Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Uncategorized’ Category


by papa

 

Ce-i un an? Un vis ce trece

Și 35 trecut-au azi. 

Trec de parcă s-ar întrece

Și-i aduni, n-ai cum să-i scazi.

*

Iubito, am incărunțit

Și clipa-n pleoape cade grea,

Dar sufletu-mi neasfințit,

Mă vrea al tău, te vrea a mea.

*

Astăzi n-am chef de vreo erată,

De epiloguri și să știi,

Amurgurile, de-astă dată,

Nu sunt decît alți zori de zi.

*

Te-aștept la un romantic dinner,

In largul unei mari iubiri.

Plutind pe-acorduri, în surdină,

Imbrațisați în amintiri,

*

În amintiri, în vise-n planuri,

De tot ce-a fost și ce va fi,

Că-ntr-un ocean, de nu-s limanuri,

N-ai un’ te duce și-un’ să vii.

*

Că a fost noapte, c-a fost ceața,

Cu o busolă permisivă,

Am navigat riscant prin viața,

Dar niciodată în derivă.

*

Treacă el, timpul, mai apoi,

Cu vremuri bune și mai rele,

Dar chiar potop de-ar fi, în noi,

Ploua-vor sori, ploua-vor stele.

*

Pe mai departe împreună,

Căci altfel nici n-am putea fi,

Cît încă-n cer e clar de Lună,

Cît încă-n lume-s zori de zi.

***

IMG-20200322-WA0094

Read Full Post »

Am pus-o!


Nu, de fapt n-am pus-o, adică vîndut-o, așa cum s-ar putea înțelege, dar am pus-o, finalmente, pe market, aici. Corona asta, pe lînga faptul ca e idioată, e și incurcă lume. Una din lumile pe care a încurcat-o, e a mea. Tergiversările i se datoreaza in exclusivitate. Nu că m-ar deranja foarte tare, că nu stau in ploaie, dar cînd ai un plan in cap, dat peste cap (!?!) sau întîrziat, amînat, mutat spre dreapta din motive pandemice, iți cam vine s-o fuți direct în orificiul bucal pe domnișoara Corona. (s-o fi transmițînd și prin contact sexual virtual?)

A propos de bot, nu știu dacă ați văzut clipul cu tipul care se spală pe mîini si spune sictirit: futu-va-n gura cu spălatul vostru pe mîini, că mi-a venit factura la apa de zici ca am crescatorie de delfini. Am ris și rîd de cîte ori o ascult sau îmi aduc aminte de ea.

Revenind, nu spun că a pune o casă pe market e vreo mare realizare de fantastic (vorba lui Pascu), că in fond, oricine, oricînd o poate face. Dar dupa cum spune un ințelept proverb, pe care mi-l atribui, (citez din memorie) „daca nu faci primul pas, n-ai cum să-l faci pe al doilea”. Proverb la care am ajuns dupa mai multe încercari de-al face pe al doilea înaintea primului.

Acum că ne-am lămurit cum stă treaba cu proverbele, să vorbesc puțin și despre proces în sine. Cum să vă spun, ca să mă înțelegeți mai bine? E ca o dezvirginare anala fara lubrifiant.  Bibileală, întîlniri, aranjamente, discuții, negocieri, planuri, telefoane, analize, decizii, fixări, cosmetizari, inspecții, fotografieri, filmări … etc.  Mai rămăsese să dau și niscai interviuri, că-n rest le făcusem cam pe toate. Dar pe de alta parte, ce draci era să facem pe timp de restricții și jale? De fapt multe din cîte-am făcut le-am făcut pe pitici sau … ilegal. Pînă și vizita la frizeriță, deși eram mascati de-ai fi zis ca mă operează pe creier, nu că-mi scurteaza pilozitațile.

Dar în fine, am reușit să trecem cu bine de perioada de strictețe maximă. Acum urmeaza să pastrăm casa ca pe bibelou, ceea ce se pare c-o să-mi revină mie, întrucît sunt ăla cu timp liber. Nu ma plîng, dar nici nu pot spune că țopăi ca iedul, de fericire. Că daca nu știți cam cît deranj se face și dacă prajești doar două ouă, vă spun eu. Mare! Adică trebuie să strîngi imediat totul, să pui toate vasele, inclusiv tigaia, pahare, tacîmuri, farfurii, în mașina de spălat. Să bagi sarea și piperul la locul lor, să stîngi fața de masa sau ce-o fi și totul să fie ascuns ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Aaaa, bașca mirosul de prajeala sau orice alte mîncăruri. Nașpa, este? Și unde mai pui că asta poate să tină o lună sau două. Dar de, business-ul cere sacrificii și cine să se sacrifice? Eu.

 

Read Full Post »


Si cum sa nu-mi para, ca daca ma nastea si pe mine mama la Buenos Aires, nu mai beleam eu ochii la astia. Beleau altii ochii la mine. Dar ce sa fac daca saminta a fost de la Romania? E vina mea? Nu e. Asa ca, ma uit si eu lung si mult ca-mi place ceea ce vad. De fapt chiar cred ca as fi putut dansa ca tipul de mai jos. Si nu spun ca n-am incercat, c-am luat vreo 15 lectii de cite o ora fiecare, dar vai, e cumplit sa-ncerci sa-nveti sa dansezi tango sau milonga la fara frecventa. De fapt nici nu cred ca e posibil. Poate doar o flescaiala de labareala, dar in niciun caz tango.

Ca pe bune, daca era sa fie, sa fiu argentinian, cred ca o tineam toata ziua-ntr-un tango. De mic, ca daca incerci mai dupa 50, cind n-ai cum sa-i dedici opt ore pe zi si zilnic si cind mintea ti-e plina de alte urgente, atunci mai bine lasi youtube-ul sa-ti danseze, asa cum fac eu, acum.

De ce de mic? Pentru ca tangoul nu se-nvata, se simte. Si n-o sa-l inveti niciodata daca nu-ti vibreaza-n trup si-n creieri. asa cum le vibreaza argentinienilor inca din maternitati. Si nu ma refer la dansatorii de profesie, ci la amatori. Argentinienii se nasc, traiesc si mor cu tango. Ar mai fi si fotbalul, dar  nefacind obiectul acestui post, il omit.

Sunt necesari ani de zile pentru a ajunge sa dansezi asa cum danseaza Christianul de mai jos. Si hai sa spunem ca astia danseaza de mult timp impreuna si e firesc sa le iasa, dar la o milonguero (locul unde se danseaza milonga sau tango, de catre amatori) sunt milongueros (tipii) care danseaza cu diverse milongueras (tipe) si functie de cit de bine danseaza ei, se vor inghesui mai multe sa-i danseze. Tipul conduce ostilitatile, iar doamna-i urmeaza semnalele. Ca daca nu stiati, el ii transmite tot felul de semnale cu mina dreapta. (Ce opozabil are Chistian la mina dreapta, parca-i din Cartea Junglei) Semnale care sunt standard si pe care o dansatoare cu experienta le cunoaste ca pe propria … whatever.

Asa ca, „Milonga por favor!”

 

 

 

Read Full Post »


Nu va alarmati, nu e vorba de vreo noua declinare, ca nu de inventii si inovatii gramaticale-mi arde mie acum, cind Romania e bintuita de infidelitate.

A propos, stiat ca exista femei care-si inseala barbatii? Dar de barbati care-si inseala sotiile? Nu stiati? E, aflati de la mine, asa cum am aflat si eu din Gazeta Sporturilor. Se pare ca adulterul a devenit sport de masa, nu doar de pat. Hm, mare grozavie!

Si tot acum am constatat , iar circotasii, care vor incerca sa improaste cu fecale gustul lui Marica, ar trebui sa bage la cap, ca amanta nu trebuie sa fie mai frumoasa. Tot din GSP am inteles ca suficient e sa fie … alta.

Dar cea mai mare grozavie nu e infidelitatea in sine, cit mai ales cel care a comis-o. Adica cine s-ar fi asteptat de la un fost fotbalist, care prin definitie este un exemplu de conduita morala si de virtute, sa se babardeasca cu sotia altuia?

Dar faradelegea savirsita a fost demascata de bravii si moralii lupi de presa care au preluat-o de la sotul infidelei surprinsa in fapt si demascata de acesta. Acum, la un an de la eveniment, cind ea s-a intors la al ei si cind el s-a intors la a lui, fiind iertati de parteneri care au dovedit prin gesturile lor ca sunt buni crestini, acum, zic, presa de scandal, numita GSP, a decis sa rascoleasca cacatul si sa-l ridice la rang de virus, facind-o pe Corona sa paleasca.

Si mi se pare absolut laudabil, ca ziaristi de bine, cu vasta experienta in adulter, sa infiereze acest fenomen de care ei insisi se fac vinovati. Este exact tipologia binecunoscuta a puscariasului care indeamna la corectitudine civica, a betivului care incurajeaza abstinenta, a drogatului care tine prelegeri impotriva consumului de droguri, s.a.m.d. Pai daca ei n-or fi experti in materie, atunci cine?

Cu toate astea, de retinut ar fi si apelativul, cu o semnificanta incarcatura morala, a lui Marica, adresat clasei politice. „Tradatorilor!” Ca tradatorul striga „tradatorii!” e firesc, ca doar si hotul striga „hotii!”, dar venita din gura unui fotbalist, ii amplifica semnificatia, extrapolind-o la scara nationala. Pentru ca, vedeti voi, una e sa tradezi un prieten, o nevasta si alta sa tradezi o intreaga tara de prieteni si neveste. MmmmDa!

Dar revenind la lupii moralisti din presa, astia n-au scrupule. Taie in carne vie, desi atit Marica, cit si doamnita Ana, s-au cait timp de un an de zile. Ca s-au cait, c-au facut fut sau s-au cait, c-au fost prinsi in flagrant, nu mai conteaza. Ce ramine e cainta. Suferinta de-a nu se mai putea babardi unul cu celalat si asta nu-i putin lucru cind esti rau de musca si rea de muscoi.

In incheiere as vrea sa va rog sa ne rugam impreuna pentru absolvirea pacatelor lor si pentru mai mult succes in cele viitoare. Amin!

 

Read Full Post »


Ieri am purtat o discutie. Ei, da, o discutie. Va mirati de parca as fi purtat tanga. Discutie telefonica, se-ntelege. Si evident ca discutia a pornit de la Corona19, ca se poarta. Dar problema blenoragica nu e de unde a plecat discutia, ci unde-a ajuns. Ca de la Corona la China e doar un pas, iar de la China la zidul ei e doar pasul piticului.

Bun, deci, amicul, un fel de Marco Polo actualizat, a vizitat cam tot ce merita vizitat pe lumea asta. Nu cred c-a fost la Poli, da-n rest, a cam bintuit mai toate continentele. Revenind la China, mi-a spus cit de maret si de cel mai cel e zidul chinezesc. Zic, „bai, da’ piramidele le-ai vazut? Ce impresie ti-au lasat?” „Fascinante!” si mi-a descris in superlative structurile magalitice vizitate.

Bun, terminam de trecut in revista „minunile lumii” si cad pe ginduri. N-am cazut sa-mi rup vreun picior sau bazinul, dar suficient de tare ca sa-mi treaca oarece ginduri prin cap, mai ales ca tocmai vizionasem serialul „Marco Polo” despre Ögedei Khan, fiul lui Genghis Kahn. Si-mi zic: „ca sa vezi ce de-a-ncurulea e lumea asta!”

Ca daca ar fi sa asociezi imaginea in sine, pretului care s-a platit, in vieti omenesti, cred ca normal ar fi sa te podideasca plinsul sau macar melancolia, dar in niciun caz, admiratia. Numai la construirea zidului chinezesc se banuieste c-au murit in jur de 20-30 milioane de oameni. Adica, pentru a privi obiectiv aceste mega constructii, as spune ca e ca si cum ai vizita vreo mie de cimitire. Si aici bag sama ca e un alt mare paradox al omenirii.

Omul e fascinat de grandioasele constructii, dar il loveste piosenia cind viziteaza un cimitir. De ce? Pentru ca ce nu se vede se uita. Ce se vede, ramine si impresioneaza. Si in asta consta paradoxul, pentru ca in privinta religiei lucrurile stau taman pe dos.

In fine, cert e ca admiram rezultul sacrificiilor altora fara a le constientiza. Admiram regi si mari conducatori de osti si de imperii care, in fond, erau toti, dar absolut toti, criminali. Si nu doar criminali de drept comun. Multi s-au facut vinovati de genocid si cu toate astea ii invatam la istorie. Ba mai mult, majoritatea sunt considerati eroi in tarile de provenienta. Dar, vrem nu vrem, se pare ca acesti criminali au creat istoria si inca o creaza. Iar noi, plebea, ii veneram. Pentru ca, pina la urma, numele criminalului ramine, nu liota de victime anonime. Cite romane s-au scris despre acesti calai ai omeniri si cite despre victimile lor? Cite filme romantate le-au fost dedicate calailor, cite balade, cite poezi si ode li s-au inaltat? Pare de domeniul paranormalului. Nu-i asa? Sau poate e parte a normalitatii pe care nu numai c-o ignoram, dar nici macar n-o recunoastem? Greu de spus, dar nu si de gindit.

Si de aceea as concluziona, spunind sec, dar cuprinzator, fascinatia e rodul perceptiei, nu a gindirii. Iar noi ne fascinam pe noi, zilnic.

Dar ca sa vezi ca totusi exista o lege a compensatiei, Hong Kong-ul anunta ca Kim Jong Un a dat coltu. Ce sa zic? Fascinant! Daca n-o fi un alt fake news. L-o fi ajutat careva sau inima lui de fecale a decis sa indrepte lucrurile? S-or indrepta ele?

 

Read Full Post »


Ce-mi place mie la Breakfast-ul Pascal, e coloritul. Cromatica Pascala, venita dupa monotonia cromatica a iernii, e ca o binefacere pentru ochi, elevindu-mi buna dispozitie. Dar cam atit, ca in rest n-as spune ca e breakfast-ul meu preferat. De fapt, daca n-ar fi traditia, nu cred c-as minca vreodata combinatia asta careia-i cam lipseste gustul. Dar realitatea e ca daca-i traditie bisericeasca, nu poate fi decit austera, asa ca tac si-nghit incercind totusi si un personal touch.

Tot traditia mai spune ca brekfast-ul asta se serveste cind te intorci de la biserica. Problema e ca daca ar fi sa urmez traditia, nu l-as mai minca niciodata. Asta e si motivul pentru care l-am impins spre ore mai firesti breakfast-ului.

In privinta luminii, ce mi-e bricheta popii, ce mi-e bricheta mea? Asta una si a doua. Luminarii care sa-mi umple casa cu miros de funeral home, ii prefer becul, pentru ca la urma urmei, e vorba de lumina, simbolistica fiind irelevanta pentru mine.

De fapt, chestia cu lumina, ca multe alte rituri religioase, au proveniente pagine. Au fost doar adoptate de biserica dintr-o lipsa crunta de imaginatie si originalitate. Aztecii, dupa vreo lupta, omorau prizonierii, dar pastrau capeteniile. Si dupa ce le ofereau o cazare regala, condimentata si cu femei, timp de citeva saptamini, ii puneau pe o mare lespede de piatra si le deschideau pieptul, cam ca la operatiile pe cord. In interiorul toracelui aprindeau un foc. In acel moment, toate casele satului stingeau facliile care le luminau bordeiele.  Stafete aprindeau alte faclii din pieptul sacrificatului si imparteau lumina „proaspata” tuturor satenilor. Asa ca, vrajeala cu lumina sacra e doar un basm pe care-l tratez ca atare.

Dar sa revin la papa bun. Si pentru ca n-aveam drob, asa cum se obisnuieste, am inlocuit drobul cu prosciutto cotto, ca ce mi-e mielu, ce mi-e porcu? Tot animal. De fapt, pentru o mai mare varietate si pentru a fi in ton cu globalizarea, am propus si ceva somon afumat, un avocado si un fresh de grapefruit. N-a lipsit nici cafeau cea de toate zilele, ca nu se facea s-o sar tocmai la-naltare. In felul asta am mixat toate breakfast-urile Pascale, de la Cercul Polar si pina la Ecuator. Si n-as spune ca mi-a parut rau.

20200419_055153

 

Read Full Post »


Parerea mea e ca aceasta dna Corona e proasta de-mpunge. Adica virusii astia chiar nu gindesc? Nu tin si ei o statistica, de unde sa traga oarece concluzii, ca tot omul? Adica, pentru o evaluare corecta a capacitatii mentale a acestui virus, punem problema care macina intreaga lume vie si-n special lumea bipeda. Aia dotata si cu gindire, ca doar nu ma refer la struti si canguri. Care e menirea individului oricarei specii pe Pamint? Iar raspunsul, firesc si fara echivoc, e „perpetuarea ei, a speciei”

Pai bine mai trogloditilor, daca asta va e menirea, asa cum ne e si noua (exceptind LGBT-urii care au alte meniri, numai de ei stiute si cu care se mindresc de nu-si mai incap in pielea …), atunci de ce actionati haotic, ca o banda de dobitoace care accepta de buna voie sa se sinucida, in loc sa procreeze cu intelepciune si sa supravietuiasca? De ce sunteti, bah, haplea? Futaciosilor! Pai voi sunteti aia cu mintea-n capul pulii, nu noi, barbatii, asa cum se afirma in mod eronat.

Ca ia s-o luam metodic si sa exemplificam ca poate asa pricepe si idiotul asta de virus. Adica daca eu, Papa, o pun c-o don’soara undeva, intr-un lift pentru doua persoane, pe la etajul 90 si ne apucam de proceeri repetate de nu mai avem loc in lift, nu s-ar chema ca suntem idioti? Ca, bai, virusilor, liftul e pentru doua persoane, cum spuneam, nu pentru o cireada-ntreaga. Si dupa citeva procreeri o sa cedeze si-o sa cada de-o sa ne ducem cu totii dracului.

Tot asa si cu voi, virusi idioti. Pai intrati in plamini, daca acolo va trage ata, inmultiti-va, dati-va dracu, dar cu simt de raspundere si discernamint. Ca daca va-mpuiati pina ne omoriti, ce cacat de perpetuarea speciei mai e aia, cind „Cenusa” va va prajii si pe voi, ca doar n-aveti patru coaie sa rezistati la 1000C. Si nici cirtite nu sunteti, sa va croiti drum prin pamint.

Da na, cui sa explici, pe cine sa convingi, cind astia, impreuna, n-au nici macar doua clase primare terminate? Si dupa ce ca-i proasta, Corona asta mai e si nesimtita. Pai bine, fa, dobitoaco, noi te primim in casa, te omenim cu ce avem mai bun prin faringe si plamini si tu ne bagi cutitul pe la spate? Lovi-te-ar gripa spaniola, sa te loveasca! Ca decit sa-ti faci natia de ris, mai bine te-ai sinucide inainte sa ne bati in poarta, ca oricum traiesti degeaba.

 

Read Full Post »

Older Posts »