Dă-ne-o nouă astăzi …

Cum „ce?” Piinea noastra, cea de toate zilele, nu prapastiile la care va ginditi voi, ca alea de mult nu mai sunt „de toate zilele”. Ca vedeti voi, aici ploua cu spume. Si pentru ca imi era lehamite sa ies din casa doar pentru o piine, am dat fuga la google sa-l caut pe „Tatal nostru”, dar nu pe adevaratul, ca el e „sub glie, taica, si sub cruce”, ci pe presupusul. Si l-am gasit in toate limbile Pamintului. Asa ca l-am rugat, conform conventiei, sa-mi dea si mie o piine, astazi, ca sa nu mai ies pe vremea asta ciineasca si nici sa trudesc zece ore s-o iau pe cocuta la framintat. Si astept eu o ora, astept doua. Nimic. Masa, goala. Caut prin sertare, prin dulapuri, prin frigidere … pina si-n walking closet. Nimic. Nici macar urme vagi de faina. Si sa nu credeti ca nu cunosc abureala cu „formularea are intelesuri mult mai profunde, mai adinci, mai abisale, mai Insula Marianelor, ca „piinea” nu se refera la piine propriu zis, ci la o multitudine de necesitati care converg in piine, si ca „astazi”-ul e de fapt unul ceresc care tine cit zece mii de ani pamintesti si alte bazaconii „aprofundate” de ciobanii Golgotei care, la drept vorbind, nu stiau de mama lor.

Intr-un tirziu, ajungind la concluzia ca acea rugaciune ori e la misto, ori poate ca Barosanu vorbeste numai ivrit, m-am apucat sa-mi confectionez singur piinea mea, cea de toate zilele, ca daca ma las in grija lu’ … nimeni, e posibil sa mor de foame si fara luminare.

Interesant mi se pare faptul ca desi muti se roaga cu devotament, persistenta si abnegatie, nu se asteapta nimeni sa primeasca ceva din ceruri. Si atunci, care-i spilul rugaciunii? Este vreunul? Si ca tot am adus vorba. La mine era clar, n-aveam piine si-mi doream. Dar unii stau cu trei piini in casa si se roaga sa le dea piine. Pai ce-o gindi Barosanu, cu mintea lui divina, interpretind cererea ad litteram? „Bai, Petrica, astia sunt loviti la cap? Imi cer ce le prisoseste in loc sa-mi ceara ce le lipseste?”

Revenind pe Pamint, nu spun ca fac piine pentru prima data. Nu, am mai facut, dar chiar imi propusesem sa verific daca rugaciunea se adreseaza cuiva sau se recita la plesneala ca sa te autosugestionezi pe tine insuti si de unul singur. Si, de ce sa mint, m-am autosugestionat atit de tare, ca era sa lesin de foame. Noroc cu ceva crackers, gluten free, pe care-i iertase sotia si care au un gust intens de carton presat.

Asa caci, dupa cele doua ore de „iluzii pierdute” si inutile, m-am apucat de treaba. 384gr. faina, 255ml apa, 8gr drojdie proaspata si 5gr sare. Simplu. Numai ca eu, din respect pentru ciobanii de pe Golgota care mincau masline in draci, inclusiv pe alea de capra, am bagat si doi pumni de masline verzi, dar nu de capra. D-alea fara simburi si cu o bucatica de ardei rosu in ele. De ce din astea? Pentru ca sunt uleioase, desi in apa. Iar uleiul ala face minuni, mentinind miezul piinii proaspat si pufos. Dupa ce clatesc si storc maslinele, le maruntesc grossier. Apoi le amestec cu faina in timp ce dizolv drojdia si sarea in apa calduta. Pun si apa peste faina si dai si azmestica pina ce toata faina e incorporata. Dupa aceea o las intr-un vas acoperit pret de doua ore. Dupa doua ore, cu mina umezita, iau marginile si le aduc in centru dupa care iar acopar si mai las doua ore. Operatia o repet inca o data si dupa inca doua ore scot coca si o framint putin prin faina, dupa care ii dau forma finala si-o mai las inca doua ore la crescut, sub acoperamint. Apoi, o scot frumusel pe o hirtie de copt, o crestez la suprafata ca sa nu plesneasca aiurea-n tramvai de una singura si-o bag in creusetul preincalzit la 450F (232C). Iar pe creuset il bag 30 de minute, cu capac la cuptor, la aceeasi temperatura. Dupa cele 30min, scot doar capacul si mai las piinea intre 15 si 30min. De scos, o scot sa se raceasca atunci cind culoarea pe care o capata imi face cu ochiul. E, cam asta e si uite-o pe printesa, in toata splendoarea ei, pusa la racorit.

Mentionez, pentru neincrezatori, ca nici apa nu mi s-a transformat in vin desi am rugat Treimea cu cerul si cu Pamintul. Initial am crezut c-au facut-o vodka, ca nu-si schimbase culoarea, dar nu, era tot apa chioara cu clor si ce alte vrajeli o mai fi continind. Asa ca, ascultati-ma pe mine, lasati cererile si aveti-va de grija singuri, chiar daca va trebui sa bagati mina-n buzunar pentru un litru de vin si ceva faina, ca din vazduh n-o sa primiti decit meteoriti, furtuni, si traznete.

Read Full Post »

Mi se da tircoale

Duminica, ca la fiecare crapat de ziua, intru in „biroul” meu pentru a pregati breakfast-ul. Si cum mi s-a dus vestea, pina dupa Cercul Polar de Nord, la cit de meticulos sunt cind vine vorba de crapelnita, am gindit-o si-nvirtit-o pina mi-a dat asta,

care nu e vreo mare brinza si nici ce-mi propusesem, dar prezentarea mi-a obosit mentalul. Si asa obosit cum eram, m-am apucat sa fac cafea. Evident ca n-am facut-o, ca doar nu-s arbore de cafea, dar am pregatit-o ca se facea de 6AM si trebuia sa-mi invit sotia la micul dejun.

Si cum asteptam sa fiarba apa, ca eu sunt pe modelul „la ibric”, injurindu-i pe democratii americani, singurii care merita injurati in zilele noastre, numai ce aud un zgomot teribil care se amplifica de la o secunda la alta. Pina la un moment dat cind am avut impresia ca-mi intra-n casa. „M-or fi auzit si-au trimis vreun AH 64 Apache sa ne mazileasca?” Ca acum pe bune, cine mortii ma-sii s-o da cu elicopterul la 6 dimineata si la joasa inaltime, daca nu armata americana? Pentru ca eu va spun, asa cum a incurcat Siria cu Libia, tot asa, Mortul poate incurca Islanda cu Canada sau Groenlanda cu Canada sau Olanda cu Canada. Nu, stiu ca nu are nimic cu tarile respective, dar nici nu stim ce vise napoleoniene poate avea in ramoleala lui si, pac la razboiu.

In fine, lighioana zburatoare s-a indepartat lasindu-ma fara raspuns. Dar vai, dupa ce vacarmul ajunsese pina spre limita suportabilului, numai ce-l aud ca-ncepe sa se amplifice din nou. Si atunci, sprinten ca un ied, sar direct pe terasa ca sa vad daca se prabuseste sau ce draci face de-mi tot da tircoale. Cum n-aveam la-ndemina un 50cal.MG sa-l dobor si noroc ca n-am avut, am apucat binoclul. Si ce sa vezi? Un nene iesise cu elicopterul sa slobozeasca niscai prafuri contra tintarilor, pe terenul de golf.

„Pai bine mai, pulverizatorule, fi-ti-ar insecticidu-al dracu, la alta ora nu te-ai gasit sa te dai cu elicopterul?” i-am strigat, vadit enervat. Nu mi-a raspuns, ca n-avea ce argument s-aduca, dar mi-am dat seama ca-i parea rau intrucit s-a mutat imediat la alte gauri. Si poate ca nu l-as fi admonestat, dar prea imi dadea tircoale. Ca daca mi-ar fi aruncat si mie, in backyard, fo mina de prafuri, nu m-as fi miniat atit de rau. Si stiti de ce? Pai pentru ca unde credeti ca se duc insectele pe care le gonea elicoptoristul? Ca sigur in pamint nu intra si nici in cosmos n-o sa zboare, ca Bezos. Vor veni toate sa se cuibareasca-n iarba mea asteptind s-apar ca sa ma suga de singe. Pe mine si pe toti vecinii lu’ St George, c-asa-l cheama pe clubul asta.

Asta ca sa nu mai spun ca pina si membrii clubului imi dau tircoale. Nu toti. Doar aia mai damblagii care se cred Tigre Woods, desi sunt vai de crosele lor. Ca nu stiu cum se face, dar sa dea dracu daca nu-mi aterizeaza tot felul de elicoptere … pardon, bile de golf, in backyard. Si unde mai pui ca golf course-ul, in dreptul meu, are fo suta de metri, latime. Ei bine, unora nu le ajunge si din aceasta cauza ma bombardeaza pe mine sau le proptesc in paduricea de vis-a-vis. Unii, mai civilizati, renunta la bilele respective, dar altii, care nu reusesc sa faca diferenta intre locul lor de joaca si o proprietate privata, intra ca ciobani sa-si recupereze neindeminarea. Dar stati sa vedeti ce indeminatici vor deveni dupa ce-mi voi monta gardul si nu-si vor mai putea recupera bilele. Pacat ca eu nu ma joc de-a golful, ca as fi avut bile cit un magazin de profil. Le dau in schimb unui amic care se golfeaza saptaminal si care se bucura intrucit il scutesc de-o cheltuiala.

Dar sa nu cumva sa-mprastiati zvonul ca nu-mi place sa mi se dea tircoale. Ca zau, n-am nimic impotriva, doar sa nu fie elicoptere si golfisti.

Read Full Post »

„Mortul de la groapa nu se mai intoarce”

ERONAT!

Va sugerez sa nu va mai bazati pe aceasta … dezinformare, care ar trebui cenzurata pe viitor, dar si pe prezent. Asta nu inseamna ca toti mortii se vor intoarce. Nu. Dar uite ca sunt si morti care prin nu stiu ce reactii chimice reusesc sa se trezeasca la viata. Si sa nu-mi spuneti ca „de unde-ai scos-o?” ca doar e mentionata si-n Imnul National.

Daca multe „uniuni sovietice” s-au trezit din morti, acum 30 de ani, uite ca insula trabucului de foi si a trestiei de zahar continua sa-si doarma „somnul cel de moarte” ce parea sa devina vesnic. Dar spre stupefactia barmanilor, cubanezii s-au trezit la viata, din viata de apoi in care-i bagase Fidel si comunismul lui iluzoriu si cer o Cuba Libre (2 ounces Cuban-style rum, 4 ounces chilled Coca-Cola and a wedge of lime). Cum zic, cubanezii au iesit in strada si fac tam-tam. Un tam-tam care a reusit sa atraga atentia lumii intregi. Un tam-tam indreptat impotriva dictaturii comuniste, a sistemului criminal si a sclavagismului rosu.

Cum au suportat timp de 62 de ani viata de rozatoare pe care le-a oferit-o Castro si ai lui, e greu de imaginat, dar nu si pentru cei care au trecut prin experiente asemanatoare. Noul Castro, pe nume Diaz-Canel, e la fel de diabolic ca si Castr-atii lui predecesorii, taind accesul populatiei la internet si telefonie celulara pentru ca strainatatea sa nu afle atrocitatile savirsite de guvernanti si disperarea populatiei, pe de-o parte, dar si pentru a ingreuna comunicarea intre demonstranti si logic, obstructionarea organizarii lor, pe de alta.

In fine, ce va fi, vom vedea, dar semnele, deocamdata, nu sunt incurajatoare pentru tam-tamisti. ONU, care e mai mult un „O, nu!” si se afla intr-o moarte clinica, sugereaza ca guvernul sa poarte discutii cu revolutionarii. Adica, tradus intr-o romana accesibila, frectie cu Diana la piciorul de lemn.

Dar daca ONU a ramas la fel de mort precum a fost, iata ca mortul de la Casa Alba (sau Neagra, dupa unii autori democrati) da semne de viata spre stupefactia mea si-a intregii Americi, indiferent de orientare politica. Rabla a afirmat ca socialismul si comunismul si-au demonstrat ineficienta. Drept pentru care atit republicanii cit si democratii au scos un „Wow!” prelung. Singura diferenta intre wow-uri e ca doar al republicanilor era apreciativ. Democratilor si mai ales extremistilor de stinga care afirmasera ca revolutionarii cubanezi nu au nimic impotriva sistemului si ca embargoul impus de America ar fi motivul razmelitei, declaratia Rablei nu le-a cazut bine in pipote. Ba le-a cazut chiar prost tinind cont ca organizatia teroristo-rasista BLM, admiratoare declarata a lui Fidel Castro („Rest in … power Fidel!”) si a sistemului lui criminal, condamnase revolta populara si pe US ca uzurpator al idealului comunist.

Din pacate, Biden, care desi a dat vagi semne de viata, s-a reintors in coma lui profunda fara a incerca sa-i ajute pe revolutionarii cubanezi in vreun fel. De fapt cred ca a fost aspru dojenit de extremistii partidului care si-au facut un obicei din a-si blama propria tara si componenta alba a propriului popor, Biden fiind cel mai alb, alb pe care l-am vazut vreodata, exceptind mortii.

Oricum, desi pe motiv de Covid e posibil ca razmelita sa fie inabusita pentru a salva tara si comunismul de contaminare, un lucru e sigur, unii morti se intorc de la groapa si exemplele de mai sus stau marturie.

Read Full Post »

Cu ciocanul la … pescuit

Intrucit ma aflu intr-un concediu prelungit, pe care unii, nu spun care, il numesc, cu pizma, „pensionare”, merg la pescuit numai cind pizmosii merg la munca. Dar n-o fac din dorinta de-a le zgindari invidia, asa cum s-ar putea specula, ci din dorinta de a-mi constientiza si aprecia libertatea fata de acel flagel numit „slujba” Asta nu inseamna ca o ard pe balta cinci zile pe saptamina, dar nici nu aleg weekend-urile pentru practicarea acestui sport. Ii spun sport, c-asa-i spun altii, dar el, pescuitul, e un fel de corida subacvatica in care taurul, de multe ori, e bou. Cu toate astea, fie ca prind, fie ca nu prind, statu-n natura cu berea la picior, imi provoaca un sentiment de „je m-en fiche” fata de problemele lumii si nevolnicia crapilor din balta. Asta pe linga faptul ca eu am decis sa adopt politica de cacat a retardatului Casei Albe. in privinta imigrantilor ilegali. „Catch and release” sau prinde si da-i drumu. Si dau drumu la orice prind, ca si el, numai ca una-i pestele de apa si alta-i criminalul. Am spus de apa, ca daca ar fi de uscat, tot criminal s-ar numi.

In concluzie, fiind joi, am hotarit sa-mi scot Piratul la balta. As mai fi avut si un coleg de pensionare, dar era ocupat cu atributiunile de bunic cu care l-au blagoslovit copiii. Si cum Piratul isi luase citeva zile libere, aprobate de nevasta-mea, io-te-ne conducind spre balta fagaduintei. Smith Mill Pond e o balta linga o moara. N-as putea sa spun ce macina moara respectiva, dar cred ca e ceva de papa ca balta e plina de pesti dezvoltati armonios.

Io-te balta, io-te crapul! Cu mentiunea ca imaginea e de acum doi ani.

E si dupa ce am condus vreo ora de ma luase cu plictis, parcam pe marginea baltii. Vremea era exct aia in care orice om intreg la minte ar dori sa pescuiasca. Caldut, inorat, liniste deplina si-o boare venita din vest care m-a palmuit pentru citeva ore. In fine, ocupindu-se cu descarcatul catrafuselor pescaresti, Piratul a dat peste un ciocan. Si-mi zice amuzindu-se copios „ai de gind sa dai la porumb sau la ciocan?” Dar ce stie el? E inca tinar, necopt. „Bey, Grigore, zic, doar n-oi fi crezind c-o sa bat tarusii umbrelei cu pumnu” Moment in care a ramas confuz nestiind ce e ala tarus. Dupa ce i-am explicat ca la ground spikes le mai spune si tarusi, a inteles necesitatea ciocanului. Necesitate de care si eu mi-am dat seama tirziu, dupa ce a trebuit sa intru-n apa pentru a-mi recupera umbrela, chestie care n-as vrea s-o mai repet. Ca la cit e de mare, si-o boare de vint ti-o poate salta, daca nu e ancorata

Trecind peste intimplarea cu ciocanul, sa mai spun ca am plecat binedispusi dupa citeva ore, desi prinsesem doar vreo 10 somotei in locul crapilor cu care venisem sa ne luptam. Ai dracu dinozauri n-au vrut sa muste, desi neam de neamul lor nu mincasera specialitatile cu care-i servisem noi. Singurii care au apreciat calitatea momelii fiind somoteii, desi ne foarte incurcau atunci cind se prindeau ca prostii-n ac. Oricum, bine ca n-a muscat vreo tesoasa, ca ni s-a mai intimplat si nu e simplu s-o convingi ca acul nu tine de foame.

Read Full Post »

Fotbal, preacurvie si ipocrizie

Sclavia, asa cum o inteleg eu, e cind un oarecare devine proprietatea unui nene sau a unei tanti. In acest caz, oarecarele e sclavul si nenea e stapinu lu sclavu. Simplu. Nu numai atit, dar stapinul are dreptul de a-l vinde pe sclav altui stapin exact atunci cind i se scoala. E adevarat ca, in sclavia moderna, sclavul beneficiaza de mai multe libertati decit in cea clasica, dar asta nu-i anuleaza conditia de bun al altei persoane. Ca si in era bumbacului, sclavul e cumparat ca sa munceasca si sa-i aduca stapinului venituri. Dar in momentul in care sclavului i se flescaiesc muschii si nu mai da randament, desi continua sa fie retribuit, e scos la mezat si functie de cit de bine sta cu dentitia si aspectul fizic (acum i se spune vizita medicala), stapinul recupereaza ceva din banii platiti stapinului de la care l-a cumparat prin intermediul traficantilor (agentii de astazi).

Bun. Pina aici cred ca toti suntem in faza. Dar defazarea s-ar putea sa se produca in rindurile care urmeaza. Si asta pentru ca pentru mine personal situatia de fata reprezinta o nebuloasa. Nu de genul M27, ca aia e cunoscuta. Nu, e vorba de-o nebuloasa inca nedescoperita.

Ca vin si-ntreb, de ce face lumea atita caz de acel trafic cu carne vie? Care evident nu se refera la capre, giste si alte necuvintatoare. Si nu ma surprinde faptul ca face, ci faptul ca tam-tamul se face numai pe marginea sclaviei sexuale. Ca se face si ca se vrea abolita, e de bine. Dar de ce nu se basica nimeni cind vine vorba de traficarea sportivilor? Adica de ce e OK ca un ala moralu sa condamne sclavia, dar sa accepte vinzarea de sportivi? Cum se face ca tipi de genul Nasser Al Khelaifi, Abramovich si chiar ciobanul Becali, pot cumpara si vinde oameni fara ca nimeni sa se basice? Cum se face ca in NBA sportivii nu pot fi vinduti/cumparati, ci numai trade. Adica ti-l dau pe X si tu mi-l dai pe Y plus un draft (tineri care acced in NBA si sunt alesi de echipe). Ca si acest „trade” poate fi considerat imoral, da, dar acum ma ocup de vinzari.

Cum e posibil ca asfel de relatii de tip sclavagist sa fie considerate legale, morale si chiar firesti? Cum de traficantilor de sclavi sau agenti, pe numele lor conspirativ, li se ingaduie sa-si vinda „marfa umana” in mod legal? Cum de cei ce infiereaza sclavia se uita nepasatori la aceste tranzactii inumane care au ca obiect, oameni?

Unii vor spune, „da, Georgele, dar astia nu e sclavi, ca ei vrea sa fie vinduti, nu ca aia de culegea bumbacul si care era luati cu japca” Pai da, Fasole, dar eu vorbesc de sclavia moderna, nu de cea clasica. Dar la modul general vorbind, sclavia se refera la oameni ca bunuri ale altor oameni. Pentru ca, on the same talking, exista prostituate traficate care chiar vor sa presteze munca respectiva. Traficarea lor de ce e considerata ilegala? De ce sunt numite sclave sexuale, atita timp cit doresc sa fie protejate de pesti, de matroane si de potentati. Ca sunt si multe fortate, e adevarat, dar sunt sute de mii care o fac de buna voie. De ce relatiile respective sunt numite sclavie si vindutul de jucatori, nu? Si nu numai atit, dar de ce o Britney Spears e in continuare sclava, desi dovedeste a fi intreaga la minte? Mai intreaga decit multi altii care zburda nemonitorizati pe strazile lumii. Cum de justitia ii prelungeste sclavia desi e clar ca femeia nu mai e pustoaica rebela de altadata?

Pina la urma un club de fotbal e o institutie. Cu toate astea n-am auzit de institutii care sa-si vinda angajatii. Nici fabrici, nici ansambluri de opera, de balet sau teatre. Sportul e singurul in care traficul de carne vie este inca permis si nu prea inteleg de ce. De ce adica un jucator de fotbal nu e tratat ca orice alt angajat sau si mai bine spus, ca orice alt om de pe planeta? Exista oare vreun motiv obiectiv pentru care aceste relatii de tip sclavagist sunt inca permise? Ca sa fac plici daca eu mi-l pot imagina.

Dar pentru ca nebuloasa sa fie si mai nebuloasa, a auzit cineva de vreun alt sport, in afara de fotbal, in care sa se practice vindutul/cumparatul de jucatori? Ca in handbal, tenis, automobilism, kaiac-canoe, gimnastica, box, sah si restul sporturilor eu n-am auzit de practici similare. Nici macar in politica, care e cea mai fidela imagine a coruptiei, politicienii nu sunt proprietatea partidelor, avind libertatea de-a migra spre „caldurica” mai usor decit pasarile, atunci cind ii ia cu frisoane.

As vrea totusi sa se stie ca nu intentionez sa revolutionez practicile actuale. Sunt OK cu vinzarea fotbalistilor atita timp cit lor nu le pasa, dar nu inteleg imoralitatea moralistilor de ocazie. Aia mi se pare mai condamnabila decit preacurvia pe care toti o infiereaza, abuzind-o, totusi.

Read Full Post »

„Periniţa” Prezidentiala

Presupunind ca tot romanul stie ce e aia „Perinita”, am s-o explic pentru romanii care nu fac parte din categoria „tot romanul”, mai ales ca sunt si unele detalii, pe cit de piperate, pe atit de necunoscute.

Acest dans numit „Periniţa“, e un dans pre-sexual initiat si devenit obicei de nuntă undeva prin Prahova, intr-o comuna (azil?), numita Bătrâni. Si tinind cont ca numele nu poate fi asociat cu sexul, fiind notiuni incompatibile, era firesc ca cei care l-au creat sa se gindeasca la necesitatile si posibilitatile batrinilor care sunt functionali doar in cazul unui preambul. Dar fie ca e vorba sau nu de happy ending, toata lumea iubeste preambulul, motiv pentru care dansul a depasit rapid granitele satului, ale judetului si ale nuntilor, fiind parte integranta a petrecerilor, indiferent cit de sofisticate ar fi ele.

Si acum hai sa detaliem putin, desi nu ajuta la ceea ce voi dezbate in acest post, dar nici nu impieteaza in vreun fel. Ei bine, aceasta „Periniţa“ se executa, cum spuneam, în noaptea nuntii, undeva pe la jumatatea bairamului care urma ceremoniei religioase. Inainte de strigarea darului, era adusa un fel de caruta facuta special in vederea evenimentului si in care era asezată lada cu o parte din zestrea miresei. La loc de mare cinste, adica pe lada, era mireasa. Oops! Nu era mireasa, era o perna brodată de mireasă in culorile vii ale curcubeului. De ce in culorile respective? Nu stiu, dar sigur n-are nicio legatura cu steagul „mindriei homosexuale” actuale, cu toate ca taranii isi spun „mindru” si „mindruta” ceea ce ar putea sa dea de banuit.

In fine, sa fie la ei, vorba e ca perna de pe lada urma sa devina, dupa petrecere, martora penetrarii, fiind asezata in mijlocul patului. N-ar fi exclus, desi documentele nu mentioneaza, ca perna sa aibe chiar rolul de-a eleva zona intima a miresei pentru o cit mai optima „compostare”. Hm! N-as vrea sa se creada ca detalierea o fac cu scopul de-a va trezi la viata libidoul, dar astea fiind faptele, trebuiau mentionate.

OK, dupa prezentarea cu elogii a zestrei, în jurul cărutei se încingea o hora. Dansul îl începea mireasa, care lua, din maldarul de realizari personale, o perna, iar pe melodia binecunoscuta începea sa danseze cu ea, tinind-o strins in brate ca pe cel mai sexy nuntas. Cu toate astea, se ducea dansind la mire, ca n-avea cum sa se duca la cine si-ar fi dorit, si ingenunchiind pe perna, isi luau limba-n gura. Dupa asta toti nuntasii incingeau podelele cu hora respectiva.

Dar pentru a conecta dansul la politica, trebuie sa mai amintesc ca obiceiul a degenerat in orgii pre-sexuale intrucit acum nu se saruta doar mirii, acum se saruta toti nuntasii intre ei si aici doream sa ajung. Pentru ca „Perinita” este exact ceea ce se danseaza in politica mondiala. Toti presedintii isi iau limba-n gura intre ei, atunci cind o pun de vreo paranghelie, indiferent de gender, origini, convingeri politice si religioase. Si pentru a respecta regula jocului, dupa mozolul plenar, destinat lumii, de cum ajung la casele lor, se fut in gura unii pe altii, dar de la distanta, pentru a-si satisface electoratul autohton. Diferenta ar fi ca astia se fut din dusmanie, nu dintr-o dragoste matrimoniala. Asta pentru ca „Perinita” prezidentiala e doar un mod ipocrit de a-si etala pacifismul si bunele intentii inexistente. Ipocrizie de care toti se dezic desi o abuzeaza zilnic. Si in numele obiectivitatii, n-am sa dau ca exemplu cuplul Biden-Putin pentru ca nu sunt singurii si n-as vrea sa-i nedreptatesc pe toti ceilalti ipocriti.

Exista totusi si exceptii in care „Perinita” se joaca pe invers. Adica, exista si presedinti care intii se fut in mod plenar si abea dupa aceea isi iau limba-n gura, dar sincer si pe furis.

Exemple ar fi multiple, dar cel mai flagrant care-mi vine-n minte e cel al lui Obama si Putin. Obamezul, cel de la care a inceput nenorocirea Americii. Cel care poza intr-un anti-Putin inversunat, ii soptea pe pitici lui Lavrov, nestiind ca microfoanele de fond erau performante: „spune-i lui Vladimir ca voi putea face mai mult pentru el, dupa” Dupa ce? Pai dupa ce nu va mai fi Presedinte. El, Obamezul, fiind convins ca Madama Clinton, supranumita stiintific, Clit, ii va urma la putere si astfel vor continua tradarea Americii fara ca cineva sa le produca vreun deranj. Nu i-a reusit cu ea, pentru ca nu era suficient de proasta, dar uite ca ii reuseste cu Biden care e prost de-mpunge.

Din cele relatate se poate trage concluzia ca Presedintii lumii joaca atit rolul mirelui, cit si al mireasei, in aceasta „Perinita” Prezidentiala. Dar asta numai la nivel de presedinti, ca-n restul timpului isi satisfac hipersexualitatea cu norodul, care le devine amanta de cum sunt alesi.

Read Full Post »

Priveste-ma-n versuri! (90)

Iar imi rage in ureche,

Ca timpitu-i rupt de foame.

Fiinca, stiti, el, de putoare,

Daca nu rage, adoarme.

*

Vrea ca eu s-alerg, micuta,

Prin ciulini, nisip si ape,

Sa-i prin zebre si gazele,

Cu care sa se indoape.

*

Dar cum sa vinez si ce,

Cind urla ca apucatu,

De vibreaza tot desertul

Si imi sperie vinatu?

*

Rage doar sa se dea mare,

Desi-i rupt in cur de boala.

Nu si-l mai doreste nimeni,

Nici chiar Banca Nationala.

***

Read Full Post »

Proletari din toate tarile, … vaccinati-va!

Let’s talk shit! Cind spun „shit” stiti la ce ma refer, ca doar un singur shit e la moda, ala injectabil. Si voi incepe prin a afirma ca acest shit e injectat in populatie printr-un ordin guvernamental numit „emergency use authorization” adica … ati inteles, un fel de „ce-o fi, o fi”

Nu stiu cum o fi in RO, dar aici, in leganul democratiei aparente, acest shit nu este aprobat de FDA (Food and Drug Association) in US si nici de FDR (Food and Drug Regulation) in CA. Adica, pentru o mai exacta intelegere, organizatiile medicale nu au aprobat, inca, acest shit desi se injecteaza in draci. In concluzie, asta este un vaccin politic, nu medical. Si poate nu vaccinul in sine, dar vaccinarea lui, in mod sigur. Ceea ce poate conduce la concluzia ca shit-ul acesta nu e menit sa salveze vieti, ci bani, capeteniilor satule sa plateasca pensionarii lumii. Si pentru a-mi intari concluziile, hydroxychloroquine care este un medicament pentru malarie, a fost folosit in Franta, impotriva covid, cu rezultate excelente, dar interzis de guvernantii nord-americani pentru ca nu e aprobat de FDA. E? Cum va suna? Nu-i asa ca, fara a folosi vreun microscop, se poade vedea clar cum trusturile farmaceutice producatoare de vaccinuri si care contribuie cu milioane in campaniile electorale ale politicienilor au ultimul cuvint?

Cu toate astea mai e un aspect interesant. Un aspect dictat de o lege a naturii si de instinctele primare. In fond atit pensionarii, cit si politicienii consuma fara sa produca. Si asa cum se intimpla frecvent in natura, competitia trebuie eliminata, mai ales cea neputincioasa.

Ati auzit de vreo statistica referitoare la cite decese au provocat aceste cacaturi injectabile? Ati citit vreo statistica despre citi dintre injectati s-au imbolnavit dupa vaccinare? Ati citit vreo statistica din care sa reiasa citi au dat in alte nenorociri de afectiuni din cauza acestui shit? Ati auzit pe undeva daca acest shit chiar imunizeaza si pe ce perioada? Cum de cei vaccinati sunt inca obligati sa poarte masca? De ce sunt vaccinati copiii? Cum de singura statistica publicata e cea referitoare la citi s-au injectat si citi, nu? Cum de sunt zeci de virusologi renumiti care afirma ca aceste vaccinuri aparute peste noapte reprezinta un pericol pentru sanatatea vaccinatilor? Cum de guvernele lumii si cei vinduti lor iau decizii absurde care contravin stiintei? Ca vedeti voi, din aceasta cauza, in mintea oricarui biped care are mai multa incredere in stiintele medicale decit in cele politice sau decit in cele medicale subordonate celor politice, cunoscutele versuri ale poetului anonim, il framinta: Foaie verde de ricin, ma vaccin, nu ma vaccin?

Dar pentru a nu-l minia pe Barosan, ca e aprig la minie, trebuie sa amintesc si faptul ca intrebarea de mai sus si-o pun doar nevaccinatii. Ceilalti n-au intrebari. Ei doar regurgiteaza verdictul guvernamental: „cine nu s-a vaccinat, vrem sa fie izolat, arestat si imunizat fortat, cu vaccinul de cacat” Iar asta inseamna ca „divide et impera” e mai actuala ca oricind in societatile noastre totalitaro-democratice. Si sa nu va puna dracu sa va mirati, asa cum m-am mirat eu cind l-am auzit ieri pe mortul de la Casa Alba, scuipind in microfon: cei vaccinati ar trebui sa mearga din casa-n casa, sa afle cine nu e vaccinat si sa-i indemne sa se vaccineze.

Asa ca, doamnelor, domnisoarelor si domnilor, va anunt ca stalinismul nu mai este un fenomen asociat doar trecutului sovietic, ci si prezentului nord-american, dar cu o deviza revizuita. De fapt cu trei sau chiar mai multe, ca nu le stiu nici eu pe toate..

„Proletari din toate tarile, vaccinati-va!”

„Vaccinati din toate tarile, uniti-va!”

„Cine nu-i ca noi (vaccinat), e dusmanul nostru”

Read Full Post »

Priveste-ma-n versuri! (89)

*

Ne jucam si el mi-a spus:

Vrei sa-nveti si „lapte gros”?

Si ca proasta m-am supus,

Ca-mi placea de el, nespus,

Fiind puternic si paros.

*

Dar al dracu-i si dibace,

Cind spun doi, el pune unu,

Si sincer, nu prea-mi mai place

Sa-l tot car, dar n-am ce-i face,

N-o sa ma pun cu nebunu.

*

Ca-nvoiala ne-a fost una,

Daca nu ghicesc, ma fute

Si pina si-o face suma,

Ma tine de-atunci intruna,

Numai in futaiuri crunte.

***

Read Full Post »