Sa dea dracu daca viata asta are vreo sinusoida. Curge la vale, linistit, fara sa-ti trezeasca vreo palpitatie, cit de mica. Singurele excitatii mai apar cu ocazia unei boli sau a vreunui accident.
S-uite cum, mai deunazi, imi jdrelesc pielea. Nu aia care e-n exces, ci aia de pe piciorul drept. Nu toata si nici multa, dar suficient cit sa ma usture si-n cur. In fine, bine ca nu l-am rupt, ca atunci sa fi vazut chiote si tipurituri.
S-a-ntimplat sa calc intr-o gaura, lasata cu grija de un constructor. Constructor angajat de mine, adica … profesionist, ca eu nu angajez diletanti. Ce n-am stiut, e ca profesionistilor li se cam balangane de reguli si regulamente, motiv pentru care, omul, cu bune intentii, mi-a lasat neastupata gaura respectiva.
Acum stau si ma gindesc „i-oi fi spus eu ca mi-am propus sa calc intr-o gaura?”. Ca daca i-am spus si cum stie ca ce-mi propun nu se poate sa nu reusesc, era, zic, firesc s-o lase deschisa si de izbeliste.
In fine, una peste altul (ca peste alta imi suna lesbi) am reusit sa ma proptesc in gaura respectiva, in timp ce vorbeam la telefon cu arhitecta si sa-mi paradesc bunatate de piele, intretinuta cu multa truda si cheltuiala. Dar cum tot rau-i spre bine, dau fuga la doctor sa-mi trag un anti-tetanos. Cum al meu era liber, ma duc la un walking clinic care nu stiu s-o explic pe romaneste. Acolo am noroc ca in afara de doua tiganci unguroaice, nu mai astepta nimeni, asa ca in zece minute am fost poftit in cabinet. E si acum incepe „binele” de care vorbeam, ca doftorul era un indian de-acelasi leat cu Matusalem. Ca era batrin n-ar fi fost totusi rau, ca se putea presupune oaresce experienta, bai, da’ asta sigur avea nevoie stringenta, ca si mine, de un doctor.
Cum sa spun ca sa fiu mai bine inteles? Gandi era o cazatura, cazuta intr-un scaun si cu cirjele linga el. De fapt se prea poate sa fi fost in pragul unui atac de cord ca balmajea ceva ce nu semana nici cu engleza, nici cu indiana. Sa fi fost vreun dialect necunoscut? Se poate ca dupa cum arata, n-ai fi zis ca-i de pe Pamint. Asa ca, neintelegind ce cacat maninca, mi-am descoperit rana, aratindu-i-o cu degetul, ca sa nu creada ca venisem sa-l tratez eu pe el de ramolism.
In fine, se uita, o analizeaza si-i morfoleste asistentei, tot indianca, un ceva ca o cerere. pe care aia, surprinzator a inteles-o ca s-a ritornerat cu fo trei fiole. Alege Gandi una dintre fiole si incepe dansul. Dansul acului, pe care nu reusea sa-l infiga in dopul sticlutei. Dupa ce a cocosat primul ac, de-l facuse numai bun de invizibile (cracan cu elestic, ca o prastie, a carei munitie erau boldurile indoite in forma de „U”), trece la al doilea, cu care-si continua dansul pina reuseste, cu mare greutate, sa-l infiga in dop. Extrage serul si-mi arunca o privire bovina. Inteleg mesajul si ud de frica, imi suflec mineca.
Absolut remarcabil! Nici n-am simtit cind mi-a tras-o. Oare mi-o fi facut mie injectia sau scaunului pe care stateam. Mai tirziu am observat un punct rosu pe umar. E de bine, eu eram injectatul.
In rest, casa, serviciu, blog, F1, Halep si miine ma duc la un bairam, ca ne-a dat socialismul zi libera. Traiasca Longweekend-ul!
VatiClanul Papal 