Feeds:
Articole
Comentarii

Injustitia justitiei


Asa cum s-a anuntat in intreaga lume, in Toronto a avut loc un atentat. Ca-l numim terorist sau nu, e doar o problema de semantica sau de ordin politic. Dar spre deosebire de jihadisti, in cazul de fata e vorba de-o dejectie umana, de o cu totul alta natura, care a ucis 10 si ranit alti 15 inocenti pentru ca nu-l placeau pe el femeile. Si nu glumesc.

De fapt nu e singura dejectie umana care se deda la astfel de acte monstruoase. Un alt „inaintasi” de-al lui, dar mai la sud si mai prin 2014, a pus-o in acelasi fel si pentru aceleasi motive. De fapt, ieri am auzit pentru prima data ca aceste fecale ale umanitatii si-au format o organizatie online. Nu le dau numele pentru ca din punctul meu de vedere nu pot avea nici nume si nici statut. Sunt niste scursuri si cam atit. Ca exista, e regretabil, dar as avea de facut o observatie care mi se pare interesanta. Armeanul asta, dupa nume, ca si celelalte animale de teapa lui, cind e lovit in amor, omoara. Dar pina acum, a auzit cineva de vreo femeie care sa procedeze la fel intr-o situatie similara? Eu n-am auzit. Femeile, in general, se sinucid, ceea ce mi se pare civilizat. Barbatii, in schimb, simt nevoia sa se razbune pe societate si pornesc la vinatoare de nevinovati. De ce adica nu-si iau viata, daca o considera inutila si-o simt respinsa de celelalte vieti? De ce nu se intreaba ce-i wrong cu ei, nu cu ceilalti?

Dar in fine, banuiesc ca e imposibil de inteles un act de o asemenea gravitate si o minte deraiata. Poate doar daca esti la fel de nenorocit sau de monstru.

Dar acum ca l-au prins, intreg si, din pacate, nevatamat, intra in actiune societatea care l-a rejectat si care va fi obligata sa-l suporte. Pentru ca, vedeti voi, animalul are drepturi. Personal ii recunosc doar dreptul de-a muri, altele imi scapa, oricit mi-as opinti mintea. De ce n-a fost executat in strada cind i-a infruntat pe politisti, cerindu-le sa-l impuste? Pai pentru ca nu era inarmat, decit cu un portofel sau cutit sau pix sau dracu sa-l ia,  si acei politisti care i-ar fi tras-o, ar fi fost „exmatriculati” si poate chiar bagati la racoare pentru exces de forta. Ca acum asta se numeste justitie. Criminalul odios are drepturi. Dar ce se intimpla cu drepturile celor asasinati? Dar cu drepturile familiilor lor? Dar cu drepturile societatii? Alea de ce nu intra-n discutie? De ce e obligata societatea sa-l finanteze pina la adinci batrineti? De ce nu-i suporta cheltuielile senatorii, judecatorii si celelalte cozi de topor care dau legi si iau decizii? Daca refuza sa execute un astfel de monstru, de ce nu-l finanteaza ei, din propriul buzunar. Si pentru ca tot divagam, as spune ca sunt 100% convins ca daca ar trebui ca ei sa scoata bani, asta ar fi executat inainte de apusul soarelui. Dar nu, ei numai decid, in intelepciunea lor de melci, ca familiile indoliate sa-l suporte pe criminalul care de fapt le-a indoliat.

Se spune ca nu-i uman sa condamnam la moarte. Dar e uman sa condamnam nevinovati in a sustine criminalul? In asta consta umanitatea. E uman sa lasam nepedepsit un inuman care a curmat cu de la sine putere alte 10 vieti?

Unii spun ca puscaria il va reabilita si reintegra in societate. Poate, nu contest, desi nu cred, dar chiar asa fiind, cum ramine cu cele 10 vieti? Pentru ca daca pe criminal il bagam in training si recuperare, s-ar chema ca societatea este cea pedepsita, nu numai financiar, dar si moral si si legal pentru disparitia celor 10 vieti.

Asadar, el comite crime impotriva umanitatii si umanitatea e cea pedepsita prin lege. Si atunci, ma intreb si nu sunt singurul, nu e oare firesc ca justitia sa se numeasca „Injustitia”? Mi se pare doar mie sau asta-i titulatura care ar reflecta realitatea in mod fidel?

 

Reclame

Scriu acest post din dorinta declarata de-a reabilita reputatia sexului caruia-i apartin. Reputatie care ne e terfelita in mod sistematic si pe nedrept. Ultima oara, chiar la petrecerea de aseara cind o doamna, nu spun care, ne-a servit-o pe neasteptate, tocmai cind eram angajati intr-o discutie, bine argumentata, referitoare la calitatile indiscutabile, atit fizice cit si fizionomice, ale unei persoane, de sex opus, se-ntelege.

Dupa cum se stie,  chiar de la virste fragede, afirmatia „nu conteaza, gaura sa fie” face parte din recuzita verbala a femeilor, are caracter defaimator si-i vizeaza doar pe barbati. Ei bine, consider aceasta acuza ca fiind nefondata si lipsita de adevar. Ar mai exista o alta varianta, dar de care nu ma dezic „daca era vreo … scoica, ai fi vazut-o imediat!” , dar sa pretinzi ca noua, barbatilor, ne-ar cadea mucul dupa orificiul oricarei doamne, mi se pare malitios si revoltator. Mentionez ca „scoica” e o substituire arbitrara a originalului.

Multa lume, cu exceptia mea, pretinde ca frumusetea interioara e primordiala. O fi, dar cind? Ca prima care-ti sare-n ochi e cea exterioara, chiar daca stim cu totii ca are un caracter efemer. Nu spun ca cea interioara ar fi de neglijat, dar numai cind il aduci in discutie pe Mendelssohn sau cel putin niscai sentimente de amor. Ca eu va spun, cu mina strinsa pe drapel, ca n-am auzit vreun barbat, mergind pe strada, in vreun restaurant sau la vreun party spunind „mama ce m-as casatori cu tipa aia!” De fapt nici pe mine nu m-am surprins vreodata gindind „bai, ce-as mai duce-o la Sfatul Popular!” Si asta, poate, pentru ca primul imblod e de fut, nu de pirostrii. Si cum nu toate organele stiu carte, dupa cum am mai declarat-o si cu alte ocazii, e clar ca o „piesa de muzeu” nu poate fi omisa, indiferent daca are sau nu un „interior” mustind de calitati si cunostinte.

E foarte adevarat ca daca doamna, in afara fatadei si a backyard-ului, nu ofera si un interior mobilat cu gust, dupa vreo doua – trei vizite e posibil sa pornesti in cautarea altor proprietati imobiliare, dar in mod sigur, pe aceleasi criterii, vazut-placut sau neplacut. Si asta-i motivul pentru care nu accept sa fiu banuit ca m-as baga pe-un defect de fabricatie, doar pentu ca are mai multe orificii decit mine. Asta, nu. Ca va spun, poate sa aibe gauri cit Emmentaler-ul, ca nu m-ar interesa nici dupa doi ani de galera. Dupa patru, poate, ca si rabdarea isi are limita ei, pe care dac-o sari poti da direct in timpeala sexuala.

Cum spun, exista si ceva exceptii, dar nu vreau sa ma refer la cei care o vad doar la salariu sau la Craciun, functie de „condamnare”. Pe aia, si-o cana cu ceai cald i-ar satisface. Dar marea majoritate a „regulatilor” nu vor cadea in limba sau cu limba in orice orificiu, chiar daca li se ofera cu darnicie.

Ba mai mult, daca e sa bag bine de seama, as putea afirma ca femeile sunt mult mai conciliante in privinta aspectului exterior decit suntem noi, barbatii. E foarte adevarat ca n-am fost niciodata femeie, dar din observatii, afirmatii si din „trebuie sa fie putin mai frumos ca dracu”, rezulta ca un barbat nu trebuie sa fie neaparat si frumos. Ba poate fi chiar nasol, atita timp cit detine un … ceva apreciabil si o vrajeala nimicitoare. Altfel spus, in privinta barbatului, sigur trebuie sa prezinte un interior atragator. Numai c-o fatada placuta si un backyard bombat nu cred ca-si poate trage decit vreo moarta de „foame” sau vreun cougar in calduri.

Si desi as putea sa trag anumite concluzii tendentioase, ma abtin, lasindu-va pe voi s-o faceti.


As vrea totusi sa stiu ce tilu ati pune voi postului de fata care, din punctul meu de vedere, n-are nevoie de prea multe cuvinte.

 

 

Concluzia mea ar fi ca in mod cert te poti caca in gustul unora!

US-POLITICS-LADIES COLLECTION-TRUMP

Alice


V-am spus ca prin anii ’80’s o ardeam prin Salonul Spaniol (fostul Caraiman) si prin alte stabilimente de bun gust si fite? V-am spus. E si uite ce ascultam, dansam si dupa cine eram topit in acele vremuri boeme, pentru unii, de rastriste pentru altii si de jale pentru majoritatea.

Ce muzica! Ce toale! Ce gagici! Cind ma gindesc c-au trecut, ma podidesc pareri de rau, dar si de bine, de-a le fi prins si trait exact la virsta potrivita.

 

 

 

Post despre un prost


Nu mai chicotiti, crezind ca-i vorba de mine! Mai bine v-ati intreba la ce specie de prost ma voi referi. Prost dispus, prost imbracat, neam prost, prost de bun, prost crescut sau prost ca noaptea.

Acum ca v-ati intrebat, puteti chicoti in voie. Sunt prost. Prost dispus. Si cum as putea fi altfel cind aici ploua cu gheata. De fapt acum nici nu stiu cu ce dracu mai ploua, dar ieri a batut un vint de te lua pe sus si a dat cu gheata-n noi de parca eram bauturi racoritoare.

Furtuna, neicusorule, nu fiste ce adiere. Adica, zic, ca asa vine vorba, sa nu-i futi Canada ma-sii cu iernile ei cu tot? Si ca sa va dati seama cam cita jale aduce iarna asta idioata, va pot spune ca ieri s-au executat 1500 de accidente, ca au cazut ditai copacii, ca sute de case si business-uri sunt fara curent electric, ca sunt inundatii si ca mortii ma-sii. Pai si atunci cum poti sa fii bine dispus? E adevarat ca nu ma aflu in situatia alora care si-au bulit masina sau sanatatea, nici a celor carora le-a cazut pomul pe casa. Dar nici n-am spus c-as fi, doar ca proasta dispozitie te invaluie cind vezi si auzi dementele astea naturale si consecintele lor si mai demente.

Stiu, e frumos cind esti in vacanta, ninge si te dai cu schiurile. Dar iarna, ca si oceanul, mai are si o fata hida de care ti se cam face greata dupa un anumit timp. Asta nu inseamna ca-mi pare rau c-am ajuns la Canada, pentru ca e o tara cu-n nivel de viata relativ ridicat, dar nici nu cred ca-i tara in care sa-ti petreci intreaga viata. Nu cred ca merita. Poate sa vii, sa faci bani si s-o tunzi  altundeva, ferit de ierni, cutremure, uragane si eruptii vulcanice. Si nu spun c-ar fi imposibil, dar nu e deloc simplu cu relocatul cind ai deja un rost bine stabilit si copii care nu te vor departe, peste mari si tari.  Totusi, anul viitor mi-am propus ca primele doua trimestre sa le petrec altundeva. Departe de proasta dispozitie hibernala.

Si dupa bunul meu obicei, voi exemplifica cu poze proaspete, executate acum cinci minute. Ia priviti si va minunati! Asa veti intelege mai bine proasta mea dispozitie. Mentionez ca ce se vede nu e zapada, ci gheata peste care ploua de-a proasta. Unde-o fi whisky-ul ala?

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

Ringburger !?!


Ei, da, Ringburger! Si nu va mai mirati de parca l-ati fi vazut pe Trump luindu-si limba-n gura cu Merkel.

Ca toti ati auzit de Hamburger, o stiu, ca doar nu traiti in grote. Dar c-ati fi auzit si de Ringburger, e putin probabil, intrucit n-am facut cunoscuta aceasta titulatura care-mi apartine in proportie de 100%. E foarte adevarat ca de apartinut, imi apartine doar titulatura, intrucit produsul l-am preluat din Youtube. Aia il botezasera diferit, din vreo cinci cuvinte. Aspectul e totusi acelasi, desi reteta difera. De fapt in privinta compozitiei, totu-i la liber. Pui ce-ti dicteaza pipota.

Si io-te cum e cu inelele astea.

In priml rind aveti nevoie de timp si rabdare. Daca nu le aveti, apucati-va de alte preparate. Apoi aveti nevoie de ceapa. Mare, nene. Cit de mare, ca daca-i cit de mica, ati cam bagat-o pe mineca, intrucit va chinuiti de-o sa va cam bagati picioarele-n el de Ringburger. Motivul ar fi gaura, ca in majoritatea conflictelor umane si animale. Pentru ca vedeti voi, cu cit e mai mica, cu atit va va fi mai greu s-o penetrati cu fisiile de bacon. Si de aceea ceapa trebuie sa fie mare si cit mai rotunda (sferica). In concluzie, fiti cu ochii pe gaura! Gaura cepei, ca acum gatim.

Dupa ceapa, aveti nevoie de carne tocata. Eu am ales vitel, dar cum spuneam, puteti pune orice va trezeste interesul. Si curcan, daca doriti un Ringburger mai usor. Cu vegetale nu cred ca tine, pentru ca nu stiu cum le poti convinge sa stea intre inele, ca astea nu-s vreun Dan Grecu.

Carnea o azmesticati cu mirodenii, urturoi, oua si brinza rasa. Dupa care taiati ceapa transversal, in felii de cite doi centimetrii, si desfaceti cercurile, unu cite unu. Pentru a face loc carnii intre inelele obtinute. Puneti imperechea inelul 1 cu 4, 2 cu 5 si asa mai departe. Aia, pe Youtube, sugerau 1 cu 3, 2 cu 4, caz in care nu intra suficienta carne si de aceea nu le-am adoptat sugestia.

Dupa ce umpleti spatiul dintre inele, ca-n pozele pe care vi le voi arata, inveliti inelele cu fisii de bacon si bagati-le la cuptor sau pe barbeque, dar musai sa stea pe un gratar pentru ca grasimea, care se va topi, sa se scurga si sa nu le prajeasca. E, si uite asa, le lasati pina se rumeneste bacon-ul. Eu le-am lasat pret de vreo 70 de minute la 350 F care s-ar traduce in vreo 176 C.

In compozitie puteti pune si ceva sos de barbeque. Direct in compozitie, pe bacon sau deloc. Depinde in ce mood va aflati. Cele pe care le vedeti nu contin niciun sos. Nu folosesc sosurile respective intricit sunt pline de zahar si nu ala-i gustul pe care-l asociez unui Ringburger.

De servit, le puteti servi individual sau pe un platou de unde sa se serveasca fiecare, ca-n exemplele de mai jos.

Si acum, iata si pozele, facute pas cu pas.

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC


Simbata am petrecut. Nu Pastele, ca de mult ce l-am petrecut p-ala catolic, ma luase pintecaraia. E adevarat ca in dureri am incheiat si Pastele #2, dar dureri de falci, de la atita ris. Cum spun, simbata am mincat baut si ris. Nu stiu daca risul e pansament gastric, dar n-am avut nici pe dracu, nici pe tac-su. Vorba marelui poet contemporan, aici de fata: „la rata pe varza, anturajul conteaza” Pentru ca, vedeti voi, uitasem sa mentionez c-am gatit un ratoi, la felul doi. La primul bagasem o ciorba de burta de s-au lins colegii pe mai toate extremitatile corpului. Cu predilectie, pe buze, ca n-au flexibilitatea ciinilor.

Si pentru ca la un zaiafet de genul asta nu poate lipsi alcoholul, uite cum le-am azmesticat de-ai fi zis ca-i laborator de chimie. A fost, vorba Emily-ei, o adevarata rascruce de … vinuri. Alb, rosu si roze. Sampanie, whisky, palinca si bere. O sa spuneti, si pe buna dreptate, ca a fost mai mult o rascruce de alcohoale. A fost, dar mie, „la rascucea de vinuri” imi suna a literatura clasica, cu atit mai mult cu cit unul dintre invitati era venit din orasul vinturilor vesnice, Chicago. Asta de fapt a adus si palinca de Maramures, ca la ei se gaseste. Aici, nu. Noi cu slibovita sirbeasca si grappa italieneasca, care nu sunt de aruncat, dar sa ne intelegem, nici palinca nu sunt.

Un altul a adus un drob pe care-l promisese. Bun! Nu la fel de bun ca al meu in care bagasem cimpuri de verdeturi si-o padure de ciuperci, dar bun. Asa ca la aperitive am dat-o pe drob si cirnati din cei facuti de mine si care de cind i-am facut, zac atirnati in frigiderul din cold room, ca sa-i zvinte curentul. Si erau zvintati. Poate nu cit as fi vrut, dar erau mincabili.

La cafea am bagat si un tort cu o cupa de-nghetata, ca sa bagam burta-n draci, nu de alta. Dupa care, da-i smotru, ca doar nu era sa las casa cu curu-n sus, taman de Paste.

Iar duminica, de Paste, am frecatcat menta. Adica am pregatit niste mojito pe care l-am baut in familie dupa un dinner subtire compus dintr-o salata cu somon cured by moi si tarte cu icre ale aceluias peste. De fapt. v-am mai pus salata cu gravadlax-ul suedez si intr-un post anterior. Pentru o mai buna aducere aminte, v-o bag encore une fois.

SONY DSC