Feeds:
Articole
Comentarii

Florica lu’ Marin


Bey, ati auzit de Tosca, aia pe care o mai chema si Floria? Nu? Dommage! Sa va spun eu cam care-a fost vrajeala cu tipeza asta.

Fata era indragostita cu stropi de unul, Mario Cavaradossi. Unu d-ala de picta biserici. Bun, deci asta era la treaba pictind-o pe Maria Magdalena, cea de care biserica zice c-ar fi fost golanca, desi aflu, pe surse, ca de fapt asta-i o facatura misogina nascocita de biserica. In fine, cind vine vorba de biserici, I really don’t give a fuck.

Dar Cavaradossi alesese ca muza o marchiza, dar nu d-aia de pun romanii in fata casei. Nu, asta era o nevasta de marchiz sau cam pe-acolo. In fine, asta avea un frate, care cica era consulul Romei si care pe motive politice era fugarit de potera lui Scarpia, al mai politist din Roma acelor vremi. Si cum fugarul, Ancelotti, se ascundea in aceeasi biserica, da cu ochii de soru-sa cocotata pe perete de pensula lui Cavaradossi. Si uite asa isi da pictorasul drumul la glas si plesneste o „Recondita armonia”, adicatelea, armonia intre figura marchizei si pictura lui.

Dupa ce termina de cintat (si ce cintat!) ii promite fugarului sa-l ascunda la vila lui. Dar Scarpia afla si-i pune pe amindoi sub urmarire. Dar ca s-o scurtam, si s-o vorbim si pe Floria, ca doar ea e eroina lui Puccini, revin.

Don’soara se roaga de Scarpia cu cerul si pamintul, sa-i crute iubitul intemnitat si sa nu-l execute, ca pe Ancelotti, care devenise intre timp istorie. Scarpia, care era o scorpie de om, ii propune un schimb reciproc avantajos, care pina si mie mi s-a parut echitabil. O babardeala sexualizanta in schimbul vietii lui Cavaradossi. E si Tosca, dupa ce se da de ceasul mortii, in aria de mai jos, accepta, dar cu un plan de contraatac bine pus la punct.

Si pentru ca Floria noastra nu era vreo gisculita bleaga si usor de dus de cioc, pune mina pe un pumnal si-i da politaiului de-l satura de sex, scurtindu-i viata, Asta nu inainte de-a obtine de la el pardonul in scris.

Numai ca pardonul era la misto si Mario, amorezul, va fi executat pe bune. Iar inainte de-a da coltul, mai plesneste o arie de sa-ti taie respiratia si sa-ti faca pielea de gaina.

In final, Floria, eroina, dindu-si seama ca a halit-o cu craci cu tot si observind ca Mario e foarte mort, se arunca de pe zidurile castelului Sant’Angelo, pe care, in paranteza fie spus, l-am vizitat si eu, de dragul operei.

In speranta ca v-am trezit interesul vizionarii acestei opere, incalec pe-o sa, desi imi cam lipseste calul, sfatuindu-va sa iubiti opera, ca merita.

Reclame

Io-te ce zic astia!


Care pare mai convingator?

 

 

Agartha, mon rêve!


La prima vedere titlul poate parea o Agatha rârâită. Dar nu. Nu e rârâită si nici Agathă. Este vorba de alt secret detinut doar de americanski. Adica, nu stiu cum se intimpla, dar numai astia detin toate secretele lumii. Bag sama ca rusii sunt cam papagali, ca altfel nu-mi explic cum de numai americanilor li se dezvaluie adevarurile universale la care ceilalti muritori n-au acces. Well, adica nici ei n-au acces, doar guvernul, armata si agentiile nascatoare de securisti. Americanii de rind traind in aceeasi ceata care invaluie restul omenirii. Mentionez ca-n restul omenirii m-am inclus si pe mine.

Bun, introducerea fiind suficienta, trecem la cuprins. Povestea spune ca acum vreo suta de mii de anisori de-ai nostri, s-a-ntimplat un razbel atit de nenorocit incit intreaca suprafata a planetei a fost facuta harcea-parcea. Si cica aia care au mai ramas, au ras-o underground. Nu toti. Ca cica noi suntem urmasii celor care n-au dorit sa intre in Pamint si au ales sa-si continue viata de suprafata.

Bon! Dar acum vine lovitura de baltag a lui Nechifor Lipan, ca unii oameni cu capul mai mare afirma ca Pamintul ar fi gol pe dinauntru. Adica axista o scoarta de vreo 100 sau 1000km din cei 6000 ai razei Pamintene si ca dupa urmeaza un ditai haul. Hau in care cei ce-au tulit-o de la suprafata si-ar fi construit fo 100 de orase dintre care Agartha ar fi cel mai tare si mai mare si unde subteranii locuiesc in pace si-ntelegere. Traiesc in draci si mor cind vrea p#!@ lor, ca cica-s nemuritori si mor cind decid ei sa moara.

Asa ca, gata, nu mai cautati extraterestrii, ca farfuriile provin de la intraterestrii care cica comunica telepatic si care sunt de-o inteligenta iesita din comunul terestrilor. Mai mult, ei pot trai independent avind un soare local, adica lumina si caldurica naturala. Nu se stie daca soarele respectiv apune vreodata si unde anume, dar cert e ca aia n-au nevoie de al nostru.

Ca povestea cu miezul de fier al Pamintului e o ipoteza, nu ma-ndoiesc, dar pentru mine suna mult mai plauzibil decit asta cu golul interior. Altfel spus, noi traim pe-o minge, nu pe-o bila. Si mingea e plina cu aer, ca paremise, exista citeva gauroaie prin care interiorul comunica cu exteriorul. Una dintre ele aflindu-se-n Bucegi, unde vreo 750K de suflete dacice traiesc pe dedesupt.

Ce mai spun aia cu minte multa? Pai decit sa va comunic eu din creierii mei munciti de indoieli si presupuneri, mai bine sa va dau clipul, ca p-asta nu l-au interzis americanski. Ca unele pasaje suna destul de logic si poate veridic, nu spun, dar intreaga speculatie mi se pare a fi o … speculatie.

Vizionare placuta si mai ales, utila! Sau inutila?


 

*

Crapu’

-Ma tot plimb printre lansete,

Tot sperind ca o sa muste,

Dar cum vad, imi cam pierd timpul,

Ca doar nu dau la moluste.

*

As fi vrut sa duc acasa 

O crapoaica, cit de mica,

Fiinca urla-n mine laptii,

Sa-i depun, macar pe-o icra.

*

Le-am dat porumb, le-am dat rime,

Sa le excit botu’, nasu’

Dar din cite vad acuma,

Astazi voi beli carasu’

***


Dupa zeci de milioane cheltuite cu vizita lui Papone, intrebarea ramine.  Cu ce s-a ales poporul roman? Papa trece, Daniel ramine. Buna afacere! Mai bine-l lua cu el. Si pe Danny si pe toate celelalte stafii negre si barboase care-l insoteau. Da, dar problema e ca am fi ramas fara pastori si din lipsa de GPS-uri, car’ va sa zica, „turma” ar fi fost complet dezorientata, mai ales ca suntem ortodosi ca estul, nu catolici ca vestul. Asa ca parazitii astia care stiu doar sa suga, ne-au ramas in gestiune, dupa ce si-au luat limba-n gura cu Papone. Si v-as ruga sa apreciati faptul ca nu i-am mai numit capuse si lipitori, desi ei exact asta sunt.

Unii spun ca vizita asta e o recunoastere indubitabila a Romaniei europene. Si aici trebuie sa le dau dreptate intrucit nimeni nu ne stie din manualele de geografie. Ei neavind asa ceva. Daca s-a auzit de Romania, a fost din stirile media si din sport, care continua sa fie singurele izvoare de cunoastere a existentei Romaniei. Ca mai incurca ei Bucurestiul cu Budapesta si Transilvania cu Ungaria, e alta discutie, dar sursa principala ramine media si sportul. Ba pardon, mai sunt si tiganii care ne poarta numele-n lume cu mindrie nationala, de fug toti din calea lor. Dar acum s-a schimbat situatia. Acum Papa s-a intilnit cu mai marii tiganimii romane, ceea ce le confera, astora de pe urma, un cec in alb. De-acum pot fura linistiti, avind binecuvintarea apostolica.

Mesajul Papei a fost unul singur si-apasat. „Hai s-o punem impreuna!” Ce-o fi vrut sa spuna? El stie, dar daca e sa-i politizam mesajul, ca de fapt nu e nici pe departe vreun „sfintul parinte”, cum il alinta lumea, ci un politician ca toti ceilalti, as spune ca mesajul s-ar traduce in felul urmator. „Lasati dracu estul pesedist, si cuplati-va cu noi, in vest!” Ceea ce e, intr-un fel, bine, desi indeamna la vasalitate, daca stai sa analizezi scopul Uniunii. Dar o vasalitate care ne va ajuta economic, politic si care e posibil ca-n fo cinci generetii sa ne schimbe modul de-a gindi si optica in privinta muncii si-a gradului de civilizatie unde, fara falsa „modestie”, o ducem prost.

Totusi, ar fi si-o incertitudine. Acest mesaj de unitate a fost transmis si catolicilor maghiari si aici e problema. Unitate in ce sens? In sensul pe care vor maghiarii s-o inteleaga sau in sensul in care o inteleg romanii? Ambiguitatea asta nu stiu pe cine va ajuta, dar sper ca secuii au inteles ca e vorba de-o unitate intre granitele Romaniei, pentru ca daca ramine valabila varianta vestului, atunci mie-mi suna a dezbinare.

In fine, cert e ca politicienilor romani le pasa de mesajul papal cam cit imi pasa mie de blenoragia pestilor de apa dulce. Adica nici nu decolase bine Papone, ca Johanis a pus-o capra pe Dancila, partidele au reluat improscarea cu fecale iar Tericeanu a dovedit ca hotul neprins e Presedintele Senatului.

Asa ca Papone, chiar daca ar fi tacut pe tot parcursul vizitei, rezultatul ar fi fost acelasi. A fost un fel de „el s-a facut ca-i pasa, iar astia s-au facut ca-l asculta”. Dar nu gratis, ci pe o bascula din banii nevoiasilor.

Io-te ce scriam prin 2006 referitor la Uniune

Abajur

by papa

Ma invirt ca leu’n cusca, plictisit si fara chef,

Rasucind de zor stiloul in capacu-i de sidef.

Telefonul nu mai suna si e liniste-n birou,

Nu-mi mai arde de nimica, nici macar de-acel stilou.

*

Ochii-mi ratacesc alene, peste lucruri imprejur,

Dar mi se opresc o clipa, pe-nvechitul abajur.

S-a ingalbenit saracul, in caldura de la bec,

Care-l coace noaptea-ntreaga, cind il uit aprins si plec.

*

Parc-avea pe el o harta, amaritul trunchi de con,

Dar e estompata toata, lumea-n harta de carton.

Se mai vad mari si oceane si-al pamintului contur,

Dar tari, disparut-au toate, cu hotarele din jur.

*

Cu ast gind ma duc spre baie si cind ies de la spalat,

Ma intorc sa vad iar harta, in papuci si in halat.

Oare-asa, globalizarea, pe Pamint sa aibe loc,

Toti sa disparem ca natii, arsi intr-un politic foc?

*

De la cin’sa ni se traga, vine oare de la nemti?

Ca au mai avut ei lideri, paranoici si dementi.

Si-n conceptul filozofic, care Nietzche-n cap l-a copt,

S-au crezut pe sine Zeii, anilor treizeci si opt.

*

Tot asa poate si-acuma, a gindit vreun venetic,

Lumea sa globalizeze, devenindu-ne tatic.

Aste becuri radiante cu capuri pline de vid,

Abajurul tot l-ar arde, daca altii nu le-nchid.

*

Zic c-o fac ca sa ajute si sa scoata din namol,

Pe toti cei din lume-a treia, cind de fapt ei vor control.

Si noi stim cum vine asta, c-am mai asteptat o dat’

Sa ne-ajute Sam Unchiasul, ce mai rau ne-a ingropat.

*

Cine oare-o lua puterea Europei Uber Alles,

Vreun scolit din romanime sau un deutsche nationales ?

C-asa-i viata pe planeta de sub cerul de azur,

Unii-au lumea la picioare, iar cei multi, pe abajur.

***

 

Sase, vine Papa!


Asa, si? Si romanu, pe care-l dau banii afara din casa, s-a pus pe cheltuit, de parca ar veni apocalipsa, cind banii vor deveni inutili.

Poate pentru cei care cred in cele, asa zis, sfinte, toata bulibaseala asta o avea vreun sens, dar pentru mine, unul care inca mai crede-n bun simt, mi se pare o sfidare la adresa omului de rind si evident, a bunului simt. Vorba lu’ Schreiber, „sfidarea mondiala”.

Cred eu, asa dupa cite aud, ca de uitat nu ma uit din cauza dezinteresului pe care mi-l provoaca un astfel de bilci ieftin pe bani multi, ca nici daca venea vreun Hristos nu ar fi dat Romania-n clocot, cum a dat acum pentru un popa placat in aur, de cei multi si nevoiasi.

Si nu e vina doar a autoritatilor. Noooo! Sa vezi imbulzeli, imbrinceli, sa vezi ploconeli, boceli, ingenuncheri, calcat in bicioare, pupaturi de miini si de inele, de icoane si moaste si cite si mai cite gesturi care frizeaza logica. Zeci de mii vor iesi pe ploaie si vint sa zareasca o papusa umana considerata sfinta. As spune ca acel cult al personalitatii, blamat odinioara de toti, e imbratisat cu patima de-o mare majoritate, ceea ce poate parea straniu. Si poate parea pentru ca este.

Si de aceea propun putin sens artistic, in detrimentul nonsensului religios.

 

 

Moartea lui Liviu


Adaptare personala dupa cunoscuta poezie „Moartea lui Gelu” a lui George Cosbuc. Manusa-i vine actualului Liviu. Cu citeva mici si nevinovate motificari, se-ntelege.

Răzleț din oștirea bătută,
Fugind pe câmpia tăcută,
Căzu de pe cal, de durere,
Pe marginea apei. Și piere.
Din rană și-ar smulge săgeata
Și n-are putere.

Pierdut-a și oaste și țară.
E noapte-n văzduhuri; și rară
E zbaterea blondei, când apa
Atinge cu aripa-i toapa
Iar Liviu, prin noapte stând singur,
Vorbește cu iapa:

Vai, Veorico, jalea mă curmă!
Mă lupt cu durerea din urmă,
Căci ranele-mi sapă mormântul,
Degeaba împrăștii tu vântul
Din coamă, piciorul tău scurmă
Degeaba pământul.

Mă chemi prin nechezuri păgâne
Și parcă zici: Vino, stăpâne!
Vezi, picură ranele tale
Și neguri se nalță, penale,
E noapte, și ziua de mâine
Ne-ajunge pe cale!

Trei suliți făcutu-și-au strungă
Prin mine! Mă zbucium pe-o dungă
Și nu-mi mai simt brațul și brâul;
Tu-ți rupi cu picioarele frâul
Ah, blondo, vad să ne-ajungă,
Pe noi toti, pustiul.

Romanul cu vot m-o cuprinde
Mantaua, deasupra-mi o-ntinde
Și-apoi cu legea imi sapă
Mormântul pe margini de apă.
Și-n urmă de mustata mă prinde
Și m-arunca in groapă.

Si acum …. EU si numai eu cu ceea ce cred referitor la acest caz.

Cazul e acuzativ, nici vorba, dar daca pe asta-l doream dupa gratii, cum de-l vad pe BaSecu in libertate? Au mi-a slabit vederea? Sau justitia e mai partiala decit toti arbitrii din Liga 1? Cum de Videanu e liber si zburda ca un ied prin parcurile personale? Cum se face ca Rahova are Mazare, dar n-are Udrea?

Toti urla pe la televizoare ca Romania si-a revenit. Oare?

Pai ia sa analizam. PNL-ul a fost la putere? A fost. Pai si de ce n-a facut atunci ceea ce promit acum? Dar PRO. RO? Pai nu Ponta a fost javra care i-a dat in cap lui Antonescu si PNL-ului? Si atunci cum isi permite Ponta sa spuna de Dragnea ca e javra, cind el sufera de aceeasi boala?

Dar Ciolos? N-a fost asta prim-ministru si a dat un mare chix?

Nu spun sa nu schimbam, dar ce schimbam? Un nenorocit cu altii? Buna afacere!

Dar hai sa vorbim si de-o proasta.

Dancila, proasta lu’ Dragnea, spune:  „nu inseamna ca daca cineva cere demisia trebuie neaparat s-o si depunem”. Pai bine fa, timpito, dar de data asta ti-a cerut-o poporul roman, nu Xulescu de la PNL. Cit de proasta sau nenorocita sa fii sa spui o astfel de enormitate? Pai si numai pentru o astfel de declaratie care e sinonima cu „nu inseamna ca daca poporul ne cere demisia trebuie neaparat sa ne-o dam” femeia asta ar trebui sa se duca spre domnul dracu. In loc sa fi iesit cu o astfel de declaratie, dobitoaca ar fi trebuit sa apara cu demiterea comunistului Melescanu si a altor capete al guvernului ei de nenorociti. Dupa care putea prezenta si-o demisie la care, oricum, se va ajunge mai devreme sau si mai devreme. Chiar nu si-o da seama?