Simfonia a 9-a la … borcan

„Va place Beethoven? Dar Simfonia a 9-a? E, va place, nu va place, o s-o ascultati, daca tot ati intrat pe blogul asta. E adevarat ca asta e o oda a bucuriei fara partitura, doar c-o reteta, intrucit e vorba de-o simfonie de culori in 9 borcane. De ce 9? Pentru ca atitea am avut in casa la momentul respectiv si mi-a fost lene sa ma mai duc sa cumpar altele. Asta pe de-o parte, iar pe de alta parte, cine dracu sa manince atitea muraturi? De fapt le-am pus pentru Revelion, ca dupa cum v-am relatat, la Revelioanele precedente, la noi petrecerea dintre ani tine doua zile. Sau mai exact, doua nopti. Si tinind cont ca vom fi vreo 26 de muraturi …oops!, de revelionisti, am considerat ca 9 borcane vor fi suficiente.  Iar daca nu vor fi, mai execut si-o salata de varza murata cu ulei, piper si determinarea de-a contrabalansa efectele alcooalelor de tot felul. Pentru ca, la urma urmei, ii vreau pe toti treji si apti pentru dantuiala inceputului de an. Cind spun „dantuiala” n-as vrea sa se creada ca vom topai ca iezii-n miriste. Voi avea grija sa bag o muzica mai moderata, ca dimineata sa-i vad plecati pe propriile picioare, nu pe targi, rupti de oboseala si cu inima-n git.

Dar cum pina atunci mai sunt vreo doua luni, timp suficient pentru ca legumele sa se mureze, zic sa ma ocup de Halloween, ca diseara-mi vin musterii mascati dupa dulciuri. Boo ha ha!

HAPPY HALLOWEEN!

Read Full Post »

Arta … adusa de talazuri

Era o zi superba. Una d-aia pe care o regreti toata iarna. De fapt aici o regreti si primavara. Neavind ce face, m-am gindit sa fac ceva. Daaa! Dar pentru ca vremea ma dadea afara din casa, mi-am propus un jogging pe malul lacului. In consecinta, am luat masina si nu m-am oprit pina n-am ajuns pe malurile insorite ale lacului Ontario, lac care scalda, cind nu ingheata, tarmurile toronteze.

Primul lucru pe care l-am observat, cu oarecare indignare, a fost taxa care s-a pus pe parcare si care nu era in urma cu citiva ani, cind inca detineam apartamente la acelasi lac.  Dar cum guvernul canadian nu scapa nicio ocazie de-a te stoarce de bani, n-as putea spune ca schimbarea m-a surprins. Asa ca am bagat si eu doi dolarei pentru o ora si am luat-o in … pas saltat (stiu la ce v-ati gindit, dar acolo o iau numai in situatii de colonoscopie) Aici ma refer la mersul pe jos, ca la asta inca ma pricep si chiar destul de bine. Bicicleta n-am inchiriat ca nu sunt vreun Chris Froome si n-as vrea sa mi se umfle muschii ca lu’ Popeye .

E, si mergind eu asa, cu ochii mai mult pe ape, bag de seama ca niscai artisti anonimi au facut din nuiele tot felul de chestii, mai mult sau mai putin abstracte, chiar pe stincile de pe plaja. Am tras si eu fo citeva poze, ca tot japonezu’,  fulgerat fiind de-o idee. Drept pentru care am parasit alea sau faleza, depinde cum vrei s-o alinti, si am luat-o pe plaja pe care apele adusesera craci de toate marimile si formele. Asa ca, mi-am ales cam ce consideram ca-mi trebuie pentru a-mi satisface focurile creatiei care incepusera sa ma mistuie si am dat fuga la o firma pe Bloor care vinde tot felul de sea shells, blanuri, arta eschimoasa si alte alea.

Si uite asa, incarcat de materie prima, am ajuns din nou in garajul din care plecasem si unde am nascut, din putul gindirii, al bormasinii, al fierastraului circular si al citorva suruburi, adeziv si vopsea, tabloul de mai jos pe care in mod absolut semnificativ l-am intitulat „Beach” (A nu se confunda cu bitch, chiar daca si asta contine scoici)

SONY DSC

Read Full Post »

„Mortala” desi n-am nimic de-a face cu titlul

Read Full Post »