 😆 😆
Bai, sa inteleg ca prin asociere, si eu as fi „foarte misto” in acceptiunea ta? 😆
ApreciazăApreciază
Hehehe, iaca ce face „occidentu'” cronic din om, cum detectezi imediat aprecierile 😀 . Pai da, cum altfel, e rar sa vezi pe cineva cu coaie (ca sa citez de mai sus) reale, nu mercantile, pe blogosfera romaneasca. Sigur ca-s cativa care vor, cred si si-au croit o imagine in „spusul lucrurilor pe nume” in blogosfera cu pricina, dar aia sunt mai toti (macar aia de i-am descoperit si citit nitel), pur marlani, cu posturile aproape integral trase la indigo (doar subiectul de injurat variaza) pe reteta „toti sunteti prosti si orbi, n-ati observat chestia asta, eu-s dastept si va deschid ochisorii daca nu sunteti prosti ziceti ca mine, daca nu ziceti oricum ma doare in cur ca eu sunt sigur pe mine si gandesc autonom si n-am nevoie de validari”. Primele doua-trei posturi ale astora merita citite dupa aia te plictisesti ca asa-s toate. Pizdelile tale insa variaza in functie de obiectu’ pasiunii, au substanta, vin, vorba aia, din suflet nu din tourettes si sunt tare misto de citit. Asa ca da, esti misto :)).
ApreciazăApreciază
Vladen, ma coplesesti si cuceresti, totodata. Dar ma opresc aici ca sa nu ne creada lumea bulangii cu neveste de acoperire 😉 😆
ApreciazăApreciază
Las’ sa creada, mai ales aia cu neveste 😛
ApreciazăApreciază
A fost o faza tare la un moment dat pe blogul unui ziarist cu care eram, oarecum, amic.
Un idiot si-un coate goale, un martafoi, vorba lu’ Caragiale, cu care polemizam, a spus ceva de genul, „s-o fut pe nevasta-ta!” Sincer, chiar n-am inteles de ce trebuia invocata prezenta ei, dar na, nu depindea nici de mine, nici de ea. Si cum de multe ori las de la mine, 😆 ii raspund ca n-am nimic impotriva, dar trebuie sa-L intreb si pe el, adica pe nevasta-mea. Ei bine, ala n-a mai scos un sunet, in schimb am primit multe laude si aprecieri pentru curajul de-a ma declara, in mod plenar, bulangiu.
Cei care ma cunosteau, ca la vremea respectiva eram un Clan in regula, s-au urinat pe ei de ris. Asa ca faza a devenit din foarte incordata, gata de pizduieli multiple, hilara si complet destinsa.
ApreciazăApreciază
Am ras de mi-a sarit berea pe nas :))))
ApreciazăApreciază
Io îţi dau de obicei dreptate, fiindcă ai darul de a privi obiectiv lucrurile. Şi articolul ăsta nu face excepţie.
Cât despre articolul lui Cudi, mie nu mi s-a părut o dovadă de ipocrizie. A plecat din ţară fiindcă şi-a găsit pereche pe plac, şi perechea în cauză era emigrată peste ocean, unde-şi făcuse deja un rost. Mi se pare firesc să rămână Cudi în Canada, fiindcă se simte fericită în familia ei de acum. Şi nu văd de ce ar împiedica-o asta să se gândească cu nostalgie la locul de unde a plecat.
În privinţa românilor, cred că o descriere destul de potrivită e „suflet candriu, de papugiu… râde plângând, plânge râzând, viaţa o ia în şagă”. Hazul de necaz e întotdeauna în vogă, despre orice nasoleală apar bancuri cât ai clipi.
ApreciazăApreciază
Arlech, as prefera sa n-o discutam pe Cudi si pe nimeni altcineva. Motivul pentru care am spus ce-am spus este imaginea idilica pe care incerca s-o atribuie satului si care e foarte departe de realitate. Si nu in ultimul rind: ” Fire, sunt una dintre infecții ăia de care zici, m-am născut la sat și am locuit la sat cea mai mare parte a vieții mele. Și sper să mă reîntorc acolo, cândva.” La asta trebuia sa fi adaugat, „cind voi avea suficienti bani s-o fac”, asta ca sa nu spun ca nu cred in speranta respectiva. Si iti voi spune si de ce cred ca nu e credibila.
Omul, in general, se obisnuieste repede cu confortul si renunta foarte greu la el si numai cind e fortat de imprejurari. Iar daca vei argumenta ca acel „confort” e interpretabil, atunci revin la acea imagine fals idilica si-ti voi spune ca de pomi si verdeata poti beneficia si la oras, daca vrei, mai ales in Canada, dar e absurd sa crezi ca cineva si-ar dori wc in curte si nema canalizare si apa curenta. La munci agricole, la lipsuri si nevoi, mai ales la o virsta inaintata cind un spital, un dentist si multe altele sunt indispensabile. Cel putin asa consider eu.
Cam asta e si n-as vrea sa mai revin decit la o discutie de principiu si la modul general.
ApreciazăApreciază
Acuma, la modul general vorbind, nu cred că un om (o familie) care, sub impulsul nostalgiei, pleacă din Canada către satul natal din România nu are destui bani ca să se doteze cu un hidrofor şi să-şi facă o fosă în curte, ceea ce îl scapă de buda din curte şi-i asigură apa curentă. Am cunoştinţe şi prieteni – oameni cu venituri relativ modeste – care şi-au dotat casele de la ţară cu aşa ceva şi zău că au săli de baie mai mari şi mai luxoase decât a mea, de la bloc.
Dar îţi dau dreptate în privinţa spitalului şi a dentistului etc, de care e bine să fii cât mai aproape de la o vârstă încolo – şi nu numai.
Dar există şi destui nebuni – am în familie. Deşi ar fi putut trăi bine mersi din pensie în apartamentul din oraş, s-au întors la ţară, şi nici măcar în casa nouă pe care şi-au făcut-o fără să le fi trebuit, ci alături, în casa părinţilor ei – şi nici măcar nu stau în „casa bună”, ci într-o anexă (chiler îi zice pe-acolo), unde au stat şi răposaţii. Şi cresc 2-3 capre, plus o curte de orătănii, deşi altminteri n-ar face foamea, timp în care apartamentul lor din oraş stă pustiu. Şi-au tras hidrofor, dar privata e tot afară, nici măcar în fundul curţii, ci dincolo de gardul din spate, taman la marginea satului, de unde iarna nu e imposibil să vezi ursul sau lupul – dacă ăia-s mai timizi şi nu se-apropie.
ApreciazăApreciază
Arlech, tu vorbesti de masochisti. 😆 Cine doreste sa se autoflageleze, n-are decit sa traiasca si-n iesle, ca cel pe care-l idolatrizeaza, dar eu nu cunosc pe niciun om normal la cap care se duce din buricul Bucurestilor sau, cu atit mai putin din buricul 😆 vreunui alt oras european sau nord-american, la tara-n RO de dragul vietii de taran. Fortat de anumite imprejurari, poate. Mai ales cind e vorba de oameni cu o cultura, rafinati si cu pretentii. Ce sa faca acolo? Sa se culturalizeze? Sa socializeze? Sa calatoreasca? Sa parvina? Bull shit! Sau poate doresc sa decada, sa se abrutizeze, sa-si ingusteze orizontul si sa asculte ziua-ntreaga cum creste iarba. Sincer, e peste puterea mea de intelegere, si consider ca sunt destul de intelegator, in general 😆
Chestia cu „chemarea pamantului” e o metafora si nimic mai mult. Ca daca n-ar fi, toti am lua birourile de repatrieri cu asalt. Cind spun toti nu ma refer doar la romani.
Si as vrea sa mai clarific ceva, just in case. Asta nu inseamna ca ne doare-n cur de RO si de romanii de acolo. Nu inseamna ca nu lacrimam la o romanta sau nu ni se zbirleste pielea la Desteapta-te romane! sau la stirile despre RO. Nu inseamna ca nu dorim sa vorbim cit mai mult romaneste si sa intram in legatura cu romani (selectiv, evident 😉 )
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pentru tipii despre care ţi-am povestit, masochişti e într-adevăr cuvântul potrivit. 😀
E drept că n-au plecat decât din buricul Bacăului, dar tot aiurea e. Şi se mai şi plâng că muncesc mult! 😉
ApreciazăApreciază
Daca nu te duci cu caruta cu bani, munca sau foamea sunt celelalte alternative, daca vrei sa te taranesti. Ar fi trebuit s-o stie, ca nu-i greu de imaginat.
ApreciazăApreciază
Păi nu-ţi zisei că-s nebuni? 😀
ApreciazăApreciază
Zisesi! 😆
ApreciazăApreciază
Legat de subiect, nici eu nu cred ca cineva, mai ales femeile, chiar isi doresc sa se intoarca la tara la conditii mai rele decat cele pe care le au la oras. Daca n-au de ales ca au avut parte de o problema financiara catastrofala si trebuie sa stranga din dinti, asa cred, dar altfel, nu. Mai cred ca e posibil sa o faca ca efect al unei depresii, adica sa creada in mod irational ca mutatul respectiv le solutioneaza cine stie ce probleme (gen problemele de la slujba, problemele cu vecinii, etc). Dar mai cred ca dupa primul contact cu realitatea, covarsitoarea majoritate a femeilor s-ar intoarce inapoi in maxima viteza.
Pot insa sa cred ca exista barbati dispusi sa lase confortul urban pentru o aventura fara griji la tara sau in varf de munte. Dar femei nu.
Sigur ca exista cupluri care fac asta experimental, sunt comunitati cam peste tot de tipi care vor sa traiasca cu minim impact ecologic si care au ferme din alea ce se autointretin si se preocupa si o arhitectura non-poluanta (care case intre altele sunt al dracu’ de scumpe deci nu se intorc de saracie), dar asta e cumva un sport in sine. Te joci de-a sustainable living si voila, e gigea, ai grija de planeta, blah-blah.
Aaaa, ca te intorci sa-ti faci oaza ta de confort intre trifoi si ratze, aia e altceva, nu numai ca pot sa inteleg, dar am facut-o. Dar daca ar inceta brusc apa curenta, netul si electricitatea, in noaptea zilei respective as duce femeia la hotel.
Asa ca da, cred ca s-ar intoarce oricine „la tara”, ba cred ca ar accepta si anumite compromisuri, dar o data gustata civilizatia de la oras aia nu-ti mai iese din sange si poti trai fara ea, dar o regreti. Si n-o spun din fund, prin natura meseriei mele mai merg prin zone sa le zic frumos „inconfortabile” si sigur ca nu-mi cad tresele si nu vars o lacrima sa stau pe acolo, dar mi-e dor de civilizatie si dupa ce trec alea 4-6 saptamani si vin acasa, ma simt ca-n rai (ca nu pot zice ca-n sanul lui Adam fara sa ma gandesc ca sanul oricarui adam e probabil transpirat :)) ).
ApreciazăApreciază
Eu ma gindisem ca in eventualitatea ca cineva isi pierde serviciul si nu gaseste altul pina-si termina economiile, poate alege sa se ritornereze la bojdeuca parinteasca unde nu va muri de foame, dar nici bine nu-i va fi. Pentru ca sa te intorci la tara fara un capital consistent e ca si cum ti-ai da, benevol, cu tesla-n coaie, alea pomenite de Cudi 😆
Concluzia mea e ca orasu-i oras si satul, sat (DAAAA!) si ca nimeni nu va da definitiv si de buna voie orasul pe sat. Daca stai sa gindesti, nici mari scriitori romani n-au lasat orasul dupa ce i-au simtit gustul si mirosul patrunzator, 😆 desi-l cintau in majoritatea scrierilor pe domnul sat.
ApreciazăApreciază