Feeds:
Articole
Comentarii

URSA MAJOR


Titlul nu e ceea ce pare, dar nici nu e la misto. Este o abreviere inofensiva, dar cu un rost anume. Sau poate chiar doua rosturi anume. Unul ar fi prescurtarea, ca sa nu iasa titlul din pagina. Iar al doilea, dosirea subiectului. Securitatea vegheza si mai bine sa ma creada astrolog, cu capu-n constelatii, decit sa se prinda ca e vorba de Uniunea Republicilor Socialiste Americane. Stiu ca acum se numesc, state, dar vor deveni republici, dupa modelul sovietic pe care „democratii” americani incearca sa-l implementeze. Si degeaba rideti, ca se apropie timpul cind ne vom dori sa emigram in Rusia. Ca de cind cu Obama, securistul (cu sau fara prima silaba), nimic nu poate sa ne mai mire in legatura cu USSA (asta ca sa va fac pe plac si sa pun „statele” in titulatura)

Ati auzit de Biden? Nu? Ma mir deoarece in mod sigur il mentioneaza si Cartea Recordurilor ca fiind cel mai dobitoc din intreaga istorie a politicii americane. Si asta pentru ca nu e putin lucru sa fii senator, vicepresedinte, candidat la presedentie si prost ca noaptea (n-o spun eu, o spune el zilnic) , timp de juma’ de secol. Analistii politici spun ca ar fi mai inutil decit Carter, ceea ce e perfect adevarat, numai ca el e ca Cidul. Brain dead, tinut intepenit in fruntea Partidului Democrat de comunistii acestui partid. In fine, acest Joe reprezinta Partidul Democrat in alegerile prezidentiale din toamna.

Si cu toate ca tov. Biden are o multime de tinichele legate strins de coada, tinichele care l-ar duce la fund, in orice societate cu adevarat democrata, uite ca „the walking dead” reuseste sa supravietuiasca datorita urii cronice pe care mai marii acestui partid si scavii lor din mai toata media americana, in frunte cu organul propagandei comuniste, CNN,  i-o poarta lui Trump. Si spre stupefactia mea, vad ca pina si FB-ul si Twiter-ul lupta cot la cot impotriva republicanilor, suspendind conturile celor care-si permit sa posteze vreo imagine sau stire clasata de „democrati” Pentru ca desi nu sunt la putere, „democratii” detin puterea. Pare paradoxal, dar nu e.

Revenind la tinichelele purtate cu mindrie de Biden, pot spune ca sunt de-o varietate incredibila, mergind de la hartuiri sexuale si degete-n savarina, pina la simpatizarea segregarii rasiale. Cu toate astea, ca o condamnare la moarte a logicii, 90% dintre negrii il prefera pe acest rasist dobitoc care astazi pupa-n cur toate minoritatile de dragul votului lor.

Mai mult decit atit (desi nu credeam ca e posibil), Trump e acuzat ca nu a facut nimic sa-mpiedice raspindirea incoronatului virus, desi Biden prin declaratiile facute incuraja raspindirea lui. Un exemplu de notorietatea ar fi cel in care Biden il acuza pe Trump de rasism pentru ca a interzis zborurile dinspre China si mai apoi dinspre Europa. Adica septuagenarul e dus cu pluta rau de tot, basca faptul ca se poticneste in enormitati pe care numai mintea lui le poate emite.

Dar pe linga retardatul asta, care traieste si gindeste intr-o lume doar a lui, iese in evidenta ura de tip comunist a „democratilor”, trimbitata zilnic pe toate canalele lor de propaganda. Si astia n-ar fi totusi de speriat, dar au adepti cita frunza si iarba. Anarhisti violenti al caror unic scop e sa-l dea jos pe Trump si toate statuile Americii, incluzindu-le si pe cele ale unor adepti ai abolirii sclaviei negre. Asta ca sa demonstreze cit de inepta le este gindirea. Idiotii mai cer si desfiintarea politiei. Iar primarii „democrati”, in intelepciunea lor de rima strivita, au inceput sa taie finantarea politiei si sa dea drumu criminalilor din penitenciare. Astfel ca omul zdravan la cap se teme sa mai iasa pe strazi unde crimele se tin lant sub privirile indobitocite de ura ale liderilor democrato-comunisti. Si ca paroxismul sa fie indubitabil, acesti lideri au intitulat miscarile anarhice, „proteste pasnice” incadrindu-le la „freedom of speech”, desi magazinele sunt devastate, masini si cladiri incendiate, oameni impuscati si alte acte de vandalism si criminalitate. Asta numai daca nu cumva criminalitatea include vandalismul.

Si uite asa, daca „democratii”de rind nu se vor trezi din ura trumpista pina-n alegeri, vor deveni in scurt timp, americanski cu carnet rosu de partid, fredonind Internationala.

 

 


Asa o bulibaseala n-am mai trait nici in vietile mele anterioare si probabil ca nici in cele viitoare. Simt ca am fost norocos sa prind aceste evenimente contagioase „in real time”. Nu spun ca mi le-am dorit, dar sunt momente cu adevarat unice pe care e pacat sa le traiesti pe alte tarimuri si-n alte dimensiuni in care, oricum, nu cred. Unicitatea acestei pandemii consta in abordarea ei.

Ce vreau sa spun? Vreau sa spun ca de data asta, desi parerile celor in drept sunt contradictorii, toata lumea are dreptate. Pare imposibil, dar nu e.

Unii spun ca pandemia asta e o vrajeala, o manipulare si le dau dreptate, pentru ca aceasta posibilitate pare plauzibila in contextul raportarilor eronate si a confuziei stiintifico-politice. Altii spun ca e pe bune, reala si periculoasa. Pai si astora le dau dreptate, ca mortii n-au cum sa minta, desi multe cazuri de pneumonie au fost raportate ca fiind covid-19. Unii spun ca mai multi morti avem anual din cauza de gripa si asa este. Altii spun ca pneumonia asta e mult mai contagioasa decit gripa si de aceea mult mai periculoasa, cu atit mai mult cu cit nu i se cunoaste antidotul. Cine ar putea sa-i contrazica? Unii spun ca 50K de morti la 18mil de oameni, adica 0,0028 %, e o cifra neglijabila si asa este. Dar altii spun ca e neglijabila datorita masurilor luate, ceea ce e greu de argumentat. Unii spun sa se deschida economia ca altfel va fi vai de curul nostru, si au dreptate. Altii spun ca daca se deschide si ne infectam cu totii e si mai groasa, ca cine dracu mai lucreaza si am vazut ca relaxarile precedente au marit numarul de cazuri. Deci si asta e adevarat. Unii spun sa se deschida scolile pentru ca la copii, virusul este inofensiv si curabil, ceea ce e adevarat, tinind cont ca sistemul lor imunitar e mult mai fortos. Da, dar altii spun ca o fi el curabil, dar copiii pot transmite familiilor lor si atunci ne-am cam belit la putulica. Si asa e, intrucit copiii pot fi purtatori asimptomatici si atunci, chiar daca ei sunt OK, adultii si batrinii din jurul lor o vor sugiza direct in gura, in drum spre groapa.

Bun! Deci toata lumea, ca-i pro, ca-i contra, are dreptate. Si atunci cu cine votam? Poate ca va trebui sa asteptam sa treaca, ca doar n-o sa ne casapeasca pe toti. Ce altceva ar fi de facut, ca oricum antidotul va fi descoperit dupa moartea virusului? Iar ce-o lasa in urma, nu se mai pune. Si chiar daca se pune, ce reprezinta 1 milion de morti la 7 miliarde de „termite”? La cit se-mpuiaza Africa, Arabia, China si India, in 9 luni sunt convins ca vom recupera pierderile, ca impuiatul e cam singura distractie de cind cu restrictiile.

Si inca un lucru extrem de important, media de virsta a populatiei va descreste in urma acestui genocid al senectutii. Ca pina la urma si molimele astea au si ele un rol bine determinat in reglarea demografiei. Ca unele sunt cultivate in laborator si raspindite cu avionul in intreaga omenire, e alta discutie pe care n-are rost s-o mai pornim ca cine stie in ce mileniu o vom termina, dar ca si razboaiele, pandemiile au fost, sunt si vor fi un rau necesar, chiar daca nu le dorim. Nu le dorim noi, dar sigur ni le doresc unii dintre noi.


Nu stiu cum si nici de ce, lumea se asteapta ca mercenarii sa fie statornici, fideli. Ca fidelitatea o fi vreo calitate sau vreun defect, nu stiu si nici nu m-apuc sa dezvolt, dar sigur nu e o caracteristica a mercenarilor. In my books, mercenari sunt, prin definitie, infideli. Sau mai bine spus, fideli pe termen scurt. Fideli aceluia care-i plateste mai bine. Ei lupta si doresc sa cistige pentru Sparta, dar daca Atena ii va plati mai bine, a doua zi dupa razboi, next time vor lupta contra Spartei fara scrupule, reticente si mustrari de constiinta. Nu spun ca asa s-a intimplat in istorie, dar am luat exemplul acestui conflict pentru ca e cunoscut si de cinefili, nu doar de istorici si unii elevi mai studiosi.

Revenind, e oare cih sa fii mercenar? Termenul, din cite stiu, e folosit, in mod figurativ, pentru a critica, nicidecum pentru a lauda pe cineva. De ce oare? Poate tocmai din cauza acestei lipse acute de statornicie? Poate. Poate si pentru ca in cazul lor, curajul e considerat inconstienta sau foame de bani. Dar coborind pe firul apei, cine si citi sunt statornici in lumea actuala? M-as hazarda in a spune ca nimeni. Si voi exemplifica pentru a nu-mi auzi vorbe, dar nu inaite de-a preciza ca a fi mercenar nu inseamna a fi mercenar in toate domeniile si privintele.

Citi angajati sunt atasati de o companie anume incit sa refuze un salariu dublu oferit lor de o alta companie, fie si competitoare, actualei? Citi antreprenori sunt atit de dedicati afacerii lor incit sunt in stare sa piarda tot ce au numai s-o pastreze? Citi nu spun „nu-mi place, dar n-am ce face”? Citi barbati sau femei se casatoresc din interes si divorteaza cind interesul dispare, pornind in cautarea altui interes? Citi politicieni schimba partidele si convingerile politice ca pe amante, pentru un ciolan mai carnos? Citi isi schimba carierele profesionale, pentru avantaje materiale, chiar daca nu simt nicio atractie pentru munca sau pentru compania respectiva? Citi sportivi schimba echipele ca pe timbre, in vederea unei retributii mai substantiale? Dar antrenori? Pai asta nu s-ar numi „mercenareala”? Ca de aici a pornit ideea postului.

Mircea Lucescu. Ati auzit de el? Daca nu, e un antrenor de fotbal, roman, care a antrenat mai multe echipe, atit din Romania cit de prin Italia, Turcia, Rusia sau Ukraina. In Ukraina a antrenat cu succes o echipa de frunte, Shakhtar Donetsk, ca acum sa fie ofertat de dusmanii lor de moarte, Dinamo Kiev. Si omul a acceptat, ca cine ar da cu piciorul celor 3 milioane de euro/an? Asa ca nu inteleg de ce idiotii de suporteri ai lui Dinamo Kiev au sarit de cur in sus atunci cind s-a anuntat ca Lucescu va fi noul antrenor al echipei lor de suflet. Se asteptau cumva ca vreunul dintre ultrasi sa fie numit? Pentru ca lozinca „Dinamo Kiev pina la moarte” poate fi atribuita numai ultrasilor, in niciun caz jucatorilor sau antrenorilor.

Pe de alta parte stiu poezia invatata si repetata in mod obsesiv de mai toata suflarea mercenara „nu am facut-o pentru bani”, dar cine-o mai crede? Antrenorii sunt, ca noi toti, niste mercenari. Cind s-a pus problema ca Lucescu sa vina la Nationala Romaniei, FRF a spus „nu ni-l permitem”. Pai si asta la ce se referea, la tinuta morala sau la bani? Mercenarul alearga toata viata dupa bani si avantaje. Ca exista oameni care sunt in stare sa sacrifice orice pentru un crez sau o ideee, nu contest, ( ultrasii, extremistii, obsedatii, de exemplu) dar daca va aduceti aminte, am spus ca a fi mercenar nu inseamna ca esti la modul absolut, in toate privintele, situatiile si modalitatile.

In orice caz, postul de fata nu se refera, strict, la Lucescu, ci la conditia de mercenari pe care o avem cam toti, in diverse circumstante, fie c-o constientizam sau nu. Fie c-o recunoastem sau nu. Ca aici e problema. Nu faptul de-a fi mercenar, ci de-a fi ipocrit si de-a condamna mercenarismul de care suferim cu totii, intr-o mai mare sau mai mica masura.


 

the-best-funny-pictures-of-perfectly-timed-beach-dog-legs

 

Nu-s o fata ca oricare

Si-astazi, fiind caldura mare,

Mi-am scos coapsele la beach,

Dar barbatii, sa fac plici,

Fluierau ca dupa-o bitch.

*

Ce javre, ce martafoi!

Eu catea? Spuneti si voi!

Da, sunt rasa, ca-s de rasa

Nu ca ei, fugiti de-acasa.

Lesinati cu limba scoasa.

*

Si nu-s rasa la-ntimplare,

 Bronzez buci, bronzez picioare,

Caci rasul nu ma inhiba,

Ca pe astia de coliba,

Bronzati doar pe nas si limba

***

 

 

 

 

 

Sabia obsteasca


De ce oare? Pentru ca mi-am dat seama ca nu merita. Asta e motivul pentru care am sters ultimele doua postari. De data asta n-a facut-o WP, ci eu. De fapt, punctul de vedere vis-a-vis de ce se intimpla in momentul de fata in US si-n lume, mi l-am exprimat, asa ca nu mai vad rostul acelor postari.

Pe de alta parte, este o lectie care mi s-a predat acum 30 de ani si observ ca inca n-am invatat-o. Atunci am iesit in strada cind altii se-ascundeau pe sub birouri, spunindu-ne ca ne periclitam cariera si chiar viata si ca n-are rost, ca n-o sa dam noi cu sistemul de asfalt si ca e mai bine sa stam la caldurica si sa acceptam situatia. Cind am revenit la serviciu, pititii de sub birouri susoteau pe la colturile acelorasi birouri, ca am facut-o ca sa iesim in evidenta si sa punem mina pe „ciolan”. Nu stiu la ce ciolan faceau aluzie, dar noi am refuzat si ciolanelul pecuniar oferit de director. Probabil ca acelasi lucru se va intimpla si acum, etichetatul tendentios fiind la moda. De fapt mi s-a mai intimplat si aici pe blog cind revolta mea impotriva criminalilor islamisti a fost interpretata drept rasism.

Ce nu inteleg ingustii la minte e ca daca un nenorocit de politist a ucis un negru, nu toata politia trebuie judecata si condamnata. Ca daca ar fi asa, la citi negri criminali sunt pe Pamint, ar insemna sa-i exterminam pe toti. Tot asa si pe cei de culoarea purcelusilor de lapte si a lamiilor pirguite.

In concluzie, cel mai bine ar fi sa-mi vad de-ale mele asa cum fiecare-si vede de-ale lui si sa devin unul din milioanele de struti, ca de, e mai sanatos sa ai capul plecat in nisip, daca vrei sa nu ti-l taie sabia obsteasca.

Nota: Dupa cum se poate observa, mai adaog cite un rind, doua la post pentru ca asta e un fel de „santier in lucru”

O propunere sexoasă


Ca sexul se gustă, știați și dacă n-ați aflat-o încă, ar fi timpul s-o descoperiți, și nu online, ca online-ul denaturează realitatea. Dar ca si gustarile pot fi sexoase, știați?

Știați, nu știați, eu vă asigur că pot. Asta nu inseamnă că veți intra instantaneu în erecția mult dorită, deși nici asta n-ar fi exclus. Dar vă vor veni idei si nu în legatură cu mersul trenurilor. Evident că dacă imaginația doarme pe ea, sansele de-a face orice fel de conexiune sunt minime, spre deloc.

Dar zic sa trecem la exemplificări. Și daca ati crezut vreun moment că va propun o „savarină”, v-ați inșelat. E vorba de o gustare mincabila. Gustarea de la 10.

Iată ce ar trebui să aveți la-ndemînă. Un morcov, un castravete (e vorba de legume nu de porecle), somon afumat, hîrtie de orez si thai sauce. Și vă mai spun, înainte de-a încărca pozele în ordinea procesului de producție, că apa în care puneți foaia de orez trebuie să fie caldă cit sa nu va opareasca cind o scoateti si ca foaia trebuie lăsată vreo 30 de secunde pînă devine moale, maleabila. Ca să vă fie mai ușor, tăiați legumele de marimi egale și apoi în fîșii subtiri, Julienne. Mai puteti pune, dupa gust, orice alte legume (ardei gras, …etc.) si ceva verdeața (mărar, coriandru, pătrunjel). In general se servesc cu bețisoare, dar merge și direct, cu mîna bine spălată, că oricum au dat toți dracii-n ele de mîini, de cît le spălăm împotriva Coronei.

Și dacă nu considerați că gustarea asta e sexy, întrebați-o pe cea căreia i-ați pregătit-o.


by papa

 

Ce-i un an? Un vis ce trece

Și 35 trecut-au azi. 

Trec de parcă s-ar întrece

Și-i aduni, n-ai cum să-i scazi.

*

Iubito, am incărunțit

Și clipa-n pleoape cade grea,

Dar sufletu-mi neasfințit,

Mă vrea al tău, te vrea a mea.

*

Astăzi n-am chef de vreo erată,

De epiloguri și să știi,

Amurgurile, de-astă dată,

Nu sunt decît alți zori de zi.

*

Te-aștept la un romantic dinner,

In largul unei mari iubiri.

Plutind pe-acorduri, în surdină,

Imbrațisați în amintiri,

*

În amintiri, în vise-n planuri,

De tot ce-a fost și ce va fi,

Că-ntr-un ocean, de nu-s limanuri,

N-ai un’ te duce și-un’ să vii.

*

Că a fost noapte, c-a fost ceața,

Cu o busolă permisivă,

Am navigat riscant prin viața,

Dar niciodată în derivă.

*

Treacă el, timpul, mai apoi,

Cu vremuri bune și mai rele,

Dar chiar potop de-ar fi, în noi,

Ploua-vor sori, ploua-vor stele.

*

Pe mai departe împreună,

Căci altfel nici n-am putea fi,

Cît încă-n cer e clar de Lună,

Cît încă-n lume-s zori de zi.

***

IMG-20200322-WA0094

Am pus-o!


Nu, de fapt n-am pus-o, adică vîndut-o, așa cum s-ar putea înțelege, dar am pus-o, finalmente, pe market, aici. Corona asta, pe lînga faptul ca e idioată, e și incurcă lume. Una din lumile pe care a încurcat-o, e a mea. Tergiversările i se datoreaza in exclusivitate. Nu că m-ar deranja foarte tare, că nu stau in ploaie, dar cînd ai un plan in cap, dat peste cap (!?!) sau întîrziat, amînat, mutat spre dreapta din motive pandemice, iți cam vine s-o fuți direct în orificiul bucal pe domnișoara Corona. (s-o fi transmițînd și prin contact sexual virtual?)

A propos de bot, nu știu dacă ați văzut clipul cu tipul care se spală pe mîini si spune sictirit: futu-va-n gura cu spălatul vostru pe mîini, că mi-a venit factura la apa de zici ca am crescatorie de delfini. Am ris și rîd de cîte ori o ascult sau îmi aduc aminte de ea.

Revenind, nu spun că a pune o casă pe market e vreo mare realizare de fantastic (vorba lui Pascu), că in fond, oricine, oricînd o poate face. Dar dupa cum spune un ințelept proverb, pe care mi-l atribui, (citez din memorie) „daca nu faci primul pas, n-ai cum să-l faci pe al doilea”. Proverb la care am ajuns dupa mai multe încercari de-al face pe al doilea înaintea primului.

Acum că ne-am lămurit cum stă treaba cu proverbele, să vorbesc puțin și despre proces în sine. Cum să vă spun, ca să mă înțelegeți mai bine? E ca o dezvirginare anala fara lubrifiant.  Bibileală, întîlniri, aranjamente, discuții, negocieri, planuri, telefoane, analize, decizii, fixări, cosmetizari, inspecții, fotografieri, filmări … etc.  Mai rămăsese să dau și niscai interviuri, că-n rest le făcusem cam pe toate. Dar pe de alta parte, ce draci era să facem pe timp de restricții și jale? De fapt multe din cîte-am făcut le-am făcut pe pitici sau … ilegal. Pînă și vizita la frizeriță, deși eram mascati de-ai fi zis ca mă operează pe creier, nu că-mi scurteaza pilozitațile.

Dar în fine, am reușit să trecem cu bine de perioada de strictețe maximă. Acum urmeaza să pastrăm casa ca pe bibelou, ceea ce se pare c-o să-mi revină mie, întrucît sunt ăla cu timp liber. Nu ma plîng, dar nici nu pot spune că țopăi ca iedul, de fericire. Că daca nu știți cam cît deranj se face și dacă prajești doar două ouă, vă spun eu. Mare! Adică trebuie să strîngi imediat totul, să pui toate vasele, inclusiv tigaia, pahare, tacîmuri, farfurii, în mașina de spălat. Să bagi sarea și piperul la locul lor, să stîngi fața de masa sau ce-o fi și totul să fie ascuns ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Aaaa, bașca mirosul de prajeala sau orice alte mîncăruri. Nașpa, este? Și unde mai pui că asta poate să tină o lună sau două. Dar de, business-ul cere sacrificii și cine să se sacrifice? Eu.

 


Si cum sa nu-mi para, ca daca ma nastea si pe mine mama la Buenos Aires, nu mai beleam eu ochii la astia. Beleau altii ochii la mine. Dar ce sa fac daca saminta a fost de la Romania? E vina mea? Nu e. Asa ca, ma uit si eu lung si mult ca-mi place ceea ce vad. De fapt chiar cred ca as fi putut dansa ca tipul de mai jos. Si nu spun ca n-am incercat, c-am luat vreo 15 lectii de cite o ora fiecare, dar vai, e cumplit sa-ncerci sa-nveti sa dansezi tango sau milonga la fara frecventa. De fapt nici nu cred ca e posibil. Poate doar o flescaiala de labareala, dar in niciun caz tango.

Ca pe bune, daca era sa fie, sa fiu argentinian, cred ca o tineam toata ziua-ntr-un tango. De mic, ca daca incerci mai dupa 50, cind n-ai cum sa-i dedici opt ore pe zi si zilnic si cind mintea ti-e plina de alte urgente, atunci mai bine lasi youtube-ul sa-ti danseze, asa cum fac eu, acum.

De ce de mic? Pentru ca tangoul nu se-nvata, se simte. Si n-o sa-l inveti niciodata daca nu-ti vibreaza-n trup si-n creieri. asa cum le vibreaza argentinienilor inca din maternitati. Si nu ma refer la dansatorii de profesie, ci la amatori. Argentinienii se nasc, traiesc si mor cu tango. Ar mai fi si fotbalul, dar  nefacind obiectul acestui post, il omit.

Sunt necesari ani de zile pentru a ajunge sa dansezi asa cum danseaza Christianul de mai jos. Si hai sa spunem ca astia danseaza de mult timp impreuna si e firesc sa le iasa, dar la o milonguero (locul unde se danseaza milonga sau tango, de catre amatori) sunt milongueros (tipii) care danseaza cu diverse milongueras (tipe) si functie de cit de bine danseaza ei, se vor inghesui mai multe sa-i danseze. Tipul conduce ostilitatile, iar doamna-i urmeaza semnalele. Ca daca nu stiati, el ii transmite tot felul de semnale cu mina dreapta. (Ce opozabil are Chistian la mina dreapta, parca-i din Cartea Junglei) Semnale care sunt standard si pe care o dansatoare cu experienta le cunoaste ca pe propria … whatever.

Asa ca, „Milonga por favor!”

 

 

 

Cazul Marica


Nu va alarmati, nu e vorba de vreo noua declinare, ca nu de inventii si inovatii gramaticale-mi arde mie acum, cind Romania e bintuita de infidelitate.

A propos, stiat ca exista femei care-si inseala barbatii? Dar de barbati care-si inseala sotiile? Nu stiati? E, aflati de la mine, asa cum am aflat si eu din Gazeta Sporturilor. Se pare ca adulterul a devenit sport de masa, nu doar de pat. Hm, mare grozavie!

Si tot acum am constatat , iar circotasii, care vor incerca sa improaste cu fecale gustul lui Marica, ar trebui sa bage la cap, ca amanta nu trebuie sa fie mai frumoasa. Tot din GSP am inteles ca suficient e sa fie … alta.

Dar cea mai mare grozavie nu e infidelitatea in sine, cit mai ales cel care a comis-o. Adica cine s-ar fi asteptat de la un fost fotbalist, care prin definitie este un exemplu de conduita morala si de virtute, sa se babardeasca cu sotia altuia?

Dar faradelegea savirsita a fost demascata de bravii si moralii lupi de presa care au preluat-o de la sotul infidelei surprinsa in fapt si demascata de acesta. Acum, la un an de la eveniment, cind ea s-a intors la al ei si cind el s-a intors la a lui, fiind iertati de parteneri care au dovedit prin gesturile lor ca sunt buni crestini, acum, zic, presa de scandal, numita GSP, a decis sa rascoleasca cacatul si sa-l ridice la rang de virus, facind-o pe Corona sa paleasca.

Si mi se pare absolut laudabil, ca ziaristi de bine, cu vasta experienta in adulter, sa infiereze acest fenomen de care ei insisi se fac vinovati. Este exact tipologia binecunoscuta a puscariasului care indeamna la corectitudine civica, a betivului care incurajeaza abstinenta, a drogatului care tine prelegeri impotriva consumului de droguri, s.a.m.d. Pai daca ei n-or fi experti in materie, atunci cine?

Cu toate astea, de retinut ar fi si apelativul, cu o semnificanta incarcatura morala, a lui Marica, adresat clasei politice. „Tradatorilor!” Ca tradatorul striga „tradatorii!” e firesc, ca doar si hotul striga „hotii!”, dar venita din gura unui fotbalist, ii amplifica semnificatia, extrapolind-o la scara nationala. Pentru ca, vedeti voi, una e sa tradezi un prieten, o nevasta si alta sa tradezi o intreaga tara de prieteni si neveste. MmmmDa!

Dar revenind la lupii moralisti din presa, astia n-au scrupule. Taie in carne vie, desi atit Marica, cit si doamnita Ana, s-au cait timp de un an de zile. Ca s-au cait, c-au facut fut sau s-au cait, c-au fost prinsi in flagrant, nu mai conteaza. Ce ramine e cainta. Suferinta de-a nu se mai putea babardi unul cu celalat si asta nu-i putin lucru cind esti rau de musca si rea de muscoi.

In incheiere as vrea sa va rog sa ne rugam impreuna pentru absolvirea pacatelor lor si pentru mai mult succes in cele viitoare. Amin!