Feeds:
Articole
Comentarii

Catrenul cintului de nai

by papa

De-ti voi trece prin vis, lasa-voi un semn,

Pe cintul ce-ti geme din naiu-mi de lemn,

De-mi vei trece prin vis, in lemnu-mi te-nseamna

Si-n cintul de nai ce-mi geme, tu, doamna!

***

 

 

 

 

 

El 50, ea 50. Se cunosc pe net si hai sa se-ntilneasca.

Din vorba-n vorba

Ea: Eu am o fata de 18 ani. Tu?

El: O nu, eu nu am copii, din pacate.

S-o tin tot asa pina ajung la sex

Ea: Te-ai gindit vreodata la sex in trei, adica cu mama si cu fiica in acelasi timp?

El: timpit de dotrinti subabdominale – Vai nu, dar sigur ca…, mai intrebi!

Si isi dau intilnire la ea acasa.

Ea: Bine-ai venit. Ceva de baut?

El: Poate dupa, hai mai bine sa incepem cu ce mi-ai sugerat

Ea: Desigur, cum sa nu

Ajung in dormitor, el nevazind-o pe fata, intreaba

EL: Pai parca era vorba ca … mama, fiica …

Ea: O da, scuza-ma, mamaaaa, hai c-a venit!

Corul tiganilor din Trubadurul de Verdi

Corul tigancutelor si al matadorilor din Traviata de Verdi

Corul vinatorilor din Freischutz de Weber

Corul sclavilor din opera Nabucco de Verdi

 

Reducerea la absurd

by papa,

Cu ochii tristi, privind nebun:

-De ce m-mprastii?

Si de ma-mprastii,

De ce ma mai adun?

*

M-obisnuisem intr-un timp cu „noi”

Gindind ca suntem unul,

Dar nu, noi eram doi.

*

Din risu-ti sincer si ochii-ti de smaralde,

Ramas-a bezna noptii si-un sir de zile fade,

*

Ramasa-mi-am doar eu.

***

 

 

by papa

 Vointa de-a trai, in general, lumea incepe s-o gindeasca

cind simte dureri nasoale-n piept sau cind tumoarea-i cit franzela,

dar eu, ca sa v-o spun cinstit, inca nu simt ca mi-ar fi expirat „cartela” 

Si totusi, sentimentul l-am trait si constientizat in ultima vacanta modegasca,

atunci, cind seara, pe terasa-ntr-un restaurant, 

cu un Martini in creieri si cu altu-abea turnat, 

de fata cu apusul unui soare care tiptil murea, ca-n alte locuri sa renasca.

In ritmul efemer de val, pierdut in ambianta unui jazz discret, 

cind tot orasu-mprastiat pe stinci, luminile isi licarea cochet.

Alaturi de femeia cu care ma iubesc de-o viata si m-as mai iubi una, ca cin-sa m-opreasca?

Infasurat in acel sentiment de bine care-ti da incredere si, cumva, te-nalta,

cufundat adinc in uitarea framintarilor cotidiene, cu care-atunci, pe bune, eram in discrepanta.

Acel mi-a fost momentul in care-as fi dorit sa fiu nemuritor, iar clipa-‘ceea in veci sa-mi dainuiasca.

***

Va doriti nepoti? Eu, nu, desi posibilitatea de a-i avea, exista. Dar daca ar fi sa ma intrebe cineva pe mine, desi nu cred, as spune „pass”. Si inainte de-a sari pe mine, ca lacustele, zic s-aveti putintica rabdare, stimabililor, pentru ca dupa ce veti termina de citit toata pledoaria, e foarte posibil sa ma stringeti tandru la piept, desi ce-o sa va citeasca ochisorii va fi political very incorrect.

Cind spun ca n-as vrea, nu spun ca nu mi-as dori, spun ca nu le-as dori. Da, nu le-as dori nepotilor sa se nasca pentru ca cincizeci de ani de-acum in colo,  vor fi parte integranta a minoritatii albe. Nu rideti, ca-i de plins. Asta ne paste si nu doar pe cei de aici, in Nord America, dar si pe europeni. Sa nu va mire faptul ca peste vreo trei decenii cei ce ne-or urma vor dori sa emigreze in Rusia sau Nord Korea, ca eu o vad ca pe o certitudine, nu ca pe o probabilitate.

Europa si America vor fi sufocate de arabi, chinezi si indieni. Islamul va deveni religia internationala iar cei ce nu vor adera, o vor sugiza direct dans la bouche, pentru ca aia nu se-mpiedica de drepturile omului si alte cacaturi bune doar pentru lumea civilizata.

Motivul e simplu. Imigrarea haotica pe care imbecilitatea politica a Vestului, in frunte cu matracuca aia de nemtoaica, a permis-o si incurajat-o. Ca permiti imigrarea unor primitivi, care doresc sa se civilizeze, aderind la valorile tale, e una. Dar sa permiti hoardelor de musulmani sa-ti pingareasca crestinismul si modul de viata, mi se pare de un absurd greu de asimilat.

Eu nu am treaba nici cu crestinismul, nici cu mahomedanismul, mozaismul, budismul si care dracu o mai fi plasmuit mintea omeneasca. Pot fi prieten cu oricine intelege sa traiasca ca mine. Ca daca m-as duce eu la ei, as adopta stilul lor de viata, ca doar d-asta m-as duce. Dar cind vad ca legile musulmane interzic orice intruziune a altor religii in tarile lor, pentru a-si prezerva religia proprie, totalitarismul, misogenia si apucaturile primitive, iar dobitocii de politicieni crestini isi distrug propriile popoare, cum sa nu ma apuce pandaliile? Si cum sa-mi doresc nepoti? Pentru ca astia pe care-i primim nu vin cu intentia de-a adopta viata civilizata, ci pentru a-si impune modul lor de viata, doar de ei acceptat, si lista lor de valori care n-au nicio valoare in vest.

Si nu-mi spuneti ca asta-i poveste cu drobul de sare, ca astia, comparativ cu noi, se-mpuiaza ca iepurii. Daca o familie europeana sau americana se maternizeaza, in medie, de vreo doua ori in viata, arabii o ard la foc continuu, ca otelariile. Asa ca in vreo 50 de ani, albii vor fi o minoritate idioata care-si va deplinge soarta. Problema e ca hoardele de politicieni iresponsabili care conduc vestul, vor fi deja incinerati, asa ca pe cine sa tragi la raspundere si cine s-o mai faca, in noua „democratie” musulmana?  Fute-o-as!

E, hai ca m-am racorit.

 

Porcu si curcanu

Titlul poate va suna a La Fontaine, dar sa stiti ca de data asta nu e vorba de vreo fabula. Si nici de vreo fantezie sexuala, ca desi am o gindire libertina, contactele de genul asta, ma sperie. Nu prin prisma contactului in sine, ca n-au decit sa si-o traga si cu crocodilii, ci a eventualei progenituri rezultate in urma lui. Asa dar, in postul de fata va fi vorba tot de-o fantezie, dar de una culinara pe care am incercat-o si care, drept sa va spun, mi-a reusit extrem de bine.

Acum fo citeva zile am descoperit in congelator un piept de curcan si un pachet cu bacon afumat. Si cum combinatia mi s-a parut inedita, am hotarit o runda de sarmale „a la papa”.

Dar pentru a nu lungi introducerea, voi intra direct in subiect.

Am dezghetat carnaraia si am asezat-o in ordine de combat pe un fund de lemn.

 

SONY DSC

SONY DSC

Apoi am tocat-o cu cutitul pentru ca satir n-am iar masina de tocat n-o folosesc la pasare c-o face pasta, iar mie-mi place sa si mestec, nu doar sa-nghit, ca inca mai am cu ce.

SONY DSC

SONY DSC

Dupa ciopirteala, am calit ceapa si am lasat-o la fiert, cu orezul, pina cind a scazut apa. Am adaugat un praf de sare si unul de piper pentru a forma quartetul de ingrediente dorit. Dupa aceea le-am lasat la racit, timp in care orezul a supt, ca asta e cam sugator de felul lui, restul de zeama ramasa.

SONY DSC

SONY DSC

Carnea tocata am amestecat-o cu quartetul si le-am mai dat fo doua prafuri, dupa care le-am lasat in frigider sa se cunoasca indeaproape.

SONY DSC

SONY DSC

Asa ca, atunci cind mi-a picat bine, am trecut la fabricarea sarmalelor pe care le pun, de obicei, separat pentru a sti ce marime de oala sa folosesc. Nu-mi place sa le pun de-a valma si nu-mi place sa se clocoteasca-n stinga si dreapta, de capul lor. Sarmalele trebuie sa stea ca sardelele-n conserva, fara spatii de hoinareala, ca daca se desfac, am imbulinat-o. A propos de bulina, ca tot i-am promis Potecutei, asta-i post cu fo cinci buline rosii, de avertisment. Revenind la poza de mai la vale, dupa cum se poate observa, am un paharel de sake pe care-l folosesc ca masura. Imi mai place ca sarmalele sa iasa egale ca marime si nu pot explica de ce, dar probabil ca am eu asa un simt al simetriei culinare, ca altfel, nu ma cunosc a fi vreun tipicar.

SONY DSC

SONY DSC

Dupa ce le-am aranjat frumos in oala pe un pat de varza tocata si pe citeva frunze de dafin, le-am bagat la cuptor pentru vreo 8 ore pina s-au facut de se topesc in gura. Am trintit si o mamaliga in care am bagat ceva unt si usturoi tocat, pentru mai mult gust, dupa care am decupat-o pentru a sugera dragostea cu care le-am executat si totodata dragostea pe care le-o port celor pe care ii voi serivi la masa. Si va asigur ca efortul a fost rasplatit pe deplin. Iar daca va intrebati ce e cu atita piper, va voi spune ca-l ador. In mincare, nu-n nas. Pentru un aspect mai atragator, as fi presarat, in mod normal, citeva fire de chives (o iarba cu gust de ceapa) tocate marunt. Dar cum n-aveam in frigider, n-am mai iesit sa cumpar. Sper totusi sa va placa si asa.

Pofta buna!

SONY DSC

SONY DSC