Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for noiembrie 2016


Va doriti nepoti? Eu, nu, desi posibilitatea de a-i avea, exista. Dar daca ar fi sa ma intrebe cineva pe mine, desi nu cred, as spune „pass”. Si inainte de-a sari pe mine, ca lacustele, zic s-aveti putintica rabdare, stimabililor, pentru ca dupa ce veti termina de citit toata pledoaria, e foarte posibil sa ma stringeti tandru la piept, desi ce-o sa va citeasca ochisorii va fi political very incorrect.

Cind spun ca n-as vrea, nu spun ca nu mi-as dori, spun ca nu le-as dori. Da, nu le-as dori nepotilor sa se nasca pentru ca cincizeci de ani de-acum in colo,  vor fi parte integranta a minoritatii albe. Nu rideti, ca-i de plins. Asta ne paste si nu doar pe cei de aici, in Nord America, dar si pe europeni. Sa nu va mire faptul ca peste vreo trei decenii cei ce ne-or urma vor dori sa emigreze in Rusia sau Nord Korea, ca eu o vad ca pe o certitudine, nu ca pe o probabilitate.

Europa si America vor fi sufocate de arabi, chinezi si indieni. Islamul va deveni religia internationala iar cei ce nu vor adera, o vor sugiza direct dans la bouche, pentru ca aia nu se-mpiedica de drepturile omului si alte cacaturi bune doar pentru lumea civilizata.

Motivul e simplu. Imigrarea haotica pe care imbecilitatea politica a Vestului, in frunte cu matracuca aia de nemtoaica, a permis-o si incurajat-o. Ca permiti imigrarea unor primitivi, care doresc sa se civilizeze, aderind la valorile tale, e una. Dar sa permiti hoardelor de musulmani sa-ti pingareasca crestinismul si modul de viata, mi se pare de un absurd greu de asimilat.

Eu nu am treaba nici cu crestinismul, nici cu mahomedanismul, mozaismul, budismul si care dracu o mai fi plasmuit mintea omeneasca. Pot fi prieten cu oricine intelege sa traiasca ca mine. Ca daca m-as duce eu la ei, as adopta stilul lor de viata, ca doar d-asta m-as duce. Dar cind vad ca legile musulmane interzic orice intruziune a altor religii in tarile lor, pentru a-si prezerva religia proprie, totalitarismul, misogenia si apucaturile primitive, iar dobitocii de politicieni crestini isi distrug propriile popoare, cum sa nu ma apuce pandaliile? Si cum sa-mi doresc nepoti? Pentru ca astia pe care-i primim nu vin cu intentia de-a adopta viata civilizata, ci pentru a-si impune modul lor de viata, doar de ei acceptat, si lista lor de valori care n-au nicio valoare in vest.

Si nu-mi spuneti ca asta-i poveste cu drobul de sare, ca astia, comparativ cu noi, se-mpuiaza ca iepurii. Daca o familie europeana sau americana se maternizeaza, in medie, de vreo doua ori in viata, arabii o ard la foc continuu, ca otelariile. Asa ca in vreo 50 de ani, albii vor fi o minoritate idioata care-si va deplinge soarta. Problema e ca hoardele de politicieni iresponsabili care conduc vestul, vor fi deja incinerati, asa ca pe cine sa tragi la raspundere si cine s-o mai faca, in noua „democratie” musulmana?  Fute-o-as!

E, hai ca m-am racorit.

 

Read Full Post »

Porcu si curcanu


Titlul poate va suna a La Fontaine, dar sa stiti ca de data asta nu e vorba de vreo fabula. Si nici de vreo fantezie sexuala, ca desi am o gindire libertina, contactele de genul asta, ma sperie. Nu prin prisma contactului in sine, ca n-au decit sa si-o traga si cu crocodilii, ci a eventualei progenituri rezultate in urma lui. Asa dar, in postul de fata va fi vorba tot de-o fantezie, dar de una culinara pe care am incercat-o si care, drept sa va spun, mi-a reusit extrem de bine.

Acum fo citeva zile am descoperit in congelator un piept de curcan si un pachet cu bacon afumat. Si cum combinatia mi s-a parut inedita, am hotarit o runda de sarmale „a la papa”.

Dar pentru a nu lungi introducerea, voi intra direct in subiect.

Am dezghetat carnaraia si am asezat-o in ordine de combat pe un fund de lemn.

 

SONY DSC

SONY DSC

Apoi am tocat-o cu cutitul pentru ca satir n-am iar masina de tocat n-o folosesc la pasare c-o face pasta, iar mie-mi place sa si mestec, nu doar sa-nghit, ca inca mai am cu ce.

SONY DSC

SONY DSC

Dupa ciopirteala, am calit ceapa si am lasat-o la fiert, cu orezul, pina cind a scazut apa. Am adaugat un praf de sare si unul de piper pentru a forma quartetul de ingrediente dorit. Dupa aceea le-am lasat la racit, timp in care orezul a supt, ca asta e cam sugator de felul lui, restul de zeama ramasa.

SONY DSC

SONY DSC

Carnea tocata am amestecat-o cu quartetul si le-am mai dat fo doua prafuri, dupa care le-am lasat in frigider sa se cunoasca indeaproape.

SONY DSC

SONY DSC

Asa ca, atunci cind mi-a picat bine, am trecut la fabricarea sarmalelor pe care le pun, de obicei, separat pentru a sti ce marime de oala sa folosesc. Nu-mi place sa le pun de-a valma si nu-mi place sa se clocoteasca-n stinga si dreapta, de capul lor. Sarmalele trebuie sa stea ca sardelele-n conserva, fara spatii de hoinareala, ca daca se desfac, am imbulinat-o. A propos de bulina, ca tot i-am promis Potecutei, asta-i post cu fo cinci buline rosii, de avertisment. Revenind la poza de mai la vale, dupa cum se poate observa, am un paharel de sake pe care-l folosesc ca masura. Imi mai place ca sarmalele sa iasa egale ca marime si nu pot explica de ce, dar probabil ca am eu asa un simt al simetriei culinare, ca altfel, nu ma cunosc a fi vreun tipicar.

SONY DSC

SONY DSC

Dupa ce le-am aranjat frumos in oala pe un pat de varza tocata si pe citeva frunze de dafin, le-am bagat la cuptor pentru vreo 8 ore pina s-au facut de se topesc in gura. Am trintit si o mamaliga in care am bagat ceva unt si usturoi tocat, pentru mai mult gust, dupa care am decupat-o pentru a sugera dragostea cu care le-am executat si totodata dragostea pe care le-o port celor pe care ii voi serivi la masa. Si va asigur ca efortul a fost rasplatit pe deplin. Iar daca va intrebati ce e cu atita piper, va voi spune ca-l ador. In mincare, nu-n nas. Pentru un aspect mai atragator, as fi presarat, in mod normal, citeva fire de chives (o iarba cu gust de ceapa) tocate marunt. Dar cum n-aveam in frigider, n-am mai iesit sa cumpar. Sper totusi sa va placa si asa.

Pofta buna!

SONY DSC

SONY DSC

 

 

Read Full Post »


 

 

Read Full Post »

Bon anniversaire!


Si uite cum, din post in post ( vreo 1200 cu toatele) si dupa 40K de comentarii, am ajuns sa-mplinesc 8 anisori pe meleagurile virtuale ale WordPress-ului. Nu stiu daca e chiar un „achievment” cum spun astia, dar ce m-ar interesa in mod deosebit, ar fi numarul de ore, zile, saptamini pe care l-am petrecut cu ochii-n ecran. O fi fost timp pierdut? As zice ca timpul se pierde oricum, in trecut, important e sa-l pierzi cu placere si cam asta s-a si intimplat, ceea ce zic ca nu-i rau. In fine, ce-a fost, a fost si oricum nu mai am ce sa-i fac. Mergem inainte, ca doar d-asta suntem pionieri.

Melodia aleasa e cam tristulescu, dar am ales-o ca-mi place, nu pentru ca m-ar fi podidit la nostalgie du temps passé sau c-am purces à la recherche du temps perdu.

Achievement

anniversary-2x

Aniversare fericită cu WordPress.com!
Te-ai înregistrat pe WordPress.com acum 8 ani.
Îți mulțumim pentru că navighezi cu noi. Continuă blogging-ul bun.
*

Read Full Post »


Primul meu Black Friday a inceput de prin martie, cind am aterizat in Toronto. Dupa ce m-am dezmeticit, pret de vreo luna, am plecat la cumparaturi. Si hoinarind din magazin in magazin, am dat bot in bot cu unul care gazduia haine barbatesti. Intru. Din tot ce vad, ochii-mi ramin lipiti de un sacou. Grena sau bourgoundy sau visina putreda sau bordeaux sau stacojiu sau dracu sa-l ia, culoarea nefiind relevanta in istorioara de fata, dar ce-a contat enorm, era pretul, ca aia cereau vreo 400 si in acele vremuri cam chitaiam dupa bani, asa ca nu-mi permiteam luxuri de genul astuia. Dar pentru ca-mi placea, mi-am propus s-astept Black Friday-ul. Stiu, era vorba de citeva luni bune, dar na. Daca ar fi disparut, ar fi disparut. paguba-n ciuperci.

Pina sa vina vinerea respectiva, am mai trecut pe la magazinul respectiv, dar pretul era neschimbat. In sfirsit, vine si ziua mult asteptata. Ajuns in fata magazinului, vad un dita-i semnul. Mega Sale, everithing up to 50% discount.  Plin de sperante intru si dau cu ochii de sacou. Se uita si el la mine. Era clar, eram facuti unul pentru celalalt. Il cercetez. Tot ala era. Il probez. Turnat. Ma uit la stand-ul unde atirna, 50% reducere. Ma uit la eticheta, $400. Oops! Cum adica? Ca daca pe 400 il inmultesti cu 50 si-l imparti la 100, n-are cum sa-ti dea tot 400. O chem pe don’soara cu suportul tehnic. „Scumpo, zic, 400 e pretul regular, dar care-i sale price-ul? Zice. 400. Zic, pai 400 a tot fost din martie si pina acum. Cum poti spune ca dupa reducere e tot 400? „Aaaa, nu, ca ce ati vazut inainte era altceva, asta-i cu cashmere si era $800.” Zic, bey, lasa dracu kashmirul, ca nu-s vreun Led Zeppelin, asta-i exact ala din martie, cu cashmere, cu nasturi, cu captusala, cu tot.

Ei bine, ne-am contrat noi pret de doua minute, dupa care am cerut managerul. Discutind cu managera, ca era tot o ea, am aflat cu stupoare ca sacoul respectiv nu era in reducere, desi la intrare scria ca tot ce e in magazin e redus si nu numai atit, dar si locul unde era agatat avea un semn rosu, ca sa-ti sara-n ochi, cu cei 50% off. Pina la urma, reusesc doar o reducere de 15%, dar asta pentru ca stiam care-i fusese pretul. Cine nu stia, il cumpara la pret regular, fiind convins c-a pus-o. Oricum, la momentul respectiv, doi oameni erau fericiti. Eu ca-l cumparasem si nu la pretul pe care-l cereau labele, iar laba pentru ca scapase de mine cu numai 15% reducere si fara scandal.

Asa ca, pe mine, in aceasta zi de „sarbatoare” nu m-au mai prins la cumparaturi. Mai ales ca in brosurile pe care le imprastie fiecare magazin, vezi mare, cit pagina, un televizor, sa zicem, redus de la 800 la 99, de te trec fiori pe sira spinarii si sageti prin cur, dar cind ajungi la rind, afli ca produsul respectiv s-a dus dracu intrucit erau doar doua exemplare. Asa ca, Black Friday e o mare vrajeala pe care enorm de multi o halesc cu craci cu tot. Ca or fi si plesneli, or fi. Eu inca nu l-am intilnit p-ala sa se laude cu una majora.

Si pentru ca tot i-am pomenit, io-te-i!

Read Full Post »


E gata!! Iar eu sunt si multumit si mindru. Mindria mi se trage din faptul ca eu am avut ideea, eu am executat design-ul si finally, eu am convins „investitorii”. Bucatarioara, sau mai exact, „biroul” meu, este gata si toata culinareala o voi executa acolo, bucataria propriuzisa devenind in acest moment, doar un show piece care la nevoie (petreceri) va fi reactivata.

Mentionez ca desi investitia a fost cocosabila, in eventualitatea unei vinzari, banii vor fi recuperati intrucit multa lume cauta casa care sa aibe si o asa zisa „cosher kitchen”. Ca pina atunci va servi ca bucatarie foarte ne-kosher, e o alta discutie pe care n-am de gind s-o abordez acum.  „Biroului” i-am tras incalzire si aer conditionat, i-am bagat incalzire in podea si din cauza lipsei de spatiu, am facut si o „insula” pe roti pe care se poate lucra si in care am ascuns oalele, tigaile si castroanele.

Asa ca, universul poate sa ma pizmuiasca pentru acest coltisor, unde linistea, pacea si bunul gust se vor impleti cu miresme ametitor de provocante.

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

 

 

 

 

 

 

 

 

 

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

 

Read Full Post »


Dupa cum stie intreaga lume, din urletele disperate ale democratilor americani, Trump, Presedintele ales, se afla in plin proces de formare a cabinetului sau, spus mai pe romaneste, a guvernului. Procesul respectiv consta intr-un numar mare de interview-uri cu potentiali secretari pe diferite domenii. Evident ca democratii, in frunte cu papusile lor de ceara, resping orice alegere, numai ca republicanii avind majoritatea in Camera si in Senat, confirmarile celor alesi nu vor intimpina piedici. La interviuri sunt chemati, in general, politicieni sau tehnocrati din partidul viitorului Presedinte, in cazul de fata, din Partidul Republican si asta pentru ca Presedintele isi alege acei oameni care-i impartasesc viziunea referitoare la viitorul Americii, nu opozanti. Dar cum ideile avansate de Trump, in timpul campaniei electorale, au, unele, caracter republican, iar altele, caracter democratic, ne putem astepta ca viitorul Presedinte sa intervieveze si posibili candidati din rindul democratilor.

Ei bine, va mai aduceti aminte de postul meu din Aprilie:  https://v2valmont.wordpress.com/2016/04/26/o-veste-teribila/  ?  Nu, bineinteles ca nu. Dar daca il veti revedea, si nu postul propriuzis, ci ultimul meu comment, veti citi asta  „Daca ar fi o femeie, de la democrati, pe care as vedea-o presedinte, ar fi Tulsi Gabbard.”

Si acum hai sa vedem care-i legatura. Pai legatura e ca Trump tocmai a intervievat-o pe reprezentanta democratilor in Camera, Tulsi Gabbard. Va face ea parte din administratia Trump? Nu stiu, sper, dar faptul ca a fost chemata ea, din noianul de democrati, mi se pare absolut remarcabil avind in vedere afirmatia mea din Aprilie. S-ar putea spune ca am ceva fler politic.

Asadar, hawaiana Tulsi e singura democrata, veteran de razboi, careia i-as incredinta America. She is smart, beautiful and tough as nails.

img-tulsigabbardmagazine1jpg_174524145819

151120123348-tulsi-gabbard-april-4-2014-full-169

Read Full Post »


Cei care ma viziteaza de ani buni, ca de exemplu, windwhisperer, Alex, psi, Vero, ca doar ei au mai ramas, cred, cunoasc fostul grup, as zice numeros, care exista odata. Cine-mi citeste postarile vechi, poate intelege mai bine ceea ce spun. In fine, ce a fost nu mai e si Alex spunea la postul „Prietenii declarative” ca nu si-ar fi putut imagina, la acea vreme, ca ne vom risipi vreodata, atit de bine paream sudati. „Paream” fiind cuvintul cheie. Ei bine, dupa cum se vede, e posibil. Lasindu-i la o parte pe doi dintre ei care au disparut de pe blog dar si din viata (RIP!  Traian si Virusache), virtualul, si nu numai, ofera multe serpentine pe care din neatentie sau in mod voit, le ratezi si te tot duci.

Pe de alta parte, mai exista si acea compatibilitate care de multe ori o percepem doar pentru ca unii dintre noi parem a fi ceea ce nu suntem de fapt si, mai devreme sau mai tirziu, cind apele incep sa se limpezeasca, adincul poate fi observat cu mai multa claritate.

E absolut evident, compatibilitatea tine cit tine, mai ales in spatiul virtual. Iar cind nu mai tine, se destrama, ca o casnicie. Dar cum necesitatea ne-a impins mereu la noi descoperiri, iac-asa au fost inventate recasatoriile. Altfel spus, oamenii si-au refacut viata in compania altor oameni pe care i-au considerat, ca si pe primii, compatibili lor.

Adevarul, dupa mine,  e ca suntem permanent in cautarea compatibilitatii. Asta din dorinta de-a fi intelesi si de-a evita pe cit posibil disensiunile si situatiile incordate. Sunt momente cind reusim, sunt momente cind ne inselam si sunt situatii cind, din capul locului, realizam divergenta, renuntind.

Ce s-a petrecut cu vechiul group, nu stiu. Ba stiu, ca doar d-asta am spus ce-am spus, dar n-as vrea sa dezvolt sau sa intru in detalii. Probabil ca la un moment dat, incompatibilitatea (aoleu cita-i cuvintul!) ne-a devenit evidenta. Probabil ca si lipsa de toleranta, in unele situatii, si-a spus cuvintul. Poate. Dar dupa cum ati aflat cu totii, in natura, din care facem si noi parte, nimic nu se cistiga sau se pierde, totul se transforma. Ceea ce a fost, a fost si s-a transformat in ceea ce este. Legaturile umane se fac si se desfac pentru a forma alte legaturi la fel de umane. N-as spune ca e o tragedie, ci mai degraba o caracteristica a noastra, a cuvintatoarelor.

Gindirea, tot din punctul meu de vedere, cea care se spune ca ne diferentiaza de celelalte forme de viata,  are partile ei bune, dar si multe carente. Carente pe care zic ca ar trebui sa le acceptam, atita timp cit in decursul existentei noastre n-am fost in stare sa ne debarasam de ele, desi le-am recunoscut nocivitatea.

Hai s-avem o saptamina compatibila preferintelor noastre!

Read Full Post »


Read Full Post »


Cuvintele pe care mi le-ati sugerat in postul trecut: murat, leustean, poponet, spectacol, dragoste, gogosi, viezurele, Pandele, catrafuse.

*

Ieri la mas’-am invitat,

La un bors infierbintat,

Pe Pandele si Murat.

Dar cind a intrat, de-ndat,

Pandele-mi zice amuzat:

-Asta-i leustean murat,

Ca-i si acru si sarat?

-Acru, eu? sare Murat,

Strofocat si incruntat,

Tu la mine zici sarat?

Ba, gogosi mare, spurcat!

Dragoste ce ti-am purtat

Aferim, eu terminat,

-Turcule, ai capiat?

Poponetu-ti constipat

A cazut asear’ din pat?

Viezurele dracu-mpaiat,

Papa, spune-i, ca il bat!

-Bey, de-aveti de lapadat

Catrafuse la spalat,

Faceti spectacol la mat*,

Ca nu d-asta v-am chemat.

Gata, hade-ti la mincat!

***

*  „mat” se spune prin unele locuri la birt/restaurant.

Si uite asa am pus-o in 101 cuvinte din 180 admisibile. Sper sa va placa, ca daca nu va place, nu ne mai jucam d-astea.

Read Full Post »

Older Posts »