Judecata strimba a celor pusi sa judece drept

Nu stiu care sunt criteriile pe care se bazeaza alegerea judecatorilor, in general. E oare suficient sa cunosti legile si regulamentele pentru a fi judecator? Nu cred. Ce cred, e ca e la fel de important, daca nu chiar mai important ar fi ca mai intii sa le fie testate abilitatile vizuale si poate cele legate de logica, iar mai apoi cunostintele despre legislatie si regulamente. In acelasi timp, toti stim ca exista si judecatori de vinzare, dar banuiesc, in naivitatea mea, ca sunt minoritari, asa ca nu-i voi lua in discutie, pentru ca nu vreau sa iau piinea de la gura DNA-ului. Dar ce ne facem cu ceilalti care gresesc involuntar si ale caror verdicte contravin realitatii si adevarului? Pe astia cine-i condamna sau macar, cine-i trage la raspundere?

Exista multe si felurite exemple de nevinovati condamnati la puscarie si chiar la moarte, tot asa cum exista exemple de criminali absolviti de pedepse, datorita judecatii distorsionate a acestor indivizi alesi sa judece drept si impartial. Ce folos ca stiu codul penal pe de rost, atita timp cit judecata le este deficitara?

Tot asa si-n sport. La ce foloseste cunoasterea regulamentelor, atita timp cit arbitrii vad si interpreteaza fazele in mod subiectiv, influentind rezultatul final? Pentru ce mai numim sportul „intrecere” cind rezultatul il decide un incompetent numit de tac-su sa sufle-n fluier. Iar scuza „sunt si ei oameni”, nu stiu cit se mai pote vinde, pentru ca oameni sunt si cei care opereaza si cei care piloteaza si cei care construiesc si asa mai departe. Daca toti ar face greseli la fiecare operatie sau zbor, care ar influenta in mod negativ rezultatul final, unde dracu am ajunge?

Clasamentul campionatului nostru de fotbal a ajuns sa fie decis de arbitrii, nu de jocul echipelor. Erorile de arbitraj, nu performanta echipelor, a ajuns sa decida campioana tarii si asta pentru ca nu exista meci la care rezultatul sa nu fie influentat de arbitrajul defectuos. Iar daca se vor gasi citeva, le poti numara pe degete. Interesant sau mai bine spus, ciudat, mi se pare faptul ca greselile favorizeaza in mod regulat anumite formatii. Sa fie doar o rezultanta a hazardului sau a unui hazard dirijat grijuliu de FRF?

Nu inteleg pentru ce nu se apeleaza la tehnica de virf, care ar putea judeca impartial si cu o mansa redusa de eroare orice faza confuza, dar critica.  In fond precedentul s-a creat in hockey, in basketball, in tenis si in alte sporturi unde corectitudinea rezultatului conteaza. De ce se cramponeaza fosilele din fruntea fotbalului de un status quo perimat si depasit? Se bate moneda pe disparitia factorului uman, numai ca, exact factorul uman e cel care viciaza, voluntar sau involuntar, competitiile sportive, care numai competitii nu mai sunt, avind in vedere industria pariurilor si cea a coruptiei. Si atunci, de ce n-am elimina acest factor care si-a avut rostul atita timp cit era singurul la care se putea apela si cind sportul era doar sport.

Culmea e ca englezii, cei ma conservatori dintre europeni, vor fi primii care vor face pasul si vor instala sensori sau camere pe linia portilor, pentru a preveni pe viitor o parte din erorile arbitrilor. Uite deci ca se poate si fara aprobarea Mafiilor UEFA sau FIFA care, fiind adeptele aranjamentelor de culise, refuza cu incapatinare corectitudinea in fotbal.

Odata cu moartea lui Sandu si Dragomir sper sa ajungem si noi la un grad de civilizatie in arbitraj, pina atunci, Campionatul il va lua cine le va da partea din banii primiti de la UEFA pentru locul in Champions Ligue. Nu degeba trag cu disperare de pozitiile de presedinti, ocupate abuziv, desi rezultatele dezastruoase ale fotbalului nostru ii recomandau inca de acum zece ani. Interesant mi se pare faptul ca echipele cu traditie sunt indepartate prin arbitraje sau decizii aberante si ilegale. In schimb, echipe fantoma ca Urziceniul, Galatiul si CFR Cluj au fost sau sunt ajutate sistematic si fara vreo explicatie.

Si as mai avea o ultima intrebare pentru nimeni. De ce nu poate fi revocat un rezultat care a fost viciat in mod evident? Ar fi prea complicat? Poate, dar ar fi drept, ceea ce ne-o dorim cu totii, cel putin teoretic.

Dar pentru a incheia intr-o nota amuzanta, vi-l mai pun odata pe idiotul asta. Evident ca nu e real ci regizat, dar cam aici se va ajunge.

Read Full Post »

Priveste-ma-n versuri (16)

*

Din mosi-stramosi ne-am masurat, puterea bratelor si-a mintii,

Cu-ale naturilor stihii, crezind ca le vor clantani toti dintii.

Caci multi mai cred c-o pot opri, cu forta sau cu gindul,

Desi ea-si vede de-al ei drum, in timp ce noi, indoliem Pamintul.

Read Full Post »

American Homless Awards

Aseara tirziu, „Academia” si-a desemnat „academicienii”. Spectacolul, in sine, a fost in nota obisnuita a spectacolelor americane, adica foarte bine organizat si cu o montare de exceptie, desi poate prea tehno, pentru unele gusturi. Dar daca e sa ma refer la protagonisti, lucrurile stau putin mai diferit si in oarecare contrast cu aspectul general.

Una din concluzii ar fi ca negrii incearca sa fie albi, iar albii incearca sa se comporte ca negrii. Daca in privinta primilor nu avem a ne mira intrucit e binecunoscut rasismul in rindul negrilor, care se outosegregheaza in caste, functie de cit de deschisa le e culoarea pielii, in privinta albilor chiar nu pot gasi o explicatie plauzibila. In fine, probabil lipsa culturii a dus si la disparitia identitatii culturale, ceea ce poate avea si-o latura pozitiva in ceea ce priveste identitatea sociala.

Un alt fenomen pe care nu reusesc sa-l inteleg si sa-l asimilez, e tinuta. Contrasul intre sexe, in ceea ce priveste tinuta vestimentara este izbitor. Daca femeile abordeaza tot felul de creatii ale marilor case de moda, barbatii sunt imbracati ca aia care spala parbrize in intersectii. Bocanci, tenisi, nadragi mizerabili, tricouri chinezesti si cite o jeaca roasa si ponosita. Nu spun ca trebuie sa apara in fracuri, dar nici ca de la schimbat uleiul la masina. Tinuta asta de cersetori chiar n-o pot intelege, cu atit mai mult cu cit e intr-un contrast izbitor cu tinutele partenerelor de scena.

Cum spuneam, spectacolul per total a fost bine organizat, cu performante reusite. Reusite cu o singura exceptie, Justin Bieber, care a cintat ca un cur dupa o oala cu fasole. Sincer sa fiu, ma mir ca saracul adolescent nu s-a cacat pe el, la cit s-a scremut sa scoata la capat un cintecel penibil, pe ale carui note le-a maltratat in fel si chip. Iata-l pe inculpat

Dar pentru a nu va lasa cu un gust amar, iat-o si pe Lopez intr-un recital de forta

O alta penibilitate a serii a fost Nicky Minaj, care a vrut sa se dea doamna pe tocuri, impiedicindu-se in ele si reusind cu greu si numai ajutata sa ajunga din stinga-n dreapta, fara sa dea cu curul de podea.

Si in sfirsit, ultima mentiune, ar fi faptul ca dulcica Taylor Swift a pus mina pe vreo 3 awards, tot atitea cit si Adele, ceea ce mi se pare firesc, considerindu-i talentul de interpreta si compozitoare.

Dar uite ca azi e luni si Minaj poate sa stea si s-o freace, in timp ce eu va trebui sa o iau agale spre serviciu si asta mi se pare, pe cit de real, pe atit de nedrept. Fucking Mondays!

Read Full Post »

Joseph Schnidt, romanul

De Joseph Schnidt auzisem de la taica-meu, dar pina sa ajung in Canada, nu-l ascultasem. Nascut in 1904 la Davideni, in Bucovina, Joseph, un evreu roman, ajunge unul dintre cei mai populari interpreti de bel canto al inceputului de secol XX. Tipul s-a evidentiat in cintarile pe care le executa la sinagoga din Cernauti, unde a si fost remarcat. Desi vocea exceptionala il recomanda, inaltimea nu i-a permis sa apara pe scenele marilor opere ale lumii. Avind putin peste 1.5 metri inaltime, micutul ovreias-romanas a reusit sa inebuneasca lumea cu aparitiile radiofonice, discografice si cinematografice. Interzis in Germania si Austria din cauza stelei lu’ David, Joseph este adorat in Olanda, Belgia, Franta si chiar peste ocean. Din pacate, in 1942, la numai 38 de ani, moare intr-un lagar din Elvetia, unde ajunsese cu „ajutorul” nemtilor. Ascultati-l, merita!

*

*

*

*

*

Read Full Post »

Bag-o-n dreapta, ca e groasa!

Ce nume i-ati pune?

Read Full Post »

Meciul Falimentelor

                    Astazi, in premiera mondiala si in prezenta reprezentantilor Guinness Book-ului, va avea loc meciul dintre Falimentul Politico-Economic si Falimentul Fotbalistic. Intre noi fie spus, echipa Falimentului Fotbalistic beneficiaza si de un faliment politico-economic, pe care insa il trecem sub tacere, la indicatia Cotroceniului, care a amenintat ca-i va cotronogii pe ce-i care vor implica politicul. Motivul acestei interdictii prezidentiale este, dupa cum transmit agentiile de presa, faptul ca ministra Udrea, auzind ca Nationala noastra se va contra cu cea Elena, a deschis larg picioarele si gura sperind intr-un sir de 11 penetrari, plus rezervele, arbitrii si tribuna oficiala. Asa ca Traian, a carui limba, ca asta i-a mai ramas, a inceput sa se impleticeasca rau din cauza alcoolului, a ridicat capul din WC, unde tocmai vomase, si-a strigat „eu imi apar saracia de ministra si nevoile fiziologice si…si… nemul ma-tii de WC, ca te-nfundasi! Hic!”

                    Dar sa-l lasam pe presedinte cu bobocii lui si sa ne ocupam de Reprezentativa fotbalului nostru falimentar. Fotbalul in sine, ca joc de societate (sic), ar fi OK si nu cred ca i-am putea reprosa prea multe. In schimb celor ce-l conduc, nu cred ca ne-ar ajunge Codul Penal, Conul Civic si in general tot codul din mari si oceane sa-i incadram la toate mizeriile la care s-au pretat si se preteaza in continuare cu aroganta toapei. Singura buturuga mica ce si-a permis sa s-aseze-n calea acestui car alegoric al figurilor de ceara, a fost tot o figura de ceara, dar care, intrata in dizgratia Mafiei, s-a facut haiduc. Pentru a nu-i dezvalui identitatea, am sa-i dau un nume conspirativ, Iancu Jianu. Si pentru ca tot l-am botezat, hai sa-l dam dracu, desi meritul de-ai vedea pe Sandu si Dragomir dirdiind de groaza, ii apartine in totalitate.

                    Revenind la Falimentara noastra, as vrea sa apreciez modul in care se face selectia si care nu se bazeaza pe forma de moment ci pe interesele Clanului Mafiot Becali si moftul minoritarului selectioner. Am citit, absolut extaziat, modul in care s-a produs titularizarea lui Balgradean. Este sublima si pe fata. Asa ca trebuie sa dau Becalului ce-i al Becalului, adica tupeul. Ce si-au zis ei, rudele aromane, „pai stai ba, decit sa ne-asculte convorbirile, mai bine le spunem noi direct si-n direct la teveu, ca oricum o sa ne-o suga, si DNA-ul si toata Antena 1” Si uite asa, nenorocitul de giovani, pentru a pune mina pe semnatura lui Tatarusanu, il taie de la Nationala, ca sa inteleaga cine-i sefu’ …ulii (nota autorului). Si daca asta n-a fost suficient, a aparut si parlamentarul european pe canalele teve,  unde navigheaza zilnic, transmitindu-i lui Tatarusanu, cu inconfundabilul lui accent belgian(sic): „ba, te las afara, numai daca-si trage si varu’ partea”

                    Interesant, insa, nu e ce-a spus Becali, ca el saracu ce draci de interesantisme sa scoata pe gura, dar ceea ce frapeaza e dezinvoltura cu care le spune. Dezinvoltura cu care santajaza in gura mare, fara vreo reticenta, dezinvoltura cu care si-o baga si si-o scote in si din  toata lumea fara sa roseasca, dezinvoltura cu care-si abuzeaza verbal angajatii, pe posturile teveului,  fara a se sinchisii de simtamintele ranite ale acestora si inca multe alte dezinvolturi de neam prost. Problema e ca, dupa cite stiu eu de pe aici, toate acestea sunt sau ar trebui sa fie ilegale, iar organele competente ar fi normal sa intervina. Uite , insa, ca spre stupoarea celor obisnuiti cu astfel de legi, orice ilegalitati vestice, devin normalitate in Romania si asta te face sa te intrebi, „la ce-au folosit cei 20 de ani?” Si nu numai atit, dar sunt oare de condamnat cei care isi ascund nationalitatea prin strainataturi? Si nu-i ca te rusinezi de un Becali, ca becali sunt cu milioanele in lumea asta, dar cum spuneam, e vorba de intreaga societate care-i accepta si idolatrizeaza. E vorba de justitia aservita, e vorba de presedentia corupta si nu in ultimul rind, de o sleatha de ministrii, parlamentari si senatori incompetenti si care fac tara de fecale pe unde se duc.

                    Hm, de unde pornisem dizertatia? Parca de la un meci de fotbal sau de ce-o vrea sa fie. Stancu? Cocisi? Mda! Se pare ca ne trebuie si selectioner, nu numai fotbalisti de calitate. Ca daca n-ai om sa-i vada, ce folos ca-i ai? Iar rezultatul unui astfel de meci, intre doua falimente, pe cine sa mai intereseze si mai ales, de ce?

Read Full Post »

Bolile socialismului

                     Au trecut douazeci de ani si mai bine, de cind natiunea nu mai e obligata sa pupe-n cur si acum a decis s-o face de buna voie. Cultul personalitatii m-a oripilat inca din scoala primara si uite ca nu m-am vindecat nici pina astazi. Ca Nadia a fost deosebita din punct de vedere sportiv, nu poate contesta nimeni. Dar de la campioana olimpica la zeitate e cale lunga si anevoioasa. Tot asa cum de la Hagi la rege, de la Mutu la briliant sau de la Cristea la print, sunt distante incomensurabile.  Asta ca sa nu spun ca apelativele respective mi se par penibile si de risul curcilor. Romanii probabil ca vor sa-i depaseasca pe americani in titluri nobiliare lipsite de noblete si acordate la gramada, stinga-dreapta. Ma intreb, cam cum ar trebui numit Patzachin care a participat la cinci olimpiade, unde a cistigat aurul de patru ori si argintul de trei? Acel Patzakin care a fost de noua ori campion mondial, de patru ori vice si de alte noua ori cistigator al medaliei de bronz. Respectind proportiile, as zice ca astuia ar trebui sa-i spunem „demiurgul”

                   

                    Chiar nu pricep aceasta maladie mass media de-a agata tot felul de pampoane si zurgalai unor sportivi, fie ei de exceptie. Ori e vreo reminiscenta ceausista, ori vreun turcism, ca din cite am observat, presa nu duce lipsa pupaciosilor de papuci auriti. Toti, care mai de care, se balacesc pe-ntrecute in penibil. O sleatha de ipocriti si nenorociti a caror coloana vertebrala se inclina functie de cum bate vintul. In schimb sunt primii care fac caz de prostia celor pe care-i promoveaza si-i pupa-n cur zilnic.

                    Nadia Comaneci. Lasind sportiva la o parte, cine a fost Comaneci ca om? Cred ca am mai discutat de ea cu ani in urma, atunci cind ajunsese in America si cind mi-a intors matele pe dos cu atitudinea ei de nomenclaturista ieftina. Asa o zeitate poate apartine mitocaniei, in niciun caz mitologiei, mizgalicilor!

Read Full Post »

À la carte

                    Tot voiajind pe youtube, am dat peste englezoaicele astea de care uitasem. Vi le mai amintiti? Au trecut vreo 30 de anisori de cind incingeau discotecile cu muzica lor. O fi fost muzica disco, lejera, dar era placuta, incitanta, sexoasa si se mula perfect pe gusturile epocii respective. Pe linga muzica in sine, tinutele vestimentare erau meseriase si nu se compara nici pe departe cu zdrentele si bocancii actuali. So, let’s dressed up, dance and have some fun!

*

*

Read Full Post »

New York-ul Budapestei

                    Am zis ca daca tot am inceput, hai s-o si sfirsesc. Si pentru ca Blue a pomenit de un anumit Lazlo, pe care n-am avut placearea sa-l cunosc, va trebui sa ne aterizam in Budapesta. Evident ca n-am sa trec in revista, adica in blog, toate cafenelele renumite ale mapamondului, ci am sa ma opresc, ca daca tot suntem aici,  la cea mai tare si care surprinzator sau nu, se afla exact unde am aterizat, ca doar n-am venit degeaba. Cum spuneam, cea mai tare cafenea,  din punctul meu de vedere, si nu numai, este fosta New York . Si cind spun tare, vreu de fapt sa spun cea mai eleganta, cea mai luxoasa, cea mai stupefianta cafenea de care am auzit vreodata.

                    Initial, adica pe la 1894, New York Life Insurance Co. si-a deschis sucursala maghiara in noul palat, comandat tot de ei, si care avea pe linga birourile de la etaj, o spendida cafenea la parter, numita New York Cafe. Dupa ce s-a dus dracu nationalizarea, impreuna cu socialismul care-a impus-o, cladirea a fost cumparata si renovata de lantul italian Boscolo Hotels in 2001. Iar in Mai, 2006, noul hotel de lux cu splendida-i Cafenea, a fost redeschis spre incintarea vizitatorilor si mindria urmasilor lui Attila. Iat-o!

  

                  Iata si un dolce de la aceeasi cafenea pentru a aprecia si menu-ul, nu numai arhitectonica si mobilierul

Si pentru a va introduce si auditiv in atmosfera locului, hai sa ascultam putin si  Hungarian Dance No. 5 a lui Brahms

Read Full Post »

Tortoni

Buenos Aires

                    Este probabil cea mai cunoscuta si apreciata cafenea din continentul american.  Infiintata in 1858, in Buenos Aires, Cafe Tortoni a ajuns unul din puntele de atractie ale Argentinei. Situata pe artera principala, Avenida di Mayo, cafeneaua a fost vizitata de-a lunul istoriei ei de numeroase personalitati din mai toate domeniile. Einstein, Garcia Lorca, Gardel, Manuel Fangio, Arthur Rubinstein…etc.

                    Subsolul cafenelei, La Pena, a fost amenajat in 1926 din ratiuni artistice. Concerte de jazz, seri de tango, prezentari de carte si concursuri de poezie. Activitatile acestei La Pena au fost sistate prin ’43, dar au fost reluate, in prezent bucurindu-se de o mare popularitate.

                    Cafeneaua mai are ca anexe, o librarie si o sala de biliard, domino si darts.  in fine, daca ajungeti in Buenos Aires, cred ca merita sa intrati si la Cafe Tortoni, pentru o ceasca de cafea si-un cognac.

Read Full Post »