Posted in teatru papal, tagged ianke si cadir, take, teatru, victor ion popa on aprilie 30, 2011| 31 Comments »
Stiu ca-i simbata, stiu ca-i fotbal, stiu ca poate aveti si altele de facut, dar eu va invit la teatru. Nu stiu citi dintre voi au fost sa vada Take, Ianke si Cadir, dar va asigur ca daca n-ati vazut-o o sa va placa, iar daca ati vazut-o, o sa va placa si mai mult.
Iata piesa lui Victor Ion Popa intr-o distributie de exceptie:
Posted in opinii papale, tagged barcelona, CL, fotbal, maurinho, real madrid on aprilie 28, 2011| 24 Comments »
Nesuferit mi-a fost de cind a cistigat CL cu Porto. Nu spun ca nu-i bun ca antrenor, dar latura umana lasa mult de dorit. Pe atunci era insa doar figurant, acum a ajuns idiot si neam prost. Cind am auzit ce imbecilitati a putut debita, dupa meciul pierdut in fata Barcelonei, mi-am dat seama ca-l are la decetul mic pe Becali, ca mitocanie. Maurinho asta, a ajuns de-o obraznicie care te umple de sictir, oricite circumstante i-ai acorda. Toti am vazut meciul si toti am vazut ca Barcelona a meritat victoria si ca eliminarea lui Pepe a fost absolut meritata. Chiar daca nu l-ar fi atins pe Alvez, intrarea a fost de cartonas galben, care impreuna cu galbenul pe care deja il luase, tot la rosu ajungea. Iar Jose, ar fi trebuit sa stie ca ironiile si sarcasmul nu-i vor fi acceptate de oricine, oricind si doar pentru ca-l cheama Jose. Idiotul ar trebui sa-si dea seama ca prin actele lui demente se inJOSEste pe el, nu pe ce-i pe care-i trateaza fara pic de respect. „Well done, well done!” facind smechereste cu ochiul arbitrului, cu alte cuvinte, „ati fost aranjati sa le dati meciul, bravo, v-a iesit pasenta!” Actioneaza ca o primadonna trasa pe linia moarta. Sare la gitul lui Guardiola, care-i finut si cu bun simt, jignindu-l ca un imputit de portughez din fundul Azorelor. „Mi-ar fi fost rusine sa cistig CL asa cum a facut-o Barcelona” zice lusitanul. Zau Praleo! Io-te cine vorbeste de rusine, ala care habar n-are ce-i aia. Omul asta ar trebui sa o ia rau, ca sa-si dea seama ca talentul de antrenor nu-ti dau dreptul sa jignesti in stinga si-n dreapta ca o javra turbata. Sper ca UEFA i-o va trage cu simt de raspundere, sa-l usture si-n cont si-n cur.
Ia auzi la el, nu intelege cum de au luat-o-n bot, tocmai ei, galacticii? Pai sa se uite ce-a facut Messi din patru galactici si poate va intelege, desi nu m-ar mira sa spuna ca arbitrul le-a interzis madrilenilor sa-l deposedeze.
inJOSEste-te JOSE, inJOSEste-te!
Posted in comentarii papale, tagged creier, culori, interpretare, perceptie vizuala, roscate on aprilie 27, 2011| 19 Comments »
Se spune ca ar exista posibilitatea ca oamenii sa nu vada aceleasi culori. Cum putem dovedi, de exemplu, ca vedem aceeasi culoare, cind culorile nu pot fi descrise-a cuvinte? Ca toti numim rosul, rosu, nu demonstreaza ca vedem aceeasi culoare. Nici faptul ca asociem anumite culori care consideram ca nu deranjaza retina cind le punem impreuna, nu demonstreaza ca le vedem la fel. In fond, daca eu vad verdele, albastru, dar il numesc verde, de unde sa stiu ca vad albastru, cind eu am fost invatat ca ce vad eu albastru, se numeste verde? Si nu numai atit, dar mi s-a mai spus ca verdele ala merge cu galben. Bun! Merge, dar si albastrul pe care-l vad eu merge cu galbenul respectiv, basca faptul ca si galbenul poate ca eu il vad roz.
S-au facut tot felul de experimente cu frecventa fiecarei culori in parte si cu perceptia umana. Este oare perceptia organelor noastre vizuale aceeasi? Si daca este, creierele noastre o analizeaza si interpreteaza in acelsi mod? Se poate oare dovedi?
In orice caz, pina vor descoperii savantii care-i treaba cu culorile, ca doar no sa-mi crape mie capul pe chestia asta, eu prefer rosul pe care-l vad eu, dar va rog, discretie, ca n-as vrea sa se afle.
Posted in comentarii papale, tagged kate, nunta, prost gust, regalitate, william on aprilie 27, 2011| 43 Comments »
Lume, lume! Cum, n-ati aflat inca? Marele Circ Regal si Desuet se va produce si reproduce in fata dumneavostra pe toate canalele de scurgere ale tuturor televiziunilor! Doar la tigani veti mai putea vedea un astfel de tambalau, placat in aur, impopotonat cu fireturi, pene si pauni intregi. Omenirea moare de foame si noi nu ne putem caca de albastru ce ne e singele! Vineri vom asista cu totii, aia care o vor face, ca mie mi-e scirba de pe acum, la gindul ca o banala nunta a fost transformata intr-un life show penibil. Nunta capusilor astora imi aduce aminte de filmele porno, in care doi si-o trag in vazul lumii, ca sa puna mina pe-o caruta de bani. In cazul de fata, caleasca. Diferenta e ca filmele porno nu-mi provocau nicio sila. Vineri, prost gustul va trona, ca d-asta-i regalitate, sa troneze. Si nu va trona din cauza de merite, ci din cauza de origini.
Daca vreti sa stiti si chiar daca nu vreti, am mai mult respect pentru unul ca Trump, decit pentru parazitul de Charles si intreaga lui familie degenerata, care tot incearca sa se regenereze. Nu-i vorba, William e ceva mai simpatic, dar stiti si voi foarte bine ca ce se naste din pleosnita, singe suge. Singurul care mi se pare a fi mai sanatos, e Harry, fratele vitreg al mirelui. Ala insa are un mare atu. Nu-i din os regesc. Cum ma-sa saraca, a facut fut cu tot ce-a prins in preajma palatului, era greu sa-i fi scapat tocmai calu’. Calu’ sau antrenorul, ca deja nu mai conteaza.
In fine, vineri va fi ca la casinou. Regalitatea va juca pe mina casatoriei juniorului (20 de milioane de lire costa doar securitatea, asigurata de guvern din banii publici), in speranta ca va pune mina pe-o quinta royala (eu le urez una sparta) care sa le mai bage si lor vreo citeva sute de milioane in visterie. Ca din munca cinstita nu prea au cum sa-i agonisesca si cerintele coroanei sunt mari. De-abea mai fac fata cheltuielilor din pomenile primite de la guvern si din proprietatile coroanei, pe considerente de singe abastru.
Posted in lirica papala on aprilie 24, 2011| 50 Comments »
by papa
Dusa ti-e viata, amice!
A, nu, asta nu inseamna ca am ginduri sa mor
si nici ca-mi simti sfirsitul,
dar viata ta, si eu, din cite stiu, nu avem viitor.
Traiul ti-a fost o suma de decizii.
Decizii despre care,
tot tu decizi dac-au fost bune,
inutile sau poate, necesare.
Dar indiferent ce decizii ai luat si iei,
viata e intotdeauna ce a fost si este,
un Timp, adica eu, trait acum,
sau mai de mult, dar niciodata peste.
Ti-o spun, sa stii ca-n Univers, Timp nu-i,
ca cin’ sa-l socoteasca?
Salasluiesc doar pe Pamint, gindit de voi,
s-apoi nascut, dintr-o nevoie omeneasca.
Dar viitoru’ ce iti e? O probabilitate,
sau poate ca-i doar un procent,
pe care-l vei putea trai, in cazul ca-ntr-o buna zi,
iti va putea fi viata, traire si prezent.
Paradoxal e ca, ce va fi-ul, desi nu exista, din el ma nasc
sa-ti fiu prezent,
si bine-ar fi sa ma traiesti complet,
ca eu iti sunt singura viata, dar nu-ti sunt permanent.
Veni-vor alte vremuri, cind eu nu-ti voi mai fi,
cind praful de pe toba, va fi al tau avut,
cind soarele-ti se stinge in vid atemporal,
cind eu si lumea, spatiu, iti fi-vom doar trecut.
Asadar, vezi amice, traieste-ma cit sunt,
cit inca-ti sunt prezentul, cit inca-ti sunt nascut,
cit ma mai poti atinge,
si clipa pretuieste-mi, cit inca n-a trecut!
Posted in let's eat, tagged bors, friptura la cuptor, menu, miel, oua, ridichi on aprilie 23, 2011| 27 Comments »
Tuturor celor care celebreaza in aceste zile, functie de religia pe care au adoptat-o, si care trec pe aici, le urez
Happy Easter!, crestinilor ortodoxi si catolici,
Happy Passover!, evreilor,
Happy Vesak!, buddhistilor.
Happy life! ateilor
Si acum, poftiti la masa! Ei bine, noi am pus-o, inainte, dupa ora Romaniei. Asa ca, simbata la 5 PM, cind la voi batea de miezul noptii, am pus masa de Paste. Evident ca va mai fi una si duminica, dar intrucit vom minca in deplasare, am facut poze menu-ului pregatit de mine.
Am inceput cu aspicul, la care am bagat un mustar cu hrean:
Apoi am executat traditionalele oua fierte cu ceapa verde, bocconcini si ridichi. Tot acum am aflat ca sfeca inroseste doar degetele si tricourile, nu si coaja de ou, care iese de-un cacaniu depresant. Asta-i si motivul pentru care va prezint oul deja dezbracat si cu pete de sfecla pe el, ca sa fie mai sexos.
Dupa aperitiv, a urmat borsul de miel, care a iesit, ca sa zic asa, dumnezeiesc(!) De data asta l-am dres cu galbenus de ou si smintina, ca pe ciorba de burta. Yummyyyy! Evident, la asa bors, nu putea lipsi un paharel de slibivita.
Iar in incheiere, o pulpa de miel la cuptor, cu cartofi si salata verde. Precizez ca eu mielul il fac ca acasa. Il las in cuptor pina cade de pe os. Astia aici, il maninca in singe. In fine, imi place si asa si pe dincolo, dar de Paste il fac ca la mama.
Stiu ca fiecare din voi aveti un menu asemanator pe masa, dar al meu e la 10k km departare.
Pofta buna si Paste Fericit!
Posted in urari papale, tagged iepuras, padure, paste, sex on aprilie 22, 2011| 23 Comments »
si
atentie la iepuras,
ca e horny si-i poznas
nu-i dus la biserica,
si ajunsa in padure,
orice fata poa’ s-o fure.
Dar de stai sa bagi de seama,
decit rugi si decit post,
mai bine
Posted in let's food, tagged ardei, aspic, mincare, oua, porumb on aprilie 21, 2011| 37 Comments »
Ce e bai de ris? Ca doar nu v-oti inchipui ca le-am ouat pe unde le oua gaina. Si decit sa fac…, mai bine oua! Nu, nu mi le-am vopsit, mi le-am manufacturat cu totul si zau ca nu mi-a fost usor sa minaresc materia aia viscoasa. Iata procesul de fabricatie, pentru cine doreste sa se oua:
1. Gauriti oul (nu p-al vostru) si-l umpleti cu aspic, in care adaugati citeva boabe de porumb, bucatele de ardei rosu si ceva ham, dupa care il trintiti cu grija-n frigider
2. Apoi il decojiti cu mare grija si delicatete, ca si cum ar fi al vostru.
3. Dupa care le asezati frumos pe-o farfurie. Recunosc ca cele facute de mine, nu arata chiar ca modelul dupa care le-am executat, dar, cu toate astea, sunt totusi mindru de mine. Asta e a doua incercare, pentru ca la prima, sa mor daca am stiut cum sa fac submarinele alea sa pluteasca la diferite adincimi. Basca faptul ca porumbul se dusese dracu la fundeni, in timp ce ardeiul plutea la suprafata. In fine, aia a fost prima incercare, asta a iesit mult mai bine pentru ca am azmesticat submarinele cind gelatina a inceput sa se intareasca. Mentionez ca astea nu se ciocnesc, din cauza materiei viscoase din care sunt confectionate
Posted in cugetari papale, tagged altruism, distorsionat, durere, egoism, fericire, iubire, realitate on aprilie 19, 2011| 95 Comments »
Ati avut vreodata senzatia ca zburati? Ca plutiti prin al noualea cer, care ar putea foarte bine sa fie si al saptelea, ca la urma urmei, unul e de ajuns? Sigur c-ati avut-o, toti am avut-o. Practic, e o desprindere de realitate. Un simtamint care ne ignora simturile. Da, suna paradoxal ca un simtamint sa-ti ignore simturile, dar cu toate astea, e absolut posibil. E posibil, intrucit acel simtamint te face sa crezi ca imposibilul ar fi de fapt posibil, ceea ce e de fapt imposibil (!)
Interesant e faptul ca numai fericirea poate genera astfel de trairi. Singura care ne readuce cu picioarele pe pamint si ne trezeste la realitate, fiind durerea, suferinta, chinul. Si de obicei, cu cit esti mai fericit, cu cit zbori mai sus, cu atit constientizarea realitatii e mai dureroasa, vorba Luceafarului „venit din cerul meu inalt, mai repede ca vintul, am dat cu curul de asfalt, de-am gaurit Pamintul”. N-am intilnit pina acum un om fericit care sa evalueze in mod obiectiv realitatea, chiar daca realitatea lui parea trista sau chiar dureroasa. Fericirea are darul de a-ti estompa necazurile si durerile. Am intilnit, insa, destui indivizi pe care durerea ii determina sa vada clar si nedistorsionat realitatea, chiar daca de multe ori refuzau s-o accepte.
In general, starea euforica deformeaza optica si nu stiu daca vi s-a intimplat, dar fiind in starea respectiva, luam cele mai gresite decizii. Cind suntem fericiti, devenim in mod subit, generosi pina la inconstienta si de-o credulitate periculoasa, fiind in stare sa acordam credit pina si dusmanilor. As putea spune ca si discernamintul ne este afectat, fiind gata sa luam decizii bizare. Valoarea materiala isi pierde subit valoarea. Fericirea ne afecteaza rabdarea si intelepciunea. Suntem in stare sa terminam orice lucru sau orice activitate cit mai repede si cu cit mai putin efort intelectual, si asta pentru ca ne rapeste din timpul fericirii, careia am dori sa ne dedicam 100% . Curios este faptul ca atita timp cit suntem fericiti, ignoram pina si durerile fizice.
Asa ca, durerea, evident ca nu la cea fizica ma refer, ne poate readuce la realitate, dar numai in momentul in care fericirea dispare. Oare om putea fi indurerati si fericiti in acelasi timp? Nu cred. Nu cred ca poti trai, traindu-le simultan. Intotdeauna una dintre ele te va face sa uiti de cealalta. Cu toate astea, desi toti ne dorim sa privim realitatea in mod obiectiv, alegem fericirea. Exista o goana nebuna dupa acest sentiment care, practic, e un drog. Un drog de care se pare ca suntem dependenti si de al carui efect euforic, suntem indragostiti pina peste cap. Oare cind iubim, o facem din altruism sau din egoim? Iubim cinevaul sau iubim starea de fericire pe care ne-o ofera cinevaul respectiv? Ei, vedeti voi, la intrebarea asta nu prea as sti ce sa raspund. Nu inca.
Sa insemne oare ca ne place sa ne inselam de buna voie in privinta realitatii, ca vrem ca albastrul sa-l vedem roz, desi-l stim albastru? Nu spun, e placut sa fii fericit, dar e sanatos sa ai si simtul realitatii. Dar uite ca desi o contemplam pe a doua, ne-o dorim mai mult pe prima. Se spune ca iubirea-i oarba si e foarte adevarat. Defectele ne sar in ochi cind acel sentiment se dezintegreaza, desi defectele erau acolo de la inceputuri. Dar sa nu credeti ca as caracteriza alegerea fericirii ca pe-o vina sau un pacat, atita timp cit, fiind in culmea ei, nu ii constientizam efectul. Dar daca l-am constientiza, oare am renunta la fericire de dragul realitatii?
Hai sa incep eu! Ei bine, as prefera sa fiu beat de fericire, decit sa fiu trist de treaz, pentru ca sincer, iubesc, iubindu-ma. Realitatea din jurul nostru nu poate fi vesela, atita timp cit nu ne fericeste in asa masura incit s-o vedem deformata, moment in care nu mai e conforma cu ea insasi. Hmmm, tare! Adica ma invirt in cerc? Se poate, dar asta e, n-am inventat eu lumea. Nu fac decit s-o observ si s-o judec, cit imi permit senzorii si ratiunea.
Posted in propuneri papale, tagged hot chocolate, muzica, put your love in me on aprilie 18, 2011| 65 Comments »
Intrucit weekend-ul viitor e Pastele, si-mi imaginez ca veti dedica timpul liber, pregatirilor, propun sa luam o pauza, urmind sa postez propunerea pentru Duzina de cuvinte, Marti, 26 Aprilie. Tot marti voi posta si titlul pentru postul de Luni, 2 Mai.
Si pentru ca am incheiat o etapa, as vrea sa multumesc tuturor celor care au participat si sa-i felicit pentru imaginatia si talentul de care s-au facut „vinovati”
Dar ca sa nu stam pe uscat, va invit sa postati un love song de care va leaga amintiri placute sau chiar euforice. Daca puteti da si unele detalii, cu atit mai bine, va asigur ca nu se va supara nimeni, din ce-i aprobati sa comenteze (if you know what I mean!).
Iata alegerea mea, „Put your love in me”. O melodie mai veche, care-mi aduce aminte de-o relatie aparte. Aparte nu pentru ca a fost cu vreo capra sau vreun barbat, ci pentru ca s-a intimplat s-o punem, pentru prima data, chiar in noaptea de inviere. Asta dupa ce dansasem in Nord, pe melodia asta care, mie personal, imi provoaca si acum un anume mood, cind o dansez.
VatiClanul Papal 