Feeds:
Articole
Comentarii

Si incepe cuuuu Ajunul,

Floricelele-au murit,

Timp de fut si dirdiit,

De petreceri si pilit.

Bine totusi ca nu vine chiar cu mina goala, vorba ‘ceea, : „Craciunul ne-aduce noua,/ Vinuri, tuica, sex si … oua(?)”. Pina la urma, dupa cum am mai spus-o, farmecul acestui anotimp consta in haleala, bautura si fut, ca-n rest, nu vad cum sa te atraga viata congelata si moarta pe jumatate (jumatatea de-afara).

Dar, in fine, a venit? A venit. Ce draci sa-i fac? Si cum chiar n-am ce-i face, am facut bradul. Adicatelea, l-am impodobit, ca de facut l-au facut altii. Si pentru ca noi folosim numai brazi artificiali si pentru ca bradul care-l aveam era plictisitor de vechi, l-am dat dracu si am luat unul nou care-i seamana de parca-ar fi fost frati. Dar spre deosebire de raposat, astuia-i merge instalatia electrica, ceea ce ma scuteste de alte catarari si alpinisme. Mai mult, acum am cumparat si-o esenta cu care, deodorizindu-l, ai zice ca te afli „sus la munte, sus la munte la izvor”.

Conform unui obicei, la care renuntasem din motive de lene, l-am impodobit si pe cel din zona de influenta a Piratului. N-am facut-o de drag, ci pentru ca acolo se va dansa de Revelion, nu sus, unde punem masa si unde mi-au dansat in anii trecuti, de-mi venea sa-i string de git. Dupa cum se va vedea, am atirnat si globurile, de pot lights, ca sa arate ca la Strasbourg, mentionind, pentru linistea invitatilor, ca am interzis accesul teroristilor islamisti.

Si pentru ca-n anii trecuti, raposatul a fost invesmintat fie in auriu, fie in rosu, fie in albastru, de data asta m-am hotarit la o culoare ceva mai nobila. Un purple. Dar nu Deep Purple si nici Purple Rain, ci un movulescu ceva mai deschis, mai vesel. si pot spune ca, in combinatie cu argintiul, nu da rau deloc. Pomul Piratului l-am echipat mai ca pe-o sorcova, ca asa si-a dorit stapinul domeniului. Jobenul stelist din virful bradului ii apartine, eu, spre rusinea mea de moment, fiind mai dinamovist din fire.

Asa ca, desi mai avem ceva timp pina la Craciun, eu va urez de pe acum „Craciun Fericit!”, intrucit vin doua saptamini de petrecareala, culinareala, pileala si haleala, intense, timp in care blogul va ocupa un onorabil loc 200, in lista mea de prioritati. Oricum, in saptamina premergatoare Revelionului, la fel ca in anii precedenti, voi posta si de data asta „Blogusorul papal”, care, ca si-n trecut, va fi in nota obisnuita.

Alla prossima!

Reclame

Priveste-ma-n versuri (70)


 

Timpul este azi probabil.

Nu zic rau, doar acceptabil.

Vremea sigur nu-i ploioasa,

Iesiti linistiti din casa.

*

Dar pe cerul ca azuru,

Unu s-a jucat cu „tunu”

Si de mult ce s-a jucat,

Cred c-a si ejagulat.

*

Duhul e, venit din zari

Pe Pamint la-nsamintari.

Doamnelor fiti precaute,

Ca iar i-a venit a  …. fute.

*

Luati umbrele, pelerine

Si nu v-asezati pe vine,

C-asta daca-si intra-n rol,

Va trateaza cu … viol.

*

Sigur e in misiune

Si nu mint, va spun pe bune,

Cum il stiu, e pus pe fapte,

Nicio musca n-o sa-i scape.

*

Iar privirile-i avide,

V-ar putea lasa gravide,

Ca a mai lasat odata

O femeie maritata.

***

 

 

Of, inimioara!


Titlul asta-mi aduce aminte de versurile Ioanei Radu „Inima, de ce nu vrei sa-mbatrinesti, / Nu ti-a ajuns cit ai iubit, Si ai … cotcodacit, pentru ca in postul de fata vom vorbi de inimioare de pasarica (gaina, de data asta). Dar acum, c-am adus vorba, oare gainile iubesc? Stiu, cu siguranta, ca gisculitele, care dupa unii autori sunt tot doamne, dar ceva mai blonde, iubesc cu pasiune si din adincul inimii. Dar despre gaini, care desi au treaba cu cocosul, n-am auzit nici macar zvonuri.

Asadar, astazi ma voi ocupa de inimioare de pasarica (vezi paranteza de mai sus). Si iata cum mi-a venit aceasta idee. Uitindu-ma eu la galantar, ca porcu la portocala, numai ce-mi sar in ochi niste frigarui de pasare, frumos aranjate si gata de azvirlit pe gratar. Nu spun, in acel moment cam toate-mi faceau cu ochiul, dar cumva si nu stiu din ce motiv, privirea-mi aluneca spre dreapta unde tronau citeva caserole cu inimioare de pasare, altele cu pipote si altele cu ficatei. Dar pentru ca inimioarele erau in imediata vecinatate a frigaruilor, un gind mi-a strapuns parietalul indreptindu-se cu repeziciune spre zonele de analiza a informatiei. N-a durat o secunda, ca sunt extrem de rapid cind vine vorba de culinareli, si am si pus mina pe doua caserole cu inimioare in vederea unor frigarui mai asa si nu stiu cum.

Si acum sa trecem la fapte, ca de vrajeala, e plina blogosfera.

Ajuns acasa, la mine, am eliminat aortele si venele cave, ca astia sunt in stare sa-ti vinda inima cu intregul sistem circulator. Bani sa iasa. Apoi am crestat, longitudinal, fiecare inimioara-n parte, de mi s-au sterpezit dintii de cit de anevoioasa e operatia asta. Si nu le-am crestat doar ca sa le cracanez, ci pentru a extrage cheagurile (urit cuvint!) pe care le-am evitat dintotdeauna, indiferent de provenienta. Cum nu sunt liliac, nici lipitoare si nici macar vreun descendent a lui Tepes, de ce m-as complica cu leucocite, trombocite si alte scirbosenii galinacee? Sincer, nici singerete nu maninc, desi stiu ca-i porcin si comestibil.

Bun, dupa extirpare, am mai lasat inimioarele in apa rece, la frigider, sa se mai debaraseze de hematiile pe care jetul nu le-a convins sa se scurga. Apoi le-am pregatit o saramura cu ulei, zeama de lamiie, piri-piri, sare, piper, usturoi si o alta uscaciune de ierburi aromate. Si iar le-am bagat in frigider sa le mai zgribulesc putin.

Uitasem sa spun ca am luat si niscai ciupercute pentru frigarui, ca asa-mi place mie … sa variez. Ma refer la carne si legume. Si in astfel de variatiune le-am si infipt in tepusile de bambus. De fapt asta e cam singura operatiune similara celor de pe vremea lui Tepes, ca tot il amintisem. Si, desi afara e mult sub temperatura de confort, le-am pus pe gratar pentru a le gratarii, Piratului i-am tras un chiken jerk, ca inimioarele ii afecteaza miocardul, ceea ce-l impiedica sa le si priveasca.

Dupa gratareala, erau rumene de placere, asa ca le-am asezat pe-o saltea confortabila de piure cu ceapa prajita si bacon si c-o salata alaturi. Vinul nu mi-a lipsit toata ziua, asa c-am dat-o pe JW Black Label pentru acelasi motiv, dorinta de-a varia.

Si acum zic sa trecem la fo doua poze, ca de ce-as pune mai multe?

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

Venaliza pe text


Inainte de-a incepe, as vrea sa fac o precizare, pentru scrupulosi. Nu am putut intitula pamfletul de fata, „analiza”, pentru ca nu contine nimic anal. Venal, da, si de aceea, „venaliza”, termen nou pe care-l introduc cu aceasta ocazie, direct in limba romana.

In postul trecut am amintit citeva afectiuni vizuale ale barbatilor, in estimarea doamnelor. Astazi, am luat-o pe ultima si-i voi trinti o venaliza pe text, pentru ca mi se pare a fi un abuz verbal la adresa celeilalte jumatati, ceva mai batave.

Si-o s-o iau ca Aldus, plictisitor de gospodareste.

Zice Similea:

De ce te uiţi la mine cu ochi străini şi goi?
           Ce s-a-ntâmplat cu tine, ce s-a-ntâmplat cu noi?
Îţi spun cuvinte tandre dar nu le mai auzi
Şi nu mai vezi obrajii de lacrimi calde uzi
Pai bine, Angelo, daca doreai priviri autohtone, de ce ti-ai luat olandez? Pai ce sa faca asta, sa te priveasca romaneste? Transplant de ochi? Si asculta la mine, ochiul nu e gol, contine umoare apoasa. Da’ daca chiuleai de la orele de anatomie, de unde dracu sa stii? Ca si cind nu chiuleai, in loc sa fii atenta la predare, te frecai pe sub banca cu Marius Teicu, ca si alaaa ….
Asa ca nu s-a-ntimplat nimic cu olandezul sau cu voi.  Incearca mai bine „Ce s-a-ntimplat cu mine, de va vreau pe-amindoi?” Ca doar ti-o trageai si cu Piersic, in the same time. Nu c-ar fi ceva rau, dar de ce sa-l bestelesti pe batav cind musca era pe caciula ta?
Ii spui cuvinte tandre? Pai acum, Angelo? Acum? Cit sa te mai rabde, oricit ar fi el de olandez? Ca-ti turuie gura ca teava de esapament. A Trabantului.  Si cu lacrimile las-o mai moale, ca nici tu nu crezi ce spui. Lacrimile erau destinate lu’ Piersic, ca dupa ala erai lesinata, asta o stiu din spusele tale.
E mult de când pe frunte nu mi-ai mai pus cununi
Din stelele pe care vroiai să mi le-aduni
Iar mâna ta fierbinte cu degete subţiri
Prin pletele bălaie tu nu mi-o mai prefiri
Pai daca nu mai esti premianta, ce draci de cununi sa-ti puna? Auzi la ea „cununi de stele”! Pai asta-i vrajeala, tzatzo, da’ uite c-ai halit-o cu galaxii cu tot. „Mina fierbinte”, „lacrimi calde”, hello, duduia, aveai bufeuri sau ai terminat Energetica, in comuna 1 Decembrie? Si aia cu „degete subtiri” sa i-o spui lu’ mutu (adrian), pai ce, Jan al tau era vreun Rubinstein?
Tot timpul îţi e gândul decât la o nălucă
Întoarce-te la mine şi las-o să se ducă
Nălucile-s ca roua care dispare-n zori
Şi pier aşa cum piere mireasma unei flori
Bre, tanti, „decit” se foloseste numai la inceputul frazei sau in constructia unei negatii sau a unei comparatii de inegalitate. Asta daca nu vrei sa se stie c-ai chiulit si la orele de romana.
Si stai sa ne-ntelegem, tu-i spui aluia sa lase dracu naluca, tu fiind o naluca pentru Anna Szeles. Adica cu ce era naluca aia mai naluca decit tine. Ca dupa cum vad, tu erai si naluca si nauca.
Eu sunt copacul tare de care te-ai ţinut
Când vânturile vieţii adesea te-au bătut
Şi vrei să schimbi copacul cu-un mac firav, plăpând,
Pe care orice boare îl scutura trecând
E uite, aici nu te contrazic, doar ca „una-i omu, alta-i pomu”. Si din ce spui, rezulta ca esti rigida, de neclintit si otova, exact ca un trunchi. Pe cind macul… Ehe, macul e si-mbujorat si flexibil, vorba poetului, „mladie-i ca un spic de griu” Pai si atunci, daca tu ti-ai pierdut flexibilitatile, ce vina are macul? Iar in privinta spijinului, cred ca mai mult te-ai sprijinit tu pe el, timp de 17 ani.
Nu vreau să-ţi mai vad ochii acum străini şi goi
Nu vreau să se strecoare o alta între noi
Îmi spui că n-ai puterea nici să renunţi la ea
Şi-mi spui că nici de mine să te desparţi n-ai vrea
Nu vrei, dar ca tu te strecurasei intre Anna si Florin, era OK. Brava, Tantzo, frumos iti sade!
Iar ce-ti spunea Jan, probabil ca-ti spunea si Piersic, da’ pe invers „nu pot sa ma despart de ea si nici sa renunt la tine”. Era ca la Electrecord, stereo.
Dacă-i aşa, iubite, atunci rămâi cu bine
Cu toate c-o să-mi fie nespus de dor de tine
Dar lacrima luminii îmi va topi mâhnirea
Şi voi uita de tine, şi-ţi voi uita iubirea!
Aha, ai pus picioru-n prag. Bun, dar in care din praguri? Exista o „lumina” in viata ta si tu o tot dadeai cotita cu macii. Lacrima ai pus-o la deruta, crezind ca mai prostesti pe careva, dar te-au citit amindoi. Si olandezul si conationalul. Adica ce iubire a fost aia care se uita de cum te-a penetrat „lumina”? Te lamentai ca e strain in priviri, cind tu aveai ochi numai pentru Marele Blond. Cataveanco!
Dar, in pofida acestor inadvertente premeditate, melodia e OK si-o mai cinti si bine, spre satisfactia celor care te-au placut de-a lungul carierei. Si n-au fost putini.

Citind, vizionind sau ascultind, constati o anumita discriminare atunci cind se discuta despre ochi. Peste tot, dar absolut peste tot, cind e vorba de ochii femeilor, superlativele curg riu, vorba lu’ Cosbuc. Ca-s frumosi, ca-s migdalati, ca-s mai verzi ca marea si mai albastri ca cerul, ca te fascineaza, ca te baga-n bola, ca te scoate din minti si cite si mai cite. Si nu spun ca n-ar fi asa, ca este, dar nu acelasi lucru se intimpla cind e vorba de ochisorii nostri, desi noi nu-i ornam cu farduri, rimeuri si tot felul de alte sclipiciuri atractive. Adica de ce p-ai nostri nu-i apreciaza nimeni? Cum de numai noi suferim de tulburari ale vederii? Si nu numai atit, dar suntem si acuzati din cauza asta. Altfel spus, ni se scot ochii pentru ca suferim cu ochii, ceea ce e peste poate.

Si ca sa nu credeti ca bat cimpii, desi sunt pe-aproape, bag si citeva exemplificari. Da’ nu le bag din dorinta de-a crea disensiuni intre sexe, ci mai mult pentru a scoate-n evidenta nedreptatile cu caracter oftalmologic care ni s-au facut de-a lungul timpului. Si desi n-am pastrat ordinea cronologica a clipurilor, o puteti banui, fiind evidenta.

In postul urmator voi analiza acuzatiile Angelei, care mie mi se par absolut scandaloase. Ba nu, incalificabile.

 

Priveste-ma-n versuri! (69)


Si uite cum, pe nesimtite, am ajuns si la „Priveste-ma-n versuri!” cu numarul 69 care trebuie sarbatorit in concordanta cu semnificatia numarului de ordine.

*

Azi la alitmetica,

Am avut o plofa noua,

Cale-a spus ca doua mutle,

Adunate, fac saijnoua.

*

„Da,’ doamna, cum vine asta?”

M-am lidicat eu si am zis,

„Ca fala pu si fala pi,

Adunate-mi da „flench kiss”

***


Hai ca l-am parafrazat pe Proust cum nu si-ar fi imaginat vreodata!

Dar mai intii, un „La Multi Ani!” Romaniei. Romanilor nu le mai urez, ca le-am mai urat si dupa cum se vede, s-a ales praful de urarea mea, chiar daca fusese cit se poate de sincera. Cit despre Basarabia, am tot vorbit, dar se pare ca Basarabia nu ne mai vrea, desi au avut si inca mai au presedinti romani. Dar, dupa parerea mea, Rep. Moldova traieste o independenta aproximativa altfel spus, nu-i chiar de capul ei. Totusi, presupunind prin absurd c-ar fi total indendenti, cu ce i-ar atrage o noua unire, cind o noua unire ar putea insemna un nou abandon in bratele vreunui vecin dornic de-o trufanda?

Dar se apropie Craciunul si odata cu el, intrebarea care macina omenirea de la aparitia Juniorului celest si pina-n zilele noastre. A fost pe bune sau la misto? Cred ca asta-i intrebarea care l-a inspirat si pe Hamlet, inspirat fiind, la rindul lui, de Shakespeare. Si pentru ca n-am reusit pina acum sa obtin un raspuns logic, am decis sa aflu adevarul de capul meu.

Problema e ca nu stiam cum s-o fac si in youtube chiar n-am incredere. Iata clipul si sa nu credeti ca sunt bilbiit sau amezic. Stiu ca l-am mai pus, dar era incomplet si putea provoca erori grave in interpretarea adevarului istoric. Basca ca nu se pupa nici cu Biblia. MmmmDa!

Asa ca am apelat la un amic in care am incredere toatala. E adevarat ca el e mai latin de bastina si poate de aceea are o minte mai sharp decit Gillette Mach3 Turbo Razor. Dar cum amicul mi-a dat un raspuns complex ” In vino veritas, in aqua sanitas” si cum pe mine ma interesa doar partea cu adevarul, am dat fuga la LCBO-ul din vecinatate, de unde m-am intors cu doua fiole de Bourgogne, ca in fond si frantuzii sunt latini.

Iar acum, dupa doua pahare, pot spune c-am inceput sa privesc lucrurile cu mai multa ingaduinta si mai putina claritate. Cred insa ca va trebui sa termin sticla pentru a putea descoperi adevarul, chiar daca e in dezacord total cu convingerile mele in stare constienta.

Dar fara doar si poate, sfatul amicului a fost nepretuit si plin de-ntelepciune. Asta mi-a adus aminte de-o reclama la Master Card, „knowing someone’s got your back: priceless” Si intentionam sa-i multumesc, dar n-a fost chip sa dau de el. Banuiesc c-a uitat sa plateasca serviciul Orange in ultimii mii de ani, asa ca a ramas cam rupt de lume.

Si uite-asa am continuat sa caut acel adevar iluzoriu, dar cind eram la un pahar distanta de-al afla, am adormit. Oare o fi avind rost s-o iau da capo, acum ca sunt sobru?